Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 211/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 211/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 1789/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.211/A
Ședința publică din data de 05 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE –P. D. - judecător
Judecător – L. H.
Grefier – I. Ș.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR- M. B.
Procuror șef -Secție judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea apelului penal formulat de condamnatul-revizuent N. M., în prezent deținut în Penitenciarul G., împotriva sentinței penale nr.16/07.06.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns condamnatul-revizuent N. M., în stare de deținere, personal și asistat de avocat B. C.-A., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr.3433/27.06.2013 emise de Baroul G..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătându-se că s-a acordat prezentul termen de judecată pentru ca, condamnatul-revizuient să-și angajeze apărător, după care;
Curtea, având în vedere că condamnatul-revizuient este surdo-mut, adresează, în scris, condamnatul-revizuient, următoarele întrebări: „Dacă v-ați angajat avocat ales?”, „Pe cine?”
Astfel, condamnatul-revizuient N. M., personal, arată instanței, în scris, că și-a angajat avocat ales, fără a indica numele acestuia.
Având în vedere că se acordă un singur termen pentru pregătire apărare și la dosar neexistând o delegație de apărător ales, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat B. C.-A., pentru condamnatul-revizuient N. M., arată că acesta a formulat apel împotriva sentinței penale nr.16/07.06.2013 a Tribunalului B., prin care i s-a respins cererea de revizuire. Având în vedere motivele invocate de către acesta, respectiv faptul că este nevinovat și, de asemenea că este nemulțumit de transferul lui la un alt penitenciar, respectiv Penitenciarul A., precum și de cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de disp. art.394 Cod procedură penală, urmează ca instanța să aprecieze cu privire la inadmisibilitatea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea căii de atac, apreciind că soluția pronunțată de Tribunalul B. este legală în condițiile în care motivele invocate de condamnat nu se regăsesc între cazurile de revizuire prevăzute de art.394 Cod procedură penală.
Acordându-i-se ultimul cuvânt, respectiv adresându-i-se, în scris, condamnatul-revizuient N. M., următoarea întrebare: „Ultimul cuvânt al inculpatului N. M., respectiv ce l-a nemulțumit de a promovat cererea de revizuire?”, acesta indică art.394 cifre g.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ condamnatul-revizuient N. M. a formulat apel împotriva sentinței penale nr.16/07.06.2013 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ .
Prin sentința penală nr.16/07.06.2013 a Tribunalului B., pronunțată în dosar nr._ s-a dispus, în baza art. 403 alin.(1) și alin. (3) C.pr.pen. în referire la art. 394 C.pr.pen. respingerea ca inadmisibilă a cererii revizuentului – condamnat N. M., privind revizuirea sentinței penale nr. 154 din data de 06.10.2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin.(2) C.pr.pen. a obligat revizuentul–condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, Tribunalul B., a avut în vedere că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, revizuentul-condamnat N. M., deținut în Penitenciarul A., a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 154 din data de 06.10.2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ definitivă la data de 10.05.2011.
În motivarea cererii formulată, revizuentul N. M. a arătat că este nemulțumit că a fost transferat în alt penitenciar.
Din analiza actelor și lucrărilor aflate la dosar instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 154/6.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, inculpatul N. M. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 22 ani închisoare, compusă din: 21 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 al.1-175 al.1 lit.f-art. 176 al.1 lit.d Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal și o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 al.1-209 al.1 lit.d Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal și un spor de 6 luni închisoare. In baza art. 61 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 937 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7,6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 635/12.12.2002 a Judecătoriei Făurei, și urmare contopirii, i-a mai fost aplicat un spor de 6 luni închisoare, în total 22 ani închisoare.
S-a reținut că la data de 26.08.2009 între orele 11.00-12.00, în timp ce se afla în biroul ANSR-Filiala B., din . nr. 186, fiind invitat anterior și programat pentru acea dată pentru a-și plăti cotizația pentru anul 2009, în urma unor discuții mimico-gestice cu victima D. E. care i-a cerut să părăsească biroul, s-a enervat și a lovit-o în mod repetat cu o sticlă goală, gen sticlă de șampanie în zona membrelor superioare, a toracelui și în zona capului, producându-i . completă a craniului și viscero-craniului, leziuni ce au dus direct și imediat la rezultatul letal.
S-a mai reținut că în aceleași împrejurări după exercitarea violențelor fizice mai sus expuse, asupra victimei, în timpul cât aceasta mai era încă în viață, fiind în imposibilitatea de a-și exprima voința sau de a se apăra, a sustras 2 telefoane mobile și 12 tichete valorice de pe biroul victimei.
Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat.
Prin cererea de revizuire formulată, condamnatul N. M. a arătat că este surdo-mut și este nemulțumit de faptul că a fost transferat în alt penitenciar și este nevinovat.
Analizând cererea revizuentului-condamnat N. M. prin prisma motivelor invocate în cerere, a susținerilor din referatului întocmit de P. de pe Tribunalul B., a actelor și lucrărilor aflate la dosar și a dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut că motivele invocate de revizuentul-condamnat nu se regăsesc printre cazurile de revizuire, expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 Cod procedură penală.
Trebuie precizat că revizuirea nu este o cale de atac devolutivă, în sensul că în soluționarea ei nu se procedează la readministrarea probelor administrate la soluționarea cauzei în fond, decât dacă se probează existența unuia din cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) Cod procedură penală.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt datorate necunoașterii adevăratei situației de fapt de către instanța de judecată; folosirea unor probe denaturate(datorate unor activități infracționale); corupția organelor care au rezolvat cauza; existența unor hotărâri contradictorii. Readministrarea probelor nu poate constitui motiv de revizuire.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a reținut că motivele de revizuire invocate nu sunt admisibile și potrivit dispozițiilor art. 403 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) Cod procedură penală în referire la art. 394 Cod procedură penală și a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul N. M..
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) Cod procedură penală, instanța a obligat revizuentul-condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale nr.16/07.06.2013 a Tribunalului B. a formulat apel condamnatul N. M., fără însă a motiva în scris apelul formulat.
În ședința publică din 05.09.2013 întrebat asupra motivelor de apel condamnatul-revizuient a indicat în scris prev. art.394 lit.g Cod procedură penală.
Verificând apelul formulat din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, potrivit art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că apelul este nefondat.
Condamnatul nu a indicat nici un motiv de revizuire în cererea sa adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul B., rezultând doar că este nemulțumit de soluția pronunțată de instanțele de judecată în ciclul de judecată ordinar.
Acest motiv nu poate fi un motiv de revizuire dintre cele prev. de art.394 Cod procedură penală, deoarece așa cum s-a arătat constant în doctrina și practica judiciară, pe calea revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, nu se poate ajunge la prelungirea probațiunii într-un dosar de fond deja judecat, în care soluția pronunțată a intrat deja în autoritate de lucru judecat, pentru aspecte de fapt care au fost cunoscute de instanțele de judecată în ciclul de judecată ordinar.
Condamnatul a formulat mai multe cereri de revizuire, toate respinse, privind același motiv, respectiv rejudecarea cauzei sale, astfel încât în mod corect instanța de fond a respins cererea sa de revizuire ca inadmisibilă.
Motivul de revizuire prev. de art.394 „cifra g” Cod procedură penală, nu există, motivele de revizuire fiind expres și limitativ prevăzute de art.394 alin.1 lit.a) – e) Cod procedură penală.
Având în vedere și atitudinea șicanatoare a condamnatului în fața Curții, se apreciază că acesta a formulat prezenta cerere de revizuire „pro causae” pentru a fi transferat din Penitenciarul A., în Penitenciarul G., unitate de deținere situată mai aproape de domiciliul condamnatului.
Așa fiind și văzând prev. art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală și art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat apelul formulat de condamnatul N. M. împotriva sentinței penale nr.16/07.06.2013 a Tribunalului B. și îl va obliga la plata de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul N. M. (fiul lui I. și Rița, născut la data de 11.09.1975 în ., cu domiciliul în ., CNP-_, în prezent deținut în Penitenciarul G.), împotriva sentinței penale nr.16/2013 a Tribunalului B..
În baza disp. art.192 al.2 C.pr.pen. obligă pe apelant la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu (avocat B. C. A.) în sumă de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G..
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.09.2013.
Președinte, Judecător,
P. D. L. H.
Grefier,
I. Ș.
Red.:L.H./11.09.2013/Tehnored.:I.Ș./11.09.2013
Fond:judecător B. N.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 12/2013. Curtea de... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1396/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
