Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1096/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1096/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 05-08-2013 în dosarul nr. 5616/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1096/R
Ședința publică din data de 05.08.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. M. I.
JUDECĂTOR: M. T.
JUDECĂTOR: M. C.
Grefier: T. C.
-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. L. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul P. M. – deținut în Arestul I.P.J. G., împotriva încheierii de ședință din data de 29.07.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, a răspuns inculpatul P. M., în stare de arest, asistat de avocat N. C. – apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul arată că inculpatul a formulat recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, cerere pe care a formulat-o în conformitate cu disp.art. 160 ind. 2 C.p.p.
Apreciază soluția instanței de fond ca fiind nelegală fiind îndeplinite în opinia sa ambele condiții cerute de disp.art. 160 ind. 2 având în vedere încadrarea juridică a faptei de la care s-a pornit și de la care s-a luat măsura arestării preventive a inculpatului și anume art. 20 în ref. la art. 175 C.p. și raportat la disp. art. 21 care prevăd limitele de pedeapsă în condițiile tentativei în sensul că se reduc la jumătate.
De asemenea, între limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și maximul special, ar exista o pedeapsă cuprinsă între 7 ani și jumătate și 12 ani și jumătate.
Din punctul său de vedere nu sunt aplicabile disp.art. 141 ind. 1 C.p. care consideră în cazul de față o cauză de reducere a pedepsei. Aceasta este infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în formă de tentativă și astfel se pedepsește.
Cu privire la dispozițiile pct. 2 al textului de lege de liberare sub control judiciar, arată că a formulat această cerere pentru că una este să se săvârșească o infracțiune cu intenția clară de a omorî pe cineva și alta este când o persoană se trezește într-o încăierare care nici nu a fost pornită din inițiativa inculpatului în condițiile în care partea vătămată l-a lovit pe inculpat având 5-6 zile de îngrijiri medicale. Arată că la fila 57 dosar se află certificatul medico-legal.
Consideră că cererea este admisibilă și că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală.
Procurorul, apreciază că recursul este nefondat. Apreciază că încheierea de ședință din 29 iulie 2013 a Tribunalului G. este legală și temeinică. Instanța corect a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar potrivit disp.art 160 ind. 2 alin. 2 C.p.p. Liberarea provizorie se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani.
În partea generală a codului penal potrivit disp.art. 141 ind. 1 C.p. astfel cum a fost modificat, introdus prin Legea 289 din 2006 prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune neluându-se în considerare cauzele de reducere a pedepsei.
Prin urmare, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este tentativă la infracțiunea de omor însă limitele de pedeapsă sunt cele prevăzute de legiuitor și fiind peste 18 ani limita de pedeapsă în cazul infracțiunii de omor, corect a apreciat instanța de fond când a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Solicită respingerea recursului.
Inculpatul P. M., în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Inculpatul P. M. a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 29.07.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 29.07.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul G., în temeiul art. 1608a alin.6 c.proc.penală, a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. M..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din data de 18.07.2013, inculpatul P. M. a solicitat, în temeiul art. 1602 C.pr.pen., liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 68/U/25.06.2013, emis de Tribunalul G..
La termenul de judecată din data de 29.07.2013, instanța a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar astfel formulată.
În temeiul art. 1608a alin. 6 C.pr.pen, în referire la art. 1602 alin. 1 C.pr.pen., instanța – procedând la verificarea admisibilității cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul P. M. – a respins cererea astfel formulată ca inadmisibilă, pentru următoarele motive:
Liberarea provizorie, astfel cum este reglementată în actualul Codul de procedură penală, reprezintă un mijloc de realizare a scopului măsurilor preventive, care constă în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei. Atunci când instanța este chemată să se pronunțe asupra stării de arest a unei persoane, trebuie întotdeauna să țină seama, în primul rând, de criteriile prevăzute de lege (art. 136 C.pr.pen.), care arată că la alegerea unei măsuri preventive în general trebuie să se țină cont de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Potrivit dispozițiilor art. 1602 alin. 2 C.pr.pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Pe de altă parte, conform art 1411 C.pen, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de micșorare a pedepsei.
Or, în cauza de față, inculpatul P. M. a fost arestat preventiv pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal în referire la art.174 alin.1 Cod penal raportat la art.175 alin.1 lit. i Cod penal.
Pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, legea prevede pedeapsa închisorii de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi însă infracțiunea de omor calificat (forma consumată) se pedepsește cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Astfel fiind, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul P. M. a fost apreciată de tribunal ca fiind inadmisibilă, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat în cauza de față, în forma consumată a acesteia, este mai mare de 18 ani.
Împotriva încheierii de ședință pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs inculpatul P. M., criticând-o ca fiind nelegală. Consideră că, față de faptul că este cercetat pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, se încadrează în dispozițiile prevăzute de lege pentru liberarea provizorie sub control judiciar.
Recursul este nefondat.
Analizând încheierea de ședință recurată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, precum și a susținerilor recurentului inculpat, considerăm că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, urmând a o menține.
In mod corect, instanța de fond a considerat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, respectiv, art.20 Cod penal în referire la art. 174 alin.1 – 175 alin.l lit.i Cod penal, nu se încadrează în prevederile art.1602 alin.2 Cod penal care prevăd că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi.
Chiar dacă infracțiunea săvârșită de inculpat a rămas în faza de tentativă, potrivit art.1411 Cod penal, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care încriminează fapta săvârșită în formă consumară, fără a lua în considerare cauzele de reducere sau micșorare a pedepsei.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza art.141 Cod penal, instanța să respingă, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul P. M. împotriva încheierii din data de 29.07.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ și să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin.2 Cod proc.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. M. (fiul lui V. și C., născut la data de 07.03.1987 în ., domiciliat în ., jud. G., fără antecedente penale, CNP_, posesor CI . nr._, deținut în Arestul I.P.J. G.), împotriva încheierii de ședință din data de 29.07.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.08.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
M.-M. IstrateMaria TaceaMariana C.
Grefier,
Red.M.T./09.08.2013
Tehnored: C.T./09.08.2013
fond: M.M.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1396/2013. Curtea de Apel... | Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 1554/2013. Curtea de... → |
|---|
