Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 635/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 635/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 2164/121/2013/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 635/R
Ședința publică din data de 19 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. H. – judecător
JUDECĂTOR – P. D.
JUDECĂTOR – A. B.
GREFIER – A. S.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. B. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații D. M.-C., C. I., C. C. și L. A. împotriva încheierii de ședință din 10.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal au răspuns recurenții- inculpați, în stare de deținere:
-D. M. C., asistat de apărători aleși - av. H. D. și R. E..
-C. I., asistat de apărător ales – av. P. Gigel;
-C. C., asistat de apărător ales – av. A. M.;
-L. A., asistat de apărător ales – av. R. E..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care ;
Nemaifiind cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Avocat H. D., pentru recurentul – inculpat D. M. C., invederează instanței că s-a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond întrucât apreciază că nu se mai impune, pentru buna soluționare a cauzei, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului în această fază procesuală și în raport de temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.penală.
Vinovăția inculpatului și participarea la acel incident se bazează pe probatorii care pot fi apreciate ca fiind insuficiente. Este vorba de declarația doar a uneia din părțile vătămate și de o atribuire a unui număr de telefon mobil pe baza căruia s-a realizat o localizare într-o localitate situată în apropierea localității unde s-a produs incidentul.
Consideră că inculpatul este îndreptățit să solicite instanței de judecată a aprecia că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive pentru soluționarea acestei cauze în etapa de judecată, până la lămurirea calității sale în acest dosar. Instanța trebuie să constate că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 149 ind. 1 alin.1 Cod pr.penală și totodată să aprecieze că din perspectiva participării sale la acest incident așa cum a fost reținut de procuror ( filele 30-31 rechizitoriu) nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică pentru a constata inexistența temeiurilor prev. de art. 148 lit.f Cod pr.penală și pe cale de consecință pentru a putea înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului formulat de inculpatul D. M. C., casarea hotărârii instanței de fond și în rejudecare să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat P. Gigel, pentru recurentul – inculpat C. I., invederează instanței că nu toți cei care sunt arestați în această cauză și trimiși în judecată sunt implicați în aceste fapte care au avut drept consecință decesul unei persoane, rănirea altor două, distrugerea unui autoturism și ultrajul contra bunelor moravuri.
Inculpatul C. I. a declarat recurs întrucât acuzațiile din acest dosar se bazează pe probe care sunt administrate exclusiv în defavoarea lui, că nu i s-a admis nici un fel de probă și implicarea lui în această cauză nu este dovedită.
Solicită a se avea în vedere că la P. nu au fost administrate probe și în favoarea inculpaților, s-a stabilit că toți cei 14 inculpați sunt vinovați situație care va persista și în timpul judecății. C. I. a arătat că a fost prezent la locul faptei, că a văzut într-o oarecare măsură ce s-a întâmplat dar că nu coborât din mașină și n-a lovit nici mașina părților vătămate, nici pe S. A. sau D. C. și nici nu l-a lovit mortal pe S. M.. Nu a putut să se apere întrucât nu i-a fost admisă nicio probă, deși în rechizitoriu se reține că din grupul celor 14 agresori s-au desprins 6-7 persoane care a lovit victimele, ceilalți lovind autoturismul și cu toate acestea toți cei 14 sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.
Toate aceste chestiuni s-ar fi lămurit dacă s-ar fi admis proba privind constatarea comportamentului simulat și s-ar fi clarificat declarațiile date.
De asemenea din conținutul rechizitoriului rezultă că nu numai C. I. a fost la locul faptei ci și P. A., O. M., B. D., T. I. în mașinile care s-au deplasat la locul faptei și s-a apreciat că ei nu au coborât din autoturism și astfel nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor. Conform vol. I dosar urmărire penală- fila 160 – rezultă că nici măcar S. A. nu a declarat că l-a văzut pe C. I. la locul faptei ci „că este posibil să fi fost și el în grupul agresorilor”.
Martorii cu identitate protejată fac vorbire despre prezența inculpatului C. I. în stația OMV Sendreni, împrejurare pe care inculpatul nu a contestat-o.
În lipsa unei confruntări între cei rămași în viață și inculpați, a unui supliment de expertiză medico-legală pentru a stabili ce categorii de obiecte au fost folosite la lovirea victimelor și în lipsa administrării și a altor probe este greu ca inculpații să-și facă o apărare care să convingă instanțele că nu toți inculpații din dosar au fost implicați în săvârșirea faptelor.
Invederează instanței că, C. I. a fost adus la arestare pe data de 13octombrie când Tribunalul G. care dispusese arestarea preventivă a celorlalți arestați a respins propunerea cu privire la acesta, după o săptămână a fost arestat de un complet al Curții de Apel G..
Întrucât organele de urmărire penală nu au respectat dispozițiile codului de procedură penală în sensul că trebuiau administrate probe atât în defavoarea cât și în favoarea inculpaților, ținând cont de descrierea faptelor din rechizitoriu, ținând cont și de timpul scurs de la momentul arestării preventive, solicită admiterea recursului formulat, reaprecierea în legătură cu oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Avocat A. M., pentru recurentul – inculpat C. C., apreciază că instanța poate observa o participație distinctă a acestui inculpat față de ceilalți inculpați din prezenta cauză. Acesta a recunoscut că a fost prezent la locul faptei în seara de 1 octombrie însă nu a exercitat acte de violență asupra victimei și părților vătămate, activitatea sa infracțională limitându-se la acte de violență asupra mașinii părților vătămate, fapte care se circumscriu într-o infracțiune de distrugere și ultraj. Poziția procesuală a inculpatului se pliază și cu probatoriul administrat în cauză, declarațiile martorei sub acoperire A. M., martorului B. D. și chiar cu declarațiile părților vătămate.
Față de aceste considerente și având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, apreciază că la acest moment instanța poate să dispună admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat R. E., pentru recurenții – inculpați L. A. și D. M. C., solicită admiterea recursului formulat, casarea în parte a hotărârii și înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatilor cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Apreciază că încheierea recurată a reținut față de inculpatul L. A. un aspect nereal în sensul că acesta are antecedente penale dar din fișa sa de cazier judiciar rezultă că acesta nu are antecedente penale, împrejurare care urmează a fi avută în vedere de instanță.
Invederează instanței că în ce-l privește pe acest inculpat sunt două declarații ale martorilor P. A. și B. D. față de care însă nu s-a luat nicio măsură preventivă deși ulterior li s-a schimbat calitatea de martori întrucât s-a stabilit că au participat la infracțiune.
Cercetarea judecătorească nu a început în fapt dar probele administrate nu mai pot fi influențate în nici un fel de către inculpat.
Față de aceste considerente solicită admiterea recursurilor formulate de inculpați și a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați, hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică sub aspectul indiciilor temeinice în ceea ce privește comiterea infracțiunilor.
Actul de inculpare întocmit în cauză relatează în mod distinct pentru fiecare dintre inculpați care sunt mijloacele de probă care au fost avut în vedere în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor și relevante în acest sens sunt declarațiile părții vătămate S. A. care a supraviețuit conflictului care a indicat inculpații participanți, martorii cu identitate protejate audiați în cauză și ceilalți martori audiați în cauză.
Având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților precum și modalitatea deosebit de violentă se justifică pe deplin existența pericolului concret pentru ordinea publică.
Avocat P. Gigel, în replică, arată că partea vătămată S. A. ( vol. I fila 160 dosar urmărire penală) a spus despre C. I. că „e posibil să fi fost și el”.
Reprezentantul Parchetului arată că martorul sub acoperire A. Sevastița a declarat că inculpatul C. I. a fost implicat în conflict.
Recurentul – inculpat D. M. C., în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul – inculpat C. I., în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul – inculpat C. C., în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul – inculpat L. A., în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 10.04.2013, Tribunalul G. a respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații M. G., L. V., M. Ș. M. și A. I. prin apărători aleși, ca fiind nefondate.
A respins, ca fiind nefondate, cererile privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de art.145 ind.1 Cod procedură penală formulate de inculpații D. D. și M. G. precum și cererile privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art.145 Cod procedură penală formulate de inculpații C. I., D. M. C., L. V., M. Ș. M., L. A., C. C., T. A. și A. I..
În temeiul art. 300 ind.2 Cod procedură penală raportat la art.160 ind. b alin.1 și 3 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților Amăzăroaie S. O., G. G., M. Ș. M., M. G., D. D., A. I., D. M. C., C. I., L. V., C. C., S. D., T. A. și L. A., constatând-o ca fiind legală și temeinică.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr.798/P/2012 întocmit de P. de pe lângă Tribunalul G. și înregistrat la acea instanță sub nr._ 13 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților Amăzăroaie S. O., D. D., A. I., D. M. C., G. G., M. G., C. I., L. V., C. C., L. A., M. Ș. M., S. D. și T. A. pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de omor calificat (prev. de disp. art.174 al.1 raportat la art.175 al.1 lit.a și i Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal), tentativă la omor calificat și deosebit de grav (prev. de art.20 Cod penal cu referire la art.174 al.1 Cod penal raportat la art.175 al.1 lit. a,i Cod penal -art.176 al.1 lit. b Cod penal cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal), port fără drept de obiecte interzise în locuri și împrejurări în care s-ar primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor sau s-ar tulbura ordinea și liniștea publică (prev. de disp. art.2 al.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 republicată), distrugere (prev. de art.217 al.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal), și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și a liniștii publice (prev. de disp. art.321 al.2 Cod penal cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal), toate, cu referire la art.33 lit. a Cod penal.
De menționat că în privința inculpatului Amăzăroaie S. O. a fost reținută în conținutul juridic al infracțiunilor de omor menționate și agravanta prevăzută de disp. art.176 al.1 lit. c Cod penal precum și starea de recidivă postexecutorie (art.37 lit. b Cod penal) iar în privința inculpatului L. V., în locul infracțiunii prev. de art.2 al.1 pct.1 din Legea 61/1991 a fost reținută infracțiunea de uz de armă neletală din categoria celor supuse autorizării fără drept (prevăzută de art.135 din Legea 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor); totodată în privința inculpaților A. I., D. D. și C. I., raportat la fiecare infracțiune a fost reținută și starea de recidivă postexecutorie (art.37 lit. b Cod penal) iar cu privire la inculpații S. D. și D. D. și starea de recidivă postcondamnatorie (art.37 lit. a Cod penal).
S-a reținut în fapt că în seara de 1.10.2012, în jurul orelor 21:00- 22:00, în loc public (pe DN25 –raza localității Umbrărești), pe fondul unui conflict anterior și cu premeditare, în baza unei prealabile înțelegeri, inculpații au aplicat concomitent/simultan victimei S. M. lovituri multiple cu obiecte contondente (răngi, bâte), obiecte tăietor despicătoare (săbii, topoare, țevi cu cuțite în vârf), pistol cu bile, peste corp, inclusiv în zona vitală a capului, cauzându-i traumatism cranio-cerebral și facial cu fractură multieschiloasă fronto-parieto-temporo-occipitală stângă, cu fracturi iradiate în bază, hemoragie subarahnoidiană posttraumatică și contuzii cerebrale, fracturi de viscerocraniu cu comă consecutivă și asfixie mecanică prin aspirat de sânge în plămâni, leziuni ce au condus la moartea victimei;
În aceleași împrejurări și condiții, inculpații au aplicat părților vătămate D. C. și S. A. N. multiple lovituri cu obiecte contondente, înțepător tăietoare, înțepător despicătoare peste corp, inclusiv în zone vitale (cap și torace), cauzându-le acestora leziuni traumatice care prin interesarea vaselor sanguine, prin hemoragia internă și externă și tulburări hemodinamice consecutive, le-au pus în primejdie viața, cu aceeași ocazie distrugând autoturismul marca „Mercedes” clasa E, cu nr. de înmatriculare_, în care se aflau părțile vătămate și tulburând grav liniștea și ordinea publică;
În cauză acțiunea penală a fost pusă în mișcare față de inculpații Amăzăroaie S. O., D. D., A. I., D. M. C., G. G., M. G., C. C. și L. A. la data de 11.10.2012 prin ordonanțele Parchetului de pe lîngă Tribunalul G. (filele 246-262 vol. V dosar urm.pen.) la aceeași dată dispunându-se și reținerea pentru 24 ore a inculpaților D. D., A. I., D. M. C., G. G., M. G., C. C. și L. A. (ordonanțele filele 231-245 dosar urm. pen.), inculpați care au fost arestați preventiv la data de 12.10.2012 (filele 280-286 dosar urm.pen. vol. V); inculpatul Amăzăroaie S. O. a fost reținut pentru 24 ore (ordonanța nr.48/12.10.2012) iar la 13.10.2012 s-a dispus arestarea preventivă a acestuia, măsura fiind prelungită în mod succesiv până la data de 8.03.2013.
Cu privire la inculpații C. I., M. Ș. M., S. D. și T. A. acțiunea penală a fost pusă în mișcare în prezenta cauză la data de 18.10.2012, dată la care aceștia au fost reținuți iar la 19.10.2012 inculpații S. și T. au fost arestați preventiv, inculpații C. I. și M. Ș. M. fiind arestați în recursul Parchetului la data de 13.10.2012.
În fine, inculpatul L. V. a fost reținut pentru 24 ore la data de 12.10.2012, ulterior punerii în mișcare a acțiunii și arestat la 13.10.2013, măsura fiind prelungită consecutiv în privința tuturor inculpaților până la 8.03.2013.
Cauza a fost înregistrată la instanță la data de 1.03.2013.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii preventive în privința inculpaților mai sus menționați, instanța a constatat că temeiurile care au impus-o nu s-au schimbat.
Din evaluarea acestora s-a apreciat ca fiind întrunite condițiile generale procedurale prevăzute de art. 143 Cod procedură penală precum și cerințele impuse de textul de lege prev. de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală relative pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea reprezenta cercetarea în libertate a inculpaților.
Astfel, materialul probator administrat în prima fază a procesului penal a configurat faptele penale deduse judecății; având în vedere:
- proces verbal de sesizare a infracțiunii - fila 25, vol. I;
- proces verbal de consemnare a plângerii orale formulate de partea vătămată S. A. N. - fila 26, vol. I;
- plângerea penală formulată de partea vătămată S. A. N., consemnată de către procuror - fila 27, vol. I;
- proces verbal de consemnare a plângerii orale formulate de partea vătămată D. C. - fila 30, vol. I;
- proces verbal de cercetare la fața locului - filele 33-40, vol. I;
- planșe fotografice efectuate cu ocazia cercetării la fața locului – filele 44-72, vol. I;
- proces verbal de cercetare a autoturismului marca „Mercedes” cu nr. de înmatriculare_ - fila 75, vol. I;
- planșe fotografice efectuate cu ocazia examinării autoturismului marca „Mercedes” cu nr. de înmatriculare_ – filele 80-98, vol. I;
- raport medico-legal de necropsie nr. 410/A3/02.10.2012 privind victima S. M. - fila 120, vol. I;
- declarații parte civilă R. A. – filele 140, 143, vol. I;
- declarații parte vătămată/civilă S. A. N. – filele 151, 166, 171, 174, vol. I;
- planșe fotografice reprezentând recunoașterea agresorilor din planșe foto, de către partea vătămată S. A. N. - filele 179-183, vol. I;
- raport de constatare medico-legală nr. 560/A1-D/04.10.2012 privind pe partea vătămată S. A. N. - fila 186, vol. I;
- declarații parte vătămată/civilă D. C. – filele 192, 196, 203, vol. I;
- proces verbal de exprimare a consimțămîntului părții vătămate D. C. de a-i fi filmată declarația - fila 195, vol. I;
- planșe fotografice reprezentând recunoașterea agresorilor din planșe foto, de către partea vătămată D. C. - filele 206-208, vol. I;
- raport de constatare medico-legală nr. 561/A1-D/04.10.2012 privind pe partea vătămată D. C. - fila 211, vol. I;
- planșe fotografice reprezentând imagini extrase din imaginile înregistrate de camerele de supraveghere, aparținând S.C. Omv Petrom - Stația 22 Șendreni - filele 256-292, vol. I;
- bon fiscal ridicat la sediul S.C. Omv Petrom - Stația 22 Șendreni - fila 292, vol. I;
- proces verbal întocmit de Serviciul Poliției Rutiere cu privire la deținerea dreptului de proprietate asupra unor autovehicule înmatriculate în alte state, de către persoane suspecte - fila 312, vol. I.
- raport de constatare tehnico-științifică balistică asupra armei (pistol) marca „WALTHER P99”, ridicată de la inculpatul L. V. - fila 337, vol. II;
- raport de constatare tehnico-științifică biocriminalistică asupra obiectelor vestimentare și asupra unor arme albe, ridicate de la domiciliul inculpatului Amăzăroae S. O., C. I., T. I. și de la numitul V. F. - fila 367, vol. II;
- proces verbal de redare a declarației martorului cu identitate protejată „A. M.” - fila 13, vol. III;
- proces verbal de redare a declarației martorului cu identitate protejată „D. A. C.” - fila 15, vol. III;
- proces verbal de redare a declarației martorului cu identitate protejată „A. N.” - fila 17, vol. III;
- proces verbal de redare a declarației martorului cu identitate protejată „A. N.” - fila 21, vol. III;
- proces verbal de redare a declarației martorului cu identitate protejată „C. V.” - fila 23, vol. III;
- declarații martor M. A. V. - filele 56, 58, vol. III;
- declarații martor S. P. - filele 60, 64, 69, vol. III;
- declarații martor M. O. - filele 72, 75, vol. III;
- declarații martor T. I. - filele 78, 82, vol. III;
- declarații martor M. I. L. - filele 86, 88, vol. III;
- declarații martor M. M. - filele 89, 88, vol. III;
- declarații martor M. G. - filele 93, 96, vol. III;
- declarații martor R. E. I. - filele 98, 100, vol. III;
- declarații martor M. G. Doinița - filele 102, 104, vol. III;
- declarații martor A. R. - filele 102, 109, vol. III;
- declarații martor C. L. - filele 111, 113, vol. III;
- declarații martor V. M. M. - filele 117, 120, vol. III;
- declarații martor B. D. - filele 123, 125, 128, vol. III;
- declarații martor P. A. - filele 130, 132, 142, 147, vol. III;
- proces verbal de consemnare a declarației orale a numitului P. A. - fila 148, vol. III;
- declarație martor V. F. - fila 190, vol. III;
- declarații martor V. T. - filele 193, 197, 200, 205, 208, vol. III;
- declarații martor D. V. C. - filele 211, 213, vol. IV;
- declarații martor S. A. D. - filele 216, 218, vol. III;
- declarații olografe R. C. - filele 282, 285, vol. III;
- declarație olografă V. V. N. - fila 287, vol. III;
- declarații olografe S. S. - filele 289, 291, vol. III;
- declarație olografă S. M. - fila 293, vol. III;
- declarație olografă V. D. - fila 294, vol. III;
- declarație olografă A. E. - fila 295, vol. III;
- declarație olografă M. L. - fila 296, vol. III;
- declarație olografă M. A. - fila 297, vol. III;
- declarație olografă Amăzăroae Nicușor - fila 298, vol. III;
- declarație olografă C. D. - fila 299, vol. III;
- declarații olografe M. F. - filele 300, 301, vol. III;
- declarație olografă B. G. - fila 303, vol. III;
- declarație olografă Binel G. - fila 304, vol. III;
- declarație olografă B. M. I. - fila 308, vol. III;
- declarație olografă B. E. - fila 309, vol. III;
- declarație olografă G. D. - fila 310, vol. II;
- declarație olografă S. M. - fila 311, vol. III;
- declarații D. G. - filele 312, 313, vol. III;
- declarație olografă B. M. I. - fila, vol. III;
- declarație olografă M. D. - fila 314, vol. III;
- declarație T. T. - fila 315, vol. III;
- declarație olografă G. C. - fila 316, vol. III;
- declarație olografă N. S. - fila 317, vol. III;
- declarație P. S. - fila 317, vol. III;
- declarație P. N. - fila 320, vol. III;
- declarație olografă M. M. - fila 321, vol. III;
- procese verbale de examinare a autoturismului marca „AUDI Q7” cu nr. de înmatriculare_, aparținând numitului C. I. - filele 323, 325, vol. III;
- procesele verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare la domiciliile inculpaților, procesele verbale de redare a comunicărilor și convorbirilor telefonice ale unora dintre inculpați, declarațiile inculpaților Amăzăroaie S. O., G. G., C. C., M. Ș. M., S. D..
Totodată pentru infracțiunile obiect al sesizării (exceptând infracțiunile de distrugere, infracțiunea prev. de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 și infracțiunea de uz de armă neletală prev. de art. 135 din Legea 295/2004), legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Analizând condițiile mai sus reținute coroborat cu elementele care au circumstanțiat pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta cercetarea inculpaților în stare de libertate la acel moment procesual s-a apreciat că se impune a se da eficiență dispozițiilor legale ale art. 300 ind. 1 al. 3 Cod procedură penală.
Inculpații au fost cercetați pentru infracțiuni cu un grad de pericol social foarte ridicat, pus în evidență nu numai prin valorile sociale încălcate (referitoare la relațiile sociale privind protecția juridică a dreptului la viață ori relații sociale care lezează obiceiurile, comportamentele compatibile cu respectul față de membrii unei colectivități) dar și prin semnificația cantitativă a consecințelor unor asemenea fapte și prin proliferarea fără precedent a acestui gen de infracțiuni în rândul tinerilor; nu în ultimul rând s-a avut în vedere faptul că (exceptându-i pe inculpații G. G., M. G., L. V. și T. A.) nici unul dintre inculpați nu se afla la primul conflict cu legea penală, așa cum au evidențiat fișele de cazier judiciar ale acestora (filele 556 - 602 dosar urm. pen. vol. V).
Pe de altă parte, împrejurări legate de consistența probatoriilor și lipsa unor probe directe, de participația unora dintre inculpați în cadrul activității infracționale supuse cercetării ori de cererile promovate în apărare în prima fază a procesului penal nu au putut fi puse în discuție la acel moment procesual și nu au putut constitui temei pentru revocarea ori înlocuirea măsurii preventive; susținerile unora dintre inculpați (C. I., C. C., D. D., D. M. C., L. A.) în sensul că nu au avut nici o implicare în confruntarea consumată la 1.10.2012 nu a putut fi reținută la acel moment procesual avându-se în vedere declarațiile martorilor audiați: Avasilichioae M., D. A. C., C. V., B. D..
Împrejurarea că urmărirea penală a fost epuizată nu a putut constitui temei pentru revocarea arestului preventiv atâta vreme cât inculpații ar fi putut influența cercetarea judecătorească (situație probată cu susținerile martorilor cu identitate protejată A. N. și C. V.).
Pericolul pentru ordinea publică la care se referă condiția procedurală prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală ce poate fi cu ușurință dedus din împrejurările în care s-au derulat evenimentele deduse judecății, din natura și gravitatea deosebită a acestora, din starea de neliniște și sentimentul de insecuritate pe care astfel de manifestări le induc în rândul colectivității-elemente care suscită o tulburare socială de natură a justifica detenția provizorie.
Măsura arestului preventiv are nu numai menirea de a preîntâmpina situații care ar periclita buna desfășurare a procesului penal ci și pe aceea a realizării scopului acestuia, implicit acela al prevenirii infracțiunilor de același gen și educării cetățenilor în spiritul respectării legilor; a cerceta în libertate în ipoteza unor astfel de infracțiuni înseamnă a ne asuma factorii de risc în dezvoltarea unor comportamente violente în rândul comunităților. Având în vedere toate aceste aspecte s-a apreciat că se impune a fi menținută starea de arest preventiv a tuturor inculpaților în cauză în conformitate cu disp. art. 300 ind. 1 al. 3 Cod procedură penală în referire la art. 160 ind. b al. 1 și 3 Cod procedură penală.
Totodată, s-a apreciat, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor deduse judecății (reliefată nu numai de modalitatea de comitere ci și prin numărul mare de persoane implicate) că perioada stării de arest preventiv este una rezonabilă, inculpații aflându-se la acel moment procesual sub imperiul garanției speciale înscrise în art. 5 paragraf 3 din CEDO.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații D. M. C., C. I., C. C. și L. A., care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele considerente:
Nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică sau că aceștia ar încerca să influențeze buna desfășurarea a procesului penal. S-au schimbat temeiurile care au dus la arestarea preventivă inițială a inculpaților motivat de faptul că s-a terminat urmărirea penală, urmând a fi începută cercetarea judecătorească.
Inculpații D. M. C. și C. I. au solicitat să se constate că nu sunt probe din care să rezulte că sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
Inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni cu grad ridicat de pericol social ce au adus atingere dreptului la viață. În acest context, pericolul pentru ordinea publică la care se referă art. 148 lit. f Cod procedură penală, trebuie înțeles nu numai că, lăsați în libertate, inculpații ar putea săvârși noi infracțiuni sau ar putea influența buna desfășurarea a procesului penal. El trebuie înțeles și din starea de neliniște, de insecuritate socială pe care astfel de manifestări le induc în rândul colectivității. Cu alte cuvinte, lăsarea inculpaților în libertate ar crea un sentiment de insecuritate în cadrul comunității, având în vedere inclinația acestora de a comite acte de mare violență cu consecința lezării unui drept fundamental al omului, respectiv dreptul la viață.
Măsura arestului preventiv este o măsură, alături de alte măsuri preventive neprivative de libertate, destinată în primul rând asigurării bunei desfășurări a procesului penal. Nu întâmplător legiuitorul a prevăzut mai multe măsuri preventive pentru ca organele abilitate să aibă posibilitatea de a alege ce măsură preventivă este utilă bunei desfășurări a procesului penal. La alegerea măsurii preventive, în schimb, nu se poate face abstracție de gradul de pericol social concret al faptelor reținute la momentul respectiv în sarcina inculpaților. Cu alte cuvinte, săvârșirea unor infracțiuni de gravitate deosebită impune luarea din partea autorităților unor măsuri deosebite respectiv privarea de libertate.
De asemenea, în mod judicios instanța de fond a constatat că starea de arest a inculpaților nu s-a luat în mod arbitrar ci în baza unor probe și indicii temeinice care au fost pe larg prezentate în motivarea instanței de fond. În acest context, Curtea constată că cererile inculpaților D. M. C. și C. I., care au solicitat să se constate că nu sunt probe de vinovăție, sunt nefondate din următoarele considerente:
În ceea ce privește neadministrarea altor mijloace de probă după ce P. a solicitat luarea măsurii arestării preventive și ulterior prelungirea a acestei măsuri, în mod constant s-a lucrat în acest dosar pe parcursul urmăririi penale, au fost administrate mijloace de probă raportat la cererile formulate de către inculpați, la unii fiindu-le respinse aceste cereri, aceste situații nefiind în măsură să justifice revocarea măsurii arestării preventive. Tot probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale a fost adus la cunoștința inculpaților și mai mult decât atât a fost descris pe larg în actul de sesizare al instanței punctual pentru fiecare inculpat în parte.
De asemenea, argumentul că prevenția îndelungată a inculpaților tinde să anticipeze aplicarea unei pedepse, se apreciază ca fiind nejustificat, atâta vreme cât lipsirea de libertate a inculpatului s-a făcut în mod argumentat, justificându-se prin mijloacele de probă administrate până în prezent.
În cazul inculpatului D. M. C., acesta a reclamat natura probatoriului care stă la baza inculpării lui – faptul că sunt doar probe indirecte –s-au avut în vedere și listingurile telefonice care dovedesc faptul că acesta nu se afla în locația pe care a susținut-o inițial.
De asemenea, revocarea măsurii arestării preventive solicitată nu poate opera ca o sancționare a organului de urmărire penală pentru că nu a administrat un anumit tip de probe, pentru că nu a dovedit o anumită situație, ci este o măsură care se ia în condițiile în care temeiurile care au determinat arestarea și menținerea nu mai subzistă în condițiile art. 139 Cod procedură penală.
În cazul inculpatului M. G. s-a constatat că activitatea infracțională este justificată pe baza unui probatoriu consistent care poate constitui suficiente indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că a participat la săvârșirea faptelor deduse judecății, astfel încât, din acest punct de vedere, menținerea măsurii arestării preventive este pe deplin justificată. În acest sens s-au avut în vedere declarațiile martorilor cu identitate protejată A. N. și C. V. care atestă susținerile Parchetului.
În cazul inculpatului L. A. neadministrarea unor categorii de probe pe parcursul urmăririi penale nu îl împiedică pe acesta să le reitereze și să le pună în discuția instanței la acest moment, iar faptul că acele probe au fost respinse de către organul de urmărire penală nu poate constitui un temei suficient de puternic pentru a justifica revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
În concluzie, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților nu s-au schimbat și că în mod judicios instanța de fond a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților, urmând a se respinge ca nefondate recursurile declarate de aceștia.
Văzând și disp. art. 192 alin 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații D. M. – C., (zis „M.”, fiul lui I. și Ghiorghița, născut la data de 12.09.1979 în mun. Focșani, jud. V., CNP_3cu domiciliul legal în .), C. I., (zis „Ț.”, fiul lui A. și M., născut la data de 08.04.1975 în mun. G., jud. G., CNP_, cu domiciliul legal în ., jud. G.), C. C. (zis „C.”, fiul lui I. și D., născut la data de 24.12.1979 în mun. G., jud. G., domiciliat în ., CNP_) și L. A. (zis „P.”, fiul lui I. și A., născut la data de 04.08.1989 în mun. G., jud. G., domiciliat în ., CNP_), toți deținuți în Penitenciarul G., împotriva încheierii de ședință nr._ 13 din 10.04.2013 a Tribunalului G..
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpații D. M. – C., C. I., C. C. și L. A. la plata sumei de câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. H. P. D. A. B.
Grefier,
A. S.
Red. L.H./22.04.2013
Tehnored.A.S./07.05.2013/2 ex.
Jud.fond: L.C.
| ← Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Art.246 C.p..... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 33/2013. Curtea... → |
|---|
