Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 674/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 674/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 674/2014
Dosar nr._ - contestație -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.674
Ședința publică de la 16 Septembrie 2014
PREȘEDINTE M. M. Șeleajudecător
Grefier A. R.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. G.
din cadrul D. - Serviciul T. C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea contestației formulată de D. – B. T. O., împotriva încheierii nr.179 din 9 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._, privind pe inculpatul M. P. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat N. P., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului solicită în baza art.4251 alin.7 pct.2 lit.a Cod pr.penală, admiterea contestației, desființarea încheierii, respingerea cererii de înlocuire, menținerea arestului preventiv.
Instanța de fond a arătat în motivare că în cauză s-a întocmit rechizitoriul și s-au administrat probele, dar nu s-a avut în vedere faptul că instanța de fond a fost sesizată încă din anul 2013 și nu s-au administrat toate probele.
Nu s-a avut în vedere natura și gravitatea faptei, precum și aspectul că inculpatul a fost arestat în lipsă, mandatul fiind pus în executare după 1 an și 6 luni de la data emiterii, astfel încât există riscul ca inculpatul să se sustragă din nou.
Inculpatul nu poate invoca faptul că este cercetat într-o cauză penală, în condițiile în care în aceeași cauză au fost cercetate și rude ale sale.
Avocat N. P. pentru contestator, solicită respingerea contestației, menținerea încheierii, deoarece nu există riscul ca inculpatul să altereze mijloace de probă.
Inculpatul nu s-a sustras, ci a fost plecat la muncă în Spania, iar când a aflat de pe internet că este cercetat, s-a prezentat la data de 4 mai 2014.
Pe de altă parte, s-a finalizat urmărirea penală, s-a emis rechizitoriu, există declarațiile tuturor părților din dosar, iar de la data încarcerării nu s-au administrat probe, întrucât a fost lipsă de procedură cu părțile vătămate, dar nu este culpa inculpatului.
D. inculpatul este în stare de arest, față de ceilalți inculpați luându-se măsura controlului judiciar.
Prin instituirea controlului judiciar inculpatului i s-au impus mai multe obligații, printre care aceea de a nu lua legătura cu martorii și părțile vătămate.
Gravitatea infracțiunilor nu mai este suficientă pentru menținerea stării de arest, fiind necesară analizarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii și circumstanțelor personale ale inculpatului care este singurul întreținător al familiei, având un minor în întreținere.
Inculpatul arată că-și însușește concluziile apărătorului, precizând că are probleme de sănătate și trebuie să-și întrețină copilul.
CURTEA
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.179 din 9 septembrie 2014, Tribunalul O., a admis cererea formulată de inculpatul M. P. C. - fiul lui fiul lui I. și D., născut la data de 18 ianuarie 1979 în localitatea Corabia, județul O., domiciliat în Corabia, .. 16, ., CNP -_, în prezent arestat preventiv in Penitenciarul C..
În baza art. 211 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 214 C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar față de inculpatul M. P. C., fiul lui I. și D., născut la data de 18 ianuarie 1979 în localitatea Corabia, județul O., domiciliat în Corabia, .. 16, ..2, ., județul O..
În baza art. 215 alin. (1) C. proc. pen., pe timpul cât se află sub control judiciar, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea, respectiv: - Poliția orașului Corabia- conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat.
În baza art. 215 alin. (2) C. proc. pen., pe timpul controlului judiciar, impune inculpatului să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;
b) să nu se apropie ori să ia legătura, direct sau indirect cu niciuna dintre părțile vătămate D. I. C.,L. I., D. M., B. E., B. G. M., G. G.,B. N. C., B. C., D. G., P. Iulică F., D. Genică, F. N., B. E. L., D. F., S. P. L., B. I., B. M., P. F. L., D. P., J. N., B. M., C. I., V. Adruță, V. I., L. J., B. F., G. C., V. M., F. N., Z. F., A. T., S. M., T. G. I., B.-Rasă D. M., martorii, I. T.,T. V. V., D. I., Urzicala F. M., A. L., Buruntia C. B., P. M. V.,Zaval F., R. C. M., C. I. A., S. E. I. L., C. M., P. N., P. G. I., C. A. S., Gîmboiu E., Z. G. T., C. M., Ciubucana E., D. G., D. E. D., A. A.,F. I., P. I. A., Pavlovschi Tit L.,J. M. și cu inculpații A. V., C. Laurian D., T. M. D. si S. R..
c) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.
În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului M. P. C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 55/8.11.2012 emis de Tribunalul O., dacă nu este arestat în altă cauză, după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
Pentru a pronunța această încheiere, s-a reținut că prin cererea formulată, inculpatul M. P. C. a solicitat să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
În motivare cererii inculpatul a invocat starea precară a sănătății sale și faptul că are un copil minor, iar soția sa, inculpată în cauză, nu realizează venituri.
De asemenea, în motivarea cererii, inculpatul a arătat că lăsarea sa în libertate în acest moment procesual, nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, deoarece nu există pericolul de a împiedica aflarea adevărului, și nu există posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a constatat, în conformitate cu dispozițiile art. 211, art. 214 C. proc. pen., că în cauză, la acest moment procesual, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar față de inculpat.
Astfel, instanța a constatat că prin încheierea de ședință nr. 82 din camera de consiliu din data de 8.11.2012., pronunțată de Tribunalul O.,în dosarul nr._ s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului M. P. C. pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 55/8.11.2012 .
Prin încheierea nr.79 din data de 7.05.2014, pronunțată in ședință publică de Tribunalul O. in dosarul nr._ 2 s-a confirmat arestarea preventivă a inculpatului M. P. C. și executarea mandatului de arestare preventivă nr.55/8.11.2014, încheiere rămasă definitivă prin încheierea nr. 132 din 12.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. in dosarul nr._ 2/a20 prin care s-a respins contestația inculpatului ,ca nefondată .
Mandatul de arestare preventivă a fost pus în executare la data de 7.05.2014, dată la care inculpatul s-a prezentat in ședință de judecată .
Este de menționat faptul că s-a disjuns cauza cu privire la unii dintre inculpați, aceștia fiind deja condamnați în alt dosar pentru fapte descrise în prezentul rechizitoriu.
Pentru a se lua inițial o astfel de măsură, instanța a avut în vedere următoarele:
În fapt, s-a reținut că inculpații C. E. M., M. P. C. și S. R. ar fi constituit un grup infracțional organizat, specializat în acte de șantaj, cămătărie, amenințare, împrumutând în perioada 2010- noiembrie 2012, mai multe persoane, cu diverse sume de bani de la care au solicitat dobânzi lunare cămătărești de 20-50%, iar pentru recuperarea banilor au folosit violența și amenințările.
S-a susținUT că membrii grupului infracțional organizat, pentru recuperarea sumelor de bani foloseau violența, amenințări, șantaj, . fizică, în cazul inculpaților C. E. M., M. P. C. ( care deținea la domiciliul său 2 pistoale cu gaz și cartuș cu bilă, pentru intimidarea părților vătămate ) și C. Laurian D. ( care deținea la domiciliul său o sabie, macetă, pentru intimidarea părților vătămate ) și acte de inducere în eroare și deposedarea de bunuri mobile și imobile prin folosirea de acte notariale conform cărora părțile vătămate aveau de restituit sume mult mai mari decât cele împrumutate.
Astfel, cu ocazia audierii de către procuror, părților vătămate: A. T., V. M., B. E., D. M., D. I. C., D. F., B. E. L., D. Genică, L. J., B. F., D. G., B. G. M., P. Iulică F., S. P. L. ,F. N., L. I. G. ar rezulta activitatea infracțională a inculpaților C. E. M., M. P. C., S. R., A. V., A. M., C. M., T. M. D., C. Laurian D. precum și a înv. M. F. și I. I. R..
Din același material probator administrat pe parcursul urmăririi penale, respectiv declarații inculpați, declarații învinuiții, autorizații perchiziții domiciliare, procese verbale percheziții domiciliare, planșe fotografice, autorizații înregistrări audio-video în mediu ambiental, autorizații interceptări convorbiri telefonice și note de redare a convorbirilor telefonice, documentele ridicate de la inculpați, evidențele personale ale creditelor acordate, documente bancare, adrese Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale, precum și depozițiile părților vătămate audiate în cauză: A. T., V. M., B. E., D. M., D. I. C., D. F., B. E. L., D. Genică, L. J., B. F., D. G., B. G. M., P. Iulică F., S. P. L., F. N. și L. I. G. din care rezultă activitatea infracțională a inculpaților C. E. M., M. P. C., S. R., A. V., A. M.,C. M., T. M. D. și C. Laurian D., a rezultat că acestea se află într-o stare reală, certă de presiune psihică și teamă, resimțind acut sentimentul temerii de membrii grupului infracțional, indus se pare prin violențe fizice, injurii și amenințări, context în care trăiesc într-un climat permanent de nesiguranță, având în vedere faptul că în mod frecvent ar fi fost amenințați, injuriați și loviți de către inculpați.
Persoanele vătămate au relatat că numiții M. P. C., C. E. M., A. V. și A. M. exercitau acte de violență și presiune fizică asupra lor, fără a-și putea exercita nici cea mai elementară manifestare de opoziție față de agresiunile fizice ale inculpaților care le-au lovit pe părțile vătămate chiar în locuințele acestora, victimele S. P. L., L. I. G. și B. E. L., obligându-le în felul acesta să le restituie sumele de bani împrumutate al căror cuantum se dubla de la lună la lună ca urmare a dublării dobânzii solicitate de inculpați.
Din analiza actelor și lucrărilor, a rezultat că grupul infracțional condus de numiții C. E. M., M. P. C. și S. R. a obținut sume importante de bani în urma activităților de cămătărie și contrabandă cu țigări desfășurate de la începutul anului 2010 și până la data de 6 noiembrie 2012 când activitatea infracțională a fost stopată ca urmare a intervenției organului de urmărire penală, iar pentru recuperarea sumelor de bani, aceștia foloseau violența, amenințări, șantaj și agresarea fizică a părților vătămate.
Potrivit art. 211 C. proc. pen., „(1) În cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, dacă această măsură preventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
(2) Judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța de judecată, în cursul judecății, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1).”
Fără a ignora importanța temeiurilor care au dus la luarea și menținerea măsurii arestării preventive, trebuie precizat însă că, se subînțelege că temeiuri pentru luarea unei măsuri preventive, fie ea și mai ușoară, subzistă într-o astfel de procedură, restricționarea libertății fiind de esența oricărei măsuri preventive.
Analizând astfel cererea de înlocuire a măsurii preventive a arestării cu o alta mai puțin restrictivă, în raport cu dispozițiile legale în materie, instanța a constatat că la acest moment procesual este întemeiată, pentru următoarele considerente:
La luarea măsurii preventive a arestării împotriva acestui inculpat s-a apreciat că există probe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în argumentarea pericolului pe care l-ar prezenta lăsarea lui în libertate, dată fiind natura și gravitatea faptelor. Pentru aceleași considerente a fost menținută de instanță măsura preventivă a arestării.
Este incontestabil că faptele de care este acuzat inculpatul și pentru care în continuare există presupunerea rezonabilă că au fost săvârșite de acesta sunt grave, însă la acest moment procesual pericolul pentru ordinea publică nu mai poate fi apreciat numai cu referire la gravitatea faptelor și a pedepselor pe care le poate primi inculpatul ci și alte împrejurări cum ar fi schimbarea temeiurilor avute inițial în vedere, antecedentele penale, atitudinea procesuală a inculpatului pot confirma sau infirma existența unui astfel de pericol.
O mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea inculpatului. CEDO a statuat că la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor ci și la subzistența temeiurilor inițiale avute în vedere la luarea măsurii preventive precum și la circumstanțe cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea acesteia, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile cu familia.
Controlul judiciar este alături de arestarea preventivă, o măsură preventivă în care inculpatul este supus unei restrângerii a libertății și un control strict al activităților sale, în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, a menținerii unui contact permanent al inculpatului cu organele de anchetă, totul subsumat unor condiții destul de restrictive astfel cum ele sunt prevăzute de lege, care ar atrage imediat înlocuirea acestei măsuri cu aceea a arestării preventive în caz de încălcare a acestora.
Or, în speță, în acest moment procesual, când instanța a fost sesizată prin rechizitoriu, părțile civile și ceilalți inculpați au fost audiați, din cauza numărului mare de părți procedura de soluționare a cauzei este îngreunată, fapt ce nu îi este imputabil petentului inculpat.
Au fost depuse de către inculpat înscrisuri care dovedesc starea economică precară a familiei sale dar și starea de sănătate, această ultimă situație putând fi observată nemijlocit de către instanță.
Astfel, inculpatul suferă de diabet fiind insulinodependent, iar în prezent are hernie care se prezintă ca o rană deschisă, sângerândă, ce are nevoie de îngrijiri speciale, având în vedere faptul că din cauza diabetului este greu vindecabilă.
Astfel, în virtutea dreptului la sănătate, ca și componentă a dreptului la viață și integritate fizică, conferit de Constituția României oricărui cetățean, și având în vedere că acest motiv invocat de inculpat este unul temeinic ce ține de exercitarea acestui drept apreciază cererea acestuia întemeiată.
De asemenea, s-a reținut că nu au fost dovedite acte materiale din partea acestui inculpat de zădărnicire a aflării adevărului în vreuna din modalitățile prevăzute de lege.
S-a constatat că în contextul elementelor de fapt și personale prezentate, scopul procesului penal așa cum este prevăzut de art. 202 alin. 1 C.p.p. se poate realiza în măsură suficientă prin obligațiile ce se vor impune inculpatului cu ocazia acestei liberări provizorii.
Instanța a apreciat că la acest moment procesual, nu mai există niciun argument care să justifice ca fiind oportună necesitatea menținerii inculpatului în stare de arest, cererea de înlocuire a arestului preventiv cu controlul judiciar fiind întemeiată și, în acest moment procesual oportună, proporțională și necesară asigurării scopului măsurilor preventive, în concordanță cu dispozițiile art. 202 alin. 3 C.p.p.
Obligațiile care vor fi impuse inculpatului conform dispoz.art.215 Cod pr.penală, oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal și protejarea ordinii publice.
Chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat prin jurisprudența sa că, persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune, după o anumită perioadă nu mai este suficientă, autoritățile trebuind să analizeze situația personală a acuzatului mai în detaliu și găsească motive specifice pentru menținerea sa în detenție (cauza Khudoyorov Rusiei).
Astfel, Curtea a dezvoltat 4 motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea pe cauțiune: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces; riscul ca, în cazul eliberării, acuzatul să împiedice desfășurarea procesului sau să comită alte infracțiuni; riscul să tulbure ordinea publică.
În privința primului aspect - riscul de a nu se prezenta la proces, în prezenta cauză, se constată a fi minim, deoarece în cazul controlului judiciar legea instituie anumite obligații în sarcina inculpatului, a căror nerespectare atrage revocarea liberării și arestarea din nou a acestuia.
Pentru următoarele două riscuri, prevăzute de altfel și de legislația națională - riscul de a împiedica desfășurarea procesului sau de a comite alte infracțiuni, am arătat anterior că nu există date la dosar, pentru motivele, mai sus expuse. În plus, în privința temerii de repetare a faptelor, Curtea arată că, pe lângă gravitatea inculpării, mai este nevoie ca circumstanțele cauzei și, mai ales antecedentele și personalitatea acuzatului să facă plauzibil pericolul ( cauza Clooth Belgiei - 12 noiembrie 1991).
De asemenea, în funcție de evoluția concretă cauzei, de circumstanțele acesteia, este posibilă teoretic aplicarea unor pedepse orientate spre minim, așa încât, raportat și la perioada de detenție de până acum, nu se poate accepta ca detenția preventivă să fie transformată într-o veritabilă pedeapsă.
În ceea ce privește riscul de tulburarea ordinii publice acesta nu mai poate legitima detenția după un anumit timp, decât dacă ordinea publică continuă să fie efectiv amenințată, ceea ce în cauză, apreciem că nu se realizează, inculpatul fiind arestat de peste 6 luni, activitatea infracțională a grupului fiind practic anihilată, iar ecoul negativ al faptelor a început să se estompeze.
De asemenea, gravitatea faptelor, deși un factor pertinent în aprecierea riscurilor mai sus arătate, nu poate să legitimeze o lungă detenție provizorie, pentru că analizarea acestui factor nu se face independent, ci în coroborare cu celelalte condiții legale, îndeplinite în cauză.
Un alt aspect avut în vedere de instanță, relevat și în practica Curții Europene este caracterul organizat al activității infracționale. Acesta poate constitui un motiv serios pentru detenție în stadiul inițial al procedurii (când complexitatea cauzei impune strângerea de dovezi din mai multe surse) și chiar pentru prelungirile ulterioare, dar își pierde din importanță și nu mai apare ca suficient, pe măsură ce ancheta progresează, cu atât mai mult cu cât în cauză, dovezile au fost strânse, întocmit rechizitoriul, inculpatul trimis în judecată (cauza Kankowscki Poloniei).
De asemenea, având în vedere numărul mare de persoane implicate în dosar, necesitatea verificării în instanță, în mod nemijlocit, în condiții de contradictorialitate a tuturor probelor strânse în cursul urmăririi penale și deci, posibilitatea prelungirii în timp a duratei procesului, instanța a apreciat ca fiind oportună înlocuirea măsurii preventive a inculpatului.
Pentru considerentele expuse anterior, apreciind ca nemaifiind oportună la acest moment al procedurii judiciare arestarea sa preventivă, a fost admisă cererea înlocuire a măsurii arestării preventive cum măsura controlului judiciar formulată de către inculpatul M. P. C., iar pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în baza art. 215 Cod pr.penală, sa dispus ca pe timpul liberării provizorii inculpatul.
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea, respectiv: - Poliția orașului Corabia - conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat.
În baza art. 215 alin. (2) C. proc. pen., pe timpul controlului judiciar, s-au impus inculpatului să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;
b) să nu se apropie ori să ia legătura, direct sau indirect cu niciuna dintre părțile vătămate D. I. C.,L. I., D. M.,B. E.,B. G. M.,G. G.,B. N. C.,B. C.,D. G.,P. Iulică F.,D. Genică,F. N., B. E. L., D. F., S. P. L., B. I., B. M.,P. F. L.,D. P.,J. N., B. M.,C. I.,V. Adruță, V. I., L. J., B. F.,G. C., V. M., F. N., Z. F., A. T., S. M., T. G. I., B.-Rasă D. M., martorii, I. T.,T. V. V., D. I., Urzicala F. M.,A. L., Buruntia C. B., P. M. V.,Zaval F.,R. C. M.,C. I. A., S. E. I. L.,C. M., P. N.,P. G. I., C. A. S., Gîmboiu E., Z. G. T., C. M., Ciubucana E., D. G., D. E. D., A. A.,F. I., P. I. A., Pavlovschi Tit L.,J. M. și cu inculpații A. V., C. Laurian D., T. M. D. și S. R..
c) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.
În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
S-a dispune punerea în libertate a inculpatului M. P. C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 55/8.11.2012 emis de Tribunalul O., dacă nu este arestat în altă cauză, după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație D. – B. T. O..
În motivare s-a arătat că în cauză există suficiente probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.242 alin.2 Cod pr.penală.
S-a mai arătat că aceeași instanță a constatat în aceeași cauză constant legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, la data de 29 iulie 2014 a menținut măsura arestării preventive, iar la data de 30 iulie 2014 a respins cererea de înlocuire. Ambele încheieri au fost contestate de inculpat, dar Curtea de Apel C. a respins contestațiile.
S-a mai precizat că de la termenul din 30 iulie 2014 nu s-a schimbat nimic, nu a mai fost niciun termen de fond ori intermediar, nu a dispărut pericolul social pentru ordinea publică, gravitatea faptelor nu s-a diminuat.
S-a mai invederat faptul că prin înlocuirea stării de arest instanța de fond a acceptat un risc major ca inculpatul să altereze mijloacele de probă, să influențeze martorii și părțile vătămate.
Analizând contestația, prin prisma motivelor invocate raportat la actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că este nefondată.
Prin încheierea nr.82 din 8 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. P. C. alături de inculpații C. E. M., A. M., A. V., S. R., C. M., C. Laurian D., T. M. D..
Mandatul de arestare preventivă a fost pus în executare la data de 7 mai 2014 când inculpatul M. P. C. s-a prezentat singur în fața Tribunalului O..
Între timp, ceilalți inculpați au fost puși în libertate, prin încheierea din 12 februarie 2014 a Tribunalului O., instituindu-se măsura controlului judiciar.
Deși aceeași instanță de fond în data de 29 iulie 2014 a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar la data de 30 iulie 2014 a respins o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive, acest aspect nu este un argument suficient pentru a se respinge o altă cerere de înlocuire formulată după scurgerea unui anumit timp.
În acest sens, este și jurisprudența CEDO, potrivit căreia cercetarea în stare de arest preventiv a unor persoane acuzate de săvârșirea unor fapte penale este justificată doar de existența unei veritabile exigențe de interes public și pentru prezervarea ordinii publice, ceea ce face necesară derogarea de la regula cercetării în stare de libertate.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa (cauza Chichkov contra Bulgariei, cauza Musuc contra Moldovei), că orice menține sub arest preventiv a unui acuzat chiar și pentru o scurtă durată trebuie să fie justificată într-un mod convingător de către autorități.
Pe de altă parte, autoritățile trebuie să „furnizeze motive relevante și suficiente” pentru a justifica necesitatea privării de libertate a unei persoane, în sensul de a prezenta fapte concrete cu privire la care se expun în momentul în care o persoană este pusă în libertate (cauza C. contra României).
În numeroase decizii Curtea de la Strasbourg a statuat că persistența suspiciunii rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune, după o anumită perioadă de timp, nu mai este suficientă pentru menținerea arestului (cazul Castraveț contra Moldovei, McKay contra Regatului Unit, Yoci și Sargin contra Turciei), iar justificarea oricărei perioade de detenție, indiferent cât de scurtă, trebuie în mod convingător demonstrată de către autorități ( cauza Belchiev contra Bulgariei, cauza Șarban contra Moldovei, Svispsta contra Letoniei, cauza Jurjves contra Letoniei).
În plus, jurisprudența CEDO impune analiza din partea instanțelor naționale a tuturor motivelor și garanțiilor avansate de către inculpați privind eliberarea lor și verificarea, dacă nu este posibilă recurgerea la alte modalități prin care să se asigure prezența inculpaților la proces (cauza Jawonski contra Poloniei, cauza Swierzco contra Poloniei, cauza Tacinoglu contra Turciei, cauza Vasiles contra Bulgariei, cauza Golek contra Poloniei).
Este adevărat faptul că mandatul de arestare preventivă a fost pus în executare cu întârziere, dar semnificativ este faptul că inculpatul s-a prezentat singur în fața instanței de fond, moment în care s-a pus în executare mandatul.
Acest aspect este un motiv care să justifice concluzia că inculpatul va respecta obligațiile care i se vor impune în momentul înlocuirii stării de arest cu măsura controlului judiciar.
În acest moment obligațiile prevăzute de art.215 alin.1 și 2 Cod pr.penală, impuse de instanța de fond inculpatului sunt suficiente pentru atingerea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod pr.penală, ținând cont și de faptul că ceilalți inculpați sunt liberi, iar în perioada scursă de la punerea în libertate până în prezent au respectat obligațiile care le-au fost impuse.
În consecință, ținând cont de dispozițiile art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod pr.penală, contestația va fi respinsă ca nefondată.
Văzând și art.275 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de D. – B. T. O., împotriva încheierii nr.179 din 9 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 16 septembrie 2014.
M. M. Ș.
Grefier,
A. R.
j.f.E.M.
PS/18.09.2014
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... → |
|---|
