Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1249/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1249/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 6116/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.1249
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. N.
JUDECĂTOR – MIȚA M.
JUDECĂTOR –D.-I. B.
Grefier – I. Ș.
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA G., împotriva sentinței penale nr. 1037 din 04.06.2013, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, privind pe intimații-inculpați T. I. D. și C. I. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit intimații-inculpați T. I. D. și C. I. M., care au fost reprezentați de avocat din oficiu O. C., conform delegației nr.4499/23.09.2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu disp. art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în conformitate cu disp. art.104 al.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, arătându-se că este primul termen de judecată, după care;
Nemaifiind alte cereri cu caracter prealabil de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp. art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public arată că recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria G. se referă la netemeinicia sentinței penale nr. 1037 din 04.06.2013 a Judecătoriei G., cei doi inculpați fiind condamnați pentru infracțiunea de furt calificat cu reținerea circumstanței atenuante și a disp. art.3201 al.7 Cod procedură penală, la câte 6 luni închisoare, ca modalitate de executare fiind disp. art.81-82 Cod penal.
În cauză, recursul se referă la netemeinicia sentinței penale recurate sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, în sensul că pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt prea mici față de gravitatea infracțiunilor săvârșite și că nu ar fi trebuit să li se rețină și circumstanțe atenuante – art.74 lit.a și c Cod penal pentru inculpatul T. I. D. și art.76 lit.c Cod penal inculpatului C. I. M..
În ceea ce-l privește pe inculpatul T. I. D., acesta nu este la prima încălcare a legii penale, el a mai fost amendat cu amendă administrativă tot pentru o infracțiune de furt calificat în formă continuată și cu participarea unui minor, deci cu agravanta prev. de art.75 lit.c Cod penal. La acel moment, P. a înțeles că este la prima încălcare a legii penale și a ales această sancțiune foarte ușoară, însă consideră că, din nou o sancțiune cu mult sub limita prevăzută de lege nu va putea duce la reeducarea acestui inculpat și de asemenea și a celuilalt inculpat.
Consideră că în cauză nu se impune și reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.c Cod penal, la ambii inculpați, chiar dacă aceștia au recunoscut fapta.
În cauză li s-a reținut inculpaților și art.3201 al.7 Cod procedură penală, deja li s-ar fi redus suficient pedeapsa, reținerea și a acestei circumstanțe a dus la o reducere foarte mate a pedepsei.
De asemenea, modalitatea de executare aleasă este una neprivativă de libertate și cu o pedeapsă atât de mică, consideră că nu va avea rol educativ asupra inculpaților.
Ca atare, solicită înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea celor doi inculpați și majorarea pedepsei până la limita minimă prevăzută de articolul de lege pentru care au fost trimiși în judecată, cu reținerea art.3201 al.7 Cod procedură penală, la care se poate aplica în continuare și modalitatea existentă de executare a pedepsei.
Avocat O. C., pentru intimații-inculpați T. I. D. și C. I. M. solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria G. și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală.
Prin sentința penală nr.1037 din 04.06.2013 a Judecătoriei G. au fost condamnați: inculpatul T. I. D. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 al.1 -209 al.1 lit.a,c Cod penal, cu aplicarea art. 3201 al.7 Cod procedură penală și a disp. art.74 al.1 lit.a și c Cod penal, făcându-se aplicarea disp. art.81 Cod penal, iar inculpatul Cotosă I. M. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, reținându-se în favoarea acestuia și circumstanța atenuantă prev. de art.74 al.1 lit.c Cod penal, făcându-se și aplicarea art.36 al.1 Cod penal, contopindu-se pedeapsa de 6 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2166/29.11.2012 a Judecătoriei G., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni sporită la 2 ani și 8 luni. De asemenea, pentru acest din urmă inculpat s-a făcut aplicarea disp. art.861 Cod penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
De asemenea, prin aceeași sentință, s-a admis și acțiunea civilă și au fost obligați inculpații în solidar la plata a 4500 lei către partea vătămată B. D..
Hotărârea Judecătoriei G. a fost recurată de către P. de pe lângă Judecătoria G. ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpaților. Astfel, susține P. că nu se impunea reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 al.1 lit.c Cod penal, ambilor inculpați și nici reținerea circumstanțelor prev. de art.74 al.1 lit.a Cod penal în favoarea inculpatului T. I. D., considerând totodată că reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea unor pedepse într-un cuantum atât de redus nu sunt de natură a constitui o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare eficient pentru inculpați.
Apreciază că instanța în mod corect a avut în vedere la individualizare, și dozarea pedepsei, atât limitele de pedeapsă prevăzute de lege, limite ce au fost reduse cu 1/3 ca urmare a aplicării disp. art.3201 Cod procedură penală, dar și pericolul social concret al faptelor comise de inculpați, cuantumul prejudiciului creat, atitudinea inculpaților de recunoaștere și regret a faptei săvârșite, atitudine pe care inculpații au avut-o atât în cursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești și nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, respectiv vârsta acestora, precum și lipsa antecedentelor penale în ceea ce-l privește pe inculpatul T. I. D..
Așadar, consideră că instanța de fond în mod corect a dozat și individualizat pedeapsa aplicată inculpaților, raportat la toate elementele obiective și subiective ale cauzei, dar și la aspectele ce vizează persoana inculpaților și conduita pe care aceștia au înțeles să o adopte.
Apreciază că scopul educativ al pedepsei, așa cum prevăd disp. art.52 Cod penal poate fi atins chiar și sub incidența acestui cuantum fixat de instanța de fond, considerând că inculpații au conștientizat gravitatea și repercusiunile săvârșirii faptei, care se vor răsfrânge asupra acestora în viitor, atât ca persoană, dar și din punct de vedere profesional, având în vedere că ambii inculpați s-au angajat.
Pentru toate aceste motive, apreciază că sentința penală nr.1037 din 04.06.2013 pronunțată de Judecătoria G. este temeinică și legală, motiv pentru care în temeiul disp. art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală, cu plata onorariului avocatului din oficiu.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1037 din 04.06.2013, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ a fost condamnat inculpatul T. I. D. –la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal (faptă din data de 07/08.07.2012).
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
A fost aplicată inculpatului T. I. D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni.
A fost condamnat inculpatul C. I. M. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal (faptă din data de 07/08.07.2012).
În temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2166/29.11.2012 a Judecătoriei G., definitivă la data de 21.12.2012 prin nerecurare.
În temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 33 lit. a – 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză, de 6 (șase) luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2166/29.11.2012 a Judecătoriei G., definitivă la data de 21.12.2012 prin nerecurare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal, raportat la 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal, art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal (faptă din data de 10.01.2012), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa ce mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită la 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare.
S-au menținut celelalte dispoziții din sentința penală menționată.
În temeiul art. 861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 862 alin. 1 Cod penal.
Potrivit art. 862 alin. 2 cod penal, în referire la art. 82 alin. 3 Cod penal, termenul de încercare a fost calculat de la data de 21.12.2012 (data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 2166/29.11.2012 a Judecătoriei G.).
Potrivit art. 863 Cod penal, s-au stabilit în sarcina inculpatului, pe durata termenului de încercare următoarele obligații:
a) să se prezinte, la datele ce vor fi fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a aplicat inculpatului C. I. M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani.
În temeiul art. 14 și 346 din Codul de procedura penala, în referire la art. 1349, 1357-1358, 1382-1383 din Noul Cod Civil, a fost admisă acțiunea civilă și au fost obligați inculpații T. I. D. și C. I. M. în solidar, la plata sumei de 4.500 lei către partea vătămată B. D., reprezentând contravaloarea componentelor schelei metalice sustrase de inculpați.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu (avocat M. C.), în sumă de 600 lei, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției, către Baroul de Avocați G..
În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 359 Cod de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului T. I. D. asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal, în cazul săvârșirii, cu intenție, în interiorul termenului de încercare, a unei alte infracțiuni.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului C. I. M. asupra consecințelor prevăzute de art. 864 Cod penal, raportat la art. 83 Cod penal, în cazul săvârșirii cu intenție, în interiorul termenului de încercare, a unei alte infracțiuni.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 08.07.2012 Secția 2 Poliție a fost sesizată de partea vătămată B. D. despre faptul că în noaptea precedentă persoane necunoscute i-au sustras din garajul situat în zona blocului 11C, . său, în care își depozitase unele bunuri, o parte dintre componentele unei schele metalice pentru patru etaje, în valoare de circa 4.500 lei.
La fața locului s-a deplasat o echipă operativă care a efectuat cercetarea la fața locului, ocazie cu care s-a constatat că lacătul de la ușa garajului nu prezenta urme de forțare, fiind găsit în apropiere, iar de pe clopotul său de protecție s-au prelevat mai multe fragmente de urme papilare.
Cu ocazia audierii sale, partea vătămată a declarat că în cursul anului 2011 a depozitat în garajul prietenului său, martorul C. C. I., mai multe componente ale unei schele metalice, respectiv 28 de panouri, 32 hașuri, 6 picioare rabatabile și 20 de garduri laterale. Garajul era amplasat în fața blocului unde locuiau cei doi, fiind asigurat cu un lacăt de la care aveau amândoi cheie. În seara zilei de 07.07.2012, partea vătămată a trecut prin dreptul garajului și a constatat că acesta era închis, fără să intre însă în interior.
A doua zi dimineață, a fost anunțat de C. C. I. despre faptul că a găsit garajul deschis, iar din interior lipseau mai multe componente ale schelei. Partea vătămată s-a deplasat la garaj și a anunțat Secția 2 Poliție iar cu ocazia cercetării la fața locului efectuată de organele de poliție s-a constatat că au fost sustrase 9 panouri metalice, 10 hașuri, 4 picioare rabatabile și 4 garduri laterale.
În urma raportului de expertiză dactiloscopică efectuat s-a constatat că cele două urme papilare ridicate de pe partea exterioară a sistemului de protecție a lacătului au fost create de regiunea tenară de la mâna dreaptă a inculpatului C. I. M..
Cu ocazia audierii sale, inculpatul C. I. M. a recunoscut săvârșirea faptei, precizând că la furt a participat și inculpatul T. I. D.. Acesta a mai declarat că în seara zilei de 07.07.2012, s-a întâlnit cu T. I. D. în zona Școlii Generale nr. 10 G. și în urma discuțiilor purtate au adoptat rezoluțiunea infracțională de a sustrage bunuri din garaje pe care să le valorifice ulterior. Inculpații au mers la un garaj situat în zona blocului 11C unde C. I. M. a reușit să deschidă lacătul cu ajutorul unei chei pe care o avea asupra sa. (filele 27-31)
Ambii inculpați au pătruns apoi în interior și au pus pe un profil în formă de „H” mai multe componente de schelă pe care le-au transportat într-un spațiu viran situat în apropierea Școlii Generale nr. 10. Cei doi autori au ascuns bunurile în zonă și au plecat spre domiciliile lor, urmând ca a doua zi să se reîntâlnească și să valorifice bunurile sustrase.
În dimineața zilei de 08.07.2012, când au revenit în locul respectiv, au constatat că piesele metalice nu se mai aflau la locul lor, fiind probabil luate de alte persoane care le descoperiseră acolo.
În drept, s-a reținut că faptele inculpaților T. I. D. și C. I. M. care, în noaptea de 07/08.07.2012, au pătruns prin folosirea de chei mincinoase în garajul numitului C. C. situat în G., . au sustras o parte din componentele unei schele metalice pentru patru etaje, respectiv 9 panouri, 10 hașuri, 4 picioare rabatabile și 4 garduri laterale, în valoare de aproximativ 4.500 lei, bunuri proprietatea părții vătămate B. D., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin.1 - 209 alin. l lit. a, g și i Cod penal, texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora s-a dispus condamnarea fiecărui inculpat.
Prezenți fiind în fața instanței de judecată la termenul din data de 30.05.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații au învederat că recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc și le însușesc, arătând că nu solicită administrarea de probe noi, cu excepția actelor în circumstanțiere.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3201 alin. 1 Cod procedură penală și a admis cererea inculpaților iar după audierea acestora, a dispus soluționarea cauzei potrivit procedurii speciale instituite de art. 3201 Cod procedură penală.
Instanța a reținut în favoarea inculpatului T. I. D. circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, având în vedere atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal și lipsa antecedentelor penale.
În ceea ce îl privește pe inculpatul C. I. M., instanța a reținut doar circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal (valorificând atitudinea sinceră a acestui inculpat pe parcursul procesului penal).
Totodată, instanța a reținut că inculpatul C. I. M. a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 2166/29.11.2012 a Judecătoriei G., definitivă la data de 21.12.2012 prin nerecurare, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal, raportat la 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal, art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal (faptă din data de 10.01.2012).
Instanța a observat că fapta ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită de inculpat înainte ca sentința anterioară de condamnare să rămână definitivă astfel încât există un concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal.
Așa fiind, în temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal, instanța a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă care a fost contopită cu pedeapsa stabilită pentru fapta dedusă judecății, conform dispozițiilor art. 36 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 33 lit. a – 34 alin. 1 lit. b Cod penal, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa ce mai grea, sporită corespunzător.
În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpaților, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei în ceea ce îl privește pe T. I. și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cu privire la C. I. M..
În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că partea vătămată B. D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.500 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de inculpați și nerecuperate.
Apreciind că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 și 346 din Codul de procedura penala, în referire la art. 1349, 1357-1358, 1382-1383 din Noul Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă și a obligat inculpații în solidar la plata sumei de 4.500 lei către partea vătămată B. D., reprezentând contravaloarea componentelor schelei metalice.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria G. criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate în cauză, în sensul că pedepsele sunt mici față de gravitatea infracțiunii săvârșite, cuantumul redus fiind atras de reținerea în mod nejustificat în favoarea inculpaților de circumstanțe atenuante.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței penale recurate și, în rejudecare, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în cauză cu consecința majorării cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpați și a menținerii modalității de executare stabilite.
Criticile formulate nu sunt întemeiate, recursul urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni. Ca măsură de constrângere, astfel cum a statuat ICCJ într-o decizie de speță, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate cu respectarea criteriilor generale de individualizare înscrise în art.72 Cod penal, în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.
Cu probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, respectiv plângerea și declarația părții vătămate B. D., declarația martorului C. C. I., procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotograficâ întocmită cu același prilej, procesul-verbal de reconstituire, raportul de expertiză dactiloscopică coroborat cu recunpașterea inculpaților, s-a demonstrat că în noaptea de 07/08.07.2012 inculpații T. I. D. și C. I. M. au pătruns prin folosirea de chei mincinoase în garajul numitului C. C. situat în G., . au sustras o parte din componentele unei schele metalice pentru patru etaje, respectiv 9 panouri, 10 hașuri, 4 picioare rabatabile și 4 garduri laterale, cauzând astfel părții vătămate B. D. un prejudiciu în sumă de 4.500 lei.
Fapta astfel descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1 - 209 alin. l lit. a, g și i Cod penal, texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora s-a dispus condamnarea fiecărui inculpat.
Față de datele care caracterizează fapta astfel cum a fost reținută mai sus precum și datele care caracterizează persoana inculpaților (cunoscuți cu antecedente penale, fără a fi însă recidiviști, tineri, în vârstă de 19, respectiv 20 de ani la data săvârșirii faptei, necăsătoriți, fără ocupație, iar în cursul procesului au manifestat o conduită corectă, recunoscând și regretând fapta comisă) se constată că în mod corect instanța de fond a reținut în favoarea fiecărui inculpat circumstanțe atenuante judiciare, astfel încât pedepsele de câte 6 luni închisoare stabilite în cauză în condițiile reținerii și a dispozițiilor art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală, sunt just individualizate cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal răspunzând astfel exigențelor art. 52 Cod penal
Așadar, constatând că nu se justifică majorarea pedepselor, astfel cum a solicitat parchetul, cuantumul fixat de instanța de fond și modalitatea de executare stabilită fiind în măsură să asigure reeducarea inculpaților, Curtea va respinge ca nefundat recursul de față, conform dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.
Totodată, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G. a sumei de 600 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av.O. C.).
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA G., împotriva sentinței penale nr. 1037 din 04.06.2013, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, privind pe intimații-inculpați T. I. D. (fiul lui G. și S., născut la data de 10.10.1992 în munic. G., jud. G., CNP_, cetățenie română, studii medii, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, șomer, cu antecedente penale, domiciliat în mun. G., ., nr. 12, ..22, jud. G.) și C. I. M. (fiul lui S. și M., născut la data de 11.07.1933 în mun. G., jud. G., CNP_, cetățenie română, studii 9 clase, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, domiciliat în ., jud. G., f.f.l. în mun. G., .. 151, ., jud. G.).
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G. a sumei de 600 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av.O. C.).
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.10.2013.
Președinte,Judecător, Judecător,
D. N. Mița M. D.-I. B.
Grefier,
I. Ș.
Red. și tehnored.: jud.M.M./ 22.10.2013
Fond:jud.E. G. D.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 33/2013. Curtea... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 180/2013. Curtea de... → |
|---|
