Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 66/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 66/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-03-2012 în dosarul nr. 66/2012
Dosar nr._ - evaziune fiscală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 66
Ședința publică de la 07 Martie 2012
PREȘEDINTE A. I.- judecător
O. D.- judecător
Grefier S. C.
Ministerul Public reprezentat prin procuror V. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
* * *
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de D.G.F.P. G. pentru S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor P. prin A.N.A.F. București, împotriva sentinței penale nr. 199 din data de 16 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, privind pe inculpatul B. G. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul B. G. A., asistat de avocat P. L. care substituie pe avocat M. M., apărător desemnat din oficiu, lipsind apelanta parte civilă D.G.F.P. G. pentru S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor P. prin A.N.A.F. București, partea civilă G. F. G. și partea responsabilă civilmente . prin lichidator judiciar I. I. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului formulat de partea civilă, desființarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe care să stabilească existența sau nu a vinovăției în raport de faptul că infracțiunea s-a consumat prin depunerea balanței aferente în care nu a înregistrat facturile.
Avocat P. L. pentru inculpatul B. G. A., având cuvântul, a solicitat respingerea apelului declarat de partea civilă, arătând că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică. A arătat că în mod corect prima instanță a dispus achitarea inculpatului, constatând că fapta pentru care a fost trimis în judecată acesta constituie contravenție și nu infracțiune.
Inculpatul B. G. A., având cuvântul, solicită respingerea recursului.
Dezbaterile fiind închise:
CURTEA
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
P. sentința penală nr. 199 din data de 16 noiembrie 2011 a Tribunalului G. în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b C.pr.pen. a fost achitat inculpatul B. G. A., fiul lui G. și L., născut la data de 12.10.1968 în ., domiciliat în Tg-J., ., județul G., fără forme legale în Tg-J., ., ., județul G., CNP_, pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 37 lit. a C.pen.
În baza art. 12 C.pr.pen. a fost sesizată G. F. - Secția G. pentru aplicarea sancțiunii contravenționale în sarcina inculpatului pentru contravenția prevăzută de art. 41 pct. 2 lit. b din Legea nr. 82/1991.
În baza art. 346 alin. 4 C.pr.pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă S. R. reprezentat prin A.N.A.F. și D.G.F.P. G., având ca obiect recuperarea prejudiciului produs prin faptele inculpatului.
În baza art. 353 alin. 3 C.pr.pen. a fost menținută măsura asiguratorie constând în instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca „Olcit Club”, capacitate cilindrică 1130 cm.3 și asupra autoturismului marca „Peugeot”, ._, ._, capacitate cilindrică 1580 cm.3.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Ca stare de fapt prima instanță a reținut următoarele:
La data de 12.02.2009, comisari din cadrul Gărzii Financiare – Secția G. au procedat la efectuarea unei verificări operative, inopinate și prin sondaj la .. Tg-J., verificarea având ca obiectiv cercetarea relațiilor comerciale dintre .. Tg-J. și .. Tg-J..
Urmare a verificării, comisarii Gărzii Financiare – Secția G. au întocmit procesul verbal nr._ din 13.02.2009 (filele 6-8 d.u.p. și 18-20 d.u.p.) în care au consemnat, în esență, că:
- .. Tg-J., administrată convențional de către inculpatul B. G. A. în baza procurorii de administrare nr. 3103/2006, nu a înregistrat operațiunea de stornare a TVA colectată în sumă de 30.100 lei aferentă facturii fiscale fn/31.07.2007 emisă de .. Tg-J., factură pe care .. Tg-J. a stornat-o;
- .. Tg-J. nu a înregistrat veniturile eferente unui număr de patru facturi fiscale emise la datele de 15.07.2008, 20.06.2008, 11.06.2008 și 10.06.2007, cu o valoare totală de 47.360 lei și TVA total de 8.998 lei.
Organele de urmărire penală s-a sesizat din oficiu în legătură cu faptele indicate anterior, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 de către B. G. A., întocmind procesul – verbal de sesizare din oficiu din 16.02.2009 (fila 5 d.u.p.).
De asemenea, la data de 17.06.2009 Direcția G. a Finanțelor P. G. a formulat plângere penală (filele 11-13 d.u.p.) împotriva inculpatului B. G. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 constând în aceea că nu a înregistrat în conturile de venituri facturile fiscale emise la datele de 15.07.2008, 20.06.2008, 11.06.2008 și 10.06.2007 și a produs un prejudiciu în sumă de 138.426 lei.
La data de 17.02.2009 G. F. – Secția G. a formulat plângere penală (filele 16-17 d.u.p.) împotriva inculpatului B. G. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 constând în aceea că nu a înregistrat factura fiscală f.n./31.07.2007 emisă de .. Tg-J., pe care aceasta din urmă a stornat-o, precum și în aceea că nu a înregistrat în contabilitate facturile fiscale emise la datele de 15.07.2008, 20.06.2008, 11.06.2008 și 10.06.2007.
Fiind ascultat de către organele de urmărire penală, precum și de către instanță, inculpatul a declarat ca fiind reală împrejurarea că, în calitate de administrator de fapt al .. Tg-J., nu a înregistrat în termenul legal cele cinci operațiuni comerciale, respectiv operațiunea de stornare a facturii fiscale f.n./31.07.2007 emisă de .. Tg-J. și operațiunile comerciale înscrise în facturile fiscale emise la datele de 15.07.2008, 20.06.2008, 11.06.2008 și 10.06.2007 de către .. Tg-J. pentru .. Tg-J., dar a invocat în apărare faptul că toate operațiunile comerciale au fost înregistrate ulterior, în cursul lunii noiembrie 2008.
În cauză, în cursul urmăririi penale s-au efectuat expertize contabile din ansamblul probelor administrate prima instanță concluzionând că inculpatul, în calitate de administrator de fapt al .. Tg-J. a omis în mod repetat, cel mai târziu la datele de 30 iunie 2007, 31 iulie 2007, 30 iunie 2008 și 31 iulie 2008 să înregistreze în evidența contabilă operațiunile comerciale efectuate de .. Tg-J. și consemnate în documentele justificative, respectiv în factura fiscală f.n./31.07.2007 emisă de .. Tg-J., factura fiscală f.n./ 15.07.2008 emisă de .. Tg-J., factura fiscală f.n./20.06.2008 emisă de .. Tg-J., factura fiscală f.n./ 11.06.2008 emisă de .. Tg-J. și factura fiscală f.n./10.06.2007 emisă de .. Tg-J., iar prin această faptă a produs o pagubă bugetului general consolidat în cuantum total de 72.576 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA, la care se impun a fi calculate accesorii de plată.
De asemenea, s-a arătat că probatoriul cauzei este cert în sensul în care face dovada săvârșirii faptei cu intenție indirectă, întrucât potrivit declarației martorului D. A. V., ce a asigurat activitatea contabilă a .. Tg-J. în perioada 2007 – 2008, facturile fiscale au fost depuse pentru înregistrarea tardivă chiar de către inculpat, iar declarația martorului se coroborează cu declarația inculpatului în sensul că nu a prezentat facturile fiscale pentru înregistrare.
S-a menționat că apărarea inculpatului în sensul că a rătăcit documentele justificative nu este de natură să înlăture vinovăția acestuia.
Astfel, împrejurarea pierderii documentelor justificative nu îndeplinește condițiile pentru a se putea considera că inculpatul s-a aflat în situația cazului fortuit, întrucât dispozițiile art. 47 C.pen. reclamă caracterul absolut de neprevăzut al unei asemenea împrejurări.
Or, împrejurarea pierderii temporare a documentelor justificative nu este de neprevăzut și, în plus, este imputabilă faptei inculpatului.
Așa fiind, prima instanța a înlăturat această apărare a inculpatului, reținând că neînregistrarea documentelor justificative în termen legal îi este imputabilă inculpatului sub forma intenției indirecte, inculpatul, în calitate de administrator de fapt al societății comerciale cunoscând consecințele asupra obligațiilor fiscale ale persoanei juridice pe care o administra și acceptând producerea pagubei în dauna bugetului public al statului.
Cu toate acestea s-a reținut că în cauză fapta pentru care este judecat inculpatul nu constituie infracțiunea de evaziune fiscală, ci constituie contravenția prevăzută de art. 41 pct. 2 lit. b din Legea nr. 82/1991:
Astfel, de esența infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 este ca omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate să fie totală, în sensul ca, până la momentul efectuării controlului de către organele competente ale statului, acesta fiind momentul epuizării infracțiunii, operațiunile comerciale să nu fi fost evidențiate în contabilitatea societății, iar contribuțiile fiscale aferente acestor operațiuni să nu fi fost calculate.
S-a arătat că această concluzie se impune în raport de faptul că art. 41 pct. 2 lit. b din Legea nr. 82/1991 sancționează drept contravenție nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Economiei și Finanțelor cu privire la înregistrarea în contabilitate a documentelor justificative în perioada la care se referă.
De asemenea, această concluzie se impune și prin prisma faptului că, de esența infracțiunii de evaziune fiscală este săvârșirea acesteia cu intenție directă calificată prin scop, acela de a prejudicia bugetul general consolidat al statului prin sustragerea de la plata impozitelor și taxelor aferente; scopul care nu poate fi considerat ca îndeplinit în situația în care inculpatul doar întârzie înregistrarea documentelor, ceea ce conduce la nașterea obligației de plată atât a taxelor și impozitelor aferente acestor documente, cât și a accesoriilor, respectiv a majorărilor de întârziere.
Ori, în cauza dedusă judecății, inculpatul a procedat la înregistrarea celor cinci documente justificative la data de 30.11.2008, iar controlul comisarilor din cadrul Gărzii Financiare – Secția G. a avut loc ulterior, la data de 12.02.2009.
Împrejurarea că inculpatul nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxelor și impozitelor aferente acestor documente, cât și a accesoriilor, respectiv a majorărilor de întârziere nu califică fapta acestuia drept infracțiune de evaziune fiscală, ci îl înscrie în categoria debitorilor către bugetul statului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel partea civilă ANFP – DGFP G. susținând în esență că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 din L 245/2005 și, ca atare, schimbarea sentinței pe latură civilă în sensul obligării inculpatului la plata către stat a sumei de 195.771,42 lei, cu dobânzile aferente până la achitarea integrală a prejudiciului.
Analizând apelul formulat în raport cu actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
1. Mai întâi se cuvin a fi făcute următoarele precizări privind traseul acestui dosar. Astfel:
Cercetarea penală a inculpatului a fost declanșată în urma plângerilor penale adresate Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. la datele de 17.02.2009, respectiv 17.06.2009 de către G. F. – Secția G., respectiv D.G.F.P. G..
P. rezoluția din 23.03.2009 s-a confirmat începerea urmării penale față de inculpat pentru infracțiunea sesizată, iar prin ordonanța nr. 1019/P/2009 din 11.03.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului în temeiul art. 10 lit. b și d C.p.p.
Împotriva soluției, în conformitate cu dispozițiile art. 278 C.pr.pen., petiționara DGFP G. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin rezoluția nr. 1629/II/2/2010 din 16.04.2010, a respins-o ca neîntemeiată, motiv pentru care petiționara s-a adresat judecătorului, uzând de procedura prevăzută de art.2781 C.pr.pen.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Tg. J. la data de 30.04.2010, sub nr._, iar prin s.p. nr. 1055 din 19 mai 2010 a plângerea a fost respinsă ca nefondată, soluția rămânând definitivă prin d.p. nr. 624 din 30.08.2010 a Tribunalului G..
Separat, la data de 11.05.2010 G. F. - Secția G. a uzat la rândul său de aceiași procedură. Plângerea formulată de această petiționară procurorului ierarhic superior a fost respinsă prin rezoluția nr. 1661/II/2/2010, tot din 16.04.2010, petiționara formulând plângere la instanță, conform art. 2781 C.p.p.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria TG. J. la data de 11.05.2010 sub nr._ iar prin s.p. nr. 1727/6.10.2010 plângerea formulată a fost respinsă ca nefondată.
Se observă așadar faptul că pe rolul Judecătoriei Tg. J. au existat, în același timp, două plângeri formulate împotriva aceleiași ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală iar instanța, dintr-o eroare, nu le-a conexat
P. d.p. nr. 924/24.11.2010 pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._ s-a admis recursul Gărzii Financiare – Secția G., s-a casat sentința, s-a admis plângerea, s-a desființat ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nr. 1019/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J. și s-a trimis cauza la prima instanță pentru continuarea judecății privind infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 37 lit. a C.p.
La Judecătoria Tg. J. cauza a fost reînregistrată sub nr._/318/2010 și, avându-se în vedere modificările de competență intervenite prin L 202/2010, prin s.p. nr. 37/18.01.2011 s-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului G..
La Tribunalul G. cauza a fost înregistrată sub nr._ iar prin s.p. nr. 37/22.02.2011 s-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Tg. J.. Constatându-se conflict negativ de competență, s-a înaintat dosarul pentru soluționarea acestuia Curții de Apel C..
Curtea de Apel C., prin s.p. nr. 92/20.05.2011 a stabilit competența d soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G. și a trimis dosarul la acea instanță, pentru continuarea judecății.
Judecata a continuat sub numărul atribuit inițial, respectiv_, pronunțându-se sentința penală ce formează obiectul prezentului dosar.
2. O a doua precizare ce se impune a fi făcută, pentru înțelegerea exactă a situației de fapt și de drept, este aceea că inculpatul B. G. este administratorul de drept al . Tg. J. dar și administrator de fapt al . Tg. J., fiind împuternicit în acest sens cu procură notarială de soția sa B. D..
Pentru neînregistarea în evidențele contabile ale . a mai multor facturi aferente anilor 2006- 2008 (printre care și facturile din relația cu .) inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J. nr. 1018/P/2009, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 9 al. 1 lit. b din L 241/2005 cu aplic. art. 41-42 C.p. și art. 37 lit. a C.p.
P. s.p. nr. 346 din 23 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosar nr._, rămasă definitivă prin d.p. nr. 1688 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pedeapsă complementară.
3. Cu privire la cauza de față:
S-a arătat anterior (pct. 1 ) că prezenta cauză a pornit nu ca urmare a trimiterii în judecată a inculpatului prin rechizitoriu ci ca urmare a admiterii unei plângeri formulate de către G. F. – Secția G. împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală.
Hotărârea Tribunalului G. de admitere a plângerii este criticabilă deoarece G. F., ca organ de control al statului, nu poate fi apreciată ca fiind o „persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate” prin soluția de netrimitere în judecată.
În cazul infracțiunilor de evaziune fiscală o astfel de persoană poate fi considerată doar statul, prin reprezentantul său ANFP – respectiv DGFP-urile locale.
Ori, este de observat că plângerea ANFP – DGFP G. împotriva aceleiași soluții de netrimitere în judecată, tocmai fusese respinsă printr-o hotărâre definitivă, intrată în autoritate de lucru judecat iar prin acest „artificiu” (al unei plângeri formulate de G. F.- G.) s-a ajuns practic la redeschiderea unei cauze ce ar fi trebuit să fie definitiv închise.
În altă ordine de idei, se constată că apelul părții civile ANAF – DGFP G. vizează doar latura civilă a cauzei în condițiile în care art. 346 alin. 4 C.p.p. interzice expres soluționarea în procesul penal a acțiunii civile în cazul achitării în temeiul art. 10 lit. b C.p.p.
Partea civilă nu critică latura penală a cauzei și nu aduce nici un contragument aspectelor constatate pe starea de fapt de prima instanță iar instanța de apel, din oficiu, nu identifică motive de nelelgalitate sau netemeinicie a sentinței.
Față de toate aceste considerente, având în vedere disp. art. 379 pct. 1 lit. b C.p.p. instanța va respinge apelul formulat ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de D.G.F.P. G. pentru S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor P. prin A.N.A.F. București, împotriva sentinței penale nr. 199 din data de 16 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă apelanta parte civilă la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei onorariu avocat oficiu, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs
Pronunțată în ședința publică de la 07 Martie 2012.
Președinte, Judecător,
A. I. O. D.
Grefier,
S. C.
Red.jud.A.I.
2 ex.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 538/2012. Curtea de Apel... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 453/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
