Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1396/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1396/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 6760/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1396/R
Ședința publică de la 25 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - F. M.
Judecător – M.-M. I.
Judecător – A.-M. M.
Grefier - A. S.
-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. E. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul Ș. M. împotriva sentinței penale nr. 968 din 24.05.2013 a Judecătoriei G..
La apelul nominal a răspuns recurentul – inculpat Ș. M., în stare de deținere și asistat de avocat D. alina E. în substituirea d-lui avocat S. C., apărător desemnat din oficiu, în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care ;
Întrebat fiind, recurentul – inculpat Ș. M. precizează că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul recurentului- inculpat, având cuvântul, arată că recursul formulat vizează netemeinicia sentinței pronunțate de instanța de fond sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate . Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, a avut o atitudine sinceră atât în faza de urmărire penală cât și în timpul judecății, astfel încât apreciază că instanța putea reține în favoarea inculpatului disp.art. 74 lit. c Cod penal.
Față de aceste considerente solicită admiterea recursului formulat de inculpat și în rejudecare să se reaprecieze asupra cuantumului pedepsei aplicată inculpatului, în sensul reducerii acestuia.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază că recursul formulat de inculpat este nefondat și solicită respingerea acestuia ca atare.
Invederează instanței că pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie inculpatul a fost condamnat la pedeapsa minimă prevăzută de legea penală pentru infracțiuni de acest gen.În cauză nu sunt împrejurări care să ducă la concluzia că se impune reducerea acestei pedepse sub limita minimă, neexistând circumstanțe atenuante.
Solicită să se constate că inculpatul a săvârșit fapta din prezenta cauză la 6 luni după liberarea condiționată din executarea unei alte pedepse privative de libertate și de asemenea solicită să se constate că pedeapsa care a fost aplicată a fost contopită cu un rest rămas neexecutat iar inculpatului nu i s-a dat spor la operațiunea de contopire.
Față de aceste considerente, apreciind că instanța de fond a efectuat corect operațiunea de individualizare, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Recurentul – inculpat Ș. M., în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 968/24.05.2013 pronunțată de Judecătoria G. s-a dispus condamnarea inculpatului Ș. M. la o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. 1 alin. 2 lit. b și c și alin. 2 ind. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală și a art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal (faptă din data 27.02.2013).
Potrivit art. 61 alin. 1 teza II Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1438/13.08.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 07.09.2010.
Potrivit art. 61 alin. 1 teza III Cod penal și 39 alin. 2 Cod penal, a fost contopit restul rămas neexecutat de 313 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1438/13.08.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 07.09.2010, cu pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul Ș. M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (ani) și 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, au fost interzise inculpatului Ș. M. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II si b Cod penal.
Potrivit art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului Ș. M. și, potrivit art. 88 alin. 1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 28.02.2013 la zi.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul Ș. M. în vederea introducerii profilului genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Potrivit art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, rap. art. 1357 din NCC și la art. 1381 din NCC, la art. 14 Cod procedură penală și la art. 161 alin. 3 Cod procedură penală, a obligat pe inculpatul Ș. M. la plata sumei de 250 lei către partea civilă M. I..
Potrivit art. 189 Cod procedura penala, s-a dispus ca onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în cursul urmăririi penale (în sumă de 300 lei) și în cursul cercetării judecătorești (în sumă de 200 lei) să fie avansate din fondul Ministerului Justiției către Baroul de avocați G..
Potrivit art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul Ș. M. la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prin rechizitoriul nr. 1445/P/2013 din data de 22.03.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G. s-a dispus trimiterea în judecată – în stare de arest preventiv - a inculpatului Ș. M., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c și alin. 2 ind. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
Prin același rechizitoriu, în temeiul art. 262 alin. 1pct. 2 lit. a Cod procedură penală, în ref. la art. 11 Cod procedură penală și la art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților M. V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c și alin. 2 ind. 1 lit. a și b Cod penal și C. R., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c și alin. 2 ind. 1 lit. a și b Cod penal, în sarcina fiecăruia dintre aceștia fiind stabilită sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei
În fapt, s-a reținut că la data de 27.02.2013, în loc public și pe timp de noapte, a deposedat prin violență, respectiv prin amenințarea cu folosirea unui briceag și, împreună cu numiții M. V. și C. R., pe partea vătămată M. I. de suma de 250 lei pe care aceasta o avea asupra ei, sumă pe care inculpatul a folosit-o în interes personal.
Actele de urmărire penala efectuate in cauza s-au materializat in: procese verbale de conducere în teren și planșe fotografice (file 20 – 26, 82 - 87 dosar u.p.), declarațiile părții vătămate M. I. (file 31 - 35 dosar u.p.), ale martorilor T. E. (file 88 - 89 dosar u.p.), V. F. (fila 90 dosar u.p.), A. V. (file 91 – 92 dosar u.p.), M. D. – C. (file 94 – 95 dosar u.p.), procese verbale de prezentare pentru recunoaștere (file 70 - 81 dosar u.p.) precum și declarațiile învinuiților M. V. (file 46 – 54 dosar u.p.) și C. R. (file 59 – 67 dosar u.p.) precum și declarațiile inculpatului Ș. M. (file 36 - 42 dosar u.p.).
Prin ordonanța din data de 28.02.2013 s-a dispus reținerea pentru 24 de ore a învinuitului Ș. M., până la data de 01.03.2013 ora 16.00, iar prin ordonanța din data de 28.02.2013 dată de P. de pe lângă Judecătoria G. s-a pus in mișcare acțiunea penala împotriva inculpatului Ș. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c și alin. 2 ind. 1 lit. a și b Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Prin încheierea de ședință din data de 28.02.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria G. a admis propunerea formulata de P. de pe langa Judecatoria Galati și, în temeiul art. 149ind. 1 alin.10 și a art. 150 alin. 1 Cod procedură penală în referire la art. 136 alin. 8, la art. 143 si la art. 148 lit. f Cod de Procedură Penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatului Ș. M. pe o durata de 29 de zile, începând cu data de 28.02.2013 si până la 28.03.2013 inclusiv,
Inculpatului Ș. M. i s-a prezentat materialul de urmărire penală, la data de 21.03.2013, astfel cum rezultă din procesul - verbal aflat la fila 101 din dosarul de urmărire penală.
În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul Ș. M. a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, arătând că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare și că solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și și le însușește.
Instanța a procedat la audierea inculpatului în acest sens și, având în vedere poziția procesuală a acestuia, dar și probele administrate în cursul urmăririi penale, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 3201 Cod procedură penală și a admis cererea formulată.
În vederea soluționării cauzei, instanța a dispus atașarea la dosar și a fișei antecedentelor penale ale inculpatului (fila 28) precum și a sentințelor penale nr. 1438/13.08.2010 a Judecătoriei B. nr. 289/09.02.2009 și nr. 664/02.04.2009, ambele pronunțate de Judecătoria G., cu referate întocmite de Birourile Executări penale.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul Ș. M. nu realizează venituri având numeroase antecedente penale.
La data de 27.02.2013, în jurul orelor 19,30 – 20.00, partea vătămată M. I. s-a deplasat la barul aparținând .. G., situat în mun. G., pe .-a așezat la unul din aparatele mecanice de joc aflate în incinta localului.
La scurt timp, în bar au intrat inculpatul Ș. M. și făptuitorii M. V. și C. R., partea vătămată intrând în vorbă cu aceștia.
Profitând de faptul că partea vătămată câștigase la jocul mecanic suma de 80 – 90 lei, inculpatul Ș. M. i-a cerut să le dea câte 10 lei, pentru a juca și ei la aparatele mecanice.
Partea vătămată le-a înmânat câte 10 lei fiecăruia, insă la scurt timp, inculpatul și făptuitorii pierzând la joc suma remisă de partea vătămată, i-au mai cerut acesteia încă 30 lei.
Partea vătămată le-a dat și de această dată banii solicitați, după care a părăsit barul, deplasându-se pe . scurt timp a fost ajunsă din urmă de inculpatul Ș. M. care i-a cerut să se oprească și să-i mai dea niște bani.
Întrucât partea vătămată M. I. l-a refuzat, inculpatul Ș. M. a scos din buzunar un briceag pe care i l-a așezat la gât și din buzunarele salopetei purtate de partea vătămată i-a sustras suma de 150 lei precum și portofelul din care inculpatul și-a însușit suma de 100 lei, restituindu-i părții vătămate portofelul și cerându-i să plece.
Activitatea infracțională a inculpatului Ș. M. a fost susținută moral prin prezența numiților M. V. și C. R. care, deși nu au amenințat-o sau lovit-o pe partea vătămată au asistat la actele de violență și de deposedare exercitate asupra părții vătămate.
Ulterior, inculpatul Ș. M. și cei doi făptuitori s-au urcat într-un autoturism condus de făptuitorul M. V., îndepărtându-se de la locul săvârșirii infracțiunii.
Observând un echipaj de poliție în patrulare, partea vătămată a sesizat organele de poliție privind săvârșirea infracțiunii, ocazie cu care i-a condus atât în localul unde l-a întâlnit pe inculpatul Ș. M. cât și la locul săvârșirii infracțiunii, fiind încheiat proces verbal în acest sens (file 20 – 26 dosar u.p.).
În cauză a fost audiată martora T. E., barman de serviciu, la momentul când partea vătămată i-a întâlnit pe inculpat și pe făptuitori, care a precizat că partea vătămată a împărțit banii câștigați la joc cu cei trei și că, în momentul în care partea vătămată a ieșit din bar, a fost urmat de inculpatul Ș. M. (declarație fila 89 dosar u.p.).
Din declarațiile date în calitate de învinuiți de către numiții M. V. și C. R. se reține că aceștia, împreună cu inculpatul Ș. M. au beneficiat de anumite sume de bani date de partea vătămată pentru a juca la aparatele mecanice, după care, văzându-l pe partea vătămată că părăsește barul, inculpatul Ș. M. l-a urmat după care au ieși și făptuitorii.
Din declarația numitului M. V. se reține că acesta se afla la volanul autoturismului sau când a observat că inculpatul Ș. M. a ajuns-o din urmă pe partea vătămată și că a prins-o cu brațele imobilizând-o. Văzând acestea, numitul C. R., aflat la o distanță de circa 10 m de partea vătămată și de inculpat, s-a retras în autoturismul numitului M. V..
Astfel făptuitorii au observat că inculpatul Ș. M. scosese un briceag pe care îl așezase la gâtul părții vătămate și că au luat din buzunarele hainelor purtate de partea vătămată mai multe bancnote, după care s-a îndreptat spre autoturismul în care se aflau făptuitorii, s-a urcat în autoturism și i-a cerut făptuitorului M. V. să demareze (declarații file 46 – 50, 52 – 56, 59 – 61 dosar u.p.).
Pe parcursul cercetărilor efectuate au fost prezentate mai multe planșe fotografice atât părții vătămate M. I. cât și făptuitorilor C. R. și M. V..
În prezența martorului asistent V. F., partea vătămată l-a indicat pe inculpatul Ș. M. ca fiind persoana care prin violență l-a deposedat de banii pe care îi avea asupra sa – proces verbal file 70 – 75 dosar u.p., iar făptuitorii M. V. și C. R. au recunoscut-o, din planșele fotografice prezentate pe partea vătămată M. I. – proces verbal file 76 – 81 dosar u.p. și au condus organele de cercetare penală la locul săvârșirea infracțiunii (proces verbal file 82 – 87 dosar u.p.).
Audiat cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale, inculpatul Ș. M. nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, precizând că a văzut-o în bar pe partea vătămată jucând la aparatul mecanic, însă nu a discutat cu aceasta și ulterior a plecat însoțit de numiții C. R. și M. V. cu autoturismul condus de cel din urmă (file 37 dosar u.p.).
Ulterior, în fața instanței de judecată inculpatul Ș. M. a precizat că recunoaște săvârșirea faptei și că solicită soluționarea acesteia în baza procedurii abreviate prev. de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
Mijloacele de probă administrate în cauză și analizate mai sus dovedesc fără putință de tăgadă că inculpatul Ș. M. se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, acesta acționând cu intenție directă, atât în ceea ce privește infracțiunea mijloc, respectiv infracțiunea de amenințare, cât și infracțiunea scop, respectiv infracțiunea de furt.
Partea vătămată M. I. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 250 lei, sumă sustrasă prin amenințare de către inculpatul Ș. M..
În drept, fapta inculpatului Ș. M. care pe timp de noapte, într-un loc accesibil publicului și împreună cu făptuitorii M. V. și C. R., a sustras prin violență, respectiv prin amenințarea părții vătămate cu un briceag, bunuri aflate asupra părții vătămate M. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c, alin. 2 ind. 1 lit. a și b Cod penal.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța a dispus condamnarea inculpatului Ș. M. la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța, având în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul de incriminare al faptei săvârșite (limite care vor fi reduse cu o treime, conform prevederilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală), de gradul de pericol social al faptei deduse judecății, de datele privind persoana inculpatului precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpatul Ș. M. a fost condamnat în numeroase rânduri pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului și a unor infracțiuni de pericol la pedepse cu închisoarea, situație care denotă o atitudine de ignorare a valorilor sociale apărate de legiuitor și crearea unui mod de viață contrar regulilor de conviețuire.
Prin sentința penală nr. 1438/13.08.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 07.09.2010, inculpatul Ș. M. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare a cărei executare a început la data de 05.10.2007 și care urma să expire la data de 04.08.2013. la data de 25.09.2012 inculpatul Ș. M. a fost liberat condiționa, rămânând neexecutate 313 zile închisoare.
Față de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1438/2010 a Judecătoriei B., definitivă la data de 07.09.2010, sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie, astfel că, instanța va reține în sarcina inculpatului prevederile art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
Astfel, potrivit art. 61 alin. 1 teza II Cod penal, instanța a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1438/13.08.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 07.09.2010.
Potrivit art. 61 alin. 1 teza III Cod penal și 39 alin. 2 Cod penal, restul rămas neexecutat de 313 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1438/13.08.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 07.09.2010, a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul Ș. M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, fără adăugare de spor.
În temeiul art. 350 Cod de procedură penală, instanța a menținut starea de arest a inculpatului Ș. M. și a dedus din pedeapsa rezultantă pe care o va aplica acestuia, în temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal, durata reținerii și a arestării preventive de la data de 28.02.2013 la zi.
Constatând că scopul și funcțiile de prevenție și de coerciție, astfel cum sunt stabilite de art. 52 Cod penal nu pot fi realizate fără privarea de libertate a inculpatului Ș. M., s-a dispus ca acesta să execute efectiv pedeapsa rezultantă aplicată.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșită justifică stabilirea unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei rezultante.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul Ș. M. în vederea introducerii profilului genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În ceea ce privește latura civilă, potrivit art. 346 alin. 1 Cod procedură penală în ref. la art. 14 Cod procedură penală și la art. 161 alin. 3 Cod procedură penală, rap. la art. 1357 din NCC și la art. 1381 din NCC, instanța a obligat pe inculpatul Ș. M. la plata de despăgubiri materiale directe către partea civilă M. I., respectiv la plata sumei de 250 lei.
Potrivit art. 189 Cod procedura penala, onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în cursul urmăririi penale (în sumă de 300 lei) și în cursul cercetării judecătorești (în sumă de 200 lei) s-a dispus a fi avansate din fondul Ministerului Justiției către Baroul de avocați G..
Potrivit art. 191 alin. 1 Cod pr.penală, instanța a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În termen legal împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul Ș. M. solicitând reducerea sancțiunii aplicate prin reținerea de circumstanțe atenuante.
Recursul declarat de inculpatul Ș. M. este nefondat și urmează a fi respins.
Analizând hotărârea recurată din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu art. 3856 al. 3 Cod pr. penală, Curtea reține că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală și că nu există motive pentru reformarea acesteia.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite, pe baza probatoriilor administrate în cauză în faza de urmărire penală, având în vedere declarația de recunoaștere dată de inculpat și solicitarea acestuia de aplicare a procedurii prevăzute de art. 3201 Cod pr. penală, neexistând motive de reformare a hotărârii sub acest aspect.
Și în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului Ș. M., Curtea apreciază că hotărârea supusă controlului judiciar este corectă, fiind respectate pe deplin criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Sub acest aspect Curtea constată că instanța de fond a evaluat în mod just gravitatea concretă a faptei comise, ținând seama de modalitatea extrem de periculoasă de săvârșire, respectiv prin așezarea la gâtul părții vătămate a unui briceag, precum și de natura și valoarea bunurilor sustrase (suma de 250 lei).
Pe de altă parte, deși inculpatul a recunoscut la instanța de judecată comiterea faptei, în faza de urmărire penală a negat implicarea sa în sustragerea prin amenințare a sumei de 250 lei de la partea vătămată M. I., astfel că reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal nu se justifică.
În plus, din fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 100 dosar urmărire penală), rezultă că acesta nu se află la primul impact cu legea penală, suferind numeroase condamnări anterioare, unele dintre acestea tot pentru infracțiuni ”tâlhărie”, aflându-se în stare de recidivă postexecutorie, în condițiile în care a comis fapta din prezenta cauză la doar cinci luni după liberarea sa condiționată.
În aceste condiții solicitarea inculpatului recurent Ș. M. de reducere a pedepsei aplicate este nefondată întrucât astfel sancțiunea penală ar fi nejustificat de blânde și ar fi lipsită de posibilitatea atingerii scopului său preventiv educativ.
De altfel, Curtea constată că instanța de fond a dat dovadă de suficientă clemență față de inculpat, aplicând acestuia o pedeapsă ce reprezintă minimul special rezultat în urma reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3, conform art. 3201 al. 7 Cod pr. penală (închisoarea de la 4 ani și 8 luni la 13 ani și 4 luni) și nu a mai aplicat un spor de pedeapsă în urma contopiri pedepsei de 4 ani și 8 luni închisoare cu restul de 313 zile închisoare rămas neexecutat pentru care s-a dispus revocarea liberării condiționate.
Față de cele mai sus arătate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod pr. penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Ș. M. și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
Întrucât acesta a fost judecat în stare de arest preventiv se va menține măsura arestării și se va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 28.02.2013 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș. M. (fiul lui Z. și L., născut la data de 19.11.1988 în G., CNP –_, domiciliat în G., .. 17, jud. G.) în prezent deținut în Penitenciarul G., împotriva sentinței penale nr. 968 din 24.05.2013 a Judecătoriei G..
Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 28.02.2013 la zi - 25.10.2013.
Obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu ( avocat S. C.) se va vira către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. M. M.-M. I. A.-M. M.
Red.M.M.I./04.11.2013
Tehnored.A.S./2 ex./11.11.2013 Grefier,
Jud.fond: L.A.O. A. S.
| ← Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 211/2013.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
