Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1691/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Curtea de Apel GALAŢI - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 1691/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 885/838/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR.1691/R

ȘEDINȚA PUBLICĂ din 18 DECEMBRIE 2013

PREȘEDINTE - A. - M. M. - Judecător

JUDECĂTOR - F. M.

JUDECĂTOR - M. – M. I.

Grefier - E. B.

MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de

PROCUROR - G. L. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de recurenții– inculpați T. M. și T. A., împotriva sentinței penale nr.97 din 18.09.2013 pronunțată de Judecătoria Liești, județul G. în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.12.2013 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 18.12.2013.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față.

Prin sentința penală nr.97/18.09.2013 a Judecătoriei Liești, în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. h C.p.p. cu referire la art. 132 C. pen s-a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părții civile D. M. cu domiciliul în ., județul G., împotriva inculpatului D. L. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la plângere prealabilă în formă continuată, prevăzută de art. 210 aliniat 1 Cod penal raportat la art. 208 aliniat 1 - 209 aliniat 1 litera a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 aliniat 2 Cod penal, ca urmare a împăcării părților, acțiunea civilă fiind stinsă.

În baza art. 192 alin 1 și 2 cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 cod penal, cu aplicarea art. 320¹ cod de procedură penală și cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. b, c Cod penal, raportat la art. 76 litera d cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în formă continuată.

În baza art. 71 C.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Potrivit art. 81 C.pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C.pen.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., s-a suspendat condiționat și executarea pedepsei accesorii, pe același termen de încercare.

În baza art. 192 aliniat 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 aliniat 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul T. M. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, în formă continuată, la o pedeapsă cu închisoarea de 3(trei) ani.

În baza art. 208 aliniat 1 - 209 aliniat 1 litera a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 aliniat 2 Cod penal, a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată, la o pedeapsă cu închisoarea de 3(trei) ani și 3(trei) luni.

Potrivit art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. rap. la art. 33 lit. a C.pen., s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3(trei) ani și 3(trei) luni.

În baza art. 192 aliniat 1 și 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul T. A., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, la o pedeapsă cu închisoarea de 3(trei) ani.

În baza art. 208 aliniat 1 - 209 aliniat 1 litera a, g, i Cod penal, a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la o pedeapsă cu închisoarea de 3(trei) ani și 4(patru) luni.

În baza art. 14, 346 cod proc. pen., art. 1349, 1357 cod civil, s-a admis acțiunea civilă a părții civile D. M..

Au fost obligați inculpații T. M. și T. A., la plata către partea civilă D. M. a sumei de 12 000 de lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Conform art. 191 alin. 1 C.pr.pen., art. 189 C.pr.pen., au fost obligați inculpații D. L. D., T. M. și T. A. la plata a câte 450 de lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de 900 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Serviciului de Asistență Judiciară din cadrul Baroului G..

În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Liești la data de 30.04.2013 în dosarul nr. 1447/P/2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

- D. L. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192 aliniat 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 aliniat 2 Cod penal și art. 210 aliniat 1 Cod penal raportat la art. 208 aliniat 1 - 209 aliniat 1 litera a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 aliniat 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal;

- T. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192 aliniat 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 aliniat 2 Cod penal și art. 208 aliniat 1 - 209 aliniat 1 litera a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 aliniat 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal;

- T. A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de - art. 192 aliniat 1 și 2 Cod penal și art. 208 aliniat 1 – 209 aliniat 1 litera a, g, i Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în fapt, la data de 29.10.2012, inculpatul D. L. D., a pătruns, prin escaladare, în locuința bunicului D. M., împreună cu inculpatul T. M., cu scopul de a sustrage vin și, cu ocazia căutărilor, au găsit o geantă cu bani, în care partea civilă păstra economii, de unde au sustras 1000 de lei, iar după două zile, o altă sumă, de 800 de lei, bani pe care inculpații i-au împărțit. Ulterior, inculpatul T. M. a relatat fratelui său, inculpatul T. A., faptul că partea civilă are o mare sumă de bani ascunsă, luând hotărârea de a-i sustrage, fapt consumat în perioada 31.10.2012 – 03.11.2012.

La termenul din 03.07.2013, inculpatul D. L. D. a solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ cod proc. penală.

La termenul din data 03.07.2013 și 11.09.2013, instanța, potrivit art. 67 C.pr.pen., apreciind asupra pertinenței, utilității și concludenței probelor solicitate, a încuviințat proba cu înscrisurile din dosar și proba testimonială cu depozițiile martorilor menționați în citativul rechizitoriului, fiind administrată proba testimonială cu depozițiile martorilor, ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar.

Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Partea vătămată D. M. a sesizat poliția comunei Umbrărești cu privire la faptul că, în perioada 26 – 27.10.2012 nepotul său, D. L. D. a pătruns fără drept în locuința sa de pe raza comunei de unde i-a sustras 1.500 de euro și 11.500 lei, motiv pentru care solicită trimiterea în judecată a acestuia și recuperarea prejudiciului.

În urma audierii inculpatului D. L. D., organele de poliție au stabilit că acesta, la data de 29.10.2012, în jurul orelor 18³⁰ - 19³⁰, în timp ce se afla împreună cu inculpatul T. M., au hotărât să procure o cantitate de vin, pentru a-l consuma, inculpatul D. L. afirmând că este posibil să poată obține ceea ce doresc prin sustragere din imobilul bunicului său, partea civilă D. M., consătean. Inculpații D. L. D. și T. M. s-au deplasat la imobilul părții vătămate D. M., au pătruns în curtea acestuia prin escaladarea gardului, iar de aici prin forțarea și escaladarea unei ferestre într-o cameră unde primul dintre aceștia credea că este depozitat vinul. Inculpați au început căutările, timp în care au găsit după un dulap o geantă în care se aflau două portofele cu bani în monedă lei și euro. Inculpatul D. L. D. a luat din portofelul în care se aflau lei, suma de 1.000 lei pe care a împărțit-o în mod egal cu inculpatul T. M., respectiv fiecare câte 500 lei, cu speranța că nu va observa partea vătămată lipsa sumei sustrase având în vedere faptul că suma găsită era mult mai însemnată. Cei doi inculpați cu banii sustrași s-au deplasat la magazinele din comună, unde, o parte i-au cheltuit în interes personal iar alta pentru a-și achita datoriile avute. Întrucât banii sustrași au fost cheltuiți în scurt timp, la data de 31.10.2012, în jurul orelor 20⁰⁰, cei doi inculpați au luat hotărârea să mai meargă o dată la imobilul părții vătămate D. M. pentru a mai sustrage niște bani. Având în vedere hotărârea luată cei doi inculpați s-au deplasat la imobilul părții vătămate D. M., au escaladat gardul prin aceeași zonă ca prima dată și prin aceeași metodă de forțare au escaladat fereastra de la camera unde se aflau păstrați banii, au pătruns în interior luând suma de 800 lei pe care i-au împărțit în mod egal, fiecare câte 400 lei, ulterior cheltuindu-i.

S-a arătat că inculpatul T. M. i-a destăinuit fratelui său, inculpatul T. A., că bunicul inculpatului D. L. are economisită o sumă însemnată de bani, din care a mai sustras împreună cu acesta din urmă și împreună cu fratele său, inculpatul T. A., s-a deplasat la imobilul părții vătămate, constituită parte civilă, D. M.. Având în vedere hotărârea luată cei doi inculpați, în perioada 31.10 – 03.11.2012, după lăsarea întunericului, s-au deplasat la imobilul părții vătămate D. M., au escaladat gardul în curtea acestuia prin același loc și prin escaladarea ferestrei au pătruns în camera unde se aflau depozitați banii luându-i, de această dată, în totalitate, respectiv 1.500 euro și 9.700 lei.

S-a menționat că inculpatul T. M. și T. A., conform probelor administrate în cauză, în perioada următoare săvârșirii infracțiunilor, au cheltuit banii sustrași, efectuând mai multe deplasări în municipiul T., cu autoturisme închiriate, cu scopul de a-și achiziționa mai multe obiecte de îmbrăcăminte, să facă cadouri scumpe, să schimbe valuta în T. la un punct de schimb valutar, să joace sume importante la aparatele de joc electronic, să cumpere lemne pentru iarnă de la persoanele la care au lucrat ca zilieri și totodată să refuze orice ofertă de lucru iar, în final, când organele de poliție au stabilit circumstanțele furtului, au părăsit localitatea.

Inculpatul D. L. D. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu în formă continuată și furt calificat în formă continuată împreună cu inculpatul T. M., solicitând aplicarea prevederilor art. 320 indice 1 Cod procedură penală.

Inculpatul T. M. a recunoscut doar săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu în formă continuată și furt calificat în formă continuată împreună cu D. L. D..

Inculpatul T. A. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, arătând în contradicție cu rezultatul probelor că nu are cunoștință de furtul săvârșit în dauna părții vătămate D. M. și că banii cheltuiți în aceeași perioadă este o coincidență deoarece aceștia i-au fost trimiși din Italia de patronul la care a lucrat prin intermediul unui șofer „L.” care efectuează curse în această țară și care lucrează la . municipiul Iași.

S-a arătat că vinovăția inculpaților D. L. D., T. M. și T. A. rezultă din următoarele probe administrate în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești: audierea inculpaților, declarații de martori, proces - verbal de sesizare, proces - verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate D. M., declarațiile martorilor: A. G., F. V., M. I. și T. P., fișă convorbire telefonică cu martorii L. I. și Ș. L., copie program „Luciano Tours”, copie chitanță de primire a sumei de 6.000 lei, copii acte de stare civilă, copii sentință civilă 379/18.07.2005 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul 504/2005, procese – verbale de căutare, mijloace de probă din a căror coroborare se reține faptul că inculpații sunt, în mod indubitabil, autorii infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de inculpare.

Partea civilă a declarat faptul că și-a recuperat în parte prejudiciul, în urma împăcării cu inculpatul D. L. D., nepotul său.

S-a arătat că declarația părții vătămate, constituită parte civilă, se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, fiind, potrivit art. 75 C.pr.pen. – dispoziții care prevăd că declarațiile părții vătămate sau părții civile făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză - susținute în probatoriul cauzei. Se reține că depozițiile inculpatului D. L. D. de recunoaștere a comiterii faptei din perioada 29.10.2012 – 31.10.2012 se coroborează cu celelalte mijloace de probă anterior analizate, motiv pentru care instanța va acorda valență probatorie depozițiilor inculpatului care se coroborează și sunt susținute de ansamblul probatoriu din cauză.

Instanța a luat act de împăcarea inculpatului cu partea civilă D. M., bunicul său, urmând a dispune încetarea procesului penal în ce privește infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 210 aliniat 1 Cod penal raportat la art. 208 aliniat 1 - 209 aliniat 1 litera a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 aliniat 2 Cod penal, urmând a se reține în sarcina sa comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.

S-a reținut că inculpatul D. L. D. și inculpatul T. A. au pătruns în imobilul părții civile D. M. prin efracție, de unde au sustras sume de bani.

S-a menționat că, în drept, fapta inculpatului D. L. D., constând în aceea că la data de 29 și de 31 octombrie 2012, după lăsarea întunericului, de a pătrunde împreună cu inculpatul T. M. prin escaladarea gardului în curtea bunicului său, partea vătămată D. M., de pe raza comunei Umbrărești, județul G. și de aici în casă prin forțarea și escaladarea unei ferestre de unde au sustras suma totală de 1.800 lei pe care au împărțit-o în mod egal, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu în formă continuată, prevăzută de art. 192 aliniat 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 aliniat 2 Cod penal;

Având în vedere că inculpatul a săvârșit fapta după lăsarea întunericului, instanța a constată că elementul material al laturii obiective a infracțiunii a fost realizat în forma agravantă prevăzută de art. 192 alin. 2 C.pen. – în timpul nopții.

S-a precizat că la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 52 C.pen., precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei – în timpul nopții.

S-a arătat, având în vedere împrejurările mai sus-expuse și dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. b, c C.pen., care se referă la stăruința inculpatului de a înlătura consecințele infracțiunii, prezentarea sa în fața autorității, recunoașterea săvârșirii faptelor, că acest aspect constituie circumstanță atenuantă judiciară. În acest context, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse al cărei cuantum va fi orientat sub minimul special prevăzut de lege – în conformitate cu prevederile art. 76 alin. 1 lit. d C.pen..

S-a arătat că aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel că, în raport de natura faptelor săvârșite, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care instanța a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepseicu închisoareace va fi aplicată inculpatului, instanța a reținut că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului, constând în vârsta și integrarea în societate, urmând ca, în baza art. 81 C.pen., să suspende condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen.

Cu privire la inculpații T. M. și T. A., instanța a reținut că inculpatul T. M. nu a dat declarații în totalitate sincere. Convingerea instanței este că inculpatul a apreciat că, întrucât probele ce dovedesc participarea sa la săvârșirea infracțiunilor sunt de neînlăturat, strategia apărării sale este mai bună dacă recunoaște săvârșirea în parte a infracțiunilor, fără a recunoaște participarea la săvârșirea furtului din perioada 31.10.2012 – 03.11.2012. Inculpatul T. A. a fost în totalitate nesincer, și a refuzat să dea declarații în cursul cercetării judecătorești. Nu refuzul de a da declarații îl incriminează, însă, ci probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

S-a menționat că, martorul T. P. – tatăl inculpatului - a afirmat că, într-o zi, fii săi, inculpați, și-au făcut bagajele spunând că pleacă să muncească în județul V., însă aceștia, în perioada următoare, nu au putut fi contactați. Din faptul că inculpații nu au păstrat legătura cu tatăl lor, în condițiile în care, în mod neobișnuit, au susținut că au plecat să muncească în județul vecin (declarația dată de mama inculpaților, dată agentului de poliție însărcinat cu căutarea inculpaților, pentru a-i invita la prezentarea materialului de urmărire penală, fila 42 d.u.p), instanța deduce că inculpații au avut motive să se ascundă, cunoscând că sunt urmăriți penal, fiind audiați în calitate de învinuiți, însă refuzând să se înfățișeze la P. de pe lângă Judecătoria Liești (procese verbale de căutare, filele 42, 43 d.u.p.) și plecând din localitate, după ce li s-a adus la cunoștință ca peste două zile urmează să le fie prezentat materialul de urmărire penală. Tatăl inculpaților, martorul T. P., a arătat că inculpații, în acea perioadă, aveau telefoane noi, mai bune.

S-a arătat că, potrivit declarației inculpatului D. L. D., în calitate de martor, inculpații T. M. și T. A., la interval de timp de câteva zile de la săvârșirea celui de al doilea furt, dispuneau de mari sume de bani. Astfel, și-au permis să se deplaseze frecvent în municipiul T., de unde și-au cumpărat haine și încălțăminte, călătorind cu martorul A. G., căruia i-au achitat deplasarea cu autoturismul acestuia din urmă. Din faptul că inculpații s-au deplasat cu autoturismul martorului, în loc să folosească transportul în comun, în regim de maxi – taxi, la un preț de 6 – 7 lei, precum și din faptul că aceștia i-au făcut diverse cadouri, achitând contravaloarea consumațiilor de la diverse localuri din comunele Barcea și Umbrărești. Inculpatul D. L. a afirmat că inculpatul T. A. avea mari sume de bani la începutul lunii noiembrie 2012, în mod neobișnuit. Martorul A. G. confirmă susținerea inculpatului, arătând că știe că inculpatul A. T. nu avea bani nici de țigări, iar în acea perioadă, cheltuia la aparatele de joc electronic, sume de 50-100-200 de lei (declarația aflată la fila 28 d.u.p.). Ambele persoane l-au întrebat pe inculpat care este proveniența sumelor mari de bani, însă inculpatul fie nu a explicat, fie a susținut, fără acoperire, că a primit o sumă importantă de bani din străinătate. Astfel de cheltuieli, în condițiile în care, atunci când muncea, primea pentru o zi de muncă câte 30-40 sau chiar 50 de lei, sunt lipsite de orice justificare, în condiții normale, însă singura explicație pentru risipa de bani este că aceștia au fost obținuți ușor, fără muncă, în urma sustragerii din locuința părții civile, în condițiile în care inculpatul T. M., fratele inculpatului T. A., i-a destăinuit acestuia din urmă că partea civilă avea depusă în geantă o mare sumă de bani. T. M. a negat că i-ar fi spus fratelui său că a sustras, împreună cu D. L. D., unele sume de bani de la partea civilă D. M., însă declarațiile acestuia nu sunt sincere. Astfel, acesta a ezitat să-i răspundă martorului A. G., care l-a întrebat care este sursa banilor de care dispunea fratele său, la momentul la care a schimbat suma de 500 de euro la o casă de schimb valutar din municipiul T.. În final, a susținut că nu cunoaște sursa banilor. În acest fel, ocolind un răspuns clar, sincer și căutând să dea o explicație credibilă, inculpatul T. M. demonstrează că nu dorește aflarea adevărului. A mai arătat că a lucrat în Italia, unde a realizat economii de 400 de euro, însă martorul A. G. a declarat că frații T. nu aveau mai mult de 10 lei în buzunar niciodată, și era foarte „uimit” (fila 29, verso) de sumele mari de bani cheltuiți de amândoi, la jocurile de noroc, câte 100 – 200 de lei pe seară, precum și cu ocazia deplasărilor în municipiul T., unde aceștia cumpărau îmbrăcăminte – „haine, geci și chiar de încălțat”. A declarat, în fața instanței, că fratele său nu a dispus de mari sume de bani, în perioada octombrie – noiembrie 2012, declarație contrazisă de martorul A. G. și inculpatul D. L. D.. Chiar și tatăl inculpaților a observat că fii săi își schimbaseră telefoanele, cu unele mai bune, mai avansate tehnologic.

S-a precizat că martorul F. V. a declarat, de asemenea, că inculpatul T. M. dispunea de mari sume de bani, și-a cumpărat „multe” obiecte de încălțăminte (fila 30, verso) și știa despre ambii inculpați că nu au venituri, obținând venituri doar muncind ca zilieri, la diferiți cetățeni, neindicând vreo economie realizată în Italia. Arată că frații T., fiecare, cheltuiau câte 100 de lei pe zi la jocurile de noroc.

S-a menționat că martorul M. I. a declarat că inculpatul T. A. a muncit frecvent în cursul anului 2012, începând cu luna ianuarie dar, cu toate că mai avea nevoie de ajutor, inculpatul T. A. a refuzat să mai vină să muncească, începând cu luna noiembrie, achitând chiar contravaloarea unei cantități de lemne de foc – 600 de lei. Nu i-a spus niciodată despre faptul că ar aștepta o sumă de bani din Italia, pentru munca prestată acolo, martorul arătându-se neîncrezător în susținerea inculpatului.

S-a arătat că, potrivit fișei de convorbire telefonică aflată la fila 34 d.u.p., reprezentantul societății . municipiul Iași, a relatat că în perioada 29.10.2012 – 04.11.2012, nu a înmânat nicio sumă de bani, în monedă euro, numitului T. A.. Astfel, susținerea inculpatului T. A., potrivit căreia ar fi primit suma de bani din Italia, a fost infirmată.

S-a reținut că inculpatul T. M. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat, în formă continuată, iar din coroborarea probelor, declarațiilor inculpaților, ale părții civile, ale martorilor, rezultă că inculpații T. A. și T. M. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, fapte din perioada 31.10.2012 – 03.11.2012, săvârșită în aceeași modalitate în care au fost săvârșite infracțiunile de violare de domiciliu și furt calificat de către T. M. împreună cu D. L. D., după lăsarea întunericului.

Cu privire la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g,i C.pen., instanța a reținut că elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea de luare a unor bunuri mobile aparținând părții vătămate, fără consimțământul său, în scopul însușirii acelor bunuri pe nedrept.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în deposedarea părții civile de bunurile (banii) aflate în posesia sa și trecerea bunurilor sustrase în posesia inculpaților.

S-a arătat că legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, sustragerea bunurilor – a sumei de bani - datorându-se în exclusivitate săvârșirii de către inculpați a infracțiunii.

S-a menționat că inculpații au săvârșit fapta la adăpostul întunericului, prin escaladarea gardului, instanța constată că elementul material al laturii obiective a infracțiunii a fost realizat în forma agravantă prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. g și i C. pen. – săvârșirea faptei în timpul nopții, prin escaladare.

S-a precizat că latura subiectivăa infracțiunii este realizată sub forma intenției directe reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen., fiecare inculpat prevăzând rezultatul faptei și urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Așadar, vinovăția inculpaților rezultă din mijloace de probă coroborate cu depozițiile părții civile, ale inculpaților și ale martorilor audiați.

S-a reținut, având în vedere că din probatoriul administrat rezultă că inculpații au pătruns, fără drept, în imobilul în care locuia partea vătămată – acesta neavând nicio abilitare legală pentru a se afla în acel imobil -, precum și faptul că inculpații au pătruns în curte fără consimțământul părții vătămate sau al vreunei alte persoane, că sunt întrunite, în mod cumulative, cele două cerințe esențiale atașate elementului material al laturii obiective a infracțiunii de violare de domiciliu.

S-a menționat că urmarea imediată a infracțiunii constă în crearea unei stări de pericol prin încălcarea dreptului părții vătămate de a-și desfășura viața privată într-un loc ales în mod liber, fără vreun amestec abuziv și nedorit din partea altora.

S-a arătat că legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză.

S-a reținut că, în drept, faptele inculpatului T. M., constând în aceea că la datele de 29 și 31 octombrie 2012, după lăsarea întunericului, a pătruns împreună cu inculpatul D. L. D. prin escaladarea gardului în curtea părții vătămate D. M. din . și, de aici, în casă, prin forțarea și escaladarea unei ferestre, de unde au sustras suma totală de 1.800 lei pe care au împărțit-o în mod egal iar apoi, în perioada 31.10 – 03.11.2012, de a pătrunde în același mod în imobilul precizat împreună cu fratele său inculpatul T. A. și de a sustrage 1.500 euro și 9.700 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu în formă continuată și furt calificat în formă continuată, prevăzute de art. 192 aliniat 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 aliniat 2 Cod penal și art. 208 aliniat 1 – 209 aliniat 1 litera a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 aliniat 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal.

S-a mai reținut că faptele inculpatului T. A., constând în aceea că, în perioada 31.10 – 03.11.2012, după lăsarea întunericului, a pătruns împreună cu inculpatul T. M. prin escaladarea gardului în curtea părții vătămate D. M. din . și de aici în casă prin escaladarea unei ferestre de unde au sustras 1.500 euro și 9.700 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat, prevăzute de art. 192 aliniat 1 și 2 Cod penal și art. 208 aliniat 1 – 209 aliniat 1 litera a, g, i Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal.

S-a arătat că la individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 52 C.pen., precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei – în timpul nopții, prin escaladare - fapta fiind comisă în scopul obținerii unor mijloace financiare. Astfel, instanța va avea în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – încălcarea nu numai a dreptului de proprietate, dar și a dreptului părții vătămate de a-și desfășura viața privată, într-un loc ales în mod liber, fără vreun amestec abuziv și nedorit din partea altora.

S-a menționat că, potrivit art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. rap. la art. 33 lit. a C.pen., instanța va contopi pedepsele stabilite prin prezenta sentință.

S-a precizat că, aplicarea pedepselor accesorii inculpaților T. M. și T. A., trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului astfel că, în raport de natura faptelor săvârșite, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, a interzis inculpaților, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În soluționarea acțiunii civile, instanța a reținut că inculpatul D. L. D. s-a împăcat cu partea civilă, bunicul său, achitându-i suma de 6000 de lei, iar în aceste condiții, D. M. s-a constituit parte civilă, împotriva inculpaților T. M. și T. A., cu suma de_ de lei.

S-a arătat că, potrivit probelor administrate, inculpații T. M. și T. A. au dispus și au cheltuit mari sume de bani, cheltuind 100 – 200 de lei pe zi fiecare, la jocuri de noroc, suma la care se adaugă și cheltuielile făcute pentru stingerea unor datorii mai vechi față de alte persoane, după cum rezultă din declarațiile martorilor, pentru cumpărarea unor obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, cadouri, aparate de telefonie nou, în cazul inculpatului T. M. și folosit, în cazul inculpatului T. A., efectuarea transporturilor la T., consumații la localurile din comunele Umbrărești și Barcea, jud. G.. Nu au fost reținute apărările inculpaților, potrivit cărora aceștia au dispus de banii economisiți în urma diverselor munci prestate în străinătate, nefiind confirmate prin probe solide.

S-a menționat că, instanța va admite acțiunea civilă, urmând a obliga inculpații la plata, în solidar, a sumei de_ de lei, cu titlu de despăgubiri materiale.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs inculpații T. M. și T. A., arătând că nu au participat la comiterea faptei din 31.10-03.11.2012 și solicitând achitarea pentru comiterea acestei fapte.

Inculpatul T. M. a mai arătat că pedeapsa aplicată este mult prea mare, față de circumstanțele sale personale și de contribuția avută la săvârșirea faptei.

Recursurile declarate de inculpații T. M. și T. A. sunt fondate.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385⁶ al.3 C.pr.pen., Curtea constată că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpaților D. L. D. și T. M. pentru săvârșirea faptelor din datele de 29 și 31.10.2012 se constată că acestea au fost corect stabilite de către prima instanță, prin probele administrate în cauză, însă încadrarea juridică este greșită.

Astfel, s-a reținut că inculpații D. L. D. și T. M. au pătruns pe timp de noapte, în două rânduri, la datele de 29 și 31.10.2012, în locuința părții vătămate D. M., prin escaladarea gardului și prin forțarea și escaladarea unei ferestre, de unde au sustras suma totală de 1800 lei, fiecăruia revenindu-i câte 900 lei.

În cauză nu se poate reține comiterea atât infracțiunii de violare de domiciliu cât și a infracțiunii furt calificat întrucât fapta de furt prin efracție și/sau escaladare include în conținutul său, în mod natural, necesar și inevitabil, fapta de violare de domiciliu.

Practic suntem situația reglementată de art.41 al.1, 3 C.pen., respectiv în fața unei infracțiuni complexe în conținutul cărei intră ca circumstanță agravantă o acțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală.

În speță, inculpații au săvârșit furtul prin escaladarea gardului și prin efracția și escaladarea unei ferestre, împrejurare care caracterizează circumstanța agravantă a infracțiunii de furt calificat, prev. de art.209 al.1 lit. i C.pen., care implică și pătrunderea fără drept în curtea și locuința părții vătămate, acțiune ce se integrează în conținutul acestei infracțiuni complexe.

În consecință, încadrarea juridică corectă a faptei este cea prev. de art.208 al.1 – art.209 al.1 lit.a, g, i C.pen. cu aplicarea art.41 al.2 C.pen., cu reținerea art.210 al.1 C.pen. în cazul inculpatului D. L. D., astfel că se impunea schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de violare de domiciliu și furt calificat, pentru care au fost trimiși în judecată inculpații.

În ceea ce privește fapta din 31.10-03.11.2012, ce se presupune că ar fi fost comisă de inculpații T. M. și T. A., se constată că la dosar nu există nici o probă, directă sau indirectă, care să conducă la stabilirea fără nici un dubiu a vinovăției acestora.

În acest sens, se observă că nici un martor nu i-a văzut pe inculpații T. M. și T. A. intrând sau ieșind din/în curtea ori locuința părții vătămate, în perioada ce se reține a fi comisă fapta, inculpații nu au recunoscut această faptă, nu există vreo urmă papilară, de încălțăminte ori alte probe materiale care să conducă la concluzia indubitabilă că aceștia sunt autorii furtului.

Nici chiar inculpatul D. L. D., nepotul părții vătămate, nu a putut afirma cu certitudine că inculpații T. M. și T. A. ar fi pătruns în locuința bunicului său și ar fi luat banii, acesta doar presupunând aceasta fără a exista vreo probă concludentă care să conducă la stabilirea vinovăției lor.

Se observă că inculpatul D. L. D. s-a împăcat cu partea vătămată plătindu-i suma de 6.000 lei, mult mai mare decât s-a dovedit că a sustras, în datele de 29 și 31.10.2012, împreună cu inculpatul T. M., respectiv 1800 lei. Această situație care creează dubii cu privire la autorii furtului din 31.10-03.11.2012, inculpatul D. L. D. neavând vreun interes să achită părții vătămate o sumă de bani mult mai mare decât cea sustrasă.

Împrejurările că inculpații T. M. și T. A. au cheltuit anumite sume de banii, cumpărându-și îmbrăcăminte, încălțăminte, lemne de foc, pe deplasări la T. ori la jocuri de noroc, nu duce automat la concluzia că sunt autorii furtului, acestea fiind simple indicii care nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

În consecință, se impunea achitarea inculpaților T. M. și T. A. pentru comiterea faptei din 31.10-03.11.2012.

Cu privire la încadrarea juridică a acestei fapte se constată că prin actul de sesizare s-a reținut că inculpații ar fi pătruns în locuința părții vătămate prin escaladarea gardului și efracția și escaladarea unei ferestre, situație în care violarea de domiciliu este absorbită circumstanța agravantă a infracțiunii de furt calificat prevăzută de lit. i) a art.209 al.1 C.pen..

Prin urmare, încadrarea juridică corectă a faptei din 31.10-03.11.2012 este cea prevăzută de art.208 al.1 – art.209 al.1 lit.a, g, i C.pen., astfel că se impunea schimbarea încadrării juridice din infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

Față de cele arătate apare ca fiind netemeinică pedeapsa aplicată inculpatului T. M., atât cu privire la cuantumul acesteia cât și cu privire la modalitatea de executare, având în vedere împrejurările comiterii faptelor din 29 și 31.10.2012, practic la instigarea inculpatului D. L. D., valoarea relativ redusă a prejudiciului, că a recunoscut faptele comise, nu are antecedente penale, a avut o comportare bună anterior faptei, impunându-se reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 al.1 lit.a și c C.pen., coborârea pedepsei sub minimul legal și suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În aceste condiții, pe latură civilă, apare ca fiind nelegală obligarea inculpaților T. M. și T. A. la plata sumei de_ lei către partea civilă D. M..

Corect ar fi fost obligarea doar a inculpatului T. M. la plata sumei de 900 lei către partea civilă, ținând cont de faptul că restul de 900 lei a fost achitat de inculpatul D. L. D. (acesta achitând chiar mai mult), care s-a împăcat cu partea vătămată.

Totodată, apare ca fiind nelegală și dispoziția de obligare a inculpatului T. A. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Față de considerentele arătate mai sus, urmează ca, în baza disp. art. 385¹⁵ al.1 pct.2 lit.d C.pr.pen., să fie admise recursurile declarate de inculpații T. M. și T. A., să se extindă efectele recursurilor și cu privire la inculpatul D. L. D. și să se caseze în parte sentința penală recurată.

În rejudecare se va înlătura din sentința penală recurată dispozițiile privind condamnarea inculpaților D. L. D., T. M. și T. A., de obligare a inculpaților T. M. și T. A. la plata sumei de 12.000 lei către partea civilă D. M., precum și de obligare a inculpatului T. A. la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza disp. art.334 C.pr.pen. se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului D. L. D. din infracțiunile prev. de art.210 al.1 C.pen. raportat la art.208 al.1 – 209 al.1 lit. a, g, i C.pen, cu aplicarea art.41 al.2 C.pen., și de art.192 al.1 și 2 C.pen., cu aplicarea art.41 al.2 C.pen., în infracțiunea prev. de art.210 al.1 C.pen. raportat la art.208 al.1 – 209 al.1 lit. a, g, i C.pen, cu aplicarea art.41 al.2 C.pen..

Se va menține soluția de încetare a procesului penal față de inculpatul D. L. D., pentru comiterea infracțiunii prev. de art.210 al.1 C.pen. raportat la art.208 al.1 – 209 al.1 lit. a, g, i C.pen, cu aplicarea art.41 al.2 C.pen., prin împăcarea părților.

În baza disp. art.334 C.pr.pen. se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului T. M. din infracțiunile prev. de art.208 al.1 – 209 al.1 lit. a, g, i C.pen, cu aplicarea art.41 al.2 C.pen., și de art.192 al.1 și 2 C.pen., cu aplicarea art.41 al.2 C.pen., în infracțiunile prev. de art.208 al.1 – 209 al.1 lit. a, g, i C.pen., cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. (două acte materiale din 29 și 31.10.2012) și de art.208 al.1 – 209 al.1 lit. a, g, i C.pen. (faptă din 31.10. – 03.11.2012).

În baza disp. art.334 C.pr.pen. se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului T. A. din infracțiunile prev. de art.208 al.1 – 209 al.1 lit. a, g, i C.pen. și de art.192 al.1 și 2 C.pen., în infracțiunea prev. de art.208 al.1 – 209 al.1 lit. a, g, i C.pen. (faptă din 31.10. – 03.11.2012).

Se va aplica inculpatului T. M., pentru comiterea infracțiunii prev. de art.208 al.1 – 209 al.1 lit. a, g, i C.pen., cu aplicarea art.41 al.2 C.pen., cele două acte materiale din 29 și 31.10.2012, o pedeapsă cu închisoarea, sub minimul legal, reținând art.74 al.1 lit.a și c C.pen., art.76 al.1 lit.c C.pen., așa cum am arătat mai sus, într-un cuantum care să asigure atingerea scopului pedepsei.

Ținând cont de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, Curte apreciază că inculpatul este nedemn de a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, urmând a se aplica acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b C.pen..

Având în vedere că inculpatul T. M. este o persoană tânără, nu are antecedente penale, a recunoscut fapte comisă, a avut o conduită bună anterior, Curtea apreciază că inculpatul se poate îndrepta și scopul educativ-preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei, urmând ca, în baza art. 81, 82, 71 al.5 Cod penal, să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii precum și a pedepsei accesorii aplicate acestuia.

Întrucât nu s-a dovedit, dincolo de orice dubiu, că inculpații T. M. și T. A. ar fi comis fapta de furt calificat din 31.10. – 03.11.2012, în baza disp. art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. în referire la art.10 al.1 lit.c C.pr.pen., se va dispune achitarea acestora pentru comiterea infracțiunii prev. de art.208 al.1 – 209 al.1 lit. a, g, i C.pen..

Pe latură civilă va fi obligat inculpatul T. M. la plata sumei de 900 lei către partea civilă D. M., cu titlu de despăgubiri civile, prejudiciu cauzat prin faptele din 29 și 31.10.2012.

Se vor respinge restul pretențiilor părții civile (corelativ faptei din 31.10. – 03.11.2012), având în vedere soluția de achitare inculpaților, conform art.346 al.3 C.pr.pen..

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

Văzând și disp. art.189 și art.192 al.3 C.pr.pen..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de inculpații T. M. (CNP_, fiul lui P. și Victorița, născut la data de 27.03.1993 în ., domiciliat în comuna Umbrărești, . G., cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale) și T. A. (CNP_, fiul lui P. și Victorița, născut la data de 23.01.1989 în ., domiciliat în comuna Umbrărești, . G., cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, fără antecedente penale) și extinde efectele recursurilor și cu privire la inculpatul D. L. D. (CNP_, fiul lui G. și L., născut la data de 13.05.1992 în municipiul T., județul G., domiciliat în comuna Umbrărești, . G., cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, fără antecedente penale).

Casează în parte sentința penală nr. 97/18.09.2013 a Judecătoriei Liești și, în rejudecare:

Înlătură dispozițiile privind condamnarea inculpaților D. L. D., T. M. și T. A., de obligare a inculpaților T. M. și T. A. la plata sumei de 12.000 lei către partea civilă D. M., precum și de obligare a inculpatului T. A. la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza disp. art.334 C.pr.pen. dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului D. L. D. din infracțiunile prev. de art.210 al.1 C.pen. raportat la art.208 al.1 – 209 al.1 lit. a, g, i C.pen, cu aplicarea art.41 al.2 C.pen., și de art.192 al.1 și 2 C.pen., cu aplicarea art.41 al.2 C.pen., în infracțiunea prev. de art.210 al.1 C.pen. raportat la art.208 al.1 – 209 al.1 lit. a, g, i C.pen, cu aplicarea art.41 al.2 C.pen..

Menține soluția de încetare a procesului penal față de inculpatul D. L. D., pentru comiterea infracțiunii prev. de art.210 al.1 C.pen. raportat la art.208 al.1 – 209 al.1 lit. a, g, i C.pen, cu aplicarea art.41 al.2 C.pen., prin împăcarea părților.

În baza disp. art.334 C.pr.pen. dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului T. M. din infracțiunile prev. de art.208 al.1 – 209 al.1 lit. a, g, i C.pen, cu aplicarea art.41 al.2 C.pen., și de art.192 al.1 și 2 C.pen., cu aplicarea art.41 al.2 C.pen., în infracțiunile prev. de art.208 al.1 – 209 al.1 lit. a, g, i C.pen., cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. (două acte materiale din 29 și 31.10.2012) și de art.208 al.1 – 209 al.1 lit. a, g, i C.pen. (faptă din 31.10. – 03.11.2012).

În baza disp. art.334 C.pr.pen. dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului T. A. din infracțiunile prev. de art.208 al.1 – 209 al.1 lit. a, g, i C.pen. și de art.192 al.1 și 2 C.pen., în infracțiunea prev. de art.208 al.1 – 209 al.1 lit. a, g, i C.pen. (faptă din 31.10. – 03.11.2012).

Condamnă pe inculpatul T. M. la o pedeapsă de 1(un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.208 al.1 – 209 al.1 lit. a, g, i C.pen., cu aplicarea art.41 al.2 C.pen., cu aplicarea art.74 al.1 lit.a și c C.pen., art.76 al.1 lit.c C.pen. (două acte materiale din 29 și 31.10.2012).

În baza art.71 al.2 C.pen aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a teza a-II-a și lit.b Cod penal.

În baza art. 81, 82, 71 al.5 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii precum și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza disp. art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. în referire la art.10 al.1 lit.c C.pr.pen., achită pe inculpații T. M. și T. A. pentru comiterea infracțiunii prev. de art.208 al.1 – 209 al.1 lit. a, g, i C.pen. (faptă din 31.10. – 03.11.2012).

Obligă inculpatul T. M. la plata sumei de 900 lei către partea civilă D. M., cu titlu de despăgubiri civile.

Respinge restul pretențiilor părții civile D. M..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

Suma de 600 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu (av. T. L. C.), se va vira către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 18.12.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR

A. – M. M. F. M. M. - M. I.

Grefier,

E. B.

Red. – F. M. – 24.12.2013

Tehnored. - E.B. – 07.01.2014/2 ex.

Fond – O. S.

← Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991...		Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1691/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1691/2013. Curtea de Apel GALAŢI