Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 197/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 197/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 946/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR.197
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – MIȚA M.
Grefier – I. Ș.
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. –
Serviciul Teritorial G.
La ordine fiind soluționarea plângerii formulate în temeiul disp.art.2781 Cod procedură penală, de către petenta Asociația de Locatari nr. 761 G. prin reprezentant - președinte F. M., împotriva Rezoluțiilor nr. 121/VIII/1/2013 din 17 septembrie 2013 și nr. 395/II/2/2013 din 30 iulie 2013 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. –Serviciul Teritorial G..
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit reprezentantul petentei Asociația de Locatari nr. 761 G..
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu disp. art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în conformitate cu disp. art.104 al.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, după care;
Reprezentantul Parchetului, arată că plângerea este inadmisibilă, având în vedere obiectul acesteia, și anume plângere îndreptată împotriva unei rezoluții care nu vizează o soluție de neurmărire penală, este o lucrare penală, deci nu dobândește caracterul unui dosar penal, iar esențial este că nu vizează o soluție de neurmărire penală în conformitate cu prevederile art.2781 Cod procedură penală, astfel încât solicită respingerea acesteia.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra plângerii penale de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin rezoluția nr.121/VIII/1/2013 din 16.05.2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA – Serviciul Teritorial G. s-a respins plângerea formulată de petenta Asociația de Locatari nr.761 G..
Pentru a dispune astfel procurorul a reținut următoarele:
La data de 26.02.2013, s-a înregistrat la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial G. plângerea cu numărul de mai sus, înaintată de către P. de pe lângă Curtea de Apel G., prin adresa nr. 45/_ din 01.02.2013, cu motivarea că unele critici formulate de către petenta Asociația de Locatari nr. 761 din municipiul G., prin reprezentanții legali F. M., S. M., P. I. și C. N. împotriva rezoluției nr. 365/P/2012 din data de 18.12.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. se referă la cauza care a format obiectul dosarului nr. 173/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial G..
In cuprinsul adresei nr. 45/_ din 01.02.2013 s-a menționat că plângerea petentei împotriva rezoluției nr. 365/P/2012 din data de 18.12.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. a fost soluționată prin rezoluția nr. 45/_ din data de 01.02.2013.
Din verificările efectuate s-a constatat că dosarul nr. 173/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial G. a fost soluționat prin ordonanța din data de 23.05.2012, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii M. C., M. V., Sali Ercel, I. A. și A. E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal. Totodată, cauza a fost disjunsă față de făptuitori, cu privire la săvârșirea altor infracțiuni care excedau competenței Direcției Naționale Anticorupție și s-a dispus declinarea în favoarea D.I.I.C.O.T - S.T. G., a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. și a Parchetului de pe lângă Judecătoria G..
Împotriva acestei soluții, petenta a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art. 2781 Cod procedură penală, iar prin rezoluția din data de 25.07.2012 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial G. a fost respinsă plângerea, soluția rămânând definitivă prin Sentința nr.11/F/25.01.2013a Curții de Apel G..
Din verificările efectuate s-a constatat că în cuprinsul plângerii înaintate de către P. de pe lângă Curtea de Apel G., petenta doar și-a exprimat nemulțumirea în legătură cu modalitatea de efectuare a cercetărilor în dosarul nr. 365/P/2012 al acestei unități de parchet, făcând referire și la aspecte care au fost analizate în dosarul nr. 173/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial G., fără a rezulta indicii cu privire la comiterea unor noi infracțiuni de corupție.
În urma cercetărilor, s-a concluzionat că plângerea nu conține elemente din care să reiasă aspecte de competența Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial G..
Împotriva acestei rezoluții petenta Asociația de Locatari nr.761 G. a formulat plângere în condițiile art.278 din Codul de procedură penală, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr.395/II/2/2013 din 30.07.2013 a procurorului șef al Serviciului Teritorial G. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, reținându-se în esență că petenta nu descrie nicio faptă concretă de corupție.
Nemulțumită de soluțiile date prin cele două rezoluții petenta a formulat plângerea de față, invocând dispozițiile art.2781 din Codul de procedură penală coroborat cu art.171 – 173, 278 din Codul de procedură penală, art.1,11, 15, 16, 20, 21, 24, 124, 126, 131 – 133, 148 din Constituția României, Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale ale Omului, Declarația Universală a Drepturilor Omului, O.U.G. nr.77/2003, O.G. nr.137/2000, Decretul nr.212/1974, Legea nr.48/2002.
Plângerea este inadmisibilă, urmând să fie respinsă ca atare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În conținutul dispozițiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006, legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – 278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.
Așa cum rezultă din norma procedurală menționată, plângerea care are un asemenea temei vizează expres și limitativ soluțiile de netrimitere în judecată, respectiv neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, precum și actele procedurale, respectiv rezoluția, ordonanța sau rechizitoriul emise de procuror, în raport cu soluțiile de netrimitere în judecată menționate.
De altfel, prin decizia în interesul legii nr. LVII (57) din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în M. Of. nr. 283 din 11 aprilie 2008, s-a decis admiterea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se că „plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2781 alin. (1) din Codul de procedură penală, este inadmisibilă.”
Cum prin actele procedurale atacate nu a fost dispusă niciuna din soluțiile de netrimitere în judecată prevăzute de lege în mod expres și limitativ, respectiv neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, Curtea constată că plângerea de față se circumscrie unui act pe care legea nu-l îngăduie și îl sancționează cu inadmisibilitatea.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art.4142 alin.3 din Codul de Procedură Penală, potrivit cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, Curtea va respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta Asociația de Locatari nr.761 G. prin reprezentant - președinte F. M., împotriva rezoluțiilor nr.121/VIII/1/2013 din 16.05.2013 și nr.395/II/2/2013 din 30.07.2013 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial G..
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 din Codul de procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta Asociația de Locatari nr.761 G. prin reprezentant - președinte F. M., împotriva rezoluțiilor nr.121/VIII/1/2013 din 16.05.2013 și nr.395/II/2/2013 din 30.07.2013 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial G..
Menține ordonanța atacată.
Obligă petenta la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2013.
Președinte,
Mița M.
Grefier,
I. Ș.
Red.și tehnored:jud.M.M./21.10.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1691/2013. Curtea... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
