Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 884/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 884/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 884/2014

Dosar nr._ - Art.193 Cod penal -

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANTA DE A.

DECIZIA PENALĂ NR.884

Ședința publică de la 25 Iunie 2014

PREȘEDINTE V. Mireajudecător

C. Șeleajudecător

Grefier B. D.

Ministerul Public reprezentat de procuror C. N.

din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.

c.c.c.

Pe rol, judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă J. M., partea civilă Popesccu C. și inculpatul N. I., împotriva sentinței penale nr.82 din 17 martie 2014, pronunțată de J. M., în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns partea civilă, asistată de avocat B. C., apărător ales, avocat C., apărător ales, pentru inculpatul lipsă.

Procedura completă.

S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.

Reprezentantul parchetului a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, arătând că în condițiile în care inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prev.de art.193 alin.2 NCP la pedeapsa amenzii în sumă de 1.800 lei și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei prev.de art.81 CP, prima instanță a creat o lex terția, combinând dispoziții legale din două legi penale.

A fost criticată hotărârea primei instanțe și pentru netemeinicie, susținându-se că în raport de circumstanțele în care a fost comisă fapta și leziunile suferite de partea vătămată, pentru a căror vindecare au fost necesare 55 zile îngrijiri medicale, în mod greșit s-a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii, impunându-se aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului declarat de parchet, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond, condamnarea inculpatului N. I. pentru infracțiunea prev.de art.181 alin.1 CP la pedeapsa închisorii, în condițiile art.81, 82 și 83 CP.

Avocat B. C. pentru partea civilă, a arătat că-și însușește criticile formulate de parchet.

În susținerea apelului exercitat a solicitat admiterea apelului declarat de partea civilă și condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate.

În acest sens, a cerut instanței să țină seama de circumstanțele reale și personale în care a fost săvârșită fapta, de împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acesteia, precum și de împrejurarea că organele de poliție care au fost chemate la fața locului au constatat personal că partea vătămată fusese lovită.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a arătat că daunele materiale și morale acordate părții civile sunt foarte mici, în raport cu întinderea zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare (55).

S-a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea civilă cu ocazia judecării apelului.

Avocat C. pentru inculpat, a solicitat respingerea apelurilor declarate de parchet și partea civilă și admiterea apelului declarat de inculpat.

Pe fond, s-a cerut instanței să dispună, în temeiul art.16 alin.1 lit.a NCPP, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.181 CP, arătându-se că singurul martor prezent la fața locului, N. S., este tatăl părții vătămate și se afla la o distanță de 2 metri de locul în care s-a desfășurat conflictul dintre inculpat și partea vătămată.

În ceea ce privește afirmațiile făcute de cei doi lucrători de poliție în cuprinsul declarațiilor date în fața instanței, s-a solicitat să fie înlăturate mențiunile conform cărora au constatat cu ocazia prezentării la fața locului că partea vătămată fusese lovită, întrucât mențiunile respective nu se regăsesc și în cuprinsul procesului-verbal întocmit.

A fost invocată, de asemenea, declarația martorei N. E., potrivit căreia partea vătămată a continuat să desfășoare activități în gospodărie alături de tatăl ei și după ce susține că a fost lovită de către inculpat.

Avocat B. C. pentru partea civilă, a solicitat respingerea apelului declarat de inculpat, arătând că acesta a invocat selectiv probele administrate în cauză și că din cuprinsul declarațiilor celorlalți martori audiați reiese că martora N. E. nu a fost prezentă la locul faptei, în timp ce depoziția martorului N. V. constituie o probă directă, întrucât a fost prezent în locul respectiv.

S-a arătat, de asemenea, că în cele două procese-verbale de contravenție întocmite de lucrătorii de poliție nu se specifică la inițiativa cui a izbucnit conflictul.

În susținerea vinovăției inculpatului a fost invocat și certificatul medico-legal eliberat părții vătămate.

Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului declarat de partea civilă sub aspectul laturii penale și civile a cauzei, solicitând aplicarea unei pedepse cu închisoarea, însă în modalitatea prevăzută de art.81 CP.

În ceea ce privește daunele materiale, s-a solicitat admiterea în parte a cererii formulate, în limita dovedirii cu actele depuse la dosarul cauzei, iar în ceea ce privește daunele morale, s-a apreciat că în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate – 55, suma de 500 lei este prea mică.

Totodată, a solicitat respingerea apelului declarat de inculpat, precizându-se că la dosarul cauzei nu există o singură probă de vinovăție, ci mai multe probe directe și indirecte care se coroborează.

În acest sens, au fost invocate declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal eliberat acesteia și declarațiile martorului N. V., singurul martor ocular.

În opinia reprezentantului parchetului, împrejurarea că partea vătămată a continuat să muncească în gospodărie după ce a fost agresată este irelevantă sub aspectul existenței infracțiunii de vătămare corporală.

Partea civilă a arătat că este de acord cu avocatul său.

CURTEA

Asupra apelurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.82 din 17 martie 2014, J. M., în baza art. 193 alin. 2 C.pen. rap. la art . 61 alin. 4 lit. c Cod penal, a condamnat inculpatul N. I. I., fiul lui I. și C., născut la 17.05.1990 în mun. M., Jud. Gorj, dom. în com. Glogova, ., cetățenie română, studii 12 clase, fără antecedente penale, necăsătorit, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, la pedeapsa amenzii în cuantum de 1800 lei .

În baza art. 81 C.pen. din 1969 cu referire la art. 5 C.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei amenzii în cuantum de 1800 lei pe durata unui termen de încercare de 1(unu) an conform art. 82 alin. 2 Cod penal 1969.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969 cu referire la art. 5 C.pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată P. C. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 200 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 500 lei cu titlu de daune morale.

A fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.

A fost obligat inculpatul la 1.080 lei către partea vătămată reprezentând cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. M. nr. 183/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului N. I. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 181 alin. 1 C.pen. din 1969.

În fapt, s-a reținut că la data de 17.10.2012, orele 16,00 partea vătămată P. C. împreună cu tatăl său, martorul N. S., s-au deplasat la un teren proprietatea mamei sale, teren vecin cu locuința inculpatului N. I. I. și a tatălui acestuia, N. Ghe. I. .

La fața locului, partea vătămată și tatăl său au constatat că inculpatul și tatăl acestuia construiseră o schelă din scândură care se rezema pe gardul proprietăților celor două proprietăți.

Întrucât gardul se aplecase din cauza acestei schele, partea vătămată a început să demoleze respectiva schelă pentru a îndrepta gardul despărțitor, moment în care inculpatul care lucra la un perete al unui șopru, a lovit partea vătămată, peste gard, cu muchia unei securi, în zona capului, iar aceasta pentru a se feri, a ridicat mâna stângă, la care a suferit astfel o fractură de 1/3 inferioară cubitus stâng, cu ușoară angulare.

Urmare a loviturii aplicate de inculpat, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, conform CML nr. 1281/18.10.2012, acestea constând într-o factură și stiloidă cubitală.

S-a mai arătat în actul de sesizare a instanței că, după lovitura primită, partea vătămată și-a anunțat telefonic soțul, respectiv martorul P. I., care a transportat-o la Spital și la organele de poliție.

În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri, au fost audiați martorii din rechizitoriu, a fost încuviințată și administrată proba testimonială pe latură penală cu martorii N. E. și D. V. pentru inculpat, martorii pe latură penală N. E. și Nișilescu F. pentru persoana vătămată și martori pe latura civilă pentru partea civilă. De asemenea au fost audiați martorii B. C. I. și Turea C. –E., agenți de poliție.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că la data de 17.10.2012, orele 16,00 persoana vătămată P. C. împreună cu tatăl său, martorul N. S., s-au deplasat la un teren proprietatea mamei sale, teren ce se învecinează cu locuința inculpatului N. I. I..

În timp ce se afla pe terenul proprietatea mamei sale, persoana vătămată P. C., pe fondul unor conflicte mai vechi cu familia inculpatului, a mers lângă o anexă gospodărească, proprietatea tatălui inculpatului, ce se afla amplasată pe linia de hotar dintre proprietăți și a lovit tabla de pe acoperiș și jgheaburile de scurgere.

Inculpatul și tatăl acestuia lucrau la renovarea anexei și auzind zgomotul au mers la gardul ce desparte proprietățile și au văzut persoana vătămată lovind acoperișul anexei, moment în care, între părți a izbucnit o ceartă, iar inculpatul a lovit a lovit partea vătămată, peste gard, cu muchia unei securi în mâna stângă pe care persoana vătămată o ridicase pentru a se apăra de o lovitură la cap.

În urma loviturii aplicate, persoana vătămată a suferit o fractură 1/3 inferioară cubitus stâng, cu ușoară angulare ce a necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, conform CML nr. 1281/18.10.2012.

Deși inculpatul nu a recunoscut că ar fi lovit persoana vătămată, acțiunea de lovire exercitată de inculpat asupra persoanei vătămate a fost văzută în mod direct de martorul N. S. ( f. 38) care a declarat că inculpatul a lovit persoana vătămată cu o secure peste mână.

De altfel, cele declarate de martorul N. S. ( f. 38) au fost susținute și de constatările medicului legist care, în certificatul medico-legal nr. 1281/18.10.2013, a concluzionat că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu corp dur și pot data din ziua de 17.10.2012.

Nu s-a verificat susținerea inculpatului că persoana vătămată nu a spus agenților de poliție, ce au venit la fața locului imediat după incident că a fost lovită de inculpat deoarece, martorii B. C. I. și Turea C. –E. (f. 80-82) au declarat că persoana vătămată le-a spus că a fost lovită de inculpat și acuza dureri la mână.

Coroborând toate acestea cu declarațiile celorlalți martori care au susținut că, deși nu au perceput conflictul în mod direct, au auzit că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, precum și cu concluziile certificatului medico-legal, care indică faptul că leziunile suferite de persoana vătămată s-ar fi putut produce prin lovire cu corp dur în data de 17.10.2012, instanța reține că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată.

La termenul de judecată din 24.02.2014, la solicitarea apărătorului inculpatului, instanța a pus în discuția părților, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 din C.pen. de la 1969 în infracțiunea de lovire și alte violențe prev. de art. 193 alin.2 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. iar prin încheierea de ședință din aceeași dată, instanța a dispus, în baza art. 386 alin. 1 C.proc.pen. cu aplicarea disp. art. 5 C.pen, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul N. I. I. a fost trimis în judecată, din fapta prev. de art. 181 alin. 1 C.pen. 1969 în fapta prev. de art. 193 alin. 2 C. pen.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului N. I. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C.pen. și anume împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii, conduita în timpul procesului, nivelul de educație,vârsta și situația familială și socială, lipsa antecedentelor penale.

Față de aceste criterii, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu amendă, în cuantum de 1800 lei ce reprezintă un număr de 180 zile – amendă, individualizată conform disp. art. 61 alin. 2 coroborat cu art. 61 alin. 4 lit. C. pen., este în măsură a în măsură a preveni săvârșirea de noi infracțiuni.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei instanța a apreciat că, date fiind lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum și situația familială și socială a acestuia, poate fi aplicată măsura suspendării executării pedepsei amenzii, în condițiile art. 81 C.pen de la 1969, condiții cu privire la care instanța de judecată a apreciat, prin raportare la disp. art. 5 C.pen., că sunt mai favorabile inculpatului.

Astfel, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei amenzii, în condițiile art. 81 din codul penal din 1969 având în vedere că, deși această instituție nu se mai regăsește în actuala lege penală, condițiile de aplicare a suspendării condiționate sunt mai favorabile decât condițiile amânării aplicării pedepsei prevăzute de legea penală actuală deoarece pedeapsa aplicată poate fi mai mare, nu există posibilitatea obligării la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, nu există condiții exprese referitoare la conduita procesuală a inculpatului etc.

În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că persoana vătămată P. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 7500 lei daune materiale și 12 500 lei daune morale, iar față de această constituire de parte civilă, s-a reținut că inculpatul, persoana din cauza căreia partea civilă a suferit, este dator să despăgubească victima prin plata daunelor materiale suferite ca urmare a săvârșirii infracțiunii și a unor daune morale în raport cu traumele psihice pe care aceasta le-a suferit în urma infracțiunii.

În privința cuantumului prejudiciului material suferit de partea vătămată instanța a constatat că aceasta a făcut dovada unui prejudiciu material în cuantum de 200 lei ce reprezintă valoarea produselor date martorului M. A. –M. ( f. 69) în schimbul ajutorului dat în perioada în care partea civilă nu a putut lucra cu mâna fracturată.

Cu referire la prejudiciul moral instanța a reținut că, Rezoluția nr.75-7 a CE recomandă indemnizarea prejudiciilor corporale concretizate în neplăceri cum sunt durerile fizice, insomniile, sentimentele de inferioritate, privarea de posibilitatea de a desfășura anumite activități recreative sau in caz de limitare a anumitor activități recreative ( activități sportive, activități tip hobby, etc)

De asemenea, Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniază, între altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei.

În lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, instanța a stabilit cuantumul daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prin apreciere, în raport cu criterii precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care părții civile i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

La acordarea daunelor morale, instanța a apreciat că suma de 500 de lei este în măsură să acopere prejudiciul suferit.

Astfel, în baza art. 25 raportat la art. 397 C.proc.pen, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată P. C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 cu titlu de daune materiale și 500 lei cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă J. M., partea civilă P. C. și inculpatul N. I..

Reprezentantul parchetului a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, arătând că a creat o lex terția, în condițiile în care inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prev.de art.193 alin.2 NCP la pedeapsa amenzii în sumă de 1.800 lei și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei prev.de art.81 CP, fiind astfel combinate dispoziții legale din două legi penale.

A fost criticată hotărârea primei instanțe și pentru netemeinicie, susținându-se că în raport de circumstanțele în care a fost comisă fapta și leziunile suferite de partea vătămată, pentru a căror vindecare au fost necesare 55 zile îngrijiri medicale, în mod greșit s-a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii, impunându-se aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului declarat de parchet, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond, condamnarea inculpatului N. I. pentru infracțiunea prev.de art.181 alin.1 CP la pedeapsa închisorii, în condițiile art.81, 82 și 83 CP.

Partea civilă P. C., în cuprinsul motivelor scrise de apel și cu ocazia dezbaterilor, a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii primei instanțe și modificarea acesteia în sensul condamnării inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate.

În acest sens, a cerut instanței de apel să țină seama de circumstanțele reale și personale în care a fost săvârșită fapta, de împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acesteia, precum și de împrejurarea că organele de poliție care au fost chemate la fața locului au constatat personal că a fost lovită.

Sub aspectul laturii civile a cauzei a arătat că daunele materiale și morale acordate sunt foarte mici, în raport cu întinderea zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare (55).

A solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea civilă cu ocazia judecării apelului.

Inculpatul, în cuprinsul motivelor scrise și cu ocazia dezbaterilor, a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii atacate și pe fond, achitarea sa, în temeiul art.16 alin.1 lit.a NCPP, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.181 CP, arătând că singurul martor prezent la fața locului, N. S., este tatăl părții vătămate și se afla la o distanță de 2 metri de locul în care s-a desfășurat conflictul dintre inculpat și partea vătămată.

În ceea ce privește afirmațiile făcute de cei doi lucrători de poliție, în cuprinsul declarațiilor date în fața instanței, a solicitat să fie înlăturate mențiunile conform cărora au constatat cu ocazia prezentării la fața locului că partea vătămată fusese lovită, întrucât mențiunile respective nu se regăsesc și în cuprinsul procesului-verbal întocmit.

A fost invocată, de asemenea, declarația martorei N. E., potrivit căreia partea vătămată a continuat să desfășoare activități în gospodărie alături de tatăl ei și după ce susține că a fost lovită.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, din oficiu în limitele conferite de lege și în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, C. constată următoarele:

Din probele administrate în cauză, pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, rezultă că în ziua de 17.10.2010 în jurul orei 16:00, în timp ce încerca să demoleze o construcție tip schelă care afecta gardul despărțitor dintre locuința inculpatului și un teren proprietatea mamei sale, partea vătămată P. C. a fost lovită de inculpatul N. I. cu o secure în zona capului, suferind, astfel, leziuni la nivelul brațului stâng (fractură 1/3 inferioară cubitus stâng) pentru a căror vindecare au fost necesare 55 de zile de îngrijiri medicale.

În acest sens, la dosarul cauzei există declarația părții vătămate P. C. potrivit căreia în ziua de 17.10.2012 a fost lovită de inculpatul N. I. cu o secure, peste mâna stângă suferind leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 55 zile de îngijiri medicale. - fila 26 dos. inst. fond.

Aspectele relatate de partea vătămată se coroborează cu aspectele ce rezultă din declarațiile martorului N. S., tatăl său, care a fost prezent la fața locului în momentul derulării conflictului, dar și cu aspectele care reies din cuprinsul certificatului medico-legal nr.1281 din data de 18.10.2012 emis de Serviciul de Medicină Legală Gorj și al declarațiilor martorilor B. C. și Turea C..

Astfel, tatăl părții vătămate a declarat în faza de urmărire penală, dar și în fața instanței de judecată, că „inculpatul s-a aplecat peste gard și a lovit partea vătămată cu securea”, iar martorul B. C. și Turea C., lucrătorii de poliție care s-au prezentat la fața locului ca urmare a apelării serviciului de urgență 112, au relatat instanței de judecată că partea vătămată le-a comunicat că a fost lovită de inculpat cu coada de la o secure sau un topor și au văzut o secure pe proprietatea inculpatului.- fila 38, 80-83 dos. inst. fond.

Pe de altă parte, certificatul medico-legal nr. 1281 din data de 18.10.2012 emis de Serviciul de Medicină Legală Gorj, constată faptul că partea vătămată a prezentat la data examinării fractură 1/3 inferioară cubitus stâng, leziune pentru a cărei vindecare au fost necesare 55 zile de îngrijiri medicale. fila 10 dos. urm. pen.

În aceste condiții, C. constată că la dosarul cauzei există suficiente probe care dovedesc săvârșirea cu vinovăție de către inculpatul N. I. a infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 Cp.

C. constată însă că în mod netemeinic și nelegal prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.193 alin.2 NCP la pedeapsa de 1.800 lei și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei amenzii în baza art.81 CP.

Astfel, C. apreciază că în raport de circumstanțele în care a fost comisă fapta, de obiectul cu care inculpatul a acționat, de leziunile produse și nu în ultimul rând, de atitudinea manifestată de acesta pe parcursul procesului penal, constând în nerecunoașterea faptei comise, în mod greșit prima instanță i-a aplicat acestuia pedeapsa amenzii în sumă de 1800 lei, întrucât aceasta nu este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei.

Pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reeducarea inculpatului în spiritul respectării normelor de conviețuire socială, C. apreciază că în cauză se impunea aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

Totodată, având în vedere împrejurarea că de la data comiterii faptei și până în prezent, raporturile de drept penal încălcate de inculpat au fost reglementate de două legi penale succesive, ca urmare a intrării în vigoare la data de 1.02.2014 a Noului cod penal, C. reține, de asemenea, că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.5 NCP privind legea penală mai favorabilă.

Astfel, la stabilirea legii penale mai favorabile, C. va avea în vedere atât limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracțiunea săvârșită, cât și modalitățile de individualizare a pedepsei prevăzute în cele două legi penale succesive.

Analiza comparativă a celor două legi penale în ansamblul lor, conform deciziei nr.265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, a condus instanța la concluzia că legea penală veche, respectiv Codul penal de la 1869 este mai favorabilă inculpatului decât legea penală nouă, întrucât permite instanței aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-o modalitate mai ușoară, care nu este prevăzută de Noul Cod penal.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală, C. va admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. M. și partea civilă P. C., și va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul N. I., în temeiul dispozițiilor art. 421 pct.1 lit. b Ncpp. Va desființa în parte sentința atacată și, în baza art. 181 CP anterior cu aplic. art. 5 CP îl va condamna pe inculpatul N. I.I. la pedeapsa de 1 an închisoare.

Având în vedere împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, C. apreciază că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia, motiv pentru care în baza art. 81 CP anterior cu aplic. art. 5 CP va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 CP anterior în cazul săvârșirii din nou a unei infracțiuni în cadrul termenului de încercare.

Se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit.b CP anterior pe durata prev. de art. 71 CP anterior.

Se vor aplica inculpatului dispozițiile art. 71 alin.5 CP anterior privind suspendarea executării pedepselor accesorii.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, C. constată că partea civilă P. C. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 7.500 lei cu titlu de daune materiale și 12.500 lei cu titlu de daune morale, iar prima instanță a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 200 lei cu titlu de daune materiale și 500 lei cu titlu de daune morale.

În acest context, ținând seama de înscrisurile existente la dosarul cauzei (fila 16-22) din cuprinsul cărora rezultă că partea vătămată a achitat Spitalului Județean Gorj contravaloarea unor radiografii și a unor consultații, dar și de declarațiile martorului M. A. M. care a relatat instanței că în luna octombrie a ajutat-o pe partea vătămată să organizeze o pomenire pentru care a primit aproximativ 5 kg de brânză și 4 litri de lapte, C. apreciază că în mod corect prima instanță a stabilit cuantumul daunelor materiale acordate părții civile, motiv pentru care nu va dispune majorarea acestora.

În ceea ce privește daunele morale solicitate, C. constată, însă, că în raport de valorile sociale lezate și de intensitatea și durata suferințelor fizice provocate, reflectate de numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate - 55, prima instanță nu a stabilit o reparație echitabilă a prejudiciului psihic suferit de aceasta, motiv pentru care va majora cuantumul daunelor morale de la 500 lei la 5000 lei.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și partea vătămată.

În baza art. 276 al. 1 Ncpp va fi obligat inculpatul către partea civilă P. C. la 561 lei cheltuieli judiciare din care 500 lei reprezintă 1/2 onorariu avocat și 61 lei reprezintă cheltuieli de transport.

În baza art.275 alin.2 Cod pr.penală, inculpatul va fi obligat la plata sumei de 70 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul inculpatului N. I..

Admite apelurile Parchetului de pe lângă J. M. și părții civile P. C., împotriva sentinței penale nr.82 din 17 martie 2014, pronunțată de J. M., în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința atacată.

În baza art. 181 CP anterior cu aplic. art. 5 CP condamnă pe inculpatul N. I.I. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 81 CP anterior cu aplic. art. 5 CP dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 CP anterior în cazul săvârșirii din nou a unei infracțiuni în cadrul termenului de încercare.

Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit.b CP anterior pe durata prev. de art. 71 CP anterior.

Aplică inculpatului dispozițiile art. 71 alin.5 CP anterior privind suspendarea executării pedepselor accesorii.

Majorează cuantumul daunelor morale de la 500 lei la 5000 lei.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Obligă inculpatul către partea civilă P. C. la 561 lei cheltuieli judiciare din care 500 lei reprezintă 1/2 onorariu avocat și 61 lei reprezentând cheltuieli de transport.

Obligă inculpatul la 70 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2014.

V. MireaCamelia Ș.

Pentru Grefier,

B. D.-CM

Semnează Grefier șef secție

N. L.

Red.jud.VM

j.f.E.V.

PS/10.07.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 884/2014. Curtea de Apel CRAIOVA