Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 1879/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1879/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-09-2012 în dosarul nr. 1879/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1879
Ședința publică de la 21 Septembrie 2012
PREȘEDINTE G. V.- judecător
C. Ș.- judecător
T. M.- judecător
Grefier L. B.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursului declarat de partea civilă C. M., împotriva sentinței penale nr. 76 din data de 21 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, privind pe inculpatul D. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul D. V., lipsind partea civilă C. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care:
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția necompetenței Curții în soluționarea prezentului recurs având în vedere faptul că în cauză inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cp., infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate potrivit art. 180 alin. 3 Cp. iar potrivit art. 27 pct. 3 teza I C.p.p. competența de soluționare a recursului în această situație revine tribunalului.
Inculpatul D. V., având cuvântul, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 76 din data de 21 iunie 2012 a Judecătoriei B., în baza art. 180 alin. 2 din Codul penal a fost condamnat inculpatul D. V., fiul lui I. și I., născut la data de 31.12.1977, în B., județul O., cu domiciliul în com. Bobicești, ., cetățean român, studii școala profesională, fără ocupație, starea civilă - concubinaj, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 71 din Codul penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la momentul executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art. 81 din Codul penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit în conformitate cu prevederile art. 82 din Codul penal.
În baza art. 359 din Codul de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 din Codul de procedură penală și art. 998 – 999 din Codul civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. M., cu domiciliul în com. Bobicești, ., și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 217 lei reprezentând daune materiale.
În baza art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat .
În baza art. 193 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către partea civilă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., din data de 20.03.2012, dat în dosarul nr. 1065/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D. V., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal.
Prin actul de sesizare al instanței, s-a reținut în fapt că în data de 19.10.2011, inculpatul D. V. a agresat partea vătămată C. M., provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 13-14 zile de îngrijiri medicale.
Analizând materialul probator administrat în cauză, în baza art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, prima instanță a reținut că în data de 19.10.2011, s-a iscat un conflict între numiții D. I. și D. I., primul fiind tatăl inculpatului, iar cel de-al doilea fratele părții vătămate. În conflict s-a implicat și partea vătămată și inculpatul, acesta din urmă lovindu-l cu pumnii pe partea vătămată. Inculpatul a recunoscut că a lovit partea vătămată, aspectele recunoscute de inculpat fiind confirmate și de martorii audiați în cauză. Martorul D. I. a arătat că și partea vătămată a lovit inculpatul cu o piatră în zona feței, dar declarația acestuia va fi apreciată ca fiind subiectivă având în vedere că este tatăl inculpatului. Martora S. T., care nu este rudă cu nici una din părți, a declarat că nu l-a văzut pe C. M. lovind pe inculpat, deși C. M. avea o piatră în mână în timpul conflictului.
S-a arătat că probele amintite ce susțin lovirea se coroborează și cu concluziile certificatului medico legal nr. 1152/C/20.10.2011.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului D. V. de a lovi la data de 19.10.2011 partea vătămată - parte civilă C. M. și de a-i fi provocat, astfel, vătămări ale integrității corporale care au necesitat pentru vindecare 13-14 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin 2 din Codul penal, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.
La alegerea și individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 din Codul penal, au fost avute în vedere: dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în Codul penal (amenda sau închisoarea de la 3 luni la 2 ani), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La stabilirea gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, prima instanță a luat în considerare criteriile stabilite de art. 181 alin. 2 din Codul penal, respectiv: modul și mijloacele de săvârșire a faptei (în mod spontan, prin folosirea forței fizice), scopul urmărit (de a produce o vătămare a integrității corporale a unei persoane), împrejurările în care a fost comisă fapta (în loc public), urmarea produsă (vătămarea integrității corporale a unei persoane, ce a necesitat pentru vindecare 13-14 de zile de îngrijiri medicale).
Raportat la aceste criterii, s-a apreciat că faptele inculpatului prezintă un grad de pericol social redus.
În ceea ce privește persoana și conduita inculpatului, a fost avut în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, dar și faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală.
S-a arătat și faptul că scopul pedepsei stabilit de art. 52 din Codul penal este prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii, iar acest scop se poate realiza nu numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate în cuantum ridicat, ci și prin aplicarea unor pedepse în cuantum moderat.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege, s-a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepselor închisorii se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă în cuantum de 3 luni închisoare.
S-a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a apreciat că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 61 alin. 1 teza a II a și lit. b, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independente de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, s-a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c, d și e.
De asemenea s-a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și prin urmare nu va interzice nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a I a.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
S-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. l din Codul penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului va fi închisoarea de 3 luni, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, iar instanța așa cum a arătat apreciază că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 din Codul penal, pe durata unui termen de încercare compus din durata pedepsei ce va fi aplicată la care în conformitate cu art. 82 Cod penal se adaugă un interval de timp de 2 ani, respectiv 2 ani și 3 luni.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că partea vătămată C. M., s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.000 lei ce reprezintă daune materiale.
Din declarația martorului D. G. audiat în cauză s-a reținut că în urma loviturii primite de la inculpat, partea civilă a fost nevoită să facă două drumuri la Slatina pentru a obține certificatele medico-legale, plătindu-i suma de 100 lei pentru benzină, iar suma pe care i-a împrumutat-o de 2000 lei a fost motivată de partea civilă ca fiind necesară pentru cheltuielile de judecată.
În speță, având în vedere leziunile produse părții vătămate-parte civilă, numărul de zile de îngrijiri medicale, situația în care partea vătămată-parte civilă a fost pusă ca urmare a infracțiunii săvârșite de inculpat, s-a apreciat că acesta a avut suferințe fizice.
La stabilirea cuantumului acestui prejudiciu, au fost avute în vedere actele depuse la dosar, precum și declarația martorului cu privire la suma de bani pe care a primit-o pentru contravaloarea combustibilului, iar nu și suma de bani împrumutată care nu a fost folosită pentru repararea prejudiciului, ci pentru cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, partea civilă C. M..
În motivarea recursului sentința recurată a fost criticată sub aspectul neacordării integrale a daunelor materiale cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă susținându-se în esență că daunele materiale solicitate au fost dovedite prin probele administrate în cauză.
Curtea cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale invocate în cauză:
Potrivit art. 27 pct. 3 teza I C.p.p. tribunalul judecă recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
În speță, prin actul de sesizare al instanței s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. V. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cp., infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate potrivit art. 180 alin. 3 Cp.
În consecință, avându-se în vedere disp. art. 39 alin. 1 și art. 42 C.p.p. urmează a se declina competența de soluționare a recursului declarat în cauză în favoarea Tribunalului O..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competența de soluționare a recursului declarat de partea civilă C. M., împotriva sentinței penale nr. 76 din data de 21 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în favoarea Tribunalului O..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Septembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. V. C. Ș. T. M.
Grefier,
L. B.
Red.jud.G.V.
j.f.M.M.
O.A. 26 Septembrie 2012
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 267/2012. Curtea de... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1983/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
