Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 845/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 845/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 845/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR. 845
Ședința publică de la 19 Iunie 2014
PREȘEDINTE - Ș. B. - Judecător
Judecător D. F.
Grefier M. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C., de la P. de pe lângă C. de A. C.
…………………..
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării din data de 11 iunie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelul promovat de inculpatul M. G. P. împotriva sentinței penale nr. 6 din 24 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr. 6 din 24 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul cu nr._, în baza art.180 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. G. P. (fiul lui D. și I., născut la data de 23.04.1968 în ., cu domiciliul în com. Butoiești, ., CNP_, cetățean român, studii – 12 clase, stagiul militar satisfăcut, recidivist) la pedeapsa închisorii de 3 luni (fapta săvârșită în data de 04.03.2013, în dauna părții vătămate T. G.); în temeiul art. 71 alin. (1) Cod Penal, s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; în temeiul art. 83 alin. (1) Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sent. pen. 208/14.11.2011 pronunțată de Judecătoria Strehaia, def. prin nerecurare, urmând ca pedeapsa să fie executată alături de cea de 3 luni - aplicată în prezenta cauză -, în total 2 ani și 3 luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. (1), s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 1387 și art. 1391 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă T. G. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 40 lei cu titlu de daune materiale, și la 260 lei cu titlul de daune morale.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata a 761,50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.364/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia a fost trimis în judecată - în stare de libertate, - inculpatul M. G. P., pentru săvârsirea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art 180 al. 2 C.p., cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, asupra părtii vătămate T. G..
În fapt, instanța de fond a constatat că la data de 04.03.2013, în jurul orelor 08:15, partea vătămată T. G. s-a deplasat de la locuința sa din satul Pluta, . merge la magazinul din . ajuns în dreptul locuinței numitului V. C. s-a întâlnit cu inculpatul care ieșea din locuința concubinei sale D. A., între cei doi a avut loc o discuție în contradictoriu, după care inculpatul a lovit partea vătămată cu pumnul în față și a doborât-o la pământ.
În urma loviturii primite, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale, conform CML nr.117/05.03.2013 emis de Serviciul de Medicină Legală - Județul M., în concluziile căruia se mai arată că leziunile traumatice s-au produs prin lovire cu/de corp dur și că leziunile pot data din data de 04.03.2013 (f.10 d.u.p.).
Astfel, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului M. G. P., astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violențe prevazută de art. 180 alin. 2 din Codul penal, pentru care a fost condamnat, iar la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului,s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C.p., anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator din partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, locul și momentul săvârșirii faptei, împrejurarile care atenuează sau agravează răspundrea penală, conduita inculpatului în cursul procesului penal.
În raport de criteriile de individualizare, instanța de fond a reținut limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 3 luni la 2 ani sau amendă), modalitatea și împrejurările în care s-au săvârșit faptele (în timpul zilei, în loc public, prin violență, regiunea unde a fost lovită partea vătămată și modul în care s-a produs lovirea – în față, cu pumnul), urmările faptei (numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare – 2-3), atitudinea inculpatului, care a negat săvârșirea faptei, de persoana inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de violență.
Având în vedere scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal și necesitatea asigurării preventiei generale si speciale, față de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, dar și de persoana inculpatului, prima instanță a apreciat că aplicarea față de inculpat a unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special al pedepsei pentru infractiunea savarsita, satisface exigentele individualizarii judiciare a pedepsei. Față de aceste considerente, s-a apreciat că o pedeapsă de 3 luni închisoare va suficientă și de natură a-l reeduca pe inculpat.
Potrivit fișei de cazier judiciar a inculpatului, s-a reținut că acesta a fost condamnat anterior prin sent. pen. 208/14.11.2011 a Judecătoriei Strehaia, definitivă prin nerecurare, instanța de fond constatat astfel că inculpatul a săvârșit fapta în cursul termenului de încercare de 4 ani fixat prin s.pen. 208/14.11.2011 a Judecătoriei Strehaia, definitivă prin nerecurare, ca urmare a condamnării acestuia la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Astfel, în temeiul art.83 alin. (1) Cod penal, instanța de fond a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sent. pen. 208/14.11.2011 pronunțată de Judecătoria Strehaia, def. prin nerecurare, urmând ca pedeapsa să fie executată cea de 3 luni aplicată în prezenta cauză, în total 2 ani și 3 luni închisoare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat în esență că, referitor la elementele răspunderii civile delictuale în ceea ce privește fapta ilicită reținută în sarcina inculpatului, legătura de cauzalitate și vinovăția acestuia au fost reținute și analizate în secțiunea privind elementele constitutive ale infracțiunii.
În ceea ce privește existența unui prejudiciu, instanța de fond a constatat că partea civilă T. G. a suferit, în urma săvârșirii faptei ilicite, un prejudiciu material (reprezentat de efectuarea cheltuielilor pentru obținerea certificatului medico-legal).
Potrivit disp. art. 1387 alin. 1C.Civ. “în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condițiile art. 1388 și 1389, după caz, echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale”.
Din aceste cheltuieli, s-as reținut de prima instanță că partea civilă a depus la dosarul cauzei documente justificative corespunzătoare sumei de 40 lei, respectiv chitanța nr._/5 martie 2013.
În ceea ce privește daunele morale, s-a apreciat că, în mod neechivoc, vătămarea integrității fizice a determinat suferințe psihice ce se circumscriu noțiunii de prejudiciu moral, nepatrimonial, astfel încât, fiind îndeplinite și celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale, în speță se justifică pe deplin acordarea unor despăgubiri morale, în compensarea acestor traume sufletești.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, în lipsa oricărui criteriu legal, instanța de fond a apreciat că acesta trebuie să fie unul echitabil, adică să asigure un just echilibru între pericolul social al faptei și suferința provocată prin săvârșirea acesteia, oferind o compensație persoanei prejudiciate prin săvârșirea infracțiunii, dar netrebuind să constituie nici o sarcină excesiv de oneroasă pentru cel ce a provocat prejudiciul, deturnând finalitatea reparatorie a acestora într-una sancționatorie.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu acest titlu, instanța de fond a avut în vedere suferința care în mod evident s-a produs ca urmare a unei vătămări, disconfortul fizic și psihic produs părții civile corporale și numărul zilelor de îngrijiri medicale la care a fost supusă aceasta.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a admis pretențiile formulate cu titlul de daune morale, considerând că evaluarea bănească a suferinței psihice provocate prin vătămare integrității fizice nu poate fi decât una aproximativă, întemeiată în principal pe considerente de echitate, despăgubirile acordate pentru daune morale nefiind menite a avea un caracter represiv, ci reparator, iar prejudiciul moral produs nu poate fi acoperit prin acordarea unor reparații bănești indiferent de valoarea acestora. Ca atare, s-a apreciat că suma de 260 lei acoperă prejudiciul moral, real și efectiv suferit de către partea civilă T. G..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M. G. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a dezvolta în scris motivele, iar în fața instanței de control judiciar susținând că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
Apelul este nefondat și va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Susținerea inculpatului că nu este vinovat de infracțiunea pentru care a fost acuzat și trimis în judecată, nu are suport probator, ea fiind contrazisă prin declarațiile martorului ocular Trușcheci C. și martorilor M. A., D. G. și M. V., primul dintre martori văzând cum inculpatul și partea vătămată au avut un conflict, a mai văzut căzută jos pe partea vătămată și pe inculpat aflat deasupra acesteia, și după plecarea inculpatului de la locul faptei, a constatat că partea vătămată avea leziuni în zona feței. Ceilalți martori au constatat și ei la scurt timp existența leziunilor și au luat cunoștință de acuzațiile pe care partea vătămată le-a adus inculpatului.
Toate aceste probe se coroborează cu certificatul medico-legal nr. 117/05.03.2013 emis de Serviciul de Medicină Legală - Județul M., iar inculpatul nu a produs vreo probă care să contrazică dovezile menționate.
C. mai constată că încadrarea juridică dată faptei inculpatului a fost legal stabilită de instanță și că, deși până la data soluționării definitive, în timp, s-au succedat mai multe legi (noul Cod Penal și legea de punere în aplicare a Codului Penal), dispozițiile din legile noi nu sunt mai favorabile inculpatului în ceea ce privește limitele minime și maxime de pedeapsă.
Totodată, C. mai reține că nu se impune o nouă individualizare a pedepsei, ținând seama de faptul că inculpatul este recidivist și în mod repetat a fost condamnat pentru infracțiuni de violență asupra persoanei.
Cu motivarea reținută, în temeiul art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală, apelul inculpatului va fi respins ca nefondat și acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 275 alin. 2 Cod Procedură Penală, fiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de inculpatul M. G. P. împotriva sentinței penale nr. 6 din 24 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul cu nr._ , ca nefondat.
Obligă pe apelantul-inculpat la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, efectuate în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2014.
Președinte, Judecător,
Ș. B. D. F.
Grefier,
M. V.
Red. Jud. D. F.
Jud. fond: I. A. D.
Dact. 2 ex./ A.T. – 11.07.2014
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 994/2014. Curtea... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 884/2014.... → |
|---|
