Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.. Decizia nr. 804/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 804/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 3510/196/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 804/R
Ședința publică din data de 22 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - D. L. C. - judecător
Judecător - A. B.
Judecător - M. C.
Grefier - G. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. E. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul O. C. D., în prezent deținut în Penitenciarul G., și de partea civilă S.C. R. .. B., cu sediul în B., ., ., . penale nr. 567/25.03.2013 a Judecătoriei B..
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat O. C. D., în stare de arest, asistat de av. C. O., substituind în baza delegației depusă la dosar pe av. D. N. R., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 2181/15.04.2013 emisă de Baroul G., lipsă fiind recurenta parte civilă . B..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că astăzi este primul termen de judecată în recurs.
Apărătorul recurentului inculpat O. C. D., av. C. O., după ce a luat legătura cu acesta, precizează că inculpatul i-a adus la cunoștință faptul că prejudiciul reținut de instanța de fond în sumă de 25.952,64 lei a fost achitat în totalitate, însă dovada se află atașată în dosarul disjuns, în care a fost judecat coautorul.
Solicită un termen pentru ca inculpatul să facă demersuri pentru a obține această dovadă.
Solicitându-i-se să indice numărul de dosar, apărătorul recurentului inculpat precizează că acesta nu știe numărul dosarului.
CURTEA pune în discuție cererea formulată de apărătorul recurentului inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, fiind vorba de soluționarea laturii civile care, în mod evident, poate să aibă influență și asupra individualizării pedepsei, așa cum solicită inculpatul prin apărătorul desemnat din oficiu, solicită admiterea cererii și să se dispună amânarea judecării cauzei pentru ca inculpatul să facă dovada că a achitat și restul de prejudiciu solicitat de partea civilă.
Totodată, la acest termen înțelege să invoce excepția tardivității recursului declarat de partea civilă, astfel încât până la termenul viitor părțile să aibă posibilitatea să își pregătească apărarea.
În susținerea excepției arată că partea civilă . B. a declarat recurs împotriva sentinței penale 576 din 25.03.2013 a Judecătoriei B. la data de 11.04.2013, în condițiile în care, din punct de vedere legal, ultima zi de declarare a căii de atac era 05.04.2013.
Urmează ca partea civilă să își expună punctul de vedere în măsura în care se va prezenta în instanță la termenul viitor.
CURTEA apreciază întemeiată cererea formulată de către recurentul inculpat, în sensul acordării unui termen pentru a face dovada achitării prejudiciului către partea civilă.
Urmează ca și instanța să depună diligențe în acest sens, respectiv se vor face verificări de către grefierul de ședință în Ecris-ul Judecătoriei B. cu privire la inculpatul S. V. pentru a afla numărul dosarului disjuns, în care inculpatul a susținut că se află dovada achitării prejudiciului la care a fost obligat prin hotărârea recurată.
Ia act de excepția tardivității recursului declarat de partea civilă . B., invocată de reprezentantul Ministerului Public.
Având în vedere că se impune amânarea cauzei pentru motivul precizat anterior, totodată, având în vedere faptul că recurentul inculpat este arestat în prezenta cauză, Curtea pune în discuți legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a recurentului inculpat O. C. D..
Reprezentantul Ministerului Public solicită, în temeiul art. 3002 în referire la art. 160b alin. 3 Cod procedură penală, să se constate că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat cu respectarea dispozițiilor legale.
În cauză, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și nici nu au suferit modificări.
De altfel, aceste aspecte au fost analizate de către instanța de recurs la termenul din 29.04.2013, când s-a statuat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și că în cauză s-a pronunțat o hotărâre de condamnare care, chiar dacă nu este definitivă, a conchis cu privire la existența faptei și la vinovăția inculpatului. În raport de aceste aspecte și întrucât de la acel moment nu au intervenit alte modificări în ceea ce privește starea de arest preventiv, solicită să se dispună menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Apărătorul recurentului inculpat O. C. D., av. C. O., apreciază că la acest moment nu mai subzistă motivele pentru care a fost luată măsura arestării preventive.
În acest sens, are în vedere faptul că la instanța de fond inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală acesta fiind, din punctul său de vedere, un criteriu care indică faptul că recurentul își asumă faptele pe care le-a săvârșit și a înțeles gravitatea lor.
Având în vedere situația personală a inculpatului și chiar și antecedentele penale ale acestuia (a fost condamnat prin sentința penală 118/2010 a Judecătoriei Târgoviște la un an închisoare), având în vedere pedepsele aplicate de instanța de fond (dincolo de faptul că inculpatul solicită o reindividualizare a pedepselor), apreciază că dispozițiile art. 85 Cod penal permit o altă formă de executare, respectiv suspendarea executării sub supraveghere.
Față de toate aceste argumente, precum și față de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, care stabilesc care este scopul măsurilor preventive, având în vedere că măsura arestării preventive îl privează de libertate, de asemenea, având în vedere persoana inculpatului, apreciază că la acest moment nu se mai impune menținerea stării de arest.
În măsura în care, pentru buna desfășurare a procesului instanța apreciază că este necesară luarea unei alte măsuri, solicită să se orienteze către măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere localitatea de domiciliu a inculpatului.
CURTEA pune în discuție cererea formulată de apărătorul recurentului inculpat, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se aibă în vedere aspectele pe care le-a invocat la momentul când a solicitat menținerea măsurii arestării preventive și să se dispună respingerea cererii, considerând că este neîntemeiată.
Recurentul inculpat O. C. D., având cuvântul, arată că a realizat gravitatea faptei și că este pentru prima oară în fața instanței pentru o astfel de faptă. Lasă la aprecierea instanței.
CURTEA, în urma deliberării, apreciază că și la acest moment procesual se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, și anume, cele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Probatoriile administrate în faza urmăririi penale coroborate cu declarația inculpatului conduc la presupunerea rezonabilă că acesta a comis o faptă prevăzută de legea penală, faptă ce este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Totodată, din probele administrate în cauză rezultă și împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, această din urmă condiție fiind susținută și de gravitatea infracțiunii presupus a fi săvârșită de inculpat, din modalitățile și împrejurările săvârșirii, din urmarea produsă și valoarea prejudiciului ce a fost cauzat prin comiterea faptei.
De asemenea, Curtea constată că în cauză a fost pronunțată o hotărâre de condamnare care, chiar dacă nu este definitivă, a conchis asupra presupunerii că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală.
Totodată, Curtea are în vedere că la acest moment se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri care nu s-au modificat, motiv pentru care apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.139 Cod procedură penală.
Față de toate acestea, va respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul O. C. D. și conform art. 3002 în referire la art. 160b Cod procedură penală, va constata că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și o va menține.
CURTEA aduce la cunoștință participanților procesuali faptul că în timpul pronunțării cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, de la serviciul arhivă a parvenit o adresă prin care recurenta parte civilă . B. comunică instanței, referitor la acest dosar, faptul că au recuperat prejudiciul în sumă de 25.952,64 lei de la aparținătorii lui S. V., inculpat în dosarul nr._ al Judecătoriei B., pentru aceeași faptă de înșelăciune.
Apărătorul recurentului inculpat O. C. D., av. C. O., față de această situație, precizează că nu mai are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat O. C. D., av. C. O., susține că acesta a declarat recurs împotriva sentinței penale 567/2013 a Judecătoriei B. întrucât apreciază că pedeapsa ce i-a fost aplicată este mult prea mare.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, cât și faptul că nu s-a reținut în favoarea sa nicio circumstanță atenuantă.
Deși inculpatul are antecedente penale, apreciază că pedeapsa poate fi redusă, astfel încât, să se poată stabili ca modalitate de executare suspendarea executării sub supraveghere. Consideră că scopul acestei pedepse poate fi atins și fără executare efectivă a acesteia de către inculpat.
Sintetizând, precizează că motivele de recurs împotriva sentinței penale 567/2013 a Judecătoriei B. privesc individualizarea pedepsei și modalitatea de executare a acesteia.
Întrebat fiind, ce circumstanțe atenuante solicită, apărătorul recurentului inculpat arată că, la acest moment, având în vedere faptul că a fost achitat integral prejudiciul, consideră că se pot reține în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 lit. b și c Cod penal.
Cu plata onorariului apărătorului din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de inculpatul O. C. D. împotriva sentinței penale 567 din 25.03.2013 a Judecătoriei B., este nefondat și solicită să fie respins ca atare.
Apreciază că în cauză prima instanță a efectuat o corectă operațiune de individualizare a pedepsei în acord cu dispozițiile art. 72 din Codul penal și în raport cu solicitarea inculpatului de a se judeca în baza procedurii simplificate.
Astfel, pentru infracțiunea de înșelăciune, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare, ceea ce reprezintă minimul special la care se putea opri judecătorul în procedura simplificată, în condițiile în care limitele se reduc cu o treime. Precizează că pentru această infracțiune minimul pedepsei este de 2 ani și maximul este de 10 ani închisoare.
În cauză s-a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b și c Cod penal.
Consideră că aceste solicitări sunt neîntemeiate din următoarele considerente:
Art. 74 lit. b Cod penal prevede stăruința depusă de inculpat pentru acoperirea prejudiciului sau achitarea acestui prejudiciu.
Or, în prezenta cauză, așa cum rezultă din adresa depusă la dosar pe parcursul dezbaterilor în recurs, prejudiciul solicitat de către partea civilă și stabilit de prima instanță prin hotărârea de condamnare a inculpatului, a fost achitat de către aparținătorii lui S. V., care este făptuitor în prezenta cauză, dar are calitatea de inculpat într-o altă cauză, cu precizarea că cele două cauze s-au judecat în mod separat, inculpatul O. C. D. fiind trimis în judecată separat de inculpatul S. V..
Deci, nu este o contribuție a inculpatului din prezenta cauză la achitarea prejudiciului care ar putea conduce la reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. b Cod penal.
În ceea ce privește circumstanța prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal, arată că inculpatul s-a prezentat în fața autorității, dar s-a prezentat în fața autorității arestat preventiv fiind în prezenta cauză. Cercetările au demarat ca urmare a plângerii formulate de partea vătămată, inculpatul a fost depistat și s-a dispus urmărirea penală și apoi cercetarea în stare de arest preventiv.
Ca atare, consideră că aceste circumstanțe nu pot fi reținute, ele neputând fi reținute și prin raportare la alte aspecte care rezultă din probele administrate în cauză. Se referă la natura relațiilor sociale încălcate, modalitatea concretă de comitere a faptei, persoana inculpatului, care chiar dacă nu este recidivist, a săvârșit fapta din prezenta cauză în termenul de încercare a unei condamnări anterioare.
Legat de acest termen de încercare, arată că, tocmai pentru că s-a făcut aplicarea art. 83 Cod penal, nu se poate aplica în prezenta cauză o altă modalitate de executare decât privarea de libertate. Nu se poate aplica suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere în condițiile în care s-a revocat în temeiul art. 83 Cod penal o pedeapsă aplicată anterior pentru comiterea unei alte infracțiuni, într-adevăr, un alt gen de infracțiune. Este evident că acea pedeapsă trebuie executată, cum de altfel trebuie executată și această pedeapsă prin cumul aritmetic.
Având în vedere aceste aspecte, solicită să se respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Consideră că recursul părții civile este tardiv în condițiile în care termenul de declarare a căii de atac – 10 zile de la data comunicării a fost depășit. Astfel, ultima zi de declarare a recursului era 05.04.2013, iar partea civilă a declarat recurs în prezenta cauză la data de 11.04.2013, cu depășirea termenului la care a făcut referire.
Apărătorul recurentului inculpat O. C. D., av. C. O., lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul părții civile, inclusiv cu privire la excepția tardivității declarării acestuia.
Recurentul inculpat O. C. D., având ultimul cuvânt, arată că prejudiciul inițial a fost de 270 sau 280 de milioane lei și că pe parcursul judecății la instanța de fond familia sa a achitat aproximativ 20-30 de milioane lei.
Susține că la achitarea întregului prejudiciu a participat și familia sa.
În ceea ce privește pedeapsa anterioară, arată că este vorba de o pedeapsă de un an închisoare cu suspendare aplicată pentru o infracțiune săvârșită din culpă ( un accident rutier).
C U R T EA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 567 din 25.03.2013 a Judecătoriei B. s-a dispus condamnarea inculpatului O. C. D., la următoarele pedepse:
●2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 320/1 alin.7 Cod procedură penală (faptă din data de 19.11.2012);
●2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 320/1 alin.7 Cod procedură penală (faptă din data de 19.11.2012);
●2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 cod penal cu aplicarea art.320/1 alin. 7 Cod procedură penală (faptă din data de 19.11.2012).
În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 alin.1 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea sporită la 2 (doi) ani și o lună închisoare
În baza art. 83 alin. 1 din Codul penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.118/08.03.2010 a Judecătoriei Târgoviște definitivă la data de 02.04.2010 prin Decizia penală 133/23.07.2010 a Tribunalului Dâmbovița, pedeapsă care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute 3 (trei) ani și o lună închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 din Codul penal s-au interzis inculpatului O. C. D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 alin 1 în referire la art. 148 lit. f cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii din data de 07.02.2013 și durata arestului preventiv de la data de 07.02.2013 la zi.
În baza art. 348 cod procedură penală s-a dispus anularea facturii . ROM nr._ emisă de ..R.L. și a biletului la ordin RNCB3AB_ aflate în dosarul de urmărire penală (filele 175,176).
În temeiul art. 346 în referire la art. 14,15 și art. 16/1 Cod procedură penală și 1357 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă . în . . fost obligat inculpatul la plata sumei de_,64 de lei.
În baza art. 163 alin. 1,2 și 5 Cod procedură penală s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra sumei de 900 de lei ridicați de la inculpat (aflați consemnați la Trezoreria Municipiului B. conform chitanței . nr._/11.02.2013).
În baza art. 109 alin. 4 Cod procedură penală s-a dispus restituirea către inculpat a următoarelor bunuri: laptop marca Acer model Aspire One seria LUSBY0C0C_DC1601 cu încărcător, telefon mobil marca Nokia model 302 cu ._ cu sim Vodafone; telefon mobil marca Blackberry cu ._ cu sim Vodafone, telefon mobil marca Samsung cu ._ cu sim Vodafone și Cosmote, 4 cartele telefonice (1 Vodafone și 3 Cosmote), un card bancar BCR seria_, un portofel de piele de culoare neagră - bunuri ce se afla la camera de corpuri delicte ale IPJ B. conform dovezii AV nr._ din 27.02.2013 fila 350 d.u.p.).
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul O. C. D. la plata sumei de 3550 de lei cheltuieli judiciare către stat, din care - suma de 200 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu R. E. din cursul urmăririi penale și suma de 100 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu C. C. pentru discutarea menținerii măsurii arestului preventiv față de inculpat - art. 3001 Cod procedură penală, au fost avansate din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 6488/P/2012 din data de 01.03.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a fost trimis in judecată in stare de arest preventiv inculpatul O. C. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin1,2,3 cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin 1 Cod penal, uz de fals prevăzută cu art. 291 cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că la data de 19.11.2012 inculpatul s-a prezentat la depozitul S.C. R. .. B. pentru a achiziționa cantitatea de 3040 kg pește macrou congelat, împrejurare în care i-a indus în eroare pe angajații acestei societăți, folosindu-se de datele S.C. G. Invest EDGMM S.R.L. Moinești, jud. Bacău, prezentându-se ca delegat al acestei societăți și sub o identitate falsă, respectiv „M. D.”, folosind pentru plată un bilet la ordin falsificat (.) cu un cont la BCR, cauzând părții vătămate un prejudiciu în valoare de 26.952,64 lei.
Pentru dovedirea situației de fapt expusă in rechizitoriu au fost administrate următoarele mijloace de probă:
Plângerea și declarațiile reprezentantului părții civile P. E. (filele 78,93); declarații ale martorilor( filele 100,103,109,121,124,134,135); declarații inculpat (filele 59,65,69) proces verbal de vizionare imagini video(fila 220), raport criminalistic cu privire la înregistrarea imaginilor video (fila 209) procese verbale de recunoaștere după planșa foto(filele 88,95,104,113,126), proces verbal de percheziție domiciliară(fila 144), înscrisuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare( filele 318-349), raport de expertiză grafoscopică (fila 154), proces verbal de efectuare a percheziției informatice(fila 195 și anexe), procese verbale de redare a convorbirilor telefonice(volumul II), procese verbale de verificare listing convorbiri telefonice(vol. II) și alte înscrisuri.
În faza de cercetare judecătorească a fost audiat inculpatul în cadrul procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 Cod procedură penală care a arătat că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum a fost aceasta reținută în actul de sesizare al instanței și își însușește probele administrate în cursul urmăririi penale, fără a mai solicita alte probe în fața instanței. Totodată a mai precizat că este de acord să despăgubească partea civilă cu suma de_,64 lei din care a și achitat deja 2000 de lei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Din coroborarea declarației martorului P. N. cu cea a reprezentantului părții vătămate, administratorul P. D. rezultă că cel din urmă, la data de 15.11.2012 a fost contactat pe telefonul mobil de o persoană care s-a recomandat cu numele S. E., precizând că este administratorul . SRL Moinești din jud. Bacău și că dorește să achiziționeze 3 tone de macrou congelat.
Cei doi au negociat prețul mărfii și au stabilit condițiile de livrare, urmând ca la data de 19.11.2012 un delegat al societății Group Invest GDGM SRL să se prezinte la B. pentru ridicarea cantității de pește.
Din declarația inculpatului(fila 63) instanța a reținut că la data de 18.11.2012 a fost contactat de făptuitorul S. V. care i-a propus ca a doua zi să se deplaseze în municipiul B., unde urma să încarce o anumită cantitate de pește. Inculpatul a fost de acord cu propunerea făcută deși cunoștea că marfa nu va fi achitată întrucât biletul la ordin ce urma a fi folosit nu avea acoperire la bancă.
Cei doi s-au deplasat din ., unde domicilia inculpatul, la București. Pe drum S. V., i-a înmânat inculpatului: un bilet la ordin care avea tipărit pe el . SRL și completat cu pixul la rubrica avalist și semnătura emitentului, numele S. E.; o semnătură și ștampilă cu datele aceleiași firme și o altă hârtie scrisă de mână cu datele aceleiași firme care apărea și pe biletul la ordin.
Totodată, inculpatul a fost instruit să spună că este delegatul firmei respective.
De la București inculpatul a plecat spre B. cu o autoutilitară condusă de martorul C. A., având asupra sa documentele predate de S. V..
Din coroborarea declarației inculpatului cu cea a reprezentantului părții civile și a martorului P. N. rezultă că, ajuns la sediul societății . pretins că se numește D. M., a mimat că își scoate buletinul pentru a da încredere angajatului societății care completa factura, și a dat o . buletin la întâmplare cu scopul de a nu fi identificat ulterior când reprezentanții societății își vor da seama că au fost înșelați.
Martorul P. N. a primit biletul la ordin - ._ cu un cont la BCR emis de . SRL, semnat la ,,rubrica emitentului” și la ,,semnătură avalist” de ,,S. E.”- de la inculpat în prezența șefului său P. E..
În continuare a completat factura referitoare la achiziționarea peștelui congelat după dictarea inculpatului, respectiv la rubrica cumpărător a fost trecută firma . SRL, la cea a delegatului societății a fost trecut numele D. M. cu . număr de buletin iar la final inculpatul a semnat factura la rubrica de primire a facturii folosind o semnătură indescifrabilă care nu este asemănătoare cu cea pe care o efectuează de obicei cu scopul de a nu fi identificat ulterior și a aplicat ștampila societății primită de la făptuitorul S. V..
Ulterior livrării mărfii la data de 21.11.2012 în urma unor discuții telefonice cu cel care se recomandase a fi S. E., reprezentantul părții vătămate, numitul P. D. a virat suma de 1000 de lei într-un cont bancar acesta reprezentând un discount din valoarea mărfii negociat de cei doi.
După această dată, partea vătămată încercând să ia legătură telefonic cu reprezentantul societății . SRL Moinești-numitul S. E., a constatat că acesta nu mai răspunde la telefon, iar în urma unor verificări efectuate pe internet a aflat că societatea în cauză nu a inițiat relații comerciale cu S.C. R. . seama în acest context că a fost înșelat.
Din declarația martorului S. E., administrator al . SRL rezultă faptul că firma funcționează în orașul Moinești, județul Bacău, având un magazin care comercializează materiale de construcții, nu are deschis cont la BCR, nu a cumpărat marfă de la partea vătămată și nu a emis biletul la ordin în cauză.
De asemenea prin adresa nr._/R/ 2013 Banca Comercială Română a comunicat faptul că societatea . SRL nu are conturi active la BCR, contul înscris pe biletul la ordin în discuție aparține . SA, iar . aparține unui set de bilete la ordine ridicate la data de 14.04.2009 de către o altă societate, respectiv . SRL Pitești.
În ceea ce privește datele consemnate pe factura de achiziționare a mărfii de către martorul P. N. după dictarea inculpatului, în urma verificărilor efectuate s-a stabilit că . de identitate precizate aparține altei persoane, iar numitul ,,D. M.” nu există.
În urma cercetărilor efectuate în cursul urmăririi penale s-a constatat că persoana care s-a recomandat drept delegatul firmei . SRL Moinești este inculpatul din prezenta cauză, respectiv O. C. D..
Astfel, a fost identificat, pornind de la numărul de înmatriculare al autofrigoriferei care a transportat peștele congelat încărcat de la ., martorul C. A., conducătorul auto al acesteia care a declarat că nu cunoaște identitatea persoanei care l-a însoțit pe drum dar a indicat stațiile de carburanți la care s-a oprit împreună cu aceasta cu ocazia transportului din ziua comiterii faptei. În urma vizualizării înregistrărilor camerelor video de supraveghere ale acestor stații au fost efectuate înregistrări ale imaginilor video care au fost materializate în planșe foto.
Fiindu-le prezentate planșe foto, martorilor C. A. și P. N. (angajat al societății parte vătămate) și administratorului societății păgubite, toți trei l-au indicat pe inculpat ca fiind delegatul . SRL care la data de 19.11.2012 s-a prezentat la depozitul . recomandându-se sub o identitate falsă.
Totodată, în baza autorizațiilor emise de Judecătoria B. (158/13.12.2012 ; 6/09.01.2013 ; 7/09.01.2013 ; 9/09.09.01.2013)au fost efectuate interceptări ale convorbirilor telefonice, fiind astfel identificați inculpatul și martorul T. M. (conducătorul autoutilitarei care a preluat marfa de la Târgoviște).
Fiind audiat martorul indicat a precizat că la data de 19.11.2012, fiind contactat telefonic de făptuitorul S. V. s-a deplasat cu autoutilitara sa la intrare în municipiul Târgoviște unde s-a întâlnit cu patru persoane dintre care două erau făptuitorul amintit și inculpatul O. C. D.. Aici, ajutat de cei prezenți martorul a preluat cantitatea de 3400 de macrou congelat din autofrigorifera condusă de martorul C. A., iar în cursul aceleiași zile a transportat marfa în municipiul B. unde a fost vândută la un depozit de S. V..
Față de cele expuse, luând în considerare și faptul că inculpatul în cadrul procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 Cod procedură penală a arătat că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum a fost aceasta reținută în rechizitoriu, instanța a apreciat că fapta inculpatului există, constituie infracțiune si a fost săvârșită de acesta.
Prima instanță a reținut, în drept că, fapta inculpatului O. C. D. la data de 19.11.2012 s-a prezentat la depozitul S.C. R. .. B. pentru a achiziționa cantitatea de 3040 kg pește macrou congelat, împrejurare în care i-a indus în eroare pe angajații acestei societăți, folosindu-se de datele S.C. G. Invest EDGMM S.R.L. Moinești, jud. Bacău, prezentându-se ca delegat al acestei societăți și sub o identitate falsă, respectiv „M. D.”, folosind pentru plată un bilet la ordin falsificat (.) cu un cont la BCR, cauzând părții vătămate un prejudiciu în valoare de 26.952,64 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin1,2,3 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin 1 Cod penal, uz de fals prevăzută cu art. 291 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În raport de situația de fapt reținută mai sus, instanța a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin1,2,3 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin 1 cod penal, uz de fals prevăzută cu art. 291 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. – atât din punct de vedere al laturii obiective cât și sub latura subiectivă.
Astfel, inculpatul folosindu-se de mijloace frauduloase, respectiv un bilet la ordin falsificat și de datele S.C. G. Invest EDGMM S.R.L. Moinești, jud. Bacău, prezentându-se ca delegat al acestei societăți și sub o identitate falsă, a urmărit inducerea în eroare a părții vătămate cu prilejul încheierii unui contract de vânzare cumpărare cu aceasta.
Inculpatul a folosit efectiv biletul la ordin deși cunoștea că era falsificat și nu avea acoperire la bancă urmărind obținerea unui profit. Instanța a reținut că este vorba de un înscris sub semnătură privată nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 150 alin. 2 Cod penal pentru a constitui în accepțiunea legii penale un înscris oficial.
De asemenea, a folosit la completarea facturii de achiziționare a mărfii o semnătură indescifrabilă care nu este asemănătoare cu cea pe care o efectuează de obicei cu scopul de a nu fi identificat ulterior și a aplicat ștampila societății primită de la făptuitorul S. V..
Totodată, a solicitat persoanei care completa factura să consemneze la rubrica cumpărător firma . Srl, la cea a delegatului societății a fost trecut numele D. M. - persoană care nu există, cu . număr de buletin care aparțin altei persoane.
Înscrisul astfel falsificat a fost pus în uz și a produs consecințe juridice, în sensul că pe baza acestuia, societatea parte vătămată a eliberat cantitatea de marfă achiziționată de inculpat.
Urmarea imediată constă în producerea pagubei înregistrată în patrimoniul societății .. Dar și o stare de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscrisurile sub semnătură privată.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptelor.
Având în vedere că mijloacele folosite de inculpat pentru inducerea în eroare a reprezentantului societății parte vătămată reprezintă prin ele însele infracțiuni, în cauză s-a reținut concursul real de infracțiuni.
Intenția directă – ca formă a vinovăției inculpatului - rezultă în mod evident din chiar modalitatea de comitere a infracțiunilor și din declarația inculpatului, acesta prevăzând și urmărind rezultatul acțiunilor sale.
Prin urmare, în cauză urmează a opera răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunile comise.
Având în vedere cele expuse, instanța a aplicat inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcină câte o pedeapsă cu închisoarea care să corespundă scopului definit de art. 52 alin 1 Cod penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
În legătură cu gradul de pericol social al faptelor deduse judecății, instanța a avut în vedere faptul că prin comiterea acestora, pe lângă vătămarea relațiilor sociale ocrotite de art. 215 Cod penal, a fost lezată și încrederea publică de care se bucură înscrisurile sub semnătură privată mai ales în contextul relațiilor economice ce se pot stabili între comercianți.
Totodată, instanța a avut în vedere aspectele de comitere a faptelor, respectiv prin pregătirea în detaliu a modalității de operare, inculpatul acționând în raza teritorială a altui județ decât cel în care își are domiciliul, făcând astfel mai anevoioasă activitatea de identificare a făptuitorilor de către organele de anchetă.
Nu este lipsită de relevanță împrejurarea că pentru inducerea în eroare a părții vătămate, inculpatul s-a folosit de mijloace frauduloase, aspect care atribuie faptei un caracter mai grav, în final creându-se un prejudiciu însemnat părții vătămate în cuantum de_,64 lei.
În continuare instanța, a analizat circumstanțele personale ale inculpatului
care este în vârsta de 28 de ani - la data săvârșirii faptei -, are studii 12 clase și este necăsătorit. A luat în considerare împrejurarea că deși inițial nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, ulterior a conștientizat consecințele faptelor sale și a pledat vinovat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței.
Totodată, instanța a apreciat că nu este lipsită de relevanță disponibilitatea exprimată de inculpat de a despăgubi partea vătămată pentru prejudiciul produs susținând astfel convingerea instanței că a înțeles urmarea faptei sale, încercând pe cât posibil să o înlăture. De altfel, inculpatul a și achitat părții vătămate suma de 2000 de lei în scopul de a acoperi o parte din prejudiciu, chitanța fiind depusă la dosarul cauzei.
Instanța a luat în considerare și faptul că din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 118/08.03.2010 a Judecătoriei Târgoviște definitivă la data de 02.04.2010 a Tribunalului Dâmbovița.
Deși condamnarea anterioară privește o infracțiune săvârșită din culpă, instanța a apreciat că inculpatul, ulterior rămânerii definitive a hotărârii mai sus menționate trebuia să manifeste un comportament exemplar din care să transpară interesul acestuia de a se reabilita în ochii societății. Cu toate acestea, în termenul de încercare stabilit de Judecătoria Târgoviște prin sentința 118/08.03.2010 a săvârșit faptele deduse prezentei judecăți.
Luând în examinare toate aceste circumstanțe reale și personale ale inculpatului văzând și de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 215 alin.1, 2, 3 din Codul penal, de art. 290 alin. 1 Cod penal și art. 291 Cod penal, precum și de dispozițiile art. 3201 alin 7 Cod procedura penală, instanța a apreciat ca oportună în cauză aplicarea unor pedepse cu închisoarea egale cu minimul special al infracțiunilor analizate redus prin aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, fără a mai aplica însă inculpatului beneficiul circumstanțelor atenuante.
În consecință, a aplicat inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal pedeapsa de 2 luni închisoare iar pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal pedeapsa de 2 luni închisoare.
Având în vedere că cele trei infracțiuni au fost săvârșite în forma concursului de infracțiuni, în baza art. 33 lit. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal instanța a contopit cele trei pedepse urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea la care a adăugat un spor de o lună închisoare care reprezintă echivalentul pedepselor ce nu se mai execută.
În continuare văzând data săvârșirii faptelor din prezentul dosar, respectiv 19.11.2012 raportată la data rămânerii definitive a sentinței penale 118/08.03.2010 a Judecătoriei Târgoviște, respectiv 02.04.2010 și durata termenului de încercare de 3 ani stabilit în cauza anterioară, instanța a constatat că infracțiunile care fac obiectul prezentului dosar au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate al executării altei pedepse, motiv pentru care a dat eficiență dispozițiilor art. 83 din Codul penal, și a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.118/08.03.2010 a Judecătoriei Târgoviște definitivă la data de 02.04.2010 prin Decizia penală 133/23.07.2010 a Tribunalului Dâmbovița, pedeapsă care nu a fost contopită cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute 3(trei) ani și o lună închisoare.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si b., cu titlu de pedeapsă accesorie.
Sub acest aspect, instanța a apreciat că dispozițiile legale în discuție trebuie interpretate și aplicate prin prisma Curții Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței C.E.D.O. care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern.
Astfel, față de jurisprudența constantă a Curții (S. și Parcalab c. României, Hirst c. Marii Britanii) instanța a constatat că materia pedepselor accesorii este guvernată de principiul individualizării judiciare, conform căruia sancțiunile penale care constau în aplicarea interdicțiilor cu efect restrictiv asupra drepturilor și libertăților fundamentale nu pot fi interzise ope legis, ci doar în măsura in care infracțiunea care a atras condamnarea nu este străina aspectelor privind exercitarea drepturilor cu privire la care a fost aplicată pedeapsa accesorie.
În acest context, față de natura faptei comise și de modul concret de săvârșire, instanța a apreciat că în cauză se impune îndepărtarea inculpatului de la activitățile care presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exercițiul autorității. În schimb, cu privire la drepturile prev. de art. 64 lit. a prima teza, d),c) și e) C.p., față de criteriile enumerate de art. 71 alin. 3 Cod penal, instanța a considerat că în speță nu este necesară interzicerea lor.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, apreciind că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri în cursul urmăririi penale se mențin și în prezent, având în vedere considerentele mai sus menționate și în baza art. 88 din Codul penal a dedus din pedeapsa pe care o va executa inculpatul durata reținerii din data de 07.02.2013 și arestării preventive de la data de 07.02.2013 la zi.
În baza art. 348 Cod procedură penală, în vederea restabilirii situației anterioare a săvârșirii infracțiunii, instanța a dispus anularea facturii . ROM nr._ emisă de .. și a biletului la ordin RNCB3AB_ aflate în dosarul de urmărire penală.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că partea vătămată . s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de_,64 lei.
La termenul de judecată din 19.03.2013 inculpatul prin avocat a depus o chitanță prin care a făcut dovada că a achitat o parte din prejudiciul creat părții civile, respectiv suma de 2000 de lei.
Analizând elementele prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale, instanța a constatat că acestea sunt îndeplinite, respectiv fapta ilicită săvârșită de inculpat (dovedită pe latura penală a cauzei), prejudiciul suferit de partea civila, legătura de cauzalitate între fapta și prejudiciu, vinovăția inculpatului care este ținut să răspundă pentru culpa cea mai ușoară.
De asemenea văzând și acordul inculpatului de a repara prejudiciul cauzat, si dispozițiile art. 161 alin. 2 și 3 Cod procedura penală, instanța, în baza art. 14 cod procedura penală rap la art. 346 Cod procedura penală și art. 1357 Cod civil a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cauză și a obligat inculpatul la plata sumei de_,64 de lei - reprezentând diferența dintre suma precizată de partea civilă și suma deja achitată de inculpat cu dovada la dosar - către partea civilă ..
Totodată, în scopul reparării pagubei produse prin infracțiune instanța în baza art.163 alin 1,2,5 Cod procedură penală a dispus din oficiu instituirea sechestrului asigurător asupra sumei de 900 de lei ridicați de la inculpat cu ocazia percheziției domiciliare (aflați consemnați la Trezoreria Municipiului B. conform chitanței . nr._/11.02.2013).
Instanța a observat că bunurile ridicate cu ocazia percheziției domiciliare de la inculpat potrivit dovezii AV nr._ din 27.02.2013 fila 350 d.u.p., nu au legătură cu prezenta cauză, nu au fost folosite de acesta la comiterea faptelor deduse judecății și în cauză nu este incident nici un alt caz prevăzut de art.118 Cod penal, motiv pentru care în baza art.109 alin 4 Cod procedură penală a dispus restituirea unui laptop marca Acer model Aspire One seria LUSBY0C0C_DC1601 cu încărcător, a unui telefon mobil marca Nokia model 302 cu ._ cu sim Vodafone; a unui telefon mobil marca Blackberry cu ._ cu sim Vodafone, a telefonului mobil marca Samsung cu ._ cu sim Vodafone și Cosmote, a 4 cartele telefonice(1 Vodafone și 3 Cosmote),unui card bancar BCR seria_, unui portofel de piele de culoare neagră - bunuri ce se afla la camera de corpuri delicte ale IPJ B.
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul O. C. D. la plata sumei de 3550 de lei cheltuieli judiciare către stat, din care - suma de 200 de lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu R. E. din cursul urmăririi penale; 100 de lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu C. C. pentru discutarea menținerii măsurii arestului preventiv față de inculpat – art. 3001 Cod procedură penală, - au fost avansate din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul O. C. D. și partea civilă . B..
Inculpatul O. C. D. a criticat sentința pe motive de netemeinicie.
Prin recursul promovat, inculpatul a solicitat casarea hotărârii primei instanțe și, în rejudecare, reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b și c Cod penal cu consecința reducerii pedepselor.
De asemenea, inculpatul a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Partea civilă . B. a declarat recurs la data de 11.04.2013, solicitând ca suma de bani ridicată de la inculpat să fie virată în contul său și de asemenea bunurile electronice aparținând inculpatului să fie valorificate pentru acoperirea prejudiciului.
Recursul declarat de inculpat este fondat.
Recursul declarat de partea civilă este tardiv.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, constatăm următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatului O. C. D. pe baza analizei materialului probator administrat în faza urmăririi penale coroborat cu declarația inculpatului dată în faza cercetării judecătorești urmare a incidenței dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, art. 290 alin. 1 Cod penal, art. 291 Cod penal.
Prin actul de sesizare s-a dispus și disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de făptuitorul S. V..
Ca situație de fapt reținem împrejurarea că la data de 19.11.2012 inculpatul O. C. D. s-a prezentat la depozitul . B. ca delegat al . SRL Moinești, jud. Bacău, sub o identitate falsă, respectiv „M. D.”, pentru a achiziționa cantitatea de 3040 kg pește macrou congelat și a folosit pentru plată un bilet la ordine falsificat (.) cu un cont la B.C.R., cauzând un prejudiciul în valoarea de 26.952 lei.
Probatoriile administrate în cauză (analizate și detaliate de prima instanță în privința cărora nu au intervenit modificări cu ocazia soluționării cauzei în recurs) confirmă împrejurările că faptele există în materialitatea lor, sunt prevăzute de lege ca infracțiuni (încadrate în dispozițiile legale mai sus arătate) și au fost comise cu vinovăție de inculpat.
Astfel, considerăm că soluția de condamnare a inculpatului este legală, nefiind incident în cauză niciunul din cazurile reglementate de art. 10 lit. a – e Cod procedură penală.
Constatăm că instanța de fond a realizat și o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului respectând dispozițiile art. 72 Cod penal.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și criteriile de individualizare reglementate de art. 72 Cod penal, considerăm că nu pot fi reținute în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante reglementate de art. 74 Cod penal.
În speță nu există aspecte favorabile inculpatului care să atragă incidența dispozițiilor art. 74 lit. b și c Cod penal.
În concret, prejudiciul cauzat părții vătămate . B. a fost achitat de către rudele numitului S. V. (făptuitorul față de care s-a dispus disjungerea), așa cum rezultă din adresa înaintată de către aceasta cu ocazia soluționării recursului.
De asemenea, atitudinea sinceră a inculpatului a fost valorificată prin reținerea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, iar în cauză nu mai există alte situații favorabile care să impună aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c Cod penal.
Considerăm că față de inculpat nu sunt incidente nici dispozițiile art. 74 lit. a Cod penal în condițiile în care acesta nu se află la primul impact cu legea penală.
În concluzie, apreciem că pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății (respectiv 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, câte 2 luni închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 290 alin. 1 și 291 Cod penal), toate în limita minimului special prevăzut de lege, sunt legale și temeinice.
Considerăm că pedeapsa rezultantă de 2 ani și 1 lună închisoare stabilită în urma operațiunii de contopire și prin aplicarea unui spor de o lună la pedeapsa cea mai grea este legală și temeinică, respectând exigențele dispozițiilor art. 34 lit. b Cod penal.
Instanța de fond a aplicat corect și dispozițiile art. 83 Cod penal în condițiile în care faptele din prezenta cauză au fost comise după data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 118/03.03.2010 a Judecătoriei Târgoviște (definitivă la data de 2.04.2010) prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat.
Considerăm, însă, că se impune reformarea hotărârii sub aspectul laturii civile a cauzei.
Astfel, cu ocazia soluționării recursului, partea civilă . B. a înaintat instanței adresa nr. 17/22.05.2013 în care precizează că prejudiciul în sumă de 25.952, 64 lei a fost recuperat de la aparținătorii numitului S. V. în dosarul nr._ .
Pentru aspectele arătate mai sus, nu se mai impune menținerea dispoziției prin care inculpatul O. C. D. a fost obligat la plata despăgubirilor către partea civilă.
De asemenea, în cauză nu mai sunt incidente dispozițiile art. 163 alin. 1, 2 și 5 Cod procedură penală, impunându-se pe cale de consecință înlăturarea dispoziției vizând menținerea sechestrului asigurator și restituirea către inculpat a sumei de 900 lei consemnată în Trezoreria Municipiului B..
În ceea ce privește recursul părții civile . constatăm că acesta a fost declarat la data de 11.04.2013.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că la termenul de judecată din data de 19.03.2013, când au avut loc dezbaterile, a fost prezent reprezentantul părții vătămate.
Astfel, conform art. 3853 în referire la art. 363 Cod procedură penală, termenul de recurs de 10 zile curge de la data pronunțării, respectiv 25.03.2013.
În condițiile în care partea civilă a declarat recurs la data de 11.04.2013, cu depășirea termenului legal de 10 zile, urmează ca respectiva cale de atac să fie considerată tardivă și implicit să fie respinsă.
Se va admite recursul declarat de inculpatul O. C. D. și se va casa în parte sentința penală nr. 567/25.03.2013 a Judecătoriei B., urmând ca în rejudecare:
Să se constate că prejudiciul cauzat părții civile . B. a fost acoperit prin plată de către rudele numitului S. V. – inculpat în dosarul nr._ al Judecătoriei B. (în echivalentul sumei de 25.952,64 lei).
Se va înlătura din sentința penală recurată dispoziția prin care în baza art. 163 alin. 1 și 2 Cod procedură penală s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra sumei de 900 lei ridicată de la inculpat și consemnată la Trezoreria Municipiului B. conform chitanței . nr._/11.02.2013.
Se va dispune ca suma de 900 lei consemnată la Trezoreria Municipiului B. să fie restituită inculpatului.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Se va menține starea de arest a inculpatului și se va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 07.02.2013 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligată partea civilă . plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluționarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca tardiv, recursul declarat de partea civilă S.C. R. .. B., cu sediul în B., ., ., ..I. RO15947364 J_, împotriva sentinței penale nr. 567/25.03.2013 a Judecătoriei B..
ADMITE recursul declarat de inculpatul O. C. D. (fiul lui I. și S., născut la data de 13.08.1984 la Târgoviște, județul Dâmbovița, CNP_, domiciliat în ., ., jud. Dâmbovița, în prezent deținut în Penitenciarul G.) și în consecință:
Casează în parte sentința penală nr. 567/25.03.2013 a Judecătoriei B., și în rejudecare:
Constată că prejudiciul cauzat părții civile S.C. R. .. B. a fost acoperit integral prin plata de către rudele numitului S. V. – inculpat în dosarul nr._ al Judecătoriei B., a sumei de 25.952,64 lei.
Înlătură din sentința penală recurată dispoziția prin care în baza art. 163 alin. 1 și 2 Cod procedură penală s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra sumei de 900 lei, ridicați de la inculpatul O. C. D. și consemnată la Trezoreria Municipiului B. conform chitanței . nr._/11.02.2013.
Dispune ca suma de 900 lei consemnată la Trezoreria Municipiului B. conform chitanței . nr._/11.02.2013 să fie restituită inculpatului O. C. Dargoș.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Conform art. 38517 alin. (4) în referire la art. 383 alin. (11) Cod procedură penală, menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 38517 alin. (4) în referire la art. 383 alin. (2) Cod procedură penală, deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 07.02.2013 la zi, respectiv 22.05.2013.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe partea civilă S.C. R. .. B. la plata sumei de 300 cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs – avocat D. N. R., va fi virată în contul Baroului G. din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. L. C. A. B. M. C.
Grefier,
Red. M. C./27.05.2013
Tehnored. G.V./2 ex./10.06.2013
Fond: Ș. I.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 119/2013. Curtea de... → |
|---|
