Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1983/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1983/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-10-2012 în dosarul nr. 1983/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 1983
Ședința publică de la 05 octombrie 2012
PREȘEDINTE L. B.- judecător
M. M. Ș.- judecător
A. D.- judecător
Grefier M. N.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 26 septembrie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea recursului declarat de partea responsabilă civilmente C. M. împotriva sentinței penale nr. 2267 din data de 12 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, privind pe inculpații V. D. și C. M. C..
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită la data dezbaterilor.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2267 din data de 12 iulie 2012 a Judecătoriei C. în temeiul art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a și g C.p. cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c C.p. a fost condamnat inculpatul V. D., N. și M., născut la data de 01.10.1973, în ., domiciliat în com. D., ., jud. D., studii gimnaziale, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1 C.p. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.
În temeiul art. 192 alin.1 și 2 C.p. cu aplic. art. 75 alin.1 lit. c C.p. a fost condamnat inculpatul V. D. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin.1 C.p. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b C.p. În temeiul art. 34 lit. b C.p. raportat la art. 33 lit. a C.p. au fost contopite cele două pedepse cu închisoarea aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin.1 C.p. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei principale.
In temeiul art. 86/1 alin.1 și 2 C.p. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 5 ani.
In temeiul art. 86/3 alin 1 Cp s-a dispus ca pana la împlinirea duratei termenului de încercare, inculpatul sa respecte următoarele masuri de supraveghere: sa se prezinte la datele fixate de S. de Probațiune de pe langa T. D., conform programului întocmit de aceasta instituție; sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința, si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si întoarcerea; sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.
In temeiul art. 86/3 alin 4 Cp s-a dispus încredințarea supravegherii respectării masurilor de supraveghere Serviciului de Probațiune de pe langa T. D.
In temeiul art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C.p. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
In temeiul art. 71 alin 5 Cp executarea pedepsei accesorii a fost suspendată pe durata termenului de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. a și g C.p. cu aplic. art. 99 C.p. și art. 320/1 alin.7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul C. M. C., fiul lui L. și M., născut la data de 30.05.1995, în mun. C., jud. D., domiciliat în ., jud. D., elev în cl. a-9-a la S.A.M. D., fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin.1 C.p. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b C.p., după împlinirea vârstei de 18 ani.
În temeiul art. 192 alin.1 și 2 C.p. cu aplic. art. . 99 C.p. și art. 320/1 alin.7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul C. M. C. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin.1 C.p. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b C.p., după împlinirea vârstei de 18 ani.
În temeiul art. 34 lit. b C.p. raportat la art. 33 lit. a C.p. au fost contopite cele două pedepse cu închisoarea aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin.1 C.p. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei principale, după împlinirea vârstei de 18 ani.
S-a constatat că inculpatul C. M. C. este arestat preventiv în altă cauză penală.
În temeiul art. 14 C.p.p., art. 346 C.p.p. și art. 998-999 C.civ. a fost admisă actiunea civilă formulată de partea civilă T. A. și au fost obligați, în solidar, inculpatii V. D. și C. M. C., iar pe inculpatul C. M. C. în solidar cu părtile responsabile civilmente C. L. și C. M. la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către această parte civilă.
În temeiul art. 191 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul V. D. la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului de Justitie.
În temeiul art. 191 alin.1 și 3 C.p.p. a fost obligat inculpatul C. M. C. în solidar cu părtile responsabile civilmente C. L. și C. M. la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 300 reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului de Justitie.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul emis în data de 22.08.2011 în dosarul nr. 5502/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea în judecată, in stare de libertate a inculpaților V. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.a și g C.p. și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.2 C.p. cu aplic. art. 75 alin.1 lit. c C.p. și art. 33 lit.a C.p. și C. M. C. pentru săvârșirea infractiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. a și g C.p. cu aplic. art. 99 C.p. și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.2 C.p. cu aplic. art. 99 C.p. și art. 33 lit.a C.p.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în noaptea de 11/12.03.2011, în jurul orelor 02,00, inculpatii V. D. și C. M. C. au pătruns, fară drept, în curtea locuinței părții vătămate, T. A., situată în com. D., ., au intrat în anexa gospodărească lipită de casa în care locuiește aceasta de unde au sustras un cazan cu capac confecționat din aramă, cauzând un prejudiciu în valoare de 1500 lei.
Pentru dovedirea acestei situatii de fapt au fost propuse prin rechizitoriu mai multe mijloace de probă: declarația părții vătămate; proces verbal de conducere în teren; proces verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, declaratie martor C. C., declaratie martor M. E., declaratie martor Sajem Iulică, declaratii făptuitor, învinuit C. M. C. și declaratie făptuitor V. D..
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 22.08.2011 sub nr._ .
S-a dispus întocmirea referatalui de evaluare pentru inculpatul minor C. M. C., acesta fiind înaintat instanței de către S. de Probațiune de pe lângă T. D. cu adresa nr. 3234/30.12.2011
Urmare a dispozitiei instanței, la dosarul cauzei s-au depus fișele de cazier judiciar ale inculpaților.
La termenul de judecată din data de 10.05.2012, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul C. M. C. a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 320¹C.p.p., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat ca judecată să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea altor mijloace de probă, cerere pe care instanța, după ce a pus-o în discuția părților, a încuviințat-o, fiind îndeplinite condițiile legale impuse de textul de lege incident.
Inculpatul V. D., deși legal citat la domiciliul cunoscut și prin afișare la sediul Consiliului Local D., nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, din proces-verbal de executare a mandatului de aducere rezultând că acesta este plecat de la domiciliu din anul 2011 și nu se cunoaște adresa unde locuiește.
De asemenea, prin adresa nr._/DSDRP/28.05.2012 emisă de Directia Siguranta și Regim Penitenciar a rezultat că inculpatul V. D. nu se află încarcerat în unitătile coordonate Administratiei Nationale a Penitenciarelor.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba testimonială, fiind audiati martorii M. C., C. C. și Sajem Iulică, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut că la data de 03.05.2011, lucrători de poliție din cadrul I.P.J. D. - Postul de Poliție D., au fost sesizați de către numita T. A. cu privire la faptul că, în perioada 10.03.-03.05.2011, autori necunoscuți au luat cu scopul de a-și însuși pe nedrept un cazan cu capac confecționat din aramă, aflat într-o anexă a gospodăriei.
În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că în seara zilei de 11.03.2011, inculpatul V. D., aflându-se împreună cu inculpatul C. M. C., la domiciliul martorilor M. E. și C. C., au consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 02,00. Fiind refuzat de către martorul C. C., inculpatul V. V. i-a propus inculpatului C. M. C. sa meargă împreună să săvârșească un furt, pentru a procura bani. În jurul orelor 0200, cei doi inculpati au plecat împreună în direcția vest, pe drumul public. Ajunși în fața locuinței părții vătămate Tătăru A., au pătruns în curtea imobilului și au intrat în anexa gospodărească lipită de casa în care locuiește aceasta. Din holul anexei cei doi inculpati au pătruns într-o magazie de unde au sustras un cazan cu capac confecționat din aramă, pe care l-au transportat până la domiciliul inculpatului V. D., unde l-au depozitat.
În dimineața zilei de 12.03.2011, în jurul orelor 06,00, inculpatul C. M. C. a mers împreună cu martorul M. E. care a venit cu o căruță proprietate personală, la domiciliul inculpatului V. D., de unde au transportat cazanul în cauză la domiciliul martorului, spunându-i că va primi și el din banii obținuți din vânzarea cazanului, fără să precizeze că acesta provenea din furt. În cursul zilei de 13.03.2011, inculpatul C. M. a vândut cazanul contra sumei de 150 lei, unor persoane necunoscute ce tranzitau localitatea și cumpărau materiale feroase.
Fiind audiati în cursul urmăririi penale, inculpatii V. D. și C. M. C. au recunoscut faptul că au pătruns fără drept în locuința părții vătămate T. A., de unde au sustras cazanul în cauză și, cu ocazia conducerii în teren, au indicat organelor de poliție activitatea infracțională desfășurată, săvârșirea faptei fiind dovedită și prin declarațiile martorilor audiați în cauză.
Cu privire la susținerile inculpatului V. D. care a aratat că a săvârșit fapta la propunerea inculpatului C. M. C., acestea nu au putut fi reținute având în vedere că nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, martorii M. E. și C. C. declarând că propunerea a venit din partea inculpatului V. D..
Activitatea infractională desfășurată de cei doi inculpati a fost confirmată de martorii M. C., C. C. și Sajem Iulică, declaratiile acestora coroborându-se cu procesul verbal de conducere în teren și planșa foto.
În cursul judecătii, inculpatul C. M. C. și-a mentinut pozitia procesuală, acesta recunoscând faptele săvârșite.
În lumina întregului material probator administrat, prima instanță a apreciat că s-a făcut dovada incontestabilă că inculpatii au săvârșit infracțiunile deduse judecății, în modalitatea descrisă în actul de sesizare a instanței, fiind îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a acestora.
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului V. D., care, în noaptea de 11/12.03.2011, împreună cu inculpatul minor C. M. C., în jurul orelor 0200 au pătruns, fără drept, în curtea locuinței părții vătămate, T. A., situată în comn. D., ., au intrat în anexa gospodărească lipită de casa în care locuiește aceasta de unde au sustras un cazan cu capac confecționat din aramă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cp. și de furt calificat, prev. de art..208 alin 1-209 alin 1 lit. a) și g) C.p. cu aplic. art. 75 lit. c C.p.
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului minor C. M. C., care în noaptea de 11/12.03.2011, împreună cu inculpatul V. Dănu, în jurul orelor 0200 au pătruns, fără drept, în curtea locuinței părții vătămate, T. A., situată în comn. D., ., au intrat în anexa gospodărească lipită de casa în care locuiește aceasta de unde au sustras un cazan cu capac confecționat din aramă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cp. și de furt calificat, prev. de art..208 alin 1-209 alin 1 lit. a) și g) C.p. cu aplic. art. 99 C.p.
Întrucât cei doi inculpatii au pătruns în curtea locuintei părtii vătămate împreună și în timpul noptii, se constată în cauză incidența dispozițiile art. 209 alin. 1 lit. a și g C.pen și art. 192 alin.2, comiterea faptelor de două persoane împreună și în timpul noptii, constituind împrejurări agravante care sporesc caracterul socialmente periculos al faptelor.
Având în vedere faptul că inculpatul C. M. C. la data săvârșirii faptelor era minor, acestuia i-au fost aplicate dispozițiile speciale privitoare la regimul sancționator prevăzut de art. 99 și următoarele C.pen., reținându-se totodată față de inculpatul major V. D. circumstanta agravantă legală prev. de art 75 lit. c C.p.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatilor, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 52 C.pen., precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise dar și circumstanțele personale ale inculpatilor.
Astfel, pe de o parte, a fost avut în vedere gradul ridicat de pericol social al fapte concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – patrimoniul și domiciliul persoanei - precum și faptul că, raportat la înscrisurile depuse la dosar, față de inculpatul C. M. C. a mai fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea unor infractiuni de aceeași natură.
Totodată, având în vedere că inculpatul C. M. C. a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 320¹ C.pr.pen., arătând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără a solicita administrarea altor mijloace de probă cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen.
Așadar, constatând că faptele există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de cei doi inculpati, prima instanță, în temeiul art. 208 alin.1 -209 alin.1 lit.a și g C.p. cu aplicarea art. 75 lit. c C.p. l-a condamnat pe inculpatul V. D. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 192 alin.1 și 2 C.p. cu aplic. art. 75 lit. c C.p. a fost condamnat inculpatul V. D. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 208 alin.1 -209 alin.1 lit.a și g C.p. cu aplicarea art. 99 C.p. și art. 320 1 alin.7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul C. M. C. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 192 alin.1și 2 C.p. cu aplic. art. 99 C.p. și art. 320 1 alin.7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul C. M. C. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În ceea ce priveste pedeapsa accesorie, prima instanță a avut în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii si cauza S. si Pircalab contra Romaniei, precum si Decizia LXXIV din 5.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casatie și Justitie-Secțiile Unite. Astfel, sistemul sanctionator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci cand o sancțiune apare ca vadit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanta retine ca in cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeana a apreciat ca orice restrictie a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată și să urmarească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apararea ordinii publice. Curtea a concluzionat ca interzicerea automată a dreptului de a participa de alegerile legislative, aplicabilă tuturor detinuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmarește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 al Protocolului 1 din Convenție. În consecință, față de natura si gradul de pericol social al faptei, instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, apreciind ca interzicerea exercitiului dreptului de a fi ales in autoritatile publice sau în functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autorității de stat pe întreaga durata a executarii pedepsei închisorii sunt proportionale cu scopul urmarit si cu gravitatea infractiunii.
Pentru cele anterior expuse, în temeiul art. 71 Cp a fost aplicată inculpatilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b C.p. pe durata executării pedepsei principale, iar în cazul inculpatului minor după împlinirea vârstei de 18 ani.
De asemenea, constatând că faptele care face obiectul prezentei cauze sunt concurente în baza art. 33 lit.a și 34 lit. b C.p. au fost contopite cele două pedepse stabilite față de inculpatul V. D., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit.a C.p. rap. la art. 34 lit. b C.p. au fost contopite cele două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare aplicate inculpatului C. M. C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei față de inculpatul V. D., s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 86/1 alin. 1 și 2 C.pen., conform cărora se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani, iar în cazul concursului de infractiuni pedeapsa aplicată este de cel mult 3 ani închisoare; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 38 C.pen.; se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.
Constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 86/1 C.pen., a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 indice 2 alin.1 C.pen, sens în care va încredința supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă T. D..
În temeiul art 86³ C.p. s-a dispus ca până la împlinirea duratei termenului de încercare, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate de S. de Probațiune de pe lângă T. D. conform programului întocmit de această institutie; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență
În temeiul art. 359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor 86/4 C.p., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, a căror nerespectare va avea ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei. Astfel, această atenționare urmează a avea pentru inculpat semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar și de-a lungul vieții. În acest context, instanța apreciază că reglementarea acestui text de lege are semnificația creării pentru inculpat a unei profunde conștiințe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile și obligațiile fiecăruia raportate atât la el însuși, cât și la societate, în ansamblul său.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei a fost suspendată și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin. 1 rap. la art. 64 lit. a, teza a II-a și b C.p.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei față de inculpatul C. M. C., s-a apreciat că se impune executarea pedepsei stabilite în regim de detentie. La stabilirea acestui regim de individualizare a executării pedepsei au fost avute în vedere și concluziile referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. D. cu privire la perspectivele de integrare în societate. Astfel, din concluziile referatului de evaluare a inculpatului B. G. I. s-a reținut că deși dispune de o capacitate de a distinge între ceea ce este bine și ceea ce este rău, acesta este ușor influențabil, adoptând deciziile prietenilor, iar contactul cu mediul penitenciar constituind un factor care să-l retină, cel putin o perioadă de timp să se mai implice în alte infractiuni.
Totodată s-a mai reținut că acesta este arestat preventiv în altă cauză penală.
În ceea ce privește acțiunea civilă, prima instanță a reținut că partea vătămată T. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 lei reprezentând contravaloarea cazului de cupru sustras și nerecuperat.
Prima instanță a reținut că, deși partea civilă nu a făcut dovada cuantumului prejudiciului produs de către inculpat, ar fi inechitabil să se pretindă acesteia să fi preconstituit sau păstrat probe (facturi) în legătură cu dobândirea și valoarea bunurilor reclamate ca sustrase, în dovedirea pretentiilor pe latură civilă, pentru eventualitatea în care acestea i-ar fi fost sustrase și ar fi participat ca parte civilă în procesul penal.
De altfel, pe latură penală, s-a reținut că inculpatii au pătruns în domiciliul părtii vătămate de unde au sustrasun cazan cu capac confectionat din aramă, aspecte care au fost și recunoscute de inculpati.
Or, a respinge acțiunea civilă a părtii vătămate înseamnă a nega existenta vreunui prejudiciu adus patrimoniului acesteia și, deci sustragerea unor bunuri de către inculpat, ceea ce ar duce la achitarea acestuia pentru inexistenta faptei, solutie care s-ar impune de altfel ori de câte ori bunurile care fac obiectul material al infracțiunii de furt nu ar fi recuperate iar partea vătămată nu ar putea aduce probe în legătură cu existența sau valoarea lor.
Pe de altă parte, față de bunul reclamat ca fiind sustras, aprecierea părtii vătămate cu privire la cuantumul prejudiciului material suferit este, în opinia instantei, rezonabil, motiv pentru care a fost admisă actiunea civilă.
Față de cele menționate, în baza art 346 alin 1 C.p.p rap. la art. 14 C.p.p. a fost admisă acțiunea civilă a părții civile T. A. și au fost obligați, în solidar inculpatii V. D. și C. M. C., iar pe inculpatul C. M. C. în solidar cu părtile responsabile civilmente C. L. și C. M. la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către această parte civilă.
Prin încheierea din data de 09 august 2012 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă sesizarea din oficiu și s-a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței penale nr.2267/12.07.2012, pronunțată de această instanță în dosarul numărul_, privind pe inculpatii V. D. și C. M. C., în sensul că s-a menționat „În temeiul art. 14 C.p.p., art. 346 C.p.p. și art. 998-999 C.civ. admite actiunea civilă formulată de partea civilă T. A. și obligă, în solidar, inculpatii V. D. și C. M. C., iar pe inculpatul C. M. C. în solidar cu părtile responsabile civilmente C. L. și C. M. la plata sumei de 2000 lei despăgubiri civile către această parte civilă.” în loc de „În temeiul art. 14 C.p.p., art. 346 C.p.p. și art. 998-999 C.civ. admite actiunea civilă formulată de partea civilă T. A. și obligă, în solidar, inculpatii V. D. și C. M. C., iar pe inculpatul C. M. C. în solidar cu părtile responsabile civilmente C. L. și C. M. la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către această parte civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs partea responsabilă civilmente C. M.. În motivare, a arătat în esență că, prin sentința civilă nr._/13.09.2000 pronunțată de Judecătoria C., minorul C. M. C., a fost încredințat spre creștere și educare tatălui său, C. L., astfel că acesta este răspunzător pentru faptele minorului și acesta trebuie să plătească sumele menționate în hotărârea judecătorească atacată.
Recursul declarat de partea responsabilă civilmente, C. M., mama inculpatului minor C. M. C., cu motivarea că este nelegală obligarea sa, în solidar cu fiul său, la plata despăgubirilor civile către partea civilă, întrucât prin sentința civilă nr._/13.09.2000 pronunțată de Judecătoria C. minorul a fost încredințat spre creștere și educare tatălui, este nefondat.
Instituirea răspunderii civile a părinților pentru faptele cauzatoare de prejudicii comise de minori se justifică prin prezumția exercitării necorespunzătoare a îndatoririlor părintești față de copiii minori și are la bază o carență în educație, urmare căreia este săvârșită fapta delictuală.
Potrivit art. 1000 alin.2 C.civ., părinții sunt răspunzători de prejudiciul cauzat de copii lor minori ce locuiesc cu dânșii.
Dispozițiile legale de mai sus, referitoare la răspunderea părinților de a-și supraveghea copii minori, au fost implicit extinse prin Codul familiei, care reglementează obligațiile părinților față de copii lor minori.
Așadar, răspunderea părinților pentru faptele cauzatoare de prejudicii săvârșite de copii lor minori se bazează nu numai pe lipsa de supraveghere, dar și pe o prezumție de culpă, constând în lipsa de educație.
În acest sens, prin art. 101 C.familiei se prevede că „părinții sunt datori să îngrijească de persoana copilului”, precizând că ei sunt obligați, între altele să se îngrijească și de educarea copilului, noțiunea de educație fiind mai largă decât cea de supraveghere, pe care o include. Textul de mai sus nu constituie o recomandare, ci o obligație, având caracter imperativ.
Aceasta implică, în mod necesar, răspunderea pentru orice pagubă pricinuită de minor, rezultând din lipsa de educație. Or, lipsa de educație poate fi dedusă din chiar faptul prejudiciabil săvârșit de minor, în speță, infracțiunea de furt calificat pentru care acesta a fost condamnat.
În același sens, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 43 alin.3 C.familiei, conform cărora părintele divorțat are în continuare dreptul de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a minorului care nu i-a fost încredințat.
Față de conținutul acestor prevederi, se constată că și mama ( parte responsabilă civilmente) era obligată să-și exercite în mod corespunzător drepturile și îndatoririle părintești asupra minorului, chiar dacă nu locuia împreună cu acesta și chiar dacă acesta nu i-a fost încredințat spre creștere și educare, după divorț.
Împrejurarea că minorul, prin hotărârea de divorț, a fost încredințat spre creștere și educare tatălui, nu prezintă semnificația arătată prin motivele de recurs, având în vedere că recurenta – parte responsabilă civilmente, mama minorului, nu a fost decăzută din drepturile părintești, având datoria să le exercite în continuare.
De remarcat este și împrejurarea că lipsa asumării răspunderii în legătură cu comportamentul minorului nu are nicio consecință sub aspectul răspunderii civile a mamei, care nu poate, prin propria-i voință, să facă inaplicabile dispozițiile prevăzute de lege.
În consecință, Curtea apreciază că, recurenta – mama minorului, are calitatea de parte responsabilă civilmente, fiind ținută să răspundă pentru prejudiciul cauza de copilul său minor, reținându-se culpa sa în exercitarea obligației de educare a minorului.
În consecință, față de aceste considerente, în temeiul art. 385 ind.15 pct.1 lit.b) C.pr.pen., Curtea va respinge recursul declarat de partea responsabilă civilmente C. M. împotriva sentinței penale nr. 2267 din data de 12 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., va obligă pe recurentă la plata sumei de 350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300 lei să fie avansat din fondurile M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de partea responsabilă civilmente C. M. împotriva sentinței penale nr. 2267 din data de 12 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300 lei să fie avansat din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. B. M. M. Ș. A. D.
Grefier,
M. N.
Red.jud.A.D.
j.f.C.D.
O.A. 10 Octombrie 2012
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1947/2012.... → |
|---|
