Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 183/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 183/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 2656/121/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.183/A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.06.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - MIȚA M. - judecător
JUDECĂTOR - D. – L. C.
Grefier - E. B.
-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de Procuror – F. HAHUIE din cadrul
D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial G.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea privind soluționarea apelurilor declarate de inculpații N. (fostă R.) E., G. (fost N.) I., P. D. – deținut în Penitenciarul G. și N. V., împotriva sentinței penale nr. 300 din 14.05.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2013, care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 25.06.2013.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.300 din 14.05.2012, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului P. D., la o pedeapsă principală de 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pentru o perioadă de 2 (doi) ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal (faptă săvârșită în perioada 2003 – 07.08.2004).
A fost condamnat inculpatul P. D. la o pedeapsă principală de 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal pentru o perioadă de 4 (patru) ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 37 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal (8 acte materiale săvârșite în perioada 2002 – 07.08.2004).
S-a constatat că pentru activitatea infracțională desfășurată în dauna victimei P. (fostă C.) M., inculpatul P. D. a fost condamnat prin sentința penală nr. 498/2005 din 11.11.2005 a Tribunalului Provincial Madrid - Secția a VI-a, astfel cum aceasta a fost recunoscută prin sentința penală nr. 160/29.08.2007 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală.
A fost condamnat inculpatul P. D. la o pedeapsă principală de 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal pentru o perioadă de 6 (șase) ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 37 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal (4 acte materiale săvârșite în perioada 2002 – 07.08.2004).
În temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 34 lit. b Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal, au fost contopite pedepsele principale de 6 ani închisoare, 8 ani închisoare și 8 ani închisoare, respectiv pedepsele complementare aplicate prin prezenta sentință penală, cu pedeapsa principală de 20 de ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 498/2005 din 11.11.2005 a Tribunalului Provincial Madrid - Secția a VI-a, astfel cum aceasta a fost recunoscută prin sentința penală nr. 160/29.08.2007 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, urmând ca inculpatul P. D. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 20 (douăzeci) de ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal pentru o perioadă de 6 (șase) ani.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului P. D., pe perioada executării pedepsei principale a închisorii, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal.
În temeiul art. 36 alin. 3 Cod penal, a fost dedusă din pedeapsa principală aplicată perioada executată de la data de 07.08.2004 la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 235/22.01.2008, emis în temeiul sentinței penale nr. 160/29.08.2007 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale.
2.A fost condamnat inculpatul G. I. (fost N.), la o pedeapsă principală de 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pentru o perioadă de 2 (doi) ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate (faptă săvârșită în perioada 2003 – 07.08.2004).
A fost condamnat inculpatul G. I. la o pedeapsă principală de 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal pentru o perioadă de 3 (trei) ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal (6 acte materiale săvârșite în perioada 2002 – ianuarie 2005).
A fost condamnat inculpatul G. I. la o pedeapsă principală de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal pentru o perioadă de 4 (patru) ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal (3 acte materiale săvârșite în perioada 2003 – august 2004).
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal, combinat cu art. 34 lit. b Cod penal și art. 35 alin. 3 Cod penal, au fost contopite pedepsele principale de 6 ani închisoare, 6 ani închisoare și 7 ani închisoare, respectiv pedepsele complementare aplicate prin prezenta sentință penală, urmând ca inculpatul G. I. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 7 ani închisoare, sporită la 8 (opt) ani și 6 (șase) luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal pentru o perioadă de 4 (patru) ani.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului G. I., pe perioada executării pedepsei principale a închisorii, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal.
În temeiul art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore, aferentă datei de 05.09.2008.
3. A fost condamnată inculpata N. E.( fostă R.) la o pedeapsă principală de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pentru o perioadă de 2 (doi) ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate (faptă săvârșită în perioada 2003 – 07.08.2004).
A fost condamnată inculpata N. E. la o pedeapsă principală de 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal pentru o perioadă de 3 (trei) ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal (6 acte materiale săvârșite în perioada 2002 – august 2004).
A fost condamnată inculpata N. E. la o pedeapsă principală de 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal pentru o perioadă de 4 (patru) ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal (3 acte materiale săvârșite în perioada 2003 – august 2004).
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal, combinat cu art. 34 lit. b Cod penal și art. 35 alin. 3 Cod penal, au fost contopite pedepsele principale de 5 ani închisoare, 6 ani închisoare și 6 ani închisoare, respectiv pedepsele complementare aplicate prin prezenta sentință penală, urmând ca inculpata N. E. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită la 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal pentru o perioadă de 4 (patru) ani.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, i-a fost aplicată inculpatei N. E., pe perioada executării pedepsei principale a închisorii, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal.
În temeiul art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore, aferentă datei de 05.09.2008.
4.A fost condamnat inculpatul S. T. , la o pedeapsă principală de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal pentru o perioadă de 2 (doi) ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal (faptă săvârșită în perioada 2003 – 07.08.2004).
A fost condamnat inculpatul S. T. la o pedeapsă principală de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal pentru o perioadă de 3 (trei) ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal (4 acte materiale săvârșite în perioada 2003 – august 2004).
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal, combinat cu art. 34 lit. b Cod penal și art. 35 alin. 3 Cod penal, au fost contopite pedepsele principale de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani și 9 luni închisoare, respectiv pedepsele complementare aplicate prin prezenta sentință penală, urmând ca inculpatul S. T. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani și 9 luni închisoare, sporită la 3 (trei) ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal pentru o perioadă de 3 (trei) ani.
În temeiul art. 861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 8 (opt) ani, stabilit în condițiile art. 862 Cod penal.
Potrivit art. 863 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-au stabilit inculpatului S. T. următoarele obligații:
a) să se prezinte, la datele ce vor fi fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
I-a fost aplicată inculpatului S. T. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 8 ani.
5. În temeiul art. 334 Cod de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei N. V., din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare.
A fost condamnată inculpata N. V., la o pedeapsă principală de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal (faptă săvârșită în luna septembrie 2004).
În temeiul art. 861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 7 (șapte) ani, stabilit în condițiile art. 862 Cod penal.
Potrivit art. 863 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-au stabilit inculpatei N. V. următoarele obligații:
a) să se prezinte, la datele ce vor fi fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.
I-a fost aplicată inculpatei N. V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 7 ani.
S-a constatat că victimele V. G.-A., M. P., S. L., T. (fostă Badic) Ș., P. (fostă C.) M., „I. O.”, S. S., V. I., O. I., D. G., P. P., C. C., L. E.-R. și P. S. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În temeiul art. 19 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, în referire la art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal, s-au confiscat de la inculpați, în folosul statului, următoarele sume:
- de la inculpatul P. D., suma de 200.000 euro (sau echivalentul în lei al acestei sume, la momentul executării măsurii confiscării);
- de la inculpatul G. I., suma de 200.000 euro (sau echivalentul în lei al acestei sume, la momentul executării măsurii confiscării);
- de la inculpata N. E., suma de 200.000 euro (sau echivalentul în lei al acestei sume, la momentul executării măsurii confiscării);
- de la inculpata N. V., suma de 2.000 euro (sau echivalentul în lei al acestei sume, la momentul executării măsurii confiscării).
S-au menținut măsurile asigurătorii instituite în cauză, după cum urmează:
- sechestrul asigurător instituit prin ordonanța din data de 11.09.2008 asupra imobilului din municipiul G., ., ., parter, apt. 21, aparținând inculpatei N. E.;
- sechestrele asigurătorii instituite prin ordonanța din data de 19.09.2008 asupra sumei de 500 euro (consemnată la Banca Comercială Română S.A.), respectiv asupra bijuteriilor aparținând inculpatei N. E. (consemnate la unitatea de trezorerie GROP 115);
- sechestrul asigurător instituit prin ordonanța din data de 19.09.2012 asupra bijuteriilor aparținând inculpatei N. V. (consemnate la unitatea de trezorerie GROP 114).
În temeiul art. 189 Cod de procedură penală, onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, atât pentru faza de urmărire penală (300 lei – av. D. I.; 100 lei – av. R. E.), cât și pentru faza de cercetare judecătorească la instanța de fond (1.200 lei – av. S. C.; 1.200 lei – av. D. M.; 1.200 lei – av. D. A.; 900 lei – av. D. I.), au fost avansate din fondul Ministerului Justiției, către Baroul G..
În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, au fost obligați inculpații la plata de cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează:
- pe inculpatul P. D., la plata sumei de 4.000 lei;
- pe inculpatul G. I., la plata sumei de 4.100 lei;
- pe inculpata N. E., la plata sumei de 4.100 lei;
- pe inculpatul S. T., la plata sumei de 4.100 lei;
- pe inculpata N. V., la plata sumei de 4.100 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța e fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 33/D/P/2009 din 23.03.2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial G., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților N. E. (pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., și de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.), G. I. (pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., și de art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.) și S. T. (pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate și de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.), respectiv punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților P. D. (pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și a art. 37 lit. b C.pen., și de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și a art. 37 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.) și N. V. (pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane).
Prin actul de inculpare s-au reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
În fapt, inculpatul P. D., zis „P.”, este fratele inculpatei N. E., zisă „C.”, aceasta fiind mama inculpaților G. I. (fost N.) și N. V..
În cursul anului 2002, inculpatul P. D. a călătorit în Spania unde a observat că prostituția este tolerată, fiind practicată atât în cluburi specializate, cât și „la stradă”. Având în vedere că nu avea nicio ocupație, acesta a realizat că putea obține profituri importante prin racolarea unor tinere din România, care ulterior, sub diferite pretexte, urmau a fi transportate în Spania, unde să fie determinate, prin diferite metode, să practice prostituția, urmând ca banii obținuți din această activitate să fie însușiți, în cvasitotalitatea lor, de el și de celelalte persoane implicate în activitățile de trafic de ființe umane.
Întrucât nu putea realiza de unul singur activitățile menite să conducă la realizarea scopului infracțional (activități ce constau în: racolarea tinerelor ce urmau a fi exploatate, obținerea documentelor de călătorie ale acestora, cazarea în România pe perioada necesară obținerii documentelor susmenționate, transportul tinerelor spre Spania, cazarea și plasarea acestora în locurile unde urmau să practice prostituția pe teritoriul spaniol, supravegherea tinerelor ce se prostituau și colectarea banilor obținuți), inculpatul a gândit crearea unui grup infracțional, format în principal din rude ale sale, în care putea avea încredere.
Astfel, inculpatul P. D. i-a atras în activitatea infracțională pe sora sa, inculpata N. E., și pe fiul acesteia (respectiv nepotul său), inculpatul G. I. (fost N.). Tot în cursul anului 2002, prin intermediul inculpatului G. I., inculpatul S. T. le-a cunoscut pe inculpata N. E. și pe fiica acesteia, inculpata N. V..
Cu toate că activitatea infracțională legată de exploatarea unor tinere în Spania prin determinarea acestora la practicarea prostituției a început încă din anul 2002, activitatea infracțională fiind legată în acest caz doar de racolarea, cazarea, transportul și exploatarea victimei V. G.-A., inculpații P. D., N. E., G. I. și S. T. au ajuns să constituie un grup infracțional organizat și structurat în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori abia în cursul anului 2003.
Întrucât inculpații au observat că din această activitate se pot obține sume importante de bani, începând din anul 2002 activitatea desfășurată de aceștia pe linia racolării, transportului, cazării și exploatării tinerilor a devenit din ce în ce mai intensă, astfel că pentru maximizarea profiturilor, începând din prima parte a anului 2003, aceștia au cristalizat un grup infracțional organizat, în care fiecărui membru îi reveneau roluri și atribuții bine stabilite în vederea realizării scopului infracțional.
Scopul grupului infracțional organizat era acela al obținerii unor profituri bănești cât mai mari prin racolarea de tinere pe care le cazau în România până la obținerea documentelor de călătorie, după care le transportau în Spania, unde le cazau în locuri anume stabilite și pregătite, ulterior exploatându-le prin determinarea acestora la practicarea prostituției. Cvasitotalitatea sumelor de bani obținute de tinere ca urmare a practicării prostituției erau însușite de membrii grupului infracțional, după care erau transferate prin diferite metode în România, unde erau „investite” în imobile, autoturisme, bijuterii și bunuri de larg consum.
Membrii grupului infracțional au ales ca țară țintă a traficului de ființe umane Spania, întrucât în această țară prostituția, deși nu este legală, este tolerată, putând fi practicată în stabilimente special amenajate, care funcționează sub forma unor „cluburi”. În marea lor majoritate, aceste „cluburi” sunt constituite dintr-un bar, în care clienții intră în legătură cu tinerele ce se prostituează, putând fi determinați de acestea să consume băuturi alcoolice ce sunt oferite spre vânzare de către club la prețuri exorbitante, cotă-parte din prețul acestor băuturi revenind și tinerelor în cauză. Pe de altă parte, aceste „cluburi” sunt prevăzute și cu camere în regim hotelier, situate în general la etaj, în care se pot desfășura relațiile sexuale între prostituate și clienții acestora, în unele situații tinerele fiind și cazate permanent în camerele respective. În limbajul utilizat de tinerele care practică prostituția, în acest mod, acostarea unui client cu care întrețineau raporturi sexuale era denumită „urcare”, iar clientul era denumit „fraier”.
Această modalitate de practicare a prostituției este denumită în argoul infracțional „a lucra pe club” sau „a lucra la club”.
O altă modalitate de practicare a prostituției tolerată în Spania este aceea a practicării prostituției „la stradă”. În această modalitate tinerele își racolează clienții pe anumite străzi, după care îi conduc fie în camerele în care sunt cazate în mod permanent, fie în camere închiriate în regim hotelier, unde întrețin raporturi sexuale cu aceștia.
În cadrul grupului, inculpatul P. D. a avut rolul de lider, acestuia revenindu-i atât sarcina de a racola tinere, cât și de a le transporta în Spania, unde le caza în imobile închiriate. Totodată acesta avea rolul de a determina tinerele să se prostitueze și de a centraliza sumele obținute de tinere prin practicarea prostituției, de a dispune împărțirea acestora, având și atribuția de a „investi” și „plasa” aceste sume.
La rândul său inculpatul G. I. avea rolul de a racola tinere, de a le asigura obținerea documentelor de călătorie și transportul până în Spania, unde acestea erau „recepționate” de inculpatul P. D., care se preocupa de cazarea acestora și de plasarea lor în cluburile în care urmau să practice prostituția, după ce, în prealabil, le determina să facă acest lucru.
În ceea ce o privește pe inculpata N. E., aceasta avea în cadrul grupului atât rolul de a racola tinere și de a le caza pe acestea în locuința sa din România, cât și de a le facilita obținerea pașapoartelor.
Inculpatul S. T. avea, în general, rolul de a racola și transporta tinerele spre locurile de îmbarcare în mijloacele de transport ce urmau să ajungă în Spania, însoțindu-le pe acestea până la destinație, activitatea infracțională derulată de acesta presupunând însă și însoțirea victimelor la serviciile specializate pentru obținerea documentelor de identitate ori a documentelor de călătorie.
Atribuțiile menționate mai sus cu privire la fiecare membru al grupului infracțional sunt enumerate cu caracter general, aceste atribuții fiind mult mai largi și manifestându-se în mod specific în raport de fiecare victimă a traficului de ființe umane. De asemenea, deși în cadrul grupului fiecare membru avea atribuții bine definite, pe parcursul timpului, pentru maximizarea profiturilor și îndeplinirea scopului infracțional urmărit, aceștia au ajuns să își schimbe între ei rolurile.
Metoda de racolare a tinerelor cea mai des utilizată de membrii grupului infracțional era aceea a oferirii unor locuri de muncă bine plătite în Spania, aceștia oferindu-se să le achite acestora toate cheltuielile legate de obținerea documentelor de călătorie și a transportului până în Spania, victimele urmând să le achite contravaloarea acestor cheltuieli „la primul salariu”. În general, toți membrii grupării le înfățișau victimelor posibilitatea obținerii unor câștiguri importante în străinătate. În realitate, la sosirea în Spania, tinerele erau deposedate de actele de identitate, după care cazate pentru scurt timp într-un imobil închiriat în acest scop de membrii grupului infracțional, pretinzându-li-se să restituie imediat datoriile pe care le aveau și oferindu-li-se ca singură alternativă pentru acest lucru practicarea prostituției. În condițiile în care tinerele refuzau să practice prostituția, acestea erau inițial amenințate că membrii familiilor aflați în țară (inclusiv copiii) urmau să fie omorâți, că li se vor incendia locuințele, după care se trecea la constrângerea fizică a victimelor, acestea fiind în mod repetat bătute, până când acceptau să practice prostituția în condițiile impuse de membrii grupului infracțional.
Aceste aspecte a rezultat, pe lângă declarațiile victimelor audiate în cauză, și din cuprinsul sentinței penale numărul 498/11.11.2005 pronunțată de Judecătoria de Instrucție numărul 45 din Madrid cu privire, printre alții, și la inculpatul P. D..
În Spania, gruparea infracțională și-a stabilit aria de activitate în provincia Ciudad Real, în care se află situate localitățile Valdepenas și Puertollano, victimele fiind determinate să se prostitueze în anumite cluburi în care membrii grupului infracțional puteau controla ușor activitatea acestora, în special ca urmare a prieteniilor pe care le legau cu patronii cluburilor respective. Astfel, s-a stabilit că membrii grupului infracțional plasau cu preponderență tinerele pentru a practica prostituția în cluburile „Olimpo” și „La Rosa”, dar au existat și situații când, pentru a evita depistarea acestora de către raziile autorităților spaniole, aceștia mutau tinerele în alte cluburi.
Totodată, membrii grupului infracțional aveau închiriat un imobil în Madrid, unde primeau și cazau pentru început tinerele aduse în Spania, până ce se decideau în care dintre cluburi urmau să le cazeze ori până ce le obțineau documente falsificate. Au existat cazuri în care, pentru unele tinere minore, membrii grupului infracțional au obținut pașapoarte românești falsificate, cu datele de identificare ale altor tinere, majore, dar care aveau aplicate fotografiile victimelor traficului de ființe umane, în baza cărora acestea din urmă erau plasate în cluburi, unde practicau prostituția în folosul membrilor grupului infracțional.
Pentru a avea un control efectiv al victimelor în timp ce acestea practicau prostituția în cluburi, membrii grupului infracțional au racolat din rândul tinerelor ce se prostituau în folosul acestora anumite tinere ce putea fi controlate mai ușor, respectiv pe făptuitoarele Ș. (fostă G.) G. și S. J.-E., cărora le-au delegat responsabilitățile de a le primi pe unele dintre tinere, de a le caza, de a le determina să se prostitueze și, în final, de a le supraveghea pe acestea în timp ce se prostituau și de a lua de la acestea banii obținuți.
O astfel de tânără, care se prostitua la rândul său în folosul grupului infracțional din care făcea parte, purta denumirea generică de „bază”. În general, „baza” avea o relație mai apropiată cu membrii grupării, fiind concubina ori chiar soția unuia dintre acești membri. În cazul de față, ambele făptuitoare erau apropiate ale inculpatului P. D., fiind percepute de tinerele ce se prostituau ca fiind concubinele acestuia.
În perioada 2002-2008, membrii grupării au acționat asupra unui număr de câteva zeci de victime, dintre care în cursul urmăririi penale s-a reușit identificarea și audierea unui număr de 14 victime ale traficului de ființe umane. Ca urmare a activității infracționale desfășurate, membrii grupului infracțional au obținut cel puțin 752.000 euro, bani care au fost utilizați în folosul exclusiv al acestora.
1. Una dintre primele victime exploatate în Spania a fost martora V. G.-A., din orașul Tg. B., ..
În cursul anului 2002, martora V. G.-A. și soțul acesteia, martorul V. M.-M., i-au cunoscut pe soții Baroi M. și Baroi A.-M., din ., cu care au devenit prieteni. Cu ocazia diverselor discuții, cei doi martori le-au povestit soților Baroi despre dificultățile materiale prin care treceau, ocazie cu care numita Baroi A.-M. s-a oferit să o ajute pe martora V. G.-A. să ajungă în Spania, unde urma să fie ajutată de unele „cunoștințe” de-ale sale să se angajeze. Totodată, susnumita i-a comunicat martorei că urma să achite cheltuielile legate de transport, după ce ridica primul salariu (declarații martor, filele 18-23 dosar urm. pen., vol. I).
Având în vedere susținerile numitei Baroi A.-M., martora V. G.-A. s-a declarat de acord să plece în Spania, motiv pentru care, la scurtă vreme, susnumita a luat legătura cu inculpatul S. T., demarând aranjamentele pentru transportul victimei în municipiul Bistrița, unde aceasta trebuia să fie îmbarcată în mijlocul de transport ce avea ca destinație Spania.
Inculpatul S. T. a transportat-o pe martora V. G.-A. cu autoturismul pe care lucra în calitate de taximetrist, până în municipiul Bistrița, împreună cu ei deplasându-se și numiții Baroi M. și Baroi A.-M.. Aceasta din urmă i-a spus martorei că în Madrid urma să fie așteptată de o prietenă de-a ei pe nume „G.”, care urma să facă aranjamentele necesare pentru angajare.
Martora s-a deplasat cu un autocar până la Madrid, însă la destinație a fost așteptată de inculpații P. D. și G. I.. Martora le-a spus acestora că trebuia să fie așteptată de o femeie, respectiv de „G.”, însă cei doi inculpați au determinat-o să-i însoțească, spunându-i că putea fi luată cu forța de alți indivizi străini „care nu s-ar fi purtat frumos cu ea” (declarații martor, filele 18-23 dosar urm. pen., vol. I).
Inculpații P. D. și G. I. au cazat-o inițial pe martoră într-un hotel din Madrid, după care, a doua zi, inculpatul G. I. a transportat-o cu trenul în localitatea Puertollano, cazând-o într-un imobil pe care membrii grupului infracțional îl aveau închiriat în această localitate. În acest imobil se mai aflau alte două tinere, dintre care martora V. G.-A. a recunoscut-o pe numita S. J.-E., concubina din acea perioadă a inculpatului P. D..
Martora a fost condusă de numita S. J.-E. la clubul „Olimpo”, unde a fost lăsată în grija unei alte tinere, pe nume „M.”. Aceasta, după ce i-a luat martorei pașaportul, i-a explicat că prin venirea sa în Spania își crease o datorie de 1.200 euro la inculpații G. I. și P. D. și că pentru achitarea acesteia trebuia să practice prostituția în clubul respectiv, în folosul acestora. Totodată „M.” i-a spus martorei că era bine să accepte să întrețină orice tip de raporturi sexuale, având astfel posibilitatea să-și achite cât mai repede datoria pe care o avea către cei doi inculpați (declarații martor, filele 18-23 dosar urm. pen., vol. I).
Având în vedere situația în care se afla, respectiv rămasă fără bani și documente de identitate într-o țară străină a cărei limbă nu o cunoștea, martora a acceptat să se prostitueze în camerele clubului în care de altfel era și cazată. Martora a perceput în mod nemijlocit faptul că în clubul respectiv se mai aflau alte zece tinere care se prostituau în folosul inculpaților dintre care le-a recunoscut pe numitele M. P. (zisă „B.”), M. D.-E., M. C., T. P., V. I. (zisă „Y.”) și S. (fostă V.) S..
Martora a început să practice prostituția în clubul „Olimpo” percepând, conform indicațiilor, un tarif de 30 de euro pentru o jumătate de oră de raporturi sexuale și 100 de euro pentru o oră de raporturi sexuale. Martora avea în mod obișnuit câte 3 clienți pe noapte de la care obținea, în medie, câte 100 de euro, bani care erau luați integral de „M.”, care îi preda inculpatului P. D. (declarații martor, filele 18-23 dosar urm. pen., vol. I). Acesta le-a vizitat o singură dată pe tinerele ce se prostituau în clubul „Olimpo”, cerându-le să facă mai mulți bani. Între tinerele care se prostituau în clubul „Olimpo” circula zvonul că inculpatul P. D. le lovea pe acele tinere care nu obțineau sume destul de mari din practicarea prostituției.
Martora V. G.-A. a practicat prostituția în clubul „Olimpo” în perioada iunie – august 2002, timp în care a obținut aproximativ 12.000 euro, din care suma de 6.000 euro a fost luată de inculpatul P. D., prin intermediul fetei sale de încredere „M.” (declarații martor, filele 18-23 dosar urm. pen., vol. I). La sfârșitul lunii august 2002, întrucât îi expira perioada legală de ședere în Spania, inculpații G. I. și P. D. au trimis-o pe martoră în România.
În țară, martora s-a întâlnit cu numita S. (fostă V.) S., căreia i-a povestit cele întâmplate în Spania, ocazie cu care susnumita i-a spus că, la rândul său, se prostituase în Spania, „la stradă”, în folosul inculpaților P. D. și G. I.. Ulterior martora a refuzat să mai meargă în Spania ori pentru a practica prostituția.
Aspectele relevate de martora V. G.-A. pe parcursul audierii sale au fost confirmate și de martorul V. M.-M., soțul acesteia, care a precizat că pe toată perioada în care soția sa s-a aflat în Spania a primit de la aceasta doar suma de 100 euro, iar la revenirea în România aceast a adus cu sine suma de 300 euro (declarații martor, filele 50-55 dosar urm. pen., vol. I). De asemenea, în cursul urmăririi penale a fost audiat în calitate de martor numitul Baroi M., soțul numitei Baroi A.-M., care a precizat că, în cursul anului 2002, soția sa a fost plecată pentru mai mult timp în Spania, unde acesta „bănuie” că a practicat prostituția. În cursul aceluiași an numita Baroi A.-M. a revenit în România, iar cu ocazia unei întâlniri pe care a avut-o cu martora V. G.-A. s-a oferit să o ajute să meargă în Spania, unde acestea ar fi trebui să-și găsească locuri de muncă. Martorul a relevat că inculpatul S. T. le-a transportat pe martora V. G.-A. și pe numita Baroi A.-M. până în localitatea Bistrița, unde acestea au fost îmbarcate într-un autocar al unei societăți ce efectua transport de persoane pe relația România – Spania. A mai arătat martorul că numita Baroi A.-M. revenea în România după câteva luni petrecute în Spania, însă de fiecare dată nu avea asupra sa mai mult de 500 – 600 de euro.
2. O altă victimă a traficului de persoane, identificată și audiată în cursul urmăririi penale în calitate de martor a fost M. P..
În cursul anului 2003 aceasta lucra în calitate de gardian public, câștigând sume pe care le considera insuficiente pentru a se întreține. În aceeași perioadă, martora a vizitat-o pe nașa sa, ocazie cu care a cunoscut-o pe inculpata N. E., zisă „C.” (declarații martor, filele 181-191 dosar urm. pen., vol. I). Cu această ocazie, martora le-a povestit celor prezenți că avea o situație materială dificilă. Inculpata N. E. a realizat faptul că martora M. P. era pretabilă pentru a fi racolată și apoi determinată să practice prostituția în Spania, în folosul grupului infracțional din care făcea la rândul său parte.
Conform metodei sale de racolare, inculpata i-a povestit martorei că o putea ajuta să meargă în Spania, unde fratele său, inculpatul P. D., urma să-i găsească un loc de muncă, ca damă de companie într-un club de noapte, fapt ce nu impunea ca martora să întrețină raporturi sexuale cu clienții acestui club (declarații martor, filele 181-191 dosar urm. pen., vol. I). Pentru a o determina să accepte propunerea sa și urmărind realizarea intenției infracționale, inculpata N. E. i-a spus martorei că urma să îi achite contravaloarea excursiei până în Spania și că, ulterior, martora ar fi trebuit să îi restituie datoria „la primul salariu”.
Întrucât martora avea pașaport turistic valabil, în foarte scurt timp, inculpata i-a spus că urma să plece spre Spania, aceasta găzduind-o în apartamentul pe care-l deținea în cartierul Micro 17 al municipiului G., în noaptea dinaintea plecării spre țara susmenționată.
În ziua următoare, inculpatul G. I. a adus în apartamentul mamei sale, inculpata N. E., o altă tânără pe care a prezentat-o sub numele de D., identificată ulterior în persoana numitei M. D.-E.. Ulterior, inculpatul le-a condus pe cele două tinere la o agenție de turism din zona „Ultimul L.” a municipiului G., unde a cumpărat biletele necesare călătoriei acestora spre Spania. Cele două tinere au fost îmbarcate într-un autocar ce efectua transport persoane pe relația G. – Madrid, fiind așteptate la destinație de inculpatul P. D., care le-a condus într-un hotel din localitatea Puertollano (declarații martor, filele 181-191 dosar urm. pen., vol. I).
În această locație a venit ulterior concubina inculpatului P. D., numita S. J.-E., care s-a prezentat sub numele de E. și despre care inculpatul le-a spus martorei M. P. și numitei M. D.-E. că urma să aibă grijă de ele, acestea având obligația de a asculta întocmai dispozițiile susnumitei. S. J.-E. le-a condus pe cele două tinere în clubul „Olimpo” din localitatea Puertollano, unde acestea au fost cazate. Anterior, inculpatul le explicase celor două tinere că, în club, urmau să practice prostituția cu clienții locației respective, urmând ca sumele obținute să-i fie remise acestuia în contul datoriilor pe care cele două tinere le făcuseră pentru aducerea lor în Spania.
Martora M. P. a perceput în mod nemijlocit faptul că, în clubul respectiv, se aflau și alte tinere care practicau prostituția în folosul membrilor grupului infracțional, dintre care le-a recunoscut pe numitele T. (fostă B.) Ș. (zisă „V.”), D. G. (zisă „G.”), M. C. (zisă „B.”), M. G. (sora numitei M. C.), P. P., V. I. (zisă „Y.”), S. L. și Ș. (fostă G.) G..
Martora a precizat că toate aceste tinere practicau prostituția în clubul „Olimpo”, sub supravegherea numitei S. J.-E., concubina inculpatului P. D. și „bază” a membrilor grupului infracțional.
Încă de la sosirea în club, numita S. J.-E. i-a spus martorei că urma să practice prostituția, contra unui tarif de 40-50 euro pentru o jumătate de oră de raporturi sexuale sau 100 de euro pentru o oră de raporturi sexuale. Totodată, aceasta le-a cerut, atât martorei, cât și celorlalte tinere ce practicau prostituția în folosul membrilor grupului infracțional, să accepte să întrețină orice tipuri de raporturi sexuale ar fi solicitat clienții.
Întrucât o parte dintre tinere nu acceptau să practice anumite tipuri de raporturi sexuale, acestea erau conduse de numita S. J.-E. în apartamentul închiriat de inculpatul P. D. în localitatea Puertollano, unde acestea erau lovite pentru a fi determinate „să coopereze”, în sensul să întrețină tipurile de relații sociale solicitate de clienți (declarații martor, filele 181-191 dosar urm. pen., vol. I).
În aceste circumstanțe, martora i-a comunicat inculpatului că, dacă acesta avea în intenție să o lovească, urma să îl denunțe organelor de poliție.
Martora a practicat prostituția în clubul „Olimpo” în perioada ianuarie 2003 - martie 2004, când aceasta s-a mutat împreună cu actualul ei soț, cetățean spaniol.
Cu toate că nu a fost lovită de învinuitul P. D., acesta a insultat-o, întrucât numita S. J.-E. îi comunicase că aceasta nu obținea sume suficiente de bani din practicarea prostituției.
Martora avea în general patru – cinci clienți pe noapte, cu care întreținea raporturi sexuale în camerele clubului, obținând astfel o medie de 200 euro pe noapte, bani pe care, în fiecare dimineață, îi preda fie numitei S. J.-E., fie numitei Ș. (fostă G.) G., „baze” ale grupului infracțional organizat.
Cu toate că inculpatul P. D. îi promisese martorei că îi va da jumătate din sumele de bani obținute din practicarea prostituției, acesta nu a respectat înțelegerea avută, refuzând să îi dea martorei vreun ban.
În perioada în care a practicat prostituția, martora M. P. a obținut aproximativ 40.000 euro, bani care i-au fost luați integral de membrii grupului infracțional organizat (declarații martor, filele 181-191 dosar urm. pen., vol. I).
3. Printre victimele traficului de persoane, identificate și audiate în cauză în cursul urmăririi penale, se numără și martora S. L., din ..
În cursul lunii februarie 2003, martora avea o situație materială dificilă, fapt cunoscut și de un consătean al acesteia, P. Tomel. Acesta i-a propus să meargă în Spania, unde ar fi urmat să lucreze în calitate de menajeră sau ospătar. Acesta i-a spus martorei că de găsirea locului de muncă urmau să se ocupe cunoștințele sale din municipiul G.. Susnumitul a condus-o pe martoră în municipiul G., unde a prezentat-o inculpatei N. E. (declarații martor, filele 161-169 dosar urm. pen., vol. I).
Inculpata N. E. i-a spus martorei S. L. că îi putea găsi un loc de muncă în Spania, prin intermediul fratelui său, P. D..
Având în vedere că martora S. L. a acceptat propunerea făcută, inculpata N. E. a condus-o la locuința sa unde se afla o altă victimă a traficului de persoane, respectiv numita Mazapic I.-M., consăteană a martorei.
Inculpata N. E. le-a condus pe martora S. L. și pe numita Mazapic I.-M. la serviciul specializat de evidență și eliberare a pașapoartelor, unde acestea au depus actele necesare eliberării documentelor de călătorie.
După sosirea în apartament, inculpata N. E. i-a reținut martorei cartea de identitate, ocazie cu care a luat la cunoștință că acesta era minoră, situație identică și în cazul numitei Mazapic I.-M., minoră la rândul său.
La sfârșitul lunii martie 2003, inculpatul G. I., împreună cu un alt individ care îi conducea autoturismul, a luat-o pe martoră și pe o altă tânără pe care aceasta o cunoștea doar sub numele de „P.” (identificată ulterior în persoana numitei T. P.), transportându-le într-o localitate necunoscută, unde le-a îmbarcat într-un microbuz ce efectua transport de persoane între România și Spania. Inculpatul G. I. a predat pașapoartele celor două tinere șoferilor microbuzului, cărora le-a comunicat că la Madrid acestea urmau să fie așteptate de inculpatul P. D..
Conform înțelegerii, martora și numita T. P. au fost așteptate la Madrid de inculpatul P. D.. Acesta le-a condus pe cele două tinere în localitatea Puertollano, unde le-a cazat într-un apartament închiriat pe numele său, imobil în care se mai aflau numita Mazapic I.-M. și numita S. J.-E., concubina inculpatului P. D.. Aici, inculpatul i-a comunicat martorei că urma să lucreze ca barman într-un club și că, dacă dorea, putea consuma băuturi în compania clienților clubului, la cererea acestora din urmă (declarații martor, filele 161-169 dosar urm. pen., vol. I).
Martora a fost cazată de inculpat în apartament timp de două săptâmâni, până ce aceasta a împlinit vârsta majoratului, după care a condus-o la clubul „Olimpo” din localitatea Puertollano, unde a „predat-o” numitei S. J.-E., care „avea grijă” de toate fetele ce practicau prostituția în acel club în folosul membrilor grupului infracțional. Numita S. J.-E. i-a comunicat martorei că în clubul „Olimpo” urma să practice prostituția pentru a-și putea achita „datoriile” pe care le avea față de „P.”, datorii care fuseseră create pentru aducerea sa în Spania.
Martora nu a fost de acord să practice prostituția, motiv pentru care numita S. J.-E. a condus-o la apartamentul închiriat de inculpatul P. D. în localitatea Puertollano, unde acesta i-a aplicat o corecție pentru „a o convinge” să se prostitueze.
Având în vedere corecția aplicată, dar și faptul că se afla în Spania fără documente de identitate și fără posibilități materiale de a se întreține, martora a acceptat să se prostitueze în condițiile impuse. Aceasta a revenit în clubul „Olimpo”, unde numita S. J.-E. îi racola clienți cu care aceasta era nevoită să întrețină raporturi sexuale în camerele clubului, contra unui tarif de 60 de euro pentru jumătate de oră sau 120 de euro pentru o oră.
Martora avea în jur de zece clienți pe noapte, de la care obținea aproximativ 1.000 de euro, bani care îi erau luați în fiecare dimineață de numita S. J.-E., aceasta remițându-i inculpatului P. D..
Pe perioada în care a practicat prostituția în clubul „Olimpo”, martora a observat că mai multe tinere practicau prostituția în folosul membrilor grupului infracțional dintre care le-a recunoscut din planșe fotografice, în cursul urmăririi penale, pe numitele T. (fostă B.) Ș. (zisă „V.”), D. G. (zisă „G. R.”), T. P. și Ș. (fostă G.) G. (declarații martor, filele 148-154 dosar urm. pen., vol. I).
La scurt timp după sosirea sa în clubul „Olimpo”, inculpatul P. D. a adus în acel club toate celelalte tinere care practicau prostituția în folosul membrilor grupului infracțional „la stradă” în Madrid, întrucât acesta intrase în conflict cu alți proxeneți.
Martora a început să aibă o relație mai apropiată cu unul dintre clienții săi, fapt remarcat de „bazele” membrilor grupului infracțional (care aveau ca atribuții supravegherea tinerelor ce se prostituau în club), acestea „raportându-i” acest lucru liderului grupului infracțional, inculpatul P. D.. Din dispoziția acestuia, numita Ș. (fostă G.) G. a luat-o pe martora S. L. din clubul „Olimpo” și a transportat-o în localitatea Valdepenas, introducând-o în clubul „La Rosa”, unde aceasta a continuat să practice prostituția timp de aproximativ o săptămână. Martora avea în jur de 3-4 clienți pe noapte, de la care obținea în medie 150 de euro, banii fiindu-i luați în totalitate de numita Ș. (fostă G.) G., care îi preda inculpatului P. D. (declarații martor, filele 148-154 dosar urm. pen., vol. I).
Întrucât în clubul „La Rosa” nu erau clienți în acea perioadă, iar martora dorea să se întoarcă în România, inculpatul a îmbarcat-o în același microbuz cu care venise în Spania, „expediind-o” spre țară. Inculpatul a predat pașaportul șoferilor microbuzului. Totodată, acesta i-a data martorei suma de 1.000 euro, spunându-i că urma să-i arate autorităților române și spaniole la revenirea în Spania (în acea perioadă, la părăsirea României, cetățenii români avea obligația de a dovedi autorităților ce efectuau controlul la frontieră că dețineau minim 500 euro, bani necesari pentru a se întreține pe parcursul călătoriei în străinătate).
La revenirea în România, martora S. L. a fost așteptată de inculpatele N. E. și N. V., care au preluat pașaportul acesteia de la șoferul microbuzului. Pașaportul martorei a rămas asupra inculpatei până la plecarea martorei înapoi în Spania (declarații martor, filele 148-154 dosar urm. pen., vol. I).
Cele două au condus-o apoi pe martoră la apartamentul din municipiul G., proprietatea inculpatei N. E., unde aceasta a fost cazată. Timp de aproximativ două săptămâni martora S. L. a fost ținută închisă de cele două inculpate în apartamentul respectiv. În acest timp, inculpata i-a cerut martorei să-i dea suma de 200 euro din suma de 1.000 euro ce îi fusese dată de inculpatul P. D., pretextându-i că așa dispusese liderul grupului infracțional.
După un timp, inculpata i-a permis martorei să-și viziteze părinții, în ., însoțind-o însă pe aceasta până în . au efectaut deplasarea cu un autoturism marca Dacia 1310, condus de un prieten al inculpatei, despre care aceasta i-a spus martorei că este polițist, urmărind astfel să o intimideze și să o împiedice să o denunțe autorităților.
La sosirea în .-a solicitat martorei să-i dea suma de 50 lei, reprezentând contravaloarea transportului (declarații martor, filele 148-154 dosar urm. pen., vol. I).
Martora a rămas la părinții săi timp de cinci zile, timp în care nu le-a povestit acestora nimic despre cele întâmplate în Spania, întrucât inculpatul P. D. o amenințase în Spania că, dacă nu va reveni pentru a continua să se prostitueze, urma să o omoare atât pe ea, cât și pe fratele și mama acesteia. De asemenea, în perioada în care a locuit împreună cu părinții săi, mama martorei a fost contactată telefonic de inculpatul P. D., care i-a transmis că dacă fiica sa nu revenea în Spania, urma să le omoare.
Având în vedere că inculpata N. E. îl prezentase pe cel care a transportat-o în localitatea Ivești ca fiind polițist, martora nu a formulat nici denunț considerând că membrii grupului infracțional aveau „relații” în rândul polițiștilor care ar fi „mușamalizat” sesizarea.
După cele cinci zile petrecute în compania părinților săi, martora S. L. a fost contactată de inculpata N. E., care i-a comunicat că urma să se deplaseze în localitatea Ivești, pentru a o lua. Inculpata a revenit în localitatea Ivești însoțită de același individ pe care îl prezentase drept polițist, de unde cei doi au luat-o pe martoră, transportând-o în municipiul G. (declarații martor, filele 148-154 dosar urm. pen., vol. I).
Martora a fost cazată de inculpata N. V. în apartamentul său, în care se afla și inculpata N. V.. Pe parcursul șederii împreună cu cele două inculpate, martora s-a plâns despre comportamentul violent al inculpatului P. D., povestindu-le acestora că acesta o lovise și o amenințase, silind-o să practice prostituția și să revină în Spania pentru a continua să se prostitueze.
Pentru a o liniști pe martoră și pentru a se asigura că aceasta va pleca din nou în Spania, inculpata N. V. i-a spus că o va însoți în țara susmenționată, unde urma să-i ceară inculpatului P. D. să nu o mai lovească.
În cele din urmă, martora a plecat spre Spania împreună cu inculpata N. V., care avea asupra sa pașaportul acesteia. La Madrid cele două au fost așteptate de inculpatul P. D., care a luat pașaportul martorei. Aceasta le-a condus pe cele două în apartamentul închiriat în Madrid în care se mai aflau și alte tinere care practicau prostituția în folosul membrilor grupului infracțional, dintre care martora le-a recunoscut pe T. P. și T. (fostă B.) Ș. (zisă „V.”). De asemenea, martora a precizat că în imobil se mai aflau alte două tinere, una dintre acestea fiind poreclită „Doi – zece”, cealaltă fiind nepoata martorei M. P. (zisă „B.”).
Întrucât martora a refuzat din nou să se prostitueze, inculpatul P. D. a lovit-o, trimițând-o să se prostitueze „la stradă”, împreună cu celelalte tinere ce erau cazate în apartamentul închiriat de inculpat în Madrid. Deoarece martora refuza în mod constant să practice prostituția, inculpatul P. D. a lovit-o în mod repetat, în mai multe zile, astfel că aceasta a ajuns să aibă nevoie de îngrijiri medicale.
Pentru a nu fi depistat, inculpatul P. D., însoțit de S. J.-E. și Mazapic M.-I., au transportat-o pe martoră în localitatea Puertollano, unde aceasta a fost internată timp de trei zile.
Întrucât în cursul lunii august 2004 inculpatul P. D. a fost arestat de autoritățile spaniole, ca urmare a unui denunț formulat de o parte a tinerelor exploatate de membrii grupului infracțional, și urmărind împiedicarea identificării și audierii acesteia, inculpata N. V. a luat-o și a transportat-o în România, la București. Aici inculpata i-a cerut să o însoțească în G., unde urmau să-și găsească locuiri de muncă.
Inculpata N. V. a plătit transportul și voucherul de cazare în G., cele două deplasându-se cu autocarul până în localitatea Kalamata, unde au fost așteptat de un prieten de-al inculpatei, cetățean grec, care le-a și cazat.
Pentru a face rost de bani, inculpata N. V. i-a adus martorei un client cu care aceasta urma să întrețină raporturi sexuale. Martora a refuzat să întrețină raporturi sexuale cu individul adus de inculpată și, profitând de faptul că aceasta nu se afla în imobil, a fugit, cu intenția de a se deplasa la A.. În timp ce se afla pe străzile din localitatea Kalamata, martora a fost găsită de inculpata N. V., care a vândut-o contra sumei de 2.000 de euro patronilor unui club de noapte.
În acest club martora a fost obligată să lucreze ca ospătar, patronii stabilimentului spunându-i că nu urmau să-i dea vreun ban până ce nu își recuperau din munca sa suma de 2.000 euro, plătită inculpatei.
Ulterior, martora a reușit să câștige suma de bani necesară revenirii în România.
4. O altă tânără exploatată de membrii grupului infracțional organizat a fost martora T. (fostă B.) Ș., din ..
La începutul anului 2003, martora lucra în municipiul G., fiind găzduită de o cunoștință de-a inculpatei N. E.. Prin intermediul persoanei care o găzduia, martora a ajuns să o cunoască pe inculpată, căreia i s-a plâns despre faptul că sumele câștigate la locul de muncă erau insuficiente pentru a se întreține (declarații martor, filele 57-64 dosar urm. pen., vol. I).
Având în vedere metodele sale de racolare și realizând că martora era pretabilă a fi exploatată de membrii grupului infracțional din care, la rândul său, făcea parte, inculpata N. E. a acționat în vederea racolării acesteia. În acest scop, inculpata i-a spus martorei că o putea ajuta să-și găsească un loc de muncă în Spania, prin intermediul fratelui său, inculpatul P. D., argumentându-i că acesta mai ajutase și alte tinere în găsirea unor locuri de muncă bine plătite în țara susmenționată.
Martora i-a spus inculpatei că nu avea banii necesari pentru obținerea pașaportului și plata călătoriei până în Spania, însă inculpata i-a replicat că acest lucru nu constituia o problemă, oferindu-se să o ajute și să-i plătească atât taxele necesare obținerii documentului de călătorie, cât și contravaloarea deplasării până în Spania. Inculpata i-a solicitat martorei documentele de identitate, respectiv certificatul de naștere și cartea de identitate, observând cu această ocazie că aceasta era minoră.
În continuare, inculpata N. E. a însoțit-o pe martora T. (fostă B.) Ș. la serviciul specializat de emiterea a pașapoartelor, iar după eliberarea documentului de călătorie a condus-o cu un taxi până în municipiul Bistrița, unde a îmbarcat-o într-un autocar ce efectua transport de persoane între această localitate și Madrid (declarații martor, filele 57-64 dosar urm. pen., vol. I).
În Madrid, martora a fost așteptată de inculpatul P. D., care a condus-o cu trenul în localitatea Puertollano, unde a cazat-o într-un apartament închiriat.
Încă de la sosirea martorei în Spania, inculpatul P. D. i-a luat pașaportul, motivându-i că putea avea probleme dacă era depistată de autoritățile spaniole întrucât era minoră. Totodată, inculpatul i-a comunicat martorei că, pentru a nu avea probleme cu autoritățile spaniole, urma să-i procure un pașaport fals, pe care să îl prezinte acestora în cazul unui control.
În scurt timp inculpatul P. D. a procurat un pașaport fals pentru martora T. (fostă B.) Ș., din care rezulta că aceasta ar fi avut prenumele de V., motiv pentru care ulterior a și fost cunoscută sub porecla de „V.”. Totodată, inculpatul i-a spus că o va conduce la clubul „Olimpo”, unde urma să practice prostituția în folosul său până când își achita datoria pe care o avea față de el și de sora sa, inculpata N. E., datorii acumulate ca urmare a obținerii pașaportului și a achitării transportului până în Spania. De asemenea, inculpatul i-a mai spus martorei că el va fi cel care îi va comunica momentul în care se stingea datoria acesteia, după care aveau să împartă în mod egal sumele obținute de aceasta din practicarea prostituției.
Având în vedere situația în care se afla, respectiv fără document de identitate valabil și fără mijloace materiale într-o țară a cărei limbă nu o cunoștea, martora a fost nevoită să accepte să practice prostituția în condițiile impuse de inculpatul P. D..
După câteva zile, în imobilul în care era cazată martora inculpatul P. D. a adus o altă tânără, pe care i-a prezentat-o sub numele de „E.”, ce a fost ulterior recunoscută de martoră în persoana numitei S. J.-E., despre care i-a spus că urma să o învețe ce avea de făcut în clubul „Olimpo” (declarații martor, filele 57-64 dosar urm. pen., vol. I). „E.” a condus-o pe martoră la clubul „Olimpo”, explicându-i că trebuia să întrețină raporturi sexuale cu clienții, urmând să perceapă un tarif de 40 euro pentru jumătate de oră de raporturi sexuale.
Martora T. (fostă B.) Ș. a început să practice prostituția în camerele clubului, având în medie cinci clienți pe seară de la care obținea aproximativ 200 de euro, bani care îi erau ridicați în fiecare dimineață de numita S. J.-E., care la rândul său îi remitea inculpatului P. D..
Martora a practicat prostituția în clubul „Olimpo” până în luna mai 2003, când a împlinit vârsta de 18 ani, moment până la care a obținut din această activitate peste 12.000 euro, sumă ce i-a fost luată integral de inculpatul P. D..
După ce martora a devenit majoră, având în vedere și faptul că se putea legitima cu pașaportul real, inculpatul P. D. a luat-o din clubul „Olimpo” și a transportat-o în Madrid, a cazat-o la un hotel, spunându-i că pe viitor urma să practice prostituția „la stradă”, pe o arteră de circulație denumită „Montera”, inculpatul cazându-se în același hotel cu martora.
Martora a început să practice prostituția „la stradă”, percepând fiecărui client un tarif de 20 de euro pentru 15 minute de raporturi sexuale, aceasta având în jur de 6-7 clienți pe seară. Toți banii obținuți din practicarea prostituției îi erau luați în fiecare dimineață de inculpatul P. D..
Martora T. Ș. a practicat prostituția în această modalitate timp de aproximativ șase luni, interval în care a obținut aproximativ 35.000 euro, bani care i-au fost luați integral de inculpatul P. D..
La sfârșitul anului 2003, inculpatul P. D. a transportat-o pe martora T. (fostă B.) Ș. în localitatea Valdepenas, introducând-o – pentru a practica prostituția – în clubul „La Rosa”. Martora a observat că în acest club mai erau și alte tinere care se prostituau în folosul membrilor grupului infracțional al cărui lider era inculpatul P. D., dintre care le-a recunoscut pe numitele: C. C., D. G. (zisă „G. R.”), G. I.-S., M. C. (zisă „B.”), M. G., T. P., Ș. (fostă G.) G. și V. I. (zisă „Y.”). De asemenea, martora a mai indicat și alte două tinere pe care le cunoștea doar sub numele de „Pilar” și „C.”, care practicau prostituția în folosul membrilor grupului infracțional cercetați în prezenta cauză.
Martora a continuat să practice prostituția în clubul „Rosa” din localitatea Valdepenas, în folosul membrilor grupului infracțional, până în cursul lunii august 2004, perioadă în care a obținut aproximativ 80.000 euro, bani care i-au fost luați integral de inculpatul P. D.. În cursul lunii august 2004, inculpatul P. D. a fost arestat de autoritățile spaniole, situație în care martora T. (fostă B.) Ș. a reușit să iasă de sub influența membrilor grupului infracțional și să revină în România.
Ca urmare a exploatării în Spania a acestei martore, membrii grupului infracțional au obținut peste 127.000 euro (declarații martor, filele 57-64 dosar urm. pen., vol. I).
5. O altă victimă traficului de persoane realizat de membrii grupului infracțional organizat condus de inculpatul P. D. a fost și martora P. (fostă C.) M..
În cursul primăverii anului 2003, inculpatul S. T., care desfășura și activitatea de taximetrie, a cunoscut-o pe martora P. (fostă C.) M., pe care a considerat-o pretabilă a fi exploatată, prin determinarea la practicarea prostituției. Acționând în îndeplinirea rolului pe care îl avea în cadrul grupului infracțional din care făcea parte, inculpatul S. T. i-a spus martorei că avea o cunoștință care îi putea face rost de un loc de muncă, în domeniul agriculturii, în Spania (declarații martor, filele 114-119 dosar urm. pen., vol. I).
În acest scop, inculpatul S. T. a condus-o pe martora P. (fostă C.) M. la locuința inculpatei N. E., care la rândul său i-a explicat că în Spania urma să lucreze în domeniul agriculturii. Inculpata a cazat-o pe martoră la locuința sa pe timpul necesar obținerii documentelor de călătorie.
În acest timp, inculpatul S. T. a însoțit-o pe martoră atât la serviciul specializat pentru eliberarea pașapoartelor, cât și la o unitate C.E.C., unde a achitat taxele necesare eliberării documentului de călătorie. Inculpatul a însoțit-o pe martoră și la eliberarea pașaportului.
Ulterior, conform indicațiilor date de inculpata N. E., martora s-a deplasat cu taxiul condus de inculpatul în municipiul Bistrița-Năsăud, cei doi fiind însoțiți de o altă tânără, care s-a prezentat sub numele de „P.”. Despre aceasta martora a precizat că a fost cazată odată cu ea în apartamentul inculpatei N. E., aceasta din urmă promițându-i, ca și în cazul ei, obținerea unui loc de muncă în Spania. Inculpata le-a mai spus celor două tinere că la Madrid vor fi așteptate de fratele său, „P.”, care se va ocupa de găsirea locurilor de muncă.
În municipiul Bistrița-Năsăud cele două tinere au fost îmbarcate de inculpatul S. T. într-un autocar care efectua transport de persoane pe relația România – Spania, iar la Madrid acestea au fost așteptate de inculpatul P. D., zis „P.”, care le-a luat pașapoartele, pretinzând că vor fi mai în siguranță în condițiile în care vor sta asupra sa, după care le-a condus la un hotel unde le-a cazat pentru trei zile.
La hotel, inculpatul P. D. i-a spus martorei P. (fostă C.) M. că urma să practice prostituția într-un club și că „o va da în grija unei prietene a lui pe nume G.”, identificată în cursul urmăririi penale în persoana numitei Ș. (fostă G.) G.. Întrucât aceasta a refuzat să practice prostituția, inculpatul i-a aplicat o „corecție” pentru a o determina să facă acest lucru.
Martora a perceput în mod nemijlocit faptul că în același hotel cu ea se mai aflau cazate și alte tinere care practicau prostituția în folosul grupului infracțional condus de inculpatul P. D..
După trei zile, inculpatul P. D. a condus-o pe martora P. M. în localitatea Valdepenas, introducând-o în clubul „La Rosa”, unde aceasta trebuia să practice prostituția. În acest club, inculpatul a predat-o pe martoră numitei Ș. (fostă G.) G., care trebuia „să aibă grijă de ea”.
Numita Ș. (fostă G.) G. i-a explicat martorei P. (fostă C.) M. că urma să întrețină raporturi sexuale cu clienții, în camerele clubului, contra unui tarif de 50 de euro pentru o jumătate de oră.
Având în vedere situația în care se afla, respectiv într-o țară străină a cărei limbă nu o cunoștea, fără niciun document de identitate, fără posibilități materiale de a se întreține și aflată la discreția inculpatului, martora a fost nevoită să accepte să practice prostituția în condițiile impuse de inculpat.
Martora a început să practice prostituția în clubul „La Rosa”, având 4 – 5 clienți pe noapte, de la care obținea în medie sume cuprinse între 200 și 250 euro. Banii obținuți îi erau luați integral de numita Ș. (fostă G.) G., care îi remitea inculpatului P. D. (declarații martor, filele 114-119 dosar urm. pen., vol. I).
Martora a perceput că în același club se mai aflau și alte tinere care practicau prostituția pe care aceasta le-a recunoscut din planșe fotografice, în cursul urmăririi penale, în persoana numitelor: T. (fostă B.) Ș. (zisă „V.”), D. G. (zisă „G. R.”), M. C. (zisă „D.”), M. G., T. P. și O. I. (zisă „P.”).
După aproximativ trei săptămâni, inculpatul P. D. a adus în clubul „La Rosa” o altă tânără care a început să se prostitueze în folosul membrilor grupului infracțional, aceasta prezentându-se sub numele de „P.”. În cursul urmăririi penale martora a recunoscut-o din planșe fotografice pe tânăra care s-a prezentat sub numele de „P.” în persoana numitei P. P., aceeași împreună cu care sosise în Spania.
După arestarea inculpatului P. D. de către autoritățile spaniole, în cursul lunii august 2004, martora a continuat să practice prostituția în același club, sub supravegherea numitei Ș. (fostă G.) G., „bază” a grupului infracțional. Aceasta colecta banii obținuți de martoră din practicarea prostituției, iar după arestarea inculpatului P. D. îi remitea celorlalți membri ai grupului infracțional organizat.
Martora P. (fostă C.) M. a practicat prostituția în folosul membrilor grupului infracțional organizat până în cursul lunii august 2006, obținând din această activitate peste 180.000 euro bani care i-au fost luați integral de membrii grupului infracțional.
6. În cursul urmăririi penale a fost identificată și audiată în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 861 C.proc.pen., martora cu identitatea protejată „I. O.”.
Potrivit declarațiilor martorei „I. O.”, în cursul anului 2003 aceasta avea dificultăți materiale majore, motiv pentru care dorea să lucreze în străinătate. Acest lucru l-a adus la cunoștință mai multor persoane. Prin intermediul a două persoane neidentificate, cunoscute doar sub numele de „I.” și „M.”, martora „I. O.” a cunoscut-o inițial pe inculpata N. E., căreia i-a spus că intenționa să lucreze în străinătate (proces-verbal de consemnare a declarației, filele 6-16 dosar urm. pen., vol. I).
Inculpata N. E. i-a spus martorei că o putea ajuta să ajungă în Spania, unde inculpatul G. I., despre care inculpata susținea că lucra în această țară, urma să o ajute să se angajeze la un club, ca damă de companie. Inculpata i-a explicat martorei că în calitate de damă de companie trebuia să determine consumatorii existenți în club să consume cât mai mult, urmând să primească o parte din banii încasați de club ca urmare a acestui fapt. Martora i-a cerut asigurări inculpatei că nu va fi nevoită să practice prostituția în clubul respectiv, ocazie cu care aceasta i-a spus că nu putea fi vorba despre așa ceva și că putea întreține relații sexuale doar dacă dorea și cu cine dorea.
Având în vedere asigurările date de inculpată, martora a fost de acord să plece în Spania, comunicându-i inculpatei N. E. acest lucru și spunându-i că are împlinită vârsta de 17 ani, ocazie cu care i-a solicitat și sprijinul pentru obținerea pașaportului turistic.
Inculpata i-a comunicat martorei că nu vor fi probleme cu obținerea pașaportului, cerându-i doar să-i aducă doar cartea de identitate și certificatul de naștere.
Inculpata a achitat toate taxele necesare pentru obținerea pașaportului martorei, după care a trimis-o pe aceasta împreună cu cele două persoane pe care martora le cunoștea doar sub numele de „I.” și „M.” la serviciul specializat, unde au fost depuse documentele necesare obținerii pașaportului. Totodată, inculpata N. E. i-a comunicat martorei „I. O.” că împreună cu ea urma să meargă în Spania, în același scop o altă tânără, respectiv martora S. L..
După depunerea documentelor necesare obținerii pașaportului, martora „I. O.” a plecat de la locuința părinților săi, fiind cazată de făptuitorii „I.” și „M.” în diferite imobile de pe raza municipiului G., unde în scurt timp a fost adusă și martora S. L., cele două locuind împreună până la eliberarea documentelor de călătorie.
În cursul lunii martie 2003 inculpatul G. I. a revenit în România și s-a deplasat la imobilul în care erau cazate martora „I. O.” și cealaltă tânără, pe care le-a luat și le-a transportat la locuința mamei sale, inculpata N. E., după ce în prealabil le-a plătit făptuitorilor suma de bani cheltuită de aceștia pentru obținerea pașaportului numitei S. L..
Ulterior, inculpata N. E. le-a luat pe cele două tinere și le-a transportat într-un imobil din cartierul Micro 19, unde le-a cazat, lăsându-le în grija, unei persoane de sex femeiesc, ce nu a putut fi identificată.
Pe perioada cât a fost cazată în acest imobil, martora a aflat de la persoana ce o avea în grijă că, anterior, inculpata N. E. cazase în același imobil o altă tânără cu porecla „V.”, identificată în persoane martorei T. (fostă B.) Ș..
După ce autoritățile i-au eliberat pașaportul martorei „I. O.”, documentul a fost luat de inculpata N. E., martora fiind cazată în apartamentul deținut de inculpata N. E. în municipiul G., unde a fost ținută pentru puțin timp. Ulterior, martora a fost preluată de inculpatul G. I., care a transportat-o, împreună cu un alt tânăr, cu autoturismul, proprietatea celui dintâi, cu numărul_, până în municipiul S., unde a îmbarcat-o într-un microbuz ce efectua transport de persoane pe relația România – Spania. În tot acest timp inculpatul G. I. a deținut asupra sa pașaportul martorei, pe care l-a predat șoferului microbuzului.
Încă de când a cunoscut-o pe martora „I. O.”, inculpatul G. I. a pretins că este îndrăgostit de aceasta, iar inculpata N. E. i se adresa cu apelativul „noră”, aspecte care au determinat-o pe martoră să considere că cei doi aveau intenții serioase în raport de ea.
Inculpatul G. I. i-a comunicat martorei că în Madrid urma să fie așteptată de unchiul lui, inculpatul P. D., care urma să achite contravaloarea transportului.
Conform înțelegerii existente între membrii grupului infracțional, în gara Atocha din Madrid martora „I. O.” a fost așteptată de inculpatul P. D., care a transportat-o într-un apartament pe care acesta îl avea închiriat în localitatea Portollano, unde a cazat-o. Întrucât martora era minoră și nu putea fi introdusă în cluburile din Spania în care în mod obișnuit se practică prostituția, acesta s-a preocupat de obținerea unui pașaport fals pentru martoră, din care să rezulte că aceasta ar fi împlinit vârsta de 18 ani, în baza căruia putea să facă demersurile pentru ca această să poată fi admisă în cluburile despre care am făcut vorbire mai sus.
În cele din urmă, respectiv la aproximativ două săptămâni de la sosirea martorei în Spania, inculpatul a obținut un pașaport fals cu fotografia martorei, dar cu alte date de stare civilă. În cele două săptămâni martora a perceput în mod nemijlocit faptul că inculpatul P. D. a adus în imobilul în care acesta era cazată alte patru tinere, în cursul cercetărilor reușindu-se identificarea numitelor S. L., M. C. (zisă „G. Blonda”) și T. P., pe care apoi le-a plasat în club.
După ce inculpatul P. D. a obținut pentru martoră pașaportul falsificat, acesta a condus-o la clubul „Olimpo”, spunându-i să discute cu tinerele aflate în club pentru a afla ce avea de făcut.
Martora a fost contactată de una dintre tinere, ce practica prostituția în folosul unui prieten al inculpatului, care i-a explicat că trebuia să racoleze clienți cu care trebuia să întrețină raporturi sexuale în camerele clubului.
Martora a refuzat inițial să practice prostituția, însă a fost contactată telefonic de inculpatul G. I., care i-a spus că era datoare la el și că trebuia să-i restituie cheltuielile efectuate cu aducerea sa în Spania, iar dacă nu îi restituia suma datorată urma să-i omoare familia aflată în România.
Având în vedere susținerile inculpatului G. I., precum și „metodele de convingere” utilizate de acesta, martora a acceptat în cele din urmă să practice prostituția în clubul „Olimpo” în folosul membrilor grupului infracțional.
În perioada în care a practicat prostituția în clubul menționat, martora „I. O.” a observat faptul că în club se mai aflau și alte tinere care practicau prostituția în folosul membrilor grupului infracțional, dintre care au fost identificate T. (fostă B.) Ș. (zisă „V.”), M. D.-E. (zisă „D. P.”), M. P. (zisă „B.”), S. L., M. C. (zisă „G. Blonda”) și T. P.. Totodată, martora a perceput în mod nemijlocit faptul că toate aceste tinere strângeau banii obținuți din practicarea prostituției pe care apoi îi remiteau inculpatului P. D. când mergeau la locuința acestuia din localitatea Puertollano.
Cu ocazia discuției telefonice purtate cu inculpatul G. I., despre care am făcut vorbire mai sus, acesta i-a cerut martorei să strângă banii obținuți din practicarea prostituției și să-i remită către el atunci când avea să ajungă în Spania.
Martora a început să se prostitueze în clubul „Olimpo”, percepând – conform indicațiilor primite – câte 40 euro pentru 30 de minute de raporturi sexuale și 100 euro pentru o oră de raporturi sexuale.
Martora avea în mod obișnuit câte 5 – 6 clienți pe noapte de la care obținea, în medie, peste 250 euro. Aceasta a estimat că lunar obținea aproximativ 8.000 euro, bani care îi erau luați integral de inculpatul G. I. atunci când acesta venea în Spania. Inculpatul îi promitea martorei că din banii obținuți avea să-i cumpere un apartament în România.
Martora „I. O.” a relevat faptul că a fost lovită în mod repetat de inculpatul G. I., care îi cerea să întrețină relații sexuale cu clienții clubului chiar și în zilele când avea ciclu menstrual.
Pe perioada în care a practicat prostituția în clubul „Olimpo” membrii grupului infracțional au adus alte șase tinere, care au fost determinate să se prostitueze în folosul acestora, dintre acestea în cursul cercetărilor fiind identificate D. G. (zisă „G. R.”), M. G., P. P. și V. I. (zisă „Y.”).
Martora „I. O.” a practicat prostituția în clubul „Olimpo” în intervalul aprilie 2003 – ianuarie 2004, perioadă în care a obținut peste 80.000 euro, bani ce i-au fost luați integral de inculpatul G. I..
Ca urmare a insistențelor inculpatului P. D., în cursul lunii ianuarie 2004 martora „I. O.” s-a mutat în clubul „La Rosa” din localitatea Valdepenas, loc în care a fost preluată de o tânără cunoscută doar sub numele de „G.”, persoană de încredere a inculpatului P. D.. În acest loc martora a continuat să practice prostituția în folosul membrilor grupului infracțional.
În scurt timp, în clubul „La Rosa” au fost transferate de membrii grupului infracțional și celelalte tinere care se prostituau în clubul „Olimpo”.
Întrucât fata de încredere a inculpatului P. D., respectiv tânăra cunoscută sub numele de „G.”, plecase din clubul „La Rosa”, inculpatul a desemnat-o pe martora „I. O.” să strângă de la celelalte tinere banii obținuți de acestea ca urmare a practicării prostituției.
Martora „I. O.” a practicat prostituția în clubul „La Rosa” în perioada ianuarie – aprilie 2004, perioadă în care a obținut peste 20.000 euro. Banii obținuți de martoră ca urmare a practicării prostituției au fost remiși integral inculpatului G. I.. Inculpatul i-a cerut martorei să nu-i trimită bani în România prin intermediul rețelei Western Union pe numele său, acesta indicându-i de fiecare dată numele unei persoane de încredere pentru care martora trebuia să facă expedierea sumelor de bani.
În cursul lunii aprilie 2004, martora i-a spus inculpatului G. I. că dorea să revină în România și i-a cerut să-i dea jumătate din suma totală de bani obținută ca urmare a practicării prostituției, așa cum stabiliseră pe parcursul șederii sale în Spania. Inculpatul i-a spus că era liberă să plece, însă a refuzat să-i dea vreun ban martorei. În aceste circumstanțe martora a contactat-o telefonic pe inculpata N. E., căreia i-a comunicat că inculpatul G. I. refuza să-i dea partea sa din bani, situație în care inculpata i-a promis că va vorbi cu inculpatul „pentru a fi bine”. De asemenea, inculpata N. E. i-a cerut martorei să-l păsuiască un timp pe inculpatul G. I. cu cererea de a-i da banii, sfătuind-o să meargă în Italia la niște cunoștințe ale sale, care urmau să o ajute să-și găsească de lucru.
Martora a plecat în Italia, unde, prin intermediul unor prieteni, și-a găsit un loc de muncă, într-un club de noapte din localitatea Torino. După un timp, martora a fost contactată de inculpata N. E., care a trimis-o la fratele său, în localitatea Bologna, unde de asemenea martora a lucrat într-un club de noapte.
Banii obținuți de martora „I. O.” în Italia au fost utilizați în scop personal.
Ulterior, martora „I. O.” nu a mai primit, de la membrii grupului infracțional, vreun ban din cei obținuți în Spania ca urmare a determinării sale la practicarea prostituției.
Martora a precizat că a obținut ca urmare a practicării prostituției în Spania peste 100.000 euro, bani ce i-au fost luați integral de membrii grupului infracțional. Aceasta a mai arătat, în ceea ce îl privește pe inculpatul P. D., că acesta ar fi obținut peste 600.000 euro ca urmare a exploatării tinerelor în Spania de către grupul infracțional al cărui lider era.
7. O altă victimă a traficului de ființe umane, identificată și audiată în cursul cercetărilor, a fost S. S., din ..
În cursul anului 2003 martora lucra în calitate de vânzătoare la un magazin din cartierul Micro 17 din municipiului G., același în care locuiau inculpații N. E. și G. I. (declarații martor, filele 288-290 dosar urm. pen., vol. I).
În acea perioadă martora l-a cunoscut pe inculpatul G. I., care i-a propus să meargă în Spania, unde urma să practice prostituția sub protecția „unchiului P.”, respectiv inculpatul P. D.. Anterior, martora vorbise cu numita S. J.-E., „bază” a membrilor grupului infracțional, care la rândul său îi propusese să meargă în Spania pentru a se prostitua, susnumita urmând să-i asigure mijloacele materiale necesare pentru obținerea pașaportului turistic și pentru plata călătoriei până la destinație.
Atât inculpatul G. I., cât și numita S. J.-E., i-au spus martorei că în Spania urma să primescă jumătate din sumele obținute ca urmare a practicării prostituției, cealaltă jumătate urmând să-i revină inculpatului P. D..
Având în vedere faptul că avea o situație materială precară, martora S. S. a acceptat propunerea celor doi, motiv pentru care, însoțită de inculpatul G. I., s-a deplasat la serviciul specializat unde a depus actele necesare eliberării pașaportului, taxele necesare fiind achitate din banii puși la dispoziție de inculpatul P. D., prin intermediul numitei S. J.-E..
După eliberarea documentului de călătorie, inculpatul G. I. i-a spus martorei S. S. că urmau să plece împreună spre Spania, însoțiți și de o altă tânără, pe care a prezentat-o sub numele de „G.”. Martora a cunoscut-o pe tânăra ce îi fusese prezentată sub numele de „G.” în locuința inculpatului G. I., unde aceasta din urmă fusese cazată anterior plecării spre Spania.
Inculpatul G. I. le-a asigurat transportul celor două tinere până în muncipiul A., unde acestea au fost îmbarcate într-un microbuz cu care era efectuat transport de persoane pe relația România – Spania. Pentru a se asigura că nu vor coborî pe traseul spre Spania, inculpatul G. I. le-a însoțit pe cele două tinere în mijlocul de transport până la destinație.
În urma verificărilor efectuate în baza de date a I.G.P.F. (ce conține intrările/ieșirile în/din țară, inclusiv ale cetățenilor români, până la data de 01.01.2007) s-a stabilit că inculpatul G. I. (fost N.) a părăsit România la data de 03.07.2003 împreună cu martora S. S. și victima M. G., prin P.T.F. Nădlac, județul A., la bordul mijlocului de transport înmatriculat în Spania sub numărul 9092CHK (listing intrări/ieșiri, fila 60 dosar urm. pen., vol. II).
Ajunși în Spania, la Madrid, cei trei au fost așteptați de inculpatul P. D., care i-a condus într-un apartament închiriat pe Calle de Batesta, unde se mai aflau alte trei tinere, ce practicau prostituția în folosul membrilor grupului infracțional. Inculpații P. D. și G. I. locuiau într-un hotel din Madrid, apartamentul fiind utilizat doar pentru cazarea tinerelor ce practicau prostituția.
Încă de a doua zi martora S. S., împreună cu cele trei tinere cu care se afla cazată în imobil, au început să practice prostituția „la stradă”, acostând clienții pe o arteră rutieră din Madrid cunoscută sub numele de „Montera”. Clienții acostați erau conduși în camerele unui minihotel din zonă, unde martora întreținea raporturi sexuale cu aceștia contra unui tarif de 20 de euro pentru 15 minute. Martora avea, în medie patru clienți pe noapte de la care obținea aproximativ 40 de euro.
La revenirea în imobilul în care erau cazate, tinerele erau așteptate de inculpatul P. D., care colecta banii obținuți de acestea din practicarea prostituției. Existau însă și situații în care tinerele mergeau la imobilul în care era cazat inculpatul, predându-i acestuia banii obținuți din practicarea prostituției. Conform înțelegerii inculpatul îi dădea martorei jumătate din sumele obținute în modalitatea descrisă mai sus.
Martora S. S. a practicat prostituția în această modalitate până în cursul lunii martie 2004, perioadă în care a obținut din această activitate aproximativ 20.000 euro, jumătate din această sumă fiind însușită de inculpatul P. D..
Întrucât în cursul lunii martie 2004 martora S. S. a cunoscut un cetățean spaniol cu care a început o relație de concubinaj, a rupt relațiile pe care le avea cu membrii grupului infracțional.
În urma verificărilor efectuate în baza de date a I.G.P.F., s-a stabilit că la data de 05.04.2004 martora a revenit în România prin P.T.F. T., la bordul mijlocului de transport înmatriculat în România sub numărul MS-2683, împreună cu alte patru victime ale traficului de ființe umane desfășurate de membrii grupului infracțional, respectiv V. G.-A., T. (fostă B.) Ș., Glăvașc M. și M. G. (listing intrări/ieșiri, filele 64-66 dosar urm. pen., vol. II).
Pe parcursul perioadei în care a practicat prostituția în folosul membrilor grupului infracțional și, respectiv, a perioadei în care a fost cazată în imobilul închiriat de inculpatul P. D. în Madrid, martora S. S. a perceput în mod nemijlocit faptul că acesta le-a adus și cazat în imobil, pentru o perioadă scurtă de timp, pe victimele M. C. și V. I.. Martora a aflat că, ulterior, celelalte două victime alte traficului de ființe umane au fost transferate de inculpatul P. D. în localitatea Puertollano, unde acestea au practicat prostituția în folosul membrilor grupului infracțional, în clubul „Olimpo” (declarații martor, filele 288-290 dosar urm. pen., vol. I).
De asemenea, deplasându-se la imobilul în care era cazat inculpatul P. D., pentru a-i preda banii obținuți din practicarea prostituției, martora a remarcat prezența în acest imobil a victimelor V. G.-A. și P. P., despre care a aflat că fuseseră racolate și transportate în Spania de membrii grupului infracțional cu scopul de a fi determinate să practice prostituția.
În urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că martora S. S. a expediat o parte din sumele obținute din practicarea prostituției în România, către inculpata N. E.. Astfel, din relațiile furnizate de Banca Românească rezultă că la data de la data de 20.10.2003 martora S. S. a expediat, din Spania, prin sistemul de transfer monetar Western Union, suma de 1.000 USD către inculpata N. E., banii expediați fiind ridicați de aceasta din urmă de la o susursală a unității bancare sumenționate din municipiul G.. De asemenea, martora a expediat prin același sistem de transfer suma de 97 USD către inculpatul G. I., la data de 18.11.2003 (adrese, filele 113-114, 172-173 dosar urm. pen., vol. II; desfășurătoare, filele 115, 175 dosar urm. pen., vol. II).
8. Printre victimele traficului de ființe umane desfășurat de grupul infracțional organizat și condus de inculpatul P. D. a fost identificată și V. I., cunoscută în Spania sub porecla de „Yasmin”, din orașul Târgu B., județul G..
În cursul lunii mai 2003, în timp ce se afla într-o discotecă din orașul Berești, județul G., susnumita l-a cunoscut pe inculpatul G. I.. Cu această ocazie, inculpatul i-a spus martorei că avea posibilitatea să-i ofere un loc de muncă în Spania, fără a-i preciza însă ce activități urma să desfășoare în această țară (declarații martor, filele 284-287 dosar urm. pen., vol. I).
Victima i-a spus inculpatului că era minoră, având împlinită vârsta de 17 de ani, și că mai fusese plecată din țară, dar că la acea dată avea interdicție de intrare în spațiul Schengen, interdicția fiindu-i aplicată de autoritățile italiene, însă acesta i-a explicat că nu trebuia să-și facă probleme cu privire la acest aspect, întrucât putea „rezolva această problemă” și că aceasta putea părăsi teritoriul României.
În cursul iunie 2003 victima a plecat din municipiul G., spre Spania însoțită de inculpatul N. I.. În P.T.F. Nădlac, județul A. inculpatul a „rezolvat” într-un mod care nu a putut fi stabilit trecerea victimei peste frontiera de stat, după care a transportat-o pe acesta până în Madrid, unde erau așteptați de inculpatul P. D.. Acesta a condus-o pe victimă la un hotel din capitala spaniolă, unde i-a spus că o cazase, după care a transportat-o la o locuință închiriată, unde se afla concubina acestuia, numita Ș. (fostă G.) G., care „avea grijă” de alte tinere ce practicau prostituția în folosul membrilor grupului infracțional, dintre care V. I. le-a recunoscut pe M. G., M. C., T. P. și T. (fostă B.) Ș. (zisă „V.”). De asemenea, victima a precizat că acolo se mai aflau alte două tinere, respectiv „G.” și „A.”.
Inculpatul i-a spus victimei că urma să practice prostituția, sfătuind-o că era mai bine să facă acest lucru fără a se opune. Întrucât victima era minoră și niciun patron de club nu i-ar fi permis să practice prostituția, inculpatul P. D. și numita Ș. (fostă G.) G. au condus-o la un centru specializat, unde a făcut fotografii ce urmau a fi aplicate pe un pașaport fals.
După aproximativ două zile, inculpatul P. D. i-a înmânat victimei un pașaport românesc, emis pe numele de „A. M.”, dar pe care era aplicată fotografia sa. Din conținutul acestui document fals rezulta că victima era majoră, situație în care avea posibilitatea să fie acceptată în cluburile specializate, unde avea posibilitatea să practice prostituția.
Ulterior, inculpatul P. D. și numita Ș. (fostă G.) G. au condus-o pe victima V. I. și pe o altă tânără, cunoscută sub numele de „E.”, la clubul „La Rosa” din localitatea Valdepenas, unde le-au plasat, acestea urmând să practice prostituția în acest stabiliment sub directa supraveghere a concubinei inculpatului.
Victima a fost cazată de numita Ș. (fostă G.) G. într-una din camerele clubului, aceasta din urmă și inculpatul atrăgându-i atenția să nu refuze vreun tip de raporturi sexuale dintre cele solicitate de clienții stabilimentului. V. I. a început să practice prostituția în clubul „La Rosa” contra unui tarif de 50 de euro pentru a jumătate de oră de raporturi sexuale, având în jur de 5 – 6 clienți pe noapte de la care obținea, în medie, 250 – 300 euro, bani care îi erau luați în fiecare dimineață de numita Ș. (fostă G.) G. care, la rândul său, îi preda inculpatului P. D..
Victima V. I. a practicat prostituția în clubul „La Rosa” din localitatea spaniolă Valdepenas până în primăvara anului 2004, când a fost transferată în clubul de noapte „Olimpo” din localitatea spaniolă Puertollano, unde aceasta a continuat să practice prostituția, tot sub directa supraveghere a numitei Ș. (fostă G.) G., contra aceluiași tarif, de 50 de euro pentru o jumătate de oră de raporturi sexuale.
Banii obținuți de victimă ca urmare a practicării prostituției în clubul „Olimpo” îi erau luați în fiecare dimineață de numita Ș. (fostă G.) G., care îi preda inculpatului P. D..
După o perioadă, victima a fost transferată din nou de inculpatul P. D. și de concubina acestuia, Ș. (fostă G.) G., în clubul „La Rosa” din localitatea Valdepenas, unde aceasta a continuat să practice prostituția, banii obținuți fiindu-i luați integral de către liderul grupului infracțional.
În cursul lunii august 2004, victima V. I., alături de alte tinere ce erau exploatate de membrii grupului, au formulat un denunț în fața autorităților spaniole, motiv pentru care, în cursul lunii august 2004, acestea au dispus arestarea inculpatului P. D..
În cursul lunii decembrie 2004 victima V. I. a revenit în România împreună cu o altă victimă a traficului de ființe umane, respectiv numita M. C., cele două rupând orice legătură cu membrii grupului infracțional.
În cursul lunii februarie 2005, în timp ce se afla în România, victima a fost contactată de o tânără, pe care o cunoștea sub numele de „G. din Ivești”, care i-a comunicat că inculpatul P. D. îi solicita să-și retracteze declarația dată în fața autorităților spaniole, amenințând-o că în caz contrar urma să o prindă și „să-i taie tendoanele” victimei și membrilor familiei acesteia.
Ulterior audierii victimei de către organele de anchetă în prezenta cauză, în cursul lunii august 2005, dorind să o intimideze și să o determine să-și retracteze declarațiile date, inculpatul G. I., însoțit de alte trei persoane de sex bărbătesc, rămase neidentificate, au căutat-o pe aceasta în localitatea de domiciliu, interesându-se de adresa exactă la care locuia.
Victima V. I. a obținut din practicarea prostituției peste 175.000 euro, bani care i-au fost luați integral de membrii grupului infracțional.
9. O altă tânără exploatată de membrii grupului infracțional condus de inculpatul P. D., a fost martora O. I..
În cursul lunii iulie 2004, martora a mers la locuința părinților săi din ., unde s-a întâlnit cu verișoara sa, numita S. J.-E.. Aceasta i-a spus că se întorsese de curând din Spania și că din banii obținuți își achiziționase un apartament în municipiul G. (declarații martor, filele 76-81 dosar urm. pen., vol. I).
Martora s-a deplasat împreună cu susnumita în municipiul G., unde S. J.-E. i-a arătat apartamentul pe care tocmai și-l achiziționase, explicându-i că nu ar fi putut face acest lucru dacă nu ar fi practicat prostituția în Spania.
Susnumita i-a explicat martorei că, la acel moment, nu mai practica prostituția, trăind însă în concubinaj cu inculpatul P. D., cu care urma să se căsătorească.
Aceasta i-a propus martorei să meargă în Spania, unde urma să-și caute un loc de muncă.
Având în vedere răspunsul afirmativ al martorei, în ziua următoare numita S. J.-E. a vizitat-o la locuința acesteia din municipiul B., fiind însoțită de inculpatul P. D.. Aceasta i-a comunicat martorei că urma să plece în Spania împreună cu inculpatul și că, după o săptămână, urma să ajungă la rândul său în Spania, asigurând-o totodată că inculpatul P. D. avea să se preocupe de găsirea locului de muncă.
Având încredere în verișoara sa, martora O. I. a acceptat propunerea acesteia, motiv pentru care în ziua următoare l-a însoțit pe inculpatul P. D. în municipiul G., la locuința inculpatei N. E.. Aici s-au întâlnit cu inculpatul S. T. și cu o altă tânără din municipiul Tulcea, care s-a prezentat sub numele de „S.”.
Inculpatul S. T., inculpatul P. D., martora O. I. și tânăra ce se prezentase sub numele de „S.” s-au îmbarcat în autoturismul celui dintâi, care i-a transportat până în municipiul Bistrița-Năsăud. În această localitate, inculpații le-au îmbarcat pe cele două tinere într-un autocar ce efectua curse pe relația Bistrița Năsăud – Madrid.
La Madrid cele două tinere au fost așteptate de numitul M. L., zis „L.”, care le-a condus într-un apartament aparținând inculpatului P. D., unde acestea s-au cazat. În acest imobil se mai aflau alte patru tinere, iar din discuțiile purtate între acestea martora a înțeles că practicau prostituția (declarații martor, filele 76-81 dosar urm. pen., vol. I).
Martora O. I. a întrebat-o pe tânăra ce se prezenta-se sub numele de „S.” și pe care în cursul urmăririi penale a recunoscut-o în persoana numitei G. I.-S., dacă la rândul său urma să se prostitueze, ocazie cu care aceasta i-a confirmat că, de fapt, fusese adusă în Spania pentru a se prostitua.
Martora i-a comunicat numitei G. I.-S. că ar fi vrut să fugă și să revină în România, însă nu se putea descurca întrucât nu cunoștea limba spaniolă și nu avea banii necesari pentru a reveni în România, aceasta neștiind nici măcar localitatea exactă în care se afla.
La rândul său, numita G. I.-S. i-a spus martorei că ar fi dorit să fugă de sub influența membrilor grupului infracțional, însă nu putea face acest lucru întrucât avea un copil minor în municipiul G., care era crescut de inculpata N. E., care ar fi șantajat-o în cazul în care ar fi fugit.
A doua zi, martora O. I. și numita G. I.-S. au fost conduse de numitul M. L. la autogară, îmbarcându-le într-un autocar care le-a transportat până în localitatea Valdepenas, unde au fost așteptate de o tânără care s-a recomandat „G.” și care a fost recunoscută de martoră, în cursul urmăririi penale din planșă fotografică în persoana numitei Ș. (fostă G.) G..
Aceasta le-a condus pe cele două în clubul „La Rosa”, unde i-a luat martorei pașaportul și agenda telefonică, explicându-i că trebuia să acosteze clienții cu care urma să întrețină relații sexuale în camerele special amenajate ale clubului contra unui tarif de 50 euro pentru o jumătate de oră. Aceasta i-a mai spus martorei O. I. că putea pleca din club abia după ce îi achita suma de 4.000 euro inculpatului P. D., sumă care ar fi fost cheltuită de acesta pentru aducerea sa în Spania.
Având în vedere situația în care se afla, martora a fost nevoită să accepte să practice prostituția în condițiile impuse, începând să facă acest lucru în clubul „La Rosa”. Martora avea în jur de 7 – 8 clienți pe noapte, de la care obținea, în medie, 800 de euro. Toți banii obținuți în această modalitate erau remiși inculpatului P. D., prin intermediul numitei Ș. (fostă G.) G..
În timp ce practica prostituția în clubul „La Rosa”, martora O. I. a perceput că mai erau și alte tinere care se prostituau în folosul membrilor grupului infracțional, în cursul urmăririi penale aceasta recunoscându-le în cursul urmăririi penale, din planșe fotografice pe numitele: T. (fostă B.) Ș. (zisă „V.”), B. L. (zisă „D.”), C. C. (zisă „S.”), C. M. (zisă „A.”), D. G. (zisă „G. R.”), M. C. (zisă „G.”), M. G., P. P. (zisă „M.”), T. P. și V. I. (zisă „Y.”).
Martora a practicat prostituția în această modalitate timp de aproximativ două luni, după care – împreună cu alte tinere ce practicau prostituția în club, în folosul grupului infracțional condus de inculpatul P. D. – l-au denunțat pe acesta autorităților spaniole, care au dispus arestarea sa. În această modalitate martora a reușit să scape de sub influența membrilor grupului infracțional.
Conform declarației martorei, aceasta a obținut în intervalul de timp în care a practicat prostituția aproximativ 12.000 euro, bani care au fost remiși integral liderului grupului infracțional, inculpatul P. D..
10. O altă victimă a traficului de persoane racolată, transportată în Spania și exploatată prin determinarea la practicarea prostituției a fost D. G., cunoscută în Spania sub porecla de „G. R.”, aceasta constituindu-se parte vătămată în cauză.
În cursul anului 2003, D. G. locuia în ., având o situație materială precară, aspect cunoscut și de o consăteană a acesteia, cunoscută sub numele de R. L., a cărei identificare nu s-a reușit însă în cursul urmăririi penale (declarații parte vătămată, filele 280-283 dosar urm. pen., vol. I).
Susnumita i-a spus victimei că avea o cunoștință în municipiul G. care o putea duce în Spania pentru a o plasa la diferite cluburi de noapte, unde urma să întrețină raporturi sexuale cu clienții, banii obținuți urmând a fi împărțiți cu cei care o transportau în străinătate.
Datorită situației materiale deosebit de dificile, partea vătămată a acceptat propunerea numitei R. L. și a însoțit-o pe aceasta în municipiul G., la locuința inculpatei N. E.. Inculpata i-a spus acesteia că urma să-i suporte toate cheltuielile legate de obținerea pașaportului și de călătoria până în Spania, unde urma să fie așteptată de inculpatul P. D..
Inculpata i-a explicat părții vătămate că în Spania inculpatul P. D. urma să se ocupe de plasarea sa la un club unde trebuia să întrețină raporturi sexuale cu clienții sumele de bani obținute ca urmare a practicării prostituției urmând a fi împărțite în mod egal. Aceasta i-a spus inculpatei că „datorită sărăciei” era nevoită să accepte condițiile impuse. Având în vedere acceptul dat de partea vătămată, inculpata N. E. a cazat-o pe aceasta timp de trei săptămâni în imobilul proprietatea sa din municipiul G., ., .. Inculpata i-a cerut victimei să nu părăsească locuința fără acordul ei și să nu intre în legătură cu vecinii, urmărind astfel ca șederea martorei în locuință să nu fie remarcată de eventualii martori, care ar fi relevat acest lucru în cazul unei anchete.
La scurt timp după ce a cazat-o în locuința sa, inculpata N. E. a însoțit-o pe victimă la serviciul specializat, unde aceasta din urmă a depus documentația necesară eliberării pașaportului, inculpata fiind cea care a achitat toate taxele necesare pentru eliberarea documentului de călătorie.
După trei săptămâni, părții vătămate i-a fost eliberat pașaportul, motiv pentru care inculpata a achitat contravaloarea călătoriei acesteia până în Spania. Inculpata a îmbarcat-o pe victima D. G. într-un autocar ce efectua transport de persoane pe relația G. – Madrid, comunicându-i că la destinație urma să fie așteptată de inculpatul P. D..
Conform înțelegerii și modului de acțiune al membrilor grupului infracțional, inculpatul P. D. a așteptat-o pe victima D. G. la Madrid, după care a condus-o într-un apartament pe care îl avea închiriat în localitatea spaniolă, unde a cazat-o pentru două zile. Aceasta a observat că în apartamentul în care fusese cazată de inculpat se mai aflau cazate alte trei tinere, pe care în cursul urmăririi penale le-a recunoscut în persoana numitelor T. (fostă B.) Ș. (zisă „V.”), T. P. și S. S. (zisă „S.”). Partea vătămată D. G. a aflat despre cele trei tinere că practicau prostituția „la stradă”, în Madrid, acestea racolându-și clienții pe o arteră de circulație cunoscută sub numele de „Montera”.
Încă de la sosirea în apartamentul în care a fost cazată, inculpatul P. D. i-a luat pașaportul motivându-i „că era mai în siguranță” în posesia sa.
După două zile victima a fost preluată de numita Ș. (fostă G.) G., concubina inculpatului P. D. și „bază” a membrilor grupului infracțional, care a condus-o în localitatea Puertollano, la clubul „Olimpo”, unde i-a spus că urma să întrețină raporturi sexuale, contra cost, cu clienții stabilimentului susmenționat. Numita Ș. (fostă G.) G. i-a cerut părții vătămate să nu refuze niciun tip de relații intime dintre cele solicitate de clienții clubului, menționându-i că trebuia să perceapă un tarif de 50 de euro pentru o jumătate de oră de raporturi sexuale.
În general, victima D. G. avea câte trei clienți pe noapte de la care obținea, în medie, 150 de euro, bani care îi erau luați integral în fiecare dimineață de numita Ș. (fostă G.) G., care îi remitea inculpatului P. D..
Aceasta a perceput în mod nemijlocit faptul că în clubul „Olimpo” se mai aflau alte opt tinere care practicau prostituția în folosul membrilor grupului infracțional sub directa supraveghere a numitei Ș. (fostă G.) G., care colecta banii obținuți de acestea, remițându-i apoi inculpatului P. D.. În cursul urmăririi penale, partea vătămată D. G. le-a recunoscut din fotografie pe numitele M. P., V. I., M. G., Caraghin M. și M. C. ca fiind unele dintre tinerele ce se prostituau în folosul membilor grupului infracțional al cărui lider era inculpatul P. D..
Inculpatul P. D. venea din două în două săptămâni la clubul „Olimpo” din localitatea Puertollano pentru a ridica de la numita Ș. (fostă G.) G. banii colectați de aceasta de la tinerele ce practicau prostituția în folosul membrilor grupului infracțional.
Dorind să obțină sume cât mai mari de bani de pe urma practicării de către tinere a prostituției, inculpatul P. D. le impunea acestora să întrețină relații sexuale cu clienții clubului chiar și atunci când se aflau în perioada ciclului menstrual, amenințându-le că în cazul în care nu obțineau sumele de bani care să îl mulțumească, urma să le omoare membrii familiilor aflați în țară.
Partea vătămată D. G. a practicat prostituția timp de aproximativ șase luni, perioadă în care a obținut peste 27.000 euro, bani care i-au fost luați integral, prin intermediul numitelor Ș. (fostă G.) G. și „E.”, aceasta din urmă fiind o altă „bază” a inculpatului P. D..â
Numita Ș. (fostă G.) G. i-a spus părții vătămate D. G. că inculpatul P. D. urma să-i dea partea din bani care i se cuvenea, conform înțelegerii, la plecarea în țară. După șase luni, numita Ș. (fostă G.) G. a luat-o pe victimă și a condus-o în localitatea Valdepenas, introducând-o în clubul „La Rosa”, unde aceasta trebuia să continue să practice prostituția în folosul membrilor grupului infracțional.
Partea vătămată a remarcat că și în acest club se mai aflau încă patru tinere pe care le-a cunoscut sub numele de „D.”, „F.”, „C.” și „O.”, care practicau prostituția în folosul membrilor grupului infracțional al cărui lider era inculpatul P. D..
Numita Ș. (fostă G.) G. a rămas alături de victimă și de celelalte tinere ce practicau prostituția în clubul „La Rosa” pentru a le supraveghea și colecta banii obținuți de acestea din practicarea prostituției, având în vedere că în clubul „Olimpo” din localitatea Puertollano rămăsese „E.”, care avea aceleași atribuții în raport de tinerele ce practicau prostituția în acel club.
Partea vătămată D. G. a început să practice prostituția în folosul membrilor grupului infracțional în clubul „La Rosa” având, în general un număr de trei clienți pe noapte de la care obținea, în medie, aproximativ 150 de euro, bani care îi erau luați în fiecare dimineață de numita Ș. (fostă G.) G..
Inculpatul P. D. se deplasa periodic în clubul „La Rosa” din localitatea Valdepenas, ridicând de la numita Ș. (fostă G.) G. banii colectați de aceasta de la tinerele ce practicau prostituția.
Partea vătămată D. G. a practicat prostituția în clubul „La Rosa” timp de aproximativ cinci luni, interval de timp în care a obținut aproximativ 20.000 euro, bani care i-au fost luați integral de inculpatul P. D., prin intermediul numitei Ș. (fostă G.) G.. În această perioadă, partea vătămată a fost amenințată, în mod repetat, de inculpatul P. D. care, nemulțumit fiind de sumele obținute de victimă din practicarea prostituției, îi cereea acesteia sume mai mari de bani, spunându-i că în caz contrar urma să-i omoare membrii familiei.
Întrucât partea vătămată nu a mai suportat situația în care se afla, împreună cu alte tinere l-a denunțat pe inculpatul P. D. autorităților spaniole, care în cursul lunii august 2004 au procedat la arestarea acestuia. Ulterior victima a revenit în România, fiind amenințată în permanență de inculpatul P. D., de inculpata N. E. și numita Ș. (fostă G.) G., care i-au solicitat să-și retracteze declarația formulată în fața autorităților spaniole.
11. O altă victimă a traficului de persoane identificată și audiată în cauză, în calitate de parte vătămată, este numita P. P. din comuna Băleni, ., aceasta fiind consăteană cu inculpatul S. T..
În vara anului 2003, partea vătămată P. P. s-a întâlnit cu numita V. G.-A., despre care cunoștea că era plecată de mai mult timp în Spania, povestindu-i acesteia că avea dificultăți materiale și rugând-o să o ajute să-și găsească un loc de muncă în Spania. Numita V. G.-A. i-a povestit părții vătămate faptul că plecase din țară în Spania cu ajutorul inculpatului S. T. (declarație parte vătămată, filele 219-222 dosar urm. pen., vol. I).
În perioada respectivă, numita V. G.-A. practica prostituția „la club”, în Spania, în folosul membrilor grupului infracțional condus de inculpatul P. D.. Susnumita i-a adus la cunoștință liderului grupului infracțional despre dorința părții vătămate de a lucra în străinatate, acesta contactându-i pe inculpații N. E. și S. T., care au făcut demersurile necesare pentru racolarea și transportul în Spania al părții vătămate.
În acest sens, în cursul lunii ianuarie 2004 partea vătămată P. P. a fost căutată la locuința sa de inculpatul S. T., care i-a spus că i se găsise un loc de muncă în Spania și că urma să o transporte în municipiul G., unde urma să o ajute să-și obțină pașaportul turistic. De asemenea, inculpatul i-a spus părții vătămate că urma să i se plătească costul călătoriei până în Spania.
Inculpatul a transportat-o pe partea vătămată în municipiul G., la locuința inculpatei N. E., unde se mai afla o tânără ce s-a prezentat sub numele de „M.”, identificată în cursul urmăririi penale în persoana numitei C. M..
Inculpata i-a spus părții vătămate P. P. că urma să o ajute să ajungă în Spania, asigurându-i sumele de bani necesare pentru obținerea pașaportului turistic și plata contravalorii călătoriei spre Spania. De asemenea, inculpata i-a spus părții vătămate că în Spania urma să fie așteptată de fratele ei, „P.”, respectiv inculpatul P. D..
Partea vătămată P. P. a fost condusă de inculpatul S. T. la serviciul specializat, unde a depus actele necesare eliberării pașaportului. Ulterior, același inculpat a condus-o pe partea vătămată pentru a-și ridica pașaportul emis pe numele ei, după care a condus-o la apartamentul inculpatei N. E., unde aceasta a fost cazată.
Inculpata i-a luat părții vătămate pașaportul pe care i l-a restituit după câteva zile, când a expediat-o împreună cu numita C. M. spre municipiul Bistrița-Năsăud, unde urmau să fie îmbarcate într-un microbuz ce efectua transport de persoane pe relația România – Spania.
Conform modului de acțiune adoptat de membrii grupului infracțional, cele două tinere au fost transportate în municipiul Bistrița Năsăud de inculpatul S. T., acesta înbarcându-le în microbuz și comunicându-le șoferilor că persoana ce le va aștepta pe partea vătămată P. P. și pe numita C. M. la Madrid, urma să achite și contravaloarea transportului acestora.
Conform înțelegerii, la destinație cele două tinere au fost așteptate de inculpații P. D. și G. I., care au achitat contravaloarea transportului după care le-au condus la un hotel, unde le-au cazat timp de o noapte.
Încă de la cazare, pentru a se asigura că nu vor fugi de sub influența sa și pentru a asigura finalitatea scopului grupului infracțional al cărui lider era, respectiv exploatarea tinerelor prin obligarea la practicarea prostituției în scopul obținerii de profituri materiale, inculpatul P. D. le-a luat pașapoartele părții vătămate P. P. și numitei C. M., susținând că documentele de călătorie s-ar fi aflat „mai în siguranță” asupra lui.
În ziua următoare, inculpatul le-a condus și cazat pe cele două tinere într-un apartament pe care îl avea închiriat în Madrid, unde se mai afla și numita S. J.-E., concubina acestuia.
După două zile, inculpatul P. D. le-a spus celor două tinere că urmau să fie plasate într-un club de noapte unde trebuiau să practice prostituția. Partea vătămată i-a spus inculpatului că în România inculpații S. T. și N. E. îi promiseseră că urma să lucreze în agricultură, acesta replicându-le că nu aveau de ales și că trebuiau să practice prostituția „pentru a-și plăti datoriile față de el și cei care le aduseseră în Spania”.
Martora a refuzat inițial să practice prostituția, însă întrucât se afla într-o țară străină a cărei limbă nu o cunoștea, fără posibilități materiale de a se întreține și fără document de identitate, a acceptat să practice prostituția în folosul membrilor grupului infracțional, în condițiile impuse de liderul acestuia.
Inculpatul P. D. a condus-o pe partea vătămată în localitatea spaniolă Puertollano, unde a plasat-o în clubul „Olimpo”, lăsând-o în grija unei tinere pe care a prezentat-o sub numele de „M.”, a cărei identificare nu s-a reușit în cursul urmăririi penale. Partea vătămată P. P. a început să se prostitueze în clubul susmenționat alături de alte tinere sub supravegherea numitei Ș. (fostă G.) G., concubina inculpatului P. D..
Toate sumele de bani obținute de partea vătămată erau predate numitei Ș. (fostă G.) G., care ulterior le preda inculpatului P. D., liderul grupului infracțional, care apoi dispunea împărțirea banilor între membrii acestuia.
Partea vătămată a perceput în mod nemijlocit faptul că în clubul „Olimpo” din localitatea spaniolă Puertollano se aflau și alte tinere românce care erau exploatate de membrii grupului infracțional, acestea fiind diferite prin diferite procedee și mijloace să se prostitueze.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată le-a recunoscut din planșe fotografice pe: M. P. (zisă „B.”), M. C. (zisă „B.”), M. G. (zisă „R.”), C. M., D. G. (zisă „R.”), T. P., V. I. (zisă „Y.”), precum și o altă tânără pe care a cunoscut-o sub numele de „D.”.
Partea vătămată P. P. a practicat prostituția în clubul „Olimpo” timp de aproximativ șapte luni, interval în care a obținut aproximativ 28.000 euro, bani care i-au fost luați integral de inculpatul P. D., prin intermediul numitei Ș. (fostă G.) G..
12. O altă victimă a traficului de persoane, exploatată de membrii grupului infracțional pe teritoriul Spaniei, a fost C. C. din ..
În primăvara anului 2004, aceasta avea o situație materială precară, fapt cunoscut de mai mulți consăteni, inclusiv de o cunoștință a martorei cu numele de „M.”. Acesta i-a spus că avea o cunoștință în municipiul G., cu numele de „P.”, care intermedia obținerea unor locuri de muncă în Spania, de către tinere, ca dame de companie, fapt ce nu implica întreținerea de relații sexuale (declarații martor, filele 148-154 dosar urm. pen., vol. I).
Martora a acceptat să se întâlnească cu „P.”, fapt pe care i l-a comunicat numitului „M.”, acesta solicitându-i să mergă în municipiul G., în barul „Tahiti” din cartierul Micro 19, unde trebuia să-l întâlnescă pe acesta. Conform indicațiilor primite, martora s-a deplasat la barul susmenționat, unde s-a întâlnit cu inculpatul P. D.. Acesta a condus-o la locuința surorii sale, inculpata N. E.. Aici, atât inculpatul P. D., cât și inculpata N. E. i-au explicat martorei că, în Spania, în calitate de damă de companie, nu era obligată să întrețină raporturi sexuale. Inculpata N. E. i-a prezentat martorei un album foto cu o tânără, despre care i-a spus că este fiica ei „G.”, totodată comunicându-i martorei că, pentru a fi în siguranță, în Spania aceasta se va ocupa de ea. În cursul urmăririi penale martora a recunoscut-o din planșe fotografice pe cea prezentată de inculpată ca fiind fiica sa „G.” în persoana numitei Ș. (fostă G.) G., „bază” a membrilor grupului infracțional organizat.
După ce a aflat că martora avea deja emis un pașaport valabil, inculpatul P. D. i-a comunicat acesteia că îi va suporta cheltuielile excursiei până la Madrid, unde urma să fie așteptată de inculpatul G. I.. Inculpatul a condus-o pe martoră până în municipiul Bistrița Năsăud, aceștia fiind însoțiți de un tânăr și o tânără, a căror identificare nu s-a reușit pe parcursul urmăririi penale. În municipiul Bistrița Năsăud martora a fost îmbarcată de inculpat într-un autocar ce efectua transport de persoane pe relația România – Spania, acesta prezentând-o unei tinere cu numele de „R.”, identificată în cursul urmăririi penale în persoana numitei L. E.-R., ce urma la rândul său să lucreze ca „damă de companie, prin intermediul lui P.”.
La momentul îmbarcării în autocar, inculpatul i-a comunicat șoferului autocarului că la Madrid cele două tinere urmau să fie așteptate de inculpatul G. I.. Odată ajunse la Madrid, cele două tinere au fost conduse de inculpatul G. I. într-un apartament închiriat, unde le-a cazat, luându-le acestora pașapoartele sub pretextul că documentele s-ar fi aflat mai în siguranță asupra lui.
În aceeași zi, inculpatul G. I. le-a condus pe cele două tinere prin Madrid, cumpărându-le acestora obiecte vestimentare specifice activității desfășurate în cluburile de streeptease.
În ziua următoare inculpatul G. I. a chemat un taxi în care le-a îmbarcat pe cele două tinere, trimițându-le cu un bărbat, care nu a putut fi identificat, în localitatea Valdepenas. Acesta le-a introdus pe cele două în clubul „La Rosa” unde au fost preluate de numita Ș. (fostă G.) G., care a primit și pașapoartele lor de la tânărul care le însoțise, după care le-a condus într-un apartament închiriat de membrii grupului infracțional în localitatea Valdepenas. Aici susnumita le-a explicat că urmau să practice prostituția în clubul „La Rosa”, punându-le în vedere să nu refuze clienții, indiferent de tipul de relații sexuale care ar fi solicitat să-l întrețină, contra unui tarif de 50 de euro pentru o oră de raporturi sexuale, respectiv 12 euro pentru 10 minute de raporturi sexuale.
Atât martora, cât și numita L. E.-R., i-au reproșat numitei Ș. (fostă G.) G. că, în România, inculpații N. E. și P. D. le asiguraseră că nu vor fi obligate să se prostitueze, aceasta răspunzându-le că nu aveau unde să plece atâta vreme cât avea asupra sa pașapoartele acestora și că puteau să plece abia după ce achitau fiecare suma de 10.000 euro. Aceasta le-a și amenințat că, în cazul în care refuzau să se prostitueze, inculpatul P. D. ar fi urmat să le agreseze, atât pe ele cât și pe unii membri ai familiilor lor.
Având în vedere susținerile numitei Ș. (fostă G.) G., cât și situația în care fuseseră puse de membrii grupului infracțional, atât martora C. C., cât și numita L. E.-R. au acceptat să practice prostituția în folosul membrilor grupului infracțional, în condițiile impuse. Martora avea câte 5 – 6 clienți pe noapte, de la care obținea, în medie, 250 euro, bani care îi erau luați în fiecare dimineață de numita Ș. (fostă G.) G., care, la fiecare două săptămâni, îi preda inculpatului P. D..
Martora a practicat prostituția în această modalitate timp de aproximativ două luni, interval în care a obținut aproximativ 15.000 euro, bani care au fost remiși integral membrilor grupului infracțional.
La începutul lunii august 2004, inculpatul P. D. a fost denunțat autorităților spaniole, care au organizat o percheziție la locuința în care martora era cazată alături de alte tinere, ocazie cu care aceasta a fost reținută alături de alte tinere. După ce a fost audiată martora, a fost eliberată, revenind în România. Pe parcursul perioadei în care a practicat prostituția în Spania, martora a remarcat că în clubul „La Rosa” erau și alte tinere care practicau prostituția în folosul membrilor grupului infracțional organizat dintre care, în cursul urmăririi penale le-a recunoscut pe: O. I. (zisă „P.”), T. (fostă B.) Ș. (zisă „G.”), B. L. (zisă „C.”), P. (fostă C.) M., D. G. (zisă „G. R.”), G. I.-S., M. C. (zisă „B.”), P. P. (zisă „M.”), T. P. și V. I. (zisă „Y.”).
13. Printre tinerele exploatate de membrii grupului infracțional organizat și condus de inculpatul P. D. s-a numărat și martora L. E.-R., din municipiul A., județul V..
În cursul anului 2004 martora era în relații de prietenie cu un tânăr neidentificat, pe care îl cunoștea sub numele de Păscălin I.. Acesta i-a propus martorei ca prin intermediul cunoștințelor sale să îi găsească un loc de muncă în Spania, înfățișându-i posibilitatea obținerii unor sume importante de bani (declarații martor, filele 313-319 dosar urm. pen., vol. I).
Susnumitul i l-a prezentat martorei L. E.-R. pe inculpatul P. D., care i-a confirmat faptul că o putea ajuta să-și găsească un loc de muncă în Spania, fără însă a-i preciza în ce anume ar fi constat activitatea desfășurată.
Având încredere în susținerile inculpatului, care pretindea că este prieten cu numitul Păscălin I., martora a acceptat propunerea de a pleca în Spania. În aceste circumstanțe, inculpatul i-a remis susnumitului suma de 150 lei, care a fost utilizată pentru plata taxelor necesare obținerii pașaportului de către martoră. După obținerea de către martoră a documentului de călătorie, aceasta s-a deplasat în municipiul Bacău, unde s-a întâlnit cu inculpatul P. D.. Cu un taxi, acesta a condus-o pe martora L. E.-R., precum și pe o altă tânără, în municipiul Bistrița, unde le-a îmbarcat într-un autocar ce efectua transport internațional de persoane pe relația România – Spania. Inculpatul le-a spus celor două tinere că la destinație, respectiv în Madrid, urmau să fie așteptate de o persoană, care avea să se ocupe de cazarea acestora și de găsirea locului de muncă.
La destinație martora L. E.-R. și tânăra care o însoțea au fost așteptate de inculpatul G. I., care le-a cazat pentru o noapte într-un imobil pe care membrii grupului infracțional îl aveau închiriat în Madrid. Inculpatul le-a spus celor două că începând din ziua următoare trebuiau să meargă la un „bar” unde urmau să lucreze ca „dame de companie”, fără însă a le explica faptul că acest lucru presupunea întreținerea de relații sexuale cu clienții stabilimentului respectiv.
În ziua următoare inculpatul G. I. a condus-o pe martora L. E.-R. în localitatea Valdepenas, unde a plasat-o în clubul „La Rosa”, lăsând-o „în grija” numitei Ș. (fostă G.) G., concubina inculpatului P. D. și „bază” a membrilor grupului infracțional.
Pentru a se asigura că martora nu urma să părăsească clubul, numita Ș. (fostă G.) G. i-a luat acesteia pașaportul încă de la sosirea în club, pretextându-i că se afla mai în siguranță asupra sa.
Numita Ș. (fostă G.) G. i-a spus martorei că, în realitate, fusese adusă în Spania pentru a practica prostituția, explicându-i martorei că urma să întrețină raporturi sexuale cu clienții clubului contra unui tarif de 50 de euro pentru o jumătate de oră de astfel de raporturi.
Având în vedere situația în care se afla, respectiv fără bani și documente de identitate, într-o țară a cărei limbă nu o cunoștea, martora L. E.-R. a fost nevoită să accepte să practice prostituția.
Astfel, începând cu luna iulie 2004, martora s-a prostituat în clubul „La Rosa” din localitatea spaniolă Valdepenas, având în medie câte trei clienți pe seară, de la care obținea aproximativ 150 de euro.
Martora L. E.-R. a perceput în mod nemijlocit faptul că în clubul „La Rosa” se mai aflau și alte tinere care practicau prostituția în folosul membrilor grupului infracțional, în cursul urmăririi penale recunoscându-le din planșe fotografice pe: T. (fostă B.) Ș. (zisă „V.”), P. P., M. C., M. G. și A. M.. Toate aceste tinere ce practicau prostituția în clubul „La Rosa” erau supravegheate de numita Ș. (fostă G.) G., care colecta, în fiecare dimineață, banii obținuți de acestea din practicarea prostituției.
Întrucât martora L. E.-R. nu obținea, în accepțiunea inculpatului P. D., sume mulțumitoare ca urmare a practicării prostituției, acesta a contactat-o telefonic în mod repetat cerându-i să „aibă mai mulți clienți” și amenințând-o că „o va omorâ în bătaie”. Pentru același motiv, martora a fost lovită de numita Ș. (fostă G.) G.. De asemenea, atunci când își contacta telefonic familia, martora era supravegheată de numita Ș. (fostă G.) G., aceasta urmărind ca martora să nu relateze interlocutorilor situația reală în care se afla.
Cu toate că inculpatul P. D. a fost arestat de autoritățile spaniole în cursul lunii august 2004, membrii grupului infracțional au continuat să deruleze activitatea de exploatare a victimelor, astfel că martora a continuat să practice prostituția în clubul „La Rosa”, sub directa supravegherea numitei Ș. (fostă G.) G..
Martora L. E.-R. a practicat prostituția în folosul membrilor grupului infracțional până în cursul lunii octombrie 2004, când a reușit să fugă de sub influența acestora cu ajutorul unui cetățean spaniol.
În prioada iulie 2004 – octombrie 2004 martora L. E.-R. a obținut din practicarea prostituției peste 10.000 euro, bani însușiți integral de membrii grupului infracțional.
14. După arestarea de către autoritățile spaniole a liderului grupului infracțional, respectiv a inculpatului P. D., membrii acestuia au continuat să desfășoare activități de exploatarea a unor tinere pe care le racolau din România, după care le transportau în Spania, unde acestea erau determinate prin diferite metode și mijloace să practice prostituția și apoi să le remită sumele de bani obținute.
Una dintre victimele traficului de persoane racolată și exploatată în Spania după arestarea inculpatului P. D. a fost numita P. S., din ..
În cursul lunii noiembrie 2004 victima lucra la o fabrică de mobilă din ., unde a cunoscut o tânără pe nume „M.”. Aceasta le-a spus atât ei cât și colegelor sale de serviciu că sora sa, G. Tudorița (zisă „D.”), ce locuia în municipiul G., avea posibilitatea să le ajute să obțină locuri de muncă în Spania. Susnumita i-a spus victimei că în Spania urma să lucreze la un restaurant (declarații martor, filele 259-260 dosar urm. pen., vol. I).
Întrucât victima traficului de ființe umane nu dispune de sumele necesare pentru a obține pașaportul turistic și pentru a achita contravaloarea călătoriei în Spania i-a comunicat acest lucru celei pe care o cunoștea sub numele de „M.”. Aceasta i-a spus să nu-și facă probleme întrucât sora ei, „Dori”, avea să achite toate cheltuielile legate de obținerea documentului de călătorie și de transportul până în Spania, urmând ca ea să-i restituie contravaloarea acestor cheltuieli după ce se angaja la restaurant.
Întrucât dorea să-și găsească o slujbă bine plătită, victima P. S. a acceptat propunerea numitei „M.”, cele două stabilind să se deplaseze împreună în municipiul G. pentru a se întâlni cu sora acesteia din urmă. În municipiul G. victima s-a întâlnit cu inculpatul G. I., care era însoțit de numita G. Tudorița (zisă „D.”), cumnata acestuia.
Inculpatul G. I. i-a comunicat victimei că urma să o însoțească în Spania, unde avea să se ocupe de formalitățile necesare pentru angajarea acesteia.
Inculpatul G. I. a însoțit-o pe victimă la serviciul specializat unde a depus toate actele necesare pentru obținerea pașaportului achitând totodată toate taxele necesare. La data de 15.12.2004 a fost eliberat documentul de călătorie pentru victimă, iar la data de 23.12.2004 acesta a fost îmbarcată de inculpatul G. iulian și numita G. Tudorița într-un autocar ce efectua transport de persoane pe relația România – Spania. În același autocar au fost îmbarcate de cei doi și alte tinere, respectiv D. M., F. E., precum și o altă tânără pe care victima a cunoscut-o sub numele de „A.”.
La aceeași dată, victima a părăsit România prin P.T.F. Nădlac, fiind transportată în Spania în localitatea Orihuela.
După arestarea liderului grupului infracțional, membrii acestuia care au continuat să desfășoare activități legate de traficul de persoane și traficul de minori și-au schimbat zona de acțiune, întrucât exista riscul să fie depistați dacă ar fi continuat să desfășoare același gen de activități pe raza localității spaniole Puertollano.
Ajunși în localitatea Orihuela, inculpatul G. I. i-a luat pașaportul victimei, spunându-i că de fapt o adusese în Spania pentru a practica prostituția și nu pentru a o ajuta să-și găsească un loc de muncă, astfel cum se înțeleseseră la plecarea din România.
Victima nu a fost de acord să practice prostituția, însă inculpatul a amenințat-o că în cazul în care refuza să facă acest lucru urma să-i omoare părinții și să-i incendieze locuința, asigurând-o că știa unde locuieștea aceasta.
În aceste circumstanțe, victima P. S. a început să practice prostituția în condițiile impuse de inculpatul G. I., într-un club din localitatea spaniolă susmenționată, aceasta fiind supravegheată de numita G. Tudorița, cumnata inculpatului.
Victima a fost nevoită să practice prostituția timp de aproximativ o lună, după care a reușit să fugă, locuind o perioadă în localitatea Orihuela unde a reușit să obțină banii necesari revenirii în România.
Aceasta a revenit în România la data de data de 02.09.2005, prin P.T.F. B., județul Bihor. Încă de la . s-a prezentat în fața autorităților prezentând condițiile în care a fost racolată transportată și cazată în Spania precum și condițiile în care a fost exploatată fiind determinată să practice prostituția.
15. După cum s-a mai arătat deja, în cursul lunii august 2004 inculpatul P. D. a fost arestat de autoritățile spaniole. Cu toate acestea, având în vedere faptul că din exploatarea tinerelor pe care le determinau să practice prostituția membrii grupului infracțional obțineau importante profituri, aceștia au continuat să racoleze tinere pe care apoi să le transporte în străinătate în scopul exploatării acestora.
Astfel, în cursul lunii mai 2005, inculpatul G. I. le-a cunoscut pe victimele P. A.-S. și N. C.-A., cărora le-a înfățișat posibilitatea obținerii unor sume importante de bani, în Anglia, prin desfășurarea a diferite activități. Inculpatul G. I., împreună cu un alt făptuitor cunoscut sub numele de „D.”, le-a transportat în Anglia pe victimele P. A.-S. și N. C.-A.. În Londra cele două tinere au fost obligate să practice prostituția în folosul inculpatului G. I., precum și în folosul celorlați participanți la comiterea faptei.
Cu privire la cele două victime au fost audiați în cauză martorii P. C.-M. și P. P., precum și martorul cu identitatea protejată „P. A.” (declarații martori, filele 331-332, 336-339 dosar urm. pen., vol. I).
Martora P. P. a relevat faptul că, la data de 09.05.2008, fiica sa, victima P. A.-S., a plecat de la domiciliu, transmițându-i că „cineva” îi intermediase obținerea unui loc de muncă în Anglia. După aproximativ două săptămâni martora a fost contactată telefonic de victima P. S.-A., care a susținut că ar fi lucrat într-un restaurant din Londra, contra unui salariu de 700 de lire sterline, aceasta refuzând să-i ofere alte detalii legate de locul în care se afla. Ulterior, în cursul lunii octombrie 2008, martora P. P. a fost contactată de victimă, care a solicitat suma de 50 de lire sterline. După o perioadă de timp, victima a contactat-o din nou pe martoră, comunicându-i că fugise din Anglia în Spania, împreună cu o altă tânără, „Anișoara”.
Martora P. P. a perceput în mod nemijlocit faptul că, ulterior fugii victimei din Anglia, la data de 28.11.2008, fiul său, martorul P. C.-M., a fost contactat telefonic de un individ care i-a comunicat că victima P. A.-S. i-ar fi datorat suma de 1.000 de euro, cerându-i totodată să se întâlnească în zona Liceului „Dunărea” din municipiul G. pentru a „lămuri această problemă”. A mai arătat martora că fiul său s-a întâlnit cu persoana care îl contactase telefonic, ce a venit la locul convenit cu un autoturism marca Audi A6, cu numărul de înmatriculare_, aceasta prezentându-se sub numele de „I.”. În cursul urmăririi penale a fost identificat „I.” în persoana inculpatului G. I., acesta fiind de altfel cel care în perioada 2008 – 2009 utiliza autoturismul marca Audi A6 cu numărul de înmatriculare_ .
Inculpatul G. I. i-a spus martorului P. C.-M. că sora sa, victima P. A.-S., i-ar fi datorat suma de 1.000 de euro și că el și familia sa aveau la dispoziție două zile pentru a-i restitui această sumă. Pentru a fi „mai convingător”, inculpatul G. I. a deschis portbagajul autoturismului cu care se deplasa arătându-i martorului o drujbă, cu care i-a spus că îl „va tăia” dacă nu înțelegea să-i achite datoria, comunicându-i totodată că era „trimis de lumea mare a orașului”.
Ca urmare a celor întâmplate, cei doi martori au luat legătura telefonic cu victima P. A.-S., solicitându-i explicații, împrejurare în care aceasta le-a comunicat că nu avea nici un fel de datorie la inculpatul G. I. și că își achitase toate datoriile pe care le avea către acesta.
După câteva zile, inculpatul G. I. l-a contactat din nou pe martorul P. C.-M. pe care l-a întrebat dacă făcuse rost de suma de 1.000 euro, martorul cerându-i inculpatului să-l apeleze în acest sens pe tatăl său, sens în care i-a dat numărul postului telefonic. Intuind că dacă își continua acțiunile legate de primirea sumei de 1.000 de euro exista posibilitatea ca martorii să-l denunțe autorităților, inculpatul nu i-a mai contactat pe aceștia.
În ceea ce o privește pe victima N. C.-A., în cauză a fost audiat martorul cu identitatea protejată „P. A.”, prieten cu victima în cursul anului 2008 (proces-verbal de consemnare a declarației, filele 356-359 dosar urm. pen., vol. I). Acesta a arătat că inculpatul G. I., împreună cu alți făptuitori, dintre care unul cunoscut sub numele de D. I., au racolat un număr de trei tinere de pe raza municipiului G., pe care apoi le-au transportat în Anglia, unde le-au determinat, prin diferite mijloace, să practice prostituția, banii obținuți de acestea fiindu-le luați de inculpat și de făptuitori. A mai arătat martorul că a fost contactat telefonic de victima N. C.-A., care i-a povestit că ea și celelalte două tinere se aflau la Londra, fiind cazate într-o locuință fiind nevoite să practice prostituția, sens în care își racolau clienții prin intermediul unor anunțuri publicate în presa locală. De asemenea, victima i-a mai povestit martorului că atât ea cât și celelalte două tinere erau lovite de făptuitorul D. I., care era nemulțumit de sumele obținute de acestea ca urmare a practicării prostituției.
Martorul a sfătuit-o pe victima N. C.-A. ca împreună cu celelalte tineră să profite de un moment prielnic și să fugă de sub influența celor ce se ocupau de exploatarea lor, însă cunoaște că cele trei tinere au reușit acest lucru abia după ce au fost exploatate aproximativ șase luni de inculpatul G. I. și de ceilalți făptuitori.
Ulterior, martorul „P. A.” a aflat că inculpatul G. I. l-a contactat pe martorul P. C.-M. pe care l-a amenințat cu moartea în cazul în care nu îi dădea suma de 1.000 euro, bani care ar fi reprezentat o datorie a victimei P. A.-S..
La rândul său martorul „P. A.” a fost amenințat și chiar deposedat de unele bunuri de către diferite persoane determinate să facă acest lucru de către inculpatul G. I..
Apreciindu-se ca fiind dovedită situația de fapt mai sus prezentată, s-a considerat de către procurorii care au instrumentat cauza că, în drept:
I - fapta inculpatului P. D., de a constitui un grup infracțional organizat începând cu anul 2003, împreună cu inculpații N. E., G. I. și S. T., în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, grup infracțional ce a activat până la data de 05.08.2004, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate;
- fapta aceluiași inculpat care, în perioada 2002-2004, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat, transportat și/sau cazat în România, transportat, primit și/sau cazat în Spania un număr de 9 tinere majore (victimele O. I., P. M., C. C., M. P., P. P., D. G., V. G.-A., S. S. și L. E.-R.), în vederea exploatării sexuale a acestora prin determinarea la practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare ori prin constrângerea fizică sau morală a victimelor, membrii grupului infracțional însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de victime din practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;
- fapta aceluiași inculpat care în perioada 2002-2004, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat, transportat și/sau cazat în România, transportat, primit și/sau cazat în Spania un număr de 4 victime minore (victimele S. L., T. (fostă B.) Ș., V. I. și martora audiată sub identitatea protejată de „I. O.”), în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare a victimelor, membrii grupului infracțional însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de victime din practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;
II - fapta inculpatului G. (fost N.) I. de a constitui un grup infracțional organizat începând cu anul 2003, împreună cu inculpații N. E., P. D. și S. T., în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, grup infracțional ce a activat până la data de 05.08.2004 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate;
- fapta aceluiași inculpat care, în perioada 2002-2008, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat, transportat și/sau cazat în România, transportat, primit și/sau cazat în Spania un număr de 8 tinere majore (victimele C. C., L. E.-R., M. P., P. P., P. S., V. G.-A., P. A.-S. și N. C.-A.), în vederea exploatării sexuale a acestora prin determinarea la practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare ori prin constrângerea fizică sau morală a victimelor, membrii grupului infracțional însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de victime din practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;
- fapta aceluiași inculpat care, în perioada 2002-2004, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat, transportat și/sau cazat în România, transportat, primit și/sau cazat în Spania un număr de 3 victime minore (S. L., V. I. și martora audiată sub identitatea protejată de „I. O.”), în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare a victimelor, membrii grupului infracțional însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de victime din practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;
III - fapta inculpatei N. E. de a constitui un grup infracțional organizat începând cu anul 2003, împreună cu inculpații P. D., G. I. și S. T., în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, grup infracțional ce a activat până la data de 05.08.2004, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate;
- fapta aceleiași inculpate care, în perioada 2003-2004, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat, transportat și/sau cazat în România și transportat spre Spania un număr de 6 tinere majore (victimele O. I., P. M., C. C., M. P., P. P. și D. G.), în vederea exploatării sexuale a acestora prin determinarea la practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare ori prin constrângerea fizică sau morală a victimelor, membrii grupului infracțional însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de victime din practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;
- fapta aceleiași inculpate care, în perioada 2003-2004, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat, transportat și/sau cazat în România și transportat spre Spania un număr de 3 victime minore (S. L., T. (fostă B.) Ș. și martora audiată sub identitatea protejată de „I. O.”), în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare a victimelor, membrii grupului infracțional însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de victime din practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;
IV - fapta inculpatului S. T. de a constitui un grup infracțional organizat începând cu anul 2003, împreună cu inculpații N. E., G. I. și P. D., în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, grup infracțional ce a activat până la data de 05.08.2004, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate;
- fapta aceluiași inculpat care, în perioada 2003-2004, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat și transportat transportat un număr de 4 tinere majore (victimele O. I., P. M., P. P. și V. G.-A.), în vederea exploatării sexuale a acestora prin determinarea la practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare ori prin constrângerea fizică sau morală a victimelor, membrii grupului infracțional însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de victime din practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;
V - fapta inculpatei N. V. care, în cursul anului 2003, împreună cu alte persoane, a cazat-o, transportat-o și transferat-o (vândut-o) pe victima minoră S. L., în vederea exploatării sexuale a acesteia prin practicarea prostituției,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.
În urma cercetării judecătorești efectuate în cauză, analizând și coroborând mijloacele de probă administrate, instanța de fond a apreciat ca fiind - în cea mai mare parte - corectă situația de fapt reținută prin actul de inculpare. În opinia instanței de fond, materialul probator administrat în cauză a demonstrat în mod suficient și convingător existența infracțiunilor reținute în sarcina celor cinci inculpați, cu unele precizări.
Din mijloacele de probă administrate în cauză (respectiv, din declarațiile victimelor audiate în cauză, astfel cum au fost mai sus prezentate), reiese – dincolo de orice îndoială – că, în cursul anului 2003, inculpații P. D., G. (fost N.) I. și N. E. au pus bazele unui grup infracțional organizat, la care a aderat și inculpatul S. T., în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, grup infracțional ce a activat până în luna august 2004, când inculpatul P. D. (liderul grupului infracțional) a fost arestat de către autoritățile spaniole. La grupul infracțional astfel constituit au mai aderat și alte persoane, unele dintre ele rămase neidentificate, iar altele, deși identificate (cum ar fi, de exemplu, „bazele” grupului infracțional, Ș. (fostă G.) G. și S. J.-E.), nefiind trimise în judecată. Modul de organizare a grupului infracțional a rezultat fără echivoc din declarațiile victimelor audiate în cauză, care se coroborează între ele în privința persoanelor implicate în activitatea grupului infracțional și care converg asupra modalității în care acestea erau racolate, cazate în România, transportate în Spania, determinate să accepte practicarea prostituției, dar și asupra locațiilor din în care se desfășura activitatea de prostituție pe teritoriul Spaniei.
Unele dintre victimele traficului de persoane care a făcut obiectul activității infracționale a grupului condus de inculpatul P. D., au fost audiate nemijlocit de instanța de fond, acestea menținându-și declarațiile date în cursul urmăririi penale și oferind instanței detalii amănunțite cu privire la modul în care au fost racolate, cazate, transportate în Spania și determinate să se prostitueze în folosul membrilor grupului infracțional [V. (actualmente A.) G.-A. – fila 52 dosar fond, vol. III; C. (actualmente T.) C. – fila 53 dosar fond, vol. III; T. (fostă B.) Ș. - fila 54 dosar fond, vol. III; P. (fostă C.) M. - fila 55 dosar fond, vol. III].
Totuși, în opinia instanței de fond, activitatea infracțională reținută prin actul de inculpare în sarcina inculpatului G. (fost N.) I., ca fiind săvârșită în dauna numitelor P. A.-S. și N. C.-A., nu este probată dincolo de orice îndoială, astfel încât instanța de fond nu a avut în vedere, la stabilirea pedepsei ce i-a fost aplicată acestui inculpat, acest segment al activității infracționale. Într-adevăr, în cauză au existat indicii (rezultând din declarațiile martorilor P. C.-M. și P. P., respectiv din declarația martorului cu identitatea protejată „P. A.”) cu privire la traficarea, de către inculpatul G. (fost N.) I., a celor două tinere, pe teritoriul Angliei, începând cu luna mai a anului 2005, însă această presupusă activitate infracțională nu este probată în cauză prin mijloace de probă obiective, neechivoce. În aprecierea instanței, plecând de la activitatea infracțională probată ca fiind săvârșită în dauna celorlalte victime, în mod rezonabil au presupus de către organele de urmărire penală că inculpatul ar fi săvârșit fapte similare și față de numitele P. A.-S. și N. C.-A., aceste presupuneri fiind întărite de declarațiile martorilor menționați. Însă, datele care au rezultat din mijloacele de probă administrate în cauză cu privire la acest segment al activității infracționale imputate inculpatului G. (fost N.) I. nu au putut fi reținute decât ca având valoarea probantă a unor indicii, iar nu a unor fapte probatorii, astfel încât acestea nu au putut sta la baza pronunțării unei condamnări. Într-adevăr, identificarea și audierea numitelor P. A.-S. și N. C.-A. ar fi putut furniza suficiente elemente probatorii în dovedirea acestei presupuse activități infracționale a inculpatului G. (fost N.) I., însă, deși s-a încercat de către instanța de fond în cursul cercetării judecătorești, nu s-a reușit găsirea și aducerea numitelor P. A.-S. și N. C.-A. pentru a fi audiate, acestea fiind plecate din țară, fără a se cunoaște unde anume locuiesc la acest moment.
Astfel fiind, în privința inculpatului G. (fost N.) I. instanța de fond a reținut că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată (prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.), numai în legătură cu victimele C. C., L. E.-R., M. P., P. P., P. S. și V. G.-A..
Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că activitatea infracțională desfășurată de inculpata N. V. nu se circumscrie infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, ci infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 din același act normativ. Astfel, potrivit declarațiilor martorei S. L. (filele 161-169 dosar urm. pen., vol. I), inculpata N. V. a început activitatea infracțională în dauna sa după momentul în care inculpatul P. D. a fost arestat de către autoritățile spaniole. Or, acest lucru s-a întâmplat în luna august 2004, dată la care martora împlinise deja vârsta de 18 ani, aceasta fiind născută la data de 08.04.1985.
În consecință, în condițiile în care în privința inculpatei N. V. în cauză nu s-a dovedit că aceasta ar fi săvârșit vreo infracțiune în dauna victimei S. L. mai înainte de 08.04.2003, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acesteia, din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare.
În fine, în privința inculpatului P. D., instanța de fond a constatat că, pentru activitatea infracțională desfășurată în dauna victimei P. (fostă C.) M., acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 498/2005 din 11.11.2005 a Tribunalului Provincial Madrid - Secția a VI-a (depusă la dosarul cauzei, în traducere legalizată – filele 194-235 dosar fond, vol. III), astfel cum aceasta a fost recunoscută prin sentința penală nr. 160/29.08.2007 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală (pronunțată în dosarul nr._, atașat la dosarul cauzei), astfel încât acest segment al activității infracționale a inculpatului P. D. nu a fost avut în vedere la stabilirea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, întrucât astfel s-ar aduce atingere principiului non bis in idem.
Pe de altă parte, datorită modificărilor aduse succesiv dispozițiilor art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, instanța de fond a apreciat că se impune reținerea în încadrările juridice ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, incriminate prin legea menționată, și a dispozițiilor art. 13 Cod penal, referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.
Astfel, în ceea ce privește art. 12 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, instanța de fond a observat că acesta a suferit mai multe modificări, ultima dintre acestea (realizată prin Legea nr. 230/2010) stabilind pentru varianta normativă prevăzută la alineatul 1 pedeapsa închisorii de la 3 ani la 10 ani (față de pedeapsa închisorii de la 3 ani la 12 ani, astfel cum a fost inițial stabilită), ceea ce determină – în mod obligatoriu, în baza art. 13 Cod penal – reținerea acestei din urmă forme a alineatului 1 al acestui articol.
Cu privire la art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, instanța de fond a constatat că, prin O.U.G. nr. 79/2005 (publicată în Monitorul Oficial nr. 629/19.07.2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005) s-au adus modificări semnificative în ceea ce privește tratamentul sancționator aplicabil traficului de minori, astfel încât forma inițială a art. 13 din lege, nemodificat, apare ca fiind cea mai favorabilă inculpaților. În mod greșit prin actul de inculpare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, în forma în vigoare la momentul întocmirii rechizitoriului, încadrarea juridică corectă a faptelor deduse judecății fiind aceea prevăzută de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, în forma sa inițială, nemodificată. Această observație este valabilă inclusiv pentru inculpatul G. (fost N.) I., a cărui activitate infracțională urmează a se considera ca fiind consumată în luna ianuarie 2005, ca urmare a nereținerii faptelor imputate ca fiind săvârșite în dauna numitelor P. A.-S. și N. C.-A..
În opinia instanței de fond, în privința acestor chestiuni legate de încadrarea juridică nu a fost necesar a se face aplicarea dispozițiilor art. 334 C.proc.pen., reținerea art. 13 C.pen. nefiind, de fapt, o schimbare de încadrare juridică în sensul acestui text de lege, ci mai degrabă o problemă legată de corecta aplicare a legii în timp. În plus, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei participanții procesuali și-au expus punctele de vedere cu privire la această problemă.
Așa fiind, în drept s-au reținut următoarele:
A. - fapta inculpatului P. D. de a constitui un grup infracțional organizat începând cu anul 2003, împreună cu inculpații N. E., G. I. și S. T., în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, grup infracțional ce a activat până la data de 07.08.2004, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate;
- fapta inculpatului P. D. care, în perioada 2002 – 07.08.2004, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat, transportat și/sau cazat în România, transportat, primit și/sau cazat în Spania un număr de 8 tinere majore (victimele O. I., C. C., M. P., P. P., D. G., V. G.-A., S. S. și L. E.-R.), în vederea exploatării sexuale a acestora prin determinarea la practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare ori prin constrângerea fizică sau morală a victimelor, membrii grupului infracțional însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de victime din practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 13 C.pen.;
- fapta inculpatului P. D. care, în perioada 2002 – 07.08.2004, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat, transportat și/sau cazat în România, transportat, primit și/sau cazat în Spania un număr de 4 victime minore (victimele S. L., T. (fostă B.) Ș., V. I. și martora audiată sub identitatea protejată de „I. O.”), în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare a victimelor, membrii grupului infracțional însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de victime din practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 13 C.pen.
În privința inculpatului P. D. s-a impus a fi reținute și dispozițiile art. 37 lit. b C. pen., referitoare la recidiva postexecutorie. Astfel, din fișa de antecedente penale a inculpatului (fila 80 dosar fond, vol. I) a rezultat că, prin sentința penală nr. 1019/22.08.1989 a Judecătoriei G., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 692/10.11.1989 a Tribunalului G., acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 201 alin. 2 C.pen., art. 200 alin. 2 C.pen., 197 alin. 1 C.pen. și art. 197 alin. 2 C.pen.
Ulterior, prin sentința penală nr. 956/18.09.1990 a Judecătoriei G., s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, stabilită prin sentința penală 1019/22.08.1989 a aceleiași instanțe, în pedepsele componente, cu înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat, și conform art. 4 din Decretul-lege nr. 23/1990, s-au constatat grațiate pedepsele de câte 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa de 6 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute doar pedeapsa de 7 ani închisoare.
Inculpatul a început executarea pedepsei la data de 10.10.1988, fiind liberat condiționat la data de 08.10.1991, cu un rest rămas neexecutat de 1463 zile. Prin săvârșirea infracțiunilor din prezenta cauză, înaintea împlinirii termenului de reabilitare judecătorească pentru pedeapsa aplicată prin sentința penală mai sus menționată, inculpatul P. D. se află, așadar, în stare de recidivă postexecutorie, fiindu-i aplicabile prevederile art. 37 lit. b C.pen.;
B. - fapta inculpatului G. (fost N.) I. de a constitui un grup infracțional organizat începând cu anul 2003, împreună cu inculpații N. E., P. D. și S. T., în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, grup infracțional ce a activat până la data de 07.08.2004 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate;
- fapta inculpatului G. (fost N.) I. care, în perioada 2002 – ianuarie 2005, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat, transportat și/sau cazat în România, transportat, primit și/sau cazat în Spania un număr de 6 tinere majore (victimele C. C., L. E.-R., M. P., P. P., P. S. și V. G.-A.), în vederea exploatării sexuale a acestora prin determinarea la practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare ori prin constrângerea fizică sau morală a victimelor, membrii grupului infracțional însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de victime din practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 13 C.pen.;
- fapta inculpatului G. (fost N.) I. care, în perioada 2003 – august 2004, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat, transportat și/sau cazat în România, transportat, primit și/sau cazat în Spania un număr de 3 victime minore (S. L., V. I. și martora audiată sub identitatea protejată de „I. O.”), în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare a victimelor, membrii grupului infracțional însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de victime din practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 13 C.pen.;
C.- fapta inculpatei N. E. de a constitui un grup infracțional organizat începând cu anul 2003, împreună cu inculpații P. D., G. I. și S. T., în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, grup infracțional ce a activat până la data de 07.08.2004, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate;
- fapta inculpatei N. E. care, în perioada 2002 – august 2004, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat, transportat și/sau cazat în România și transportat spre Spania un număr de 6 tinere majore (victimele O. I., P. M., C. C., M. P., P. P. și D. G.), în vederea exploatării sexuale a acestora prin determinarea la practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare ori prin constrângerea fizică sau morală a victimelor, membrii grupului infracțional însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de victime din practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 13 C.pen.;
- fapta inculpatei N. E. care, în perioada 2003 – august 2004, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat, transportat și/sau cazat în România și transportat spre Spania un număr de 3 victime minore (S. L., T. (fostă B.) Ș. și martora audiată sub identitatea protejată de „I. O.”), în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare a victimelor, membrii grupului infracțional însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de victime din practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 13 C.pen.;
D. - fapta inculpatului S. T. de a constitui un grup infracțional organizat începând cu anul 2003, împreună cu inculpații N. E., G. I. și P. D., în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, grup infracțional ce a activat până la data de 05.08.2004,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate;
- fapta inculpatului S. T. care, în perioada 2003 – august 2004, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat și transportat un număr de 4 tinere majore (victimele O. I., P. M., P. P. și V. G.-A.), în vederea exploatării sexuale a acestora prin determinarea la practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare ori prin constrângerea fizică sau morală a victimelor, membrii grupului infracțional însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de victime din practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 13 C.pen.
Cum infracțiunile au fost comise în concurs real, pentru fiecare dintre inculpații P. D., G. (fost N.) I., N. E. și S. T. fiind instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a C.pen.
E - fapta inculpatei N. V. care, în cursul anului 2003, a cazat-o, transportat-o și transferat-o (vândut-o) pe victima majoră S. L., în vederea exploatării sexuale a acesteia prin practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13 C.pen.
Constatând, așadar, că faptele deduse judecății în prezenta cauză prezintă gradul de pericol social specific unor infracțiuni, față de împrejurările în care s-au comis acestea și de urmările produse, instanța de fond a apreciat că, în cauză, se impune aplicarea – față de fiecare inculpat – a câte unei pedepse cu închisoarea, pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina lor, o atare pedeapsă constituind un mijloc apt de reeducare a acestora, astfel încât să se formeze o atitudine corectă față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
Pe latură civilă, instanța de fond a observat că victimele V. G.-A., M. P., S. L., T. (fostă Badic) Ș., P. (fostă C.) M., „I. O.”, S. S., V. I., O. I., D. G., P. P., C. C., L. E.-R. și P. S. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În temeiul art. 19 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, în referire la art. 118 alin. 1 lit. e C.pen., instanța de fond a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpații P. D., G. (fost N.) I. și N. E. a câte 200.000 euro (sau echivalentul în lei al acestei sume, la momentul executării măsurii confiscării), iar de la inculpata N. V. a sumei de 2.000 euro (sau echivalentul în lei al acestei sume, la momentul executării măsurii confiscării). Totodată, în scopul executării măsurii de siguranță a confiscării, instanța a menținut măsurile asigurătorii instituite în cauză.
Împotriva acestei sentința penale au declarat apel inculpații G. (fost N.) I., N. V., N. (fostă R.) E. și P. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prin apărătorii lor aleși, motivele arătate în mod detaliat în partea introductivă a prezentei decizii penale.
În esență, inculpații G. (fost N.) I. și N. (fostă R.) E. au susținut că în mod greșit au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, atât timp cât au participat la săvârșirea faptei în mod episodic, având o contribuție redusă în cazul fiecărei victime avute în vedere prin rechizitoriu, participare care este acoperită prin reținerea agravantelor prevăzute în art.12 alin.2 lit.a și art.13 alin.3 din Legea nr.678/2001, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice din cele trei infracțiuni reținute în sarcina fiecăruia, în cele două infracțiuni incriminate de Legea nr.678/2001 și, în această încadrare juridică, să se procedeze la reindividualizarea pedepselor prin reținerea în favoarea fiecăruia a circumstanței atenuante prevăzută de art.74 alin.1 lit.a Cod Penal, cu consecința aplicării unei pedepse rezultante care să permită suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în condițiile art.861 Cod Penal.
Au susținut că această soluție se impune, cu atât mai mult cu cât actele materiale privindu-le pe victimele V. G. A. și M. P. au fost comise anterior intrării în vigoare a Legii nr.39/3003.
La rândul său inculpatul P. D. a susținut că se impune schimbarea încadrării juridice, în sensul invocat de coinculpații G. (fost N.) I. și N. (fostă R.) E., precum și înlăturarea din activitatea infracțională a actelor materiale vizându-le pe victimele P. P., O. I. și T. Ș., întrucât prin declarațiile date în fața autorităților judiciare spaniole, au contribuit la condamnarea acestuia în Spania.
Inculpata N. V. a susținut că, în raport de cuantumul pedepsei aplicată de instanța de fond, s-ar impune schimbarea modalității de executare și anume, suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform dispozițiilor art.81 – 82 Cod Penal.
S-a solicitat admiterea apelurilor conform celor invocate.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că prima instanță a reținut, pe baza probatoriului administrat, o corectă stare de fapt și a dat faptelor reținute în sarcina fiecărui inculpat încadrarea juridică corespunzătoare.
Astfel, cu probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile victimelor V. G. A., M. P., S. L., T. Ș. (fostă B.), C. M. (actual P.), I. O. (martor cu identitate protejată), S. S., V. I. (cunoscuta ca Yasmin) – actual A., O. I., D. G., P. P., T. (C.) C., L. E. R., P. S., audiate în calitate de martore, declarații care se coroborează între ele dar și cu declarațiile martorilor P. T., M. C., B. I., Ghiulțu M., C. I. Vicu, M. S. Ș., Tenț F. I., B. F. C., B. M., V. M. M. s-a demonstrat că începând cu anul 2003, inculpații P. D., N. E., G. (fost N.) I. și S. T., au constitui un grup infracțional organizat ce a activat până la data de 05.08.2004, în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori.
În cadrul grupului, inculpatul P. D. a avut rolul de lider, acestuia revenindu-i atât sarcina de a racola tinere, cât și de a le transporta în Spania, unde le caza în imobile închiriate. Totodată acesta avea rolul de a determina tinerele să se prostitueze și de a centraliza sumele obținute de acestea prin practicarea prostituției, de a dispune împărțirea acestora, având și atribuția de a „investi” și „plasa” aceste sume.
La rândul său inculpatul G. I. avea rolul de a racola tinere, de a le asigura obținerea documentelor de călătorie și transportul până în Spania, unde acestea erau „recepționate” de inculpatul P. D., care se preocupa de cazarea și de plasarea lor în cluburile în care urmau să practice prostituția, după ce, în prealabil, le determina să facă acest lucru.
În ceea ce o privește pe inculpata N. E., aceasta avea în cadrul grupului atât rolul de a racola tinere, de a le caza în locuința sa din România, cât și de a le facilita obținerea pașapoartelor.
De asemenea, deși în cadrul grupului fiecare membru avea atribuții bine definite, pe parcursul timpului, pentru maximizarea profiturilor și îndeplinirea scopului infracțional urmărit, aceștia au ajuns să își schimbe între ei rolurile.
Metoda de racolare a tinerelor cea mai des utilizată de membrii grupului infracțional era aceea a oferirii unor locuri de muncă bine plătite în Spania, aceștia oferindu-se să le achite acestora toate cheltuielile legate de obținerea documentelor de călătorie și a transportului până în Spania, victimele urmând să le achite contravaloarea acestor cheltuieli „la primul salariu”.
În general, toți membrii grupării le înfățișau victimelor posibilitatea obținerii unor câștiguri importante în străinătate. În realitate, la sosirea în Spania, tinerele erau deposedate de actele de identitate, după care cazate pentru scurt timp într-un imobil închiriat în acest scop de membrii grupului infracțional, pretinzându-li-se să restituie imediat datoriile pe care le aveau și oferindu-li-se ca singură alternativă pentru acest lucru practicarea prostituției. În condițiile în care tinerele refuzau să practice prostituția, acestea erau inițial amenințate că membrii familiilor aflați în țară (inclusiv copiii) urmau să fie omorâți, că li se vor incendia locuințele, după care se trecea la constrângerea fizică a victimelor, acestea fiind în mod repetat bătute, până când acceptau să practice prostituția în condițiile impuse de membrii grupului infracțional.
Curtea nu va primi solicitarea inculpaților P. D., N. E. și G. I. vizând schimbarea încadrării juridice, întrucât, contrar susținerilor formulate de inculpați, prin apărătorii lor aleși, în cauză s-a demonstrat fără dubiu atât constituirea grupului infracțional organizat, astfel cum acesta este definit de dispozițiile art. 2 lit. a teza I din Legea nr. 39/2003, potrivit cărora, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, prin modalitatea în care au acționat inculpații, relevată de declarațiile martorelor audiate în cauză (atât cu privire la modul în care erau racolate, cazate și transportate în Spania, dar și sub aspectul organizării activității de prostituție în cluburile din Spania, în fiecare dintre aceste cluburi fiind plasată câte o „bază” care se ocupa de strângerea banilor de la victime și remiterea lor, în special, către inculpatul P. D.), fiecare dintre inculpați având roluri bine determinate în cadrul grupului și fiind pregătit să preia în orice moment atribuțiile oricărui alt membru al grupului, cât și materializarea scopului grupului, prin săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori ambele în formă continuată, prevăzute de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen și de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen, în ce îl privește pe inculpatul P. D. și cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod Penal, în cauză aplicându-se regulile concursului de infracțiuni, conform dispozițiilor art.7 alin.3 din Legea nr.39/2003.
Așa fiind, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a procedat la condamnarea fiecăruia dintre inculpații apelanți P. D., N. E. și G. I., reținând în drept că:
I - fapta inculpatului P. D., de a constitui un grup infracțional organizat începând cu anul 2003, împreună cu inculpații N. E., G. I. și S. T., în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, grup infracțional ce a activat până la data de 05.08.2004, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate;
- fapta aceluiași inculpat care, în perioada 2002-2004, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat, transportat și/sau cazat în România, transportat, primit și/sau cazat în Spania un număr de 9 tinere majore (victimele O. I., P. M., C. C., M. P., P. P., D. G., V. G.-A., S. S. și L. E.-R.), în vederea exploatării sexuale a acestora prin determinarea la practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare ori prin constrângerea fizică sau morală a victimelor, membrii grupului infracțional însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de victime din practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;
- fapta aceluiași inculpat care în perioada 2002-2004, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat, transportat și/sau cazat în România, transportat, primit și/sau cazat în Spania un număr de 4 victime minore (victimele S. L., T. (fostă B.) Ș., V. I. și martora audiată sub identitatea protejată de „I. O.”), în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare a victimelor, membrii grupului infracțional însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de victime din practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;
II - fapta inculpatului G. (fost N.) I. de a constitui un grup infracțional organizat începând cu anul 2003, împreună cu inculpații N. E., P. D. și S. T., în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, grup infracțional ce a activat până la data de 05.08.2004 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate;
- fapta aceluiași inculpat care, în perioada 2002-2008, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat, transportat și/sau cazat în România, transportat, primit și/sau cazat în Spania un număr de 8 tinere majore (victimele C. C., L. E.-R., M. P., P. P., P. S., V. G.-A., P. A.-S. și N. C.-A.), în vederea exploatării sexuale a acestora prin determinarea la practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare ori prin constrângerea fizică sau morală a victimelor, membrii grupului infracțional însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de victime din practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;
- fapta aceluiași inculpat care, în perioada 2002-2004, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat, transportat și/sau cazat în România, transportat, primit și/sau cazat în Spania un număr de 3 victime minore (S. L., V. I. și martora audiată sub identitatea protejată de „I. O.”), în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare a victimelor, membrii grupului infracțional însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de victime din practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;
III - fapta inculpatei N. E. de a constitui un grup infracțional organizat începând cu anul 2003, împreună cu inculpații P. D., G. I. și S. T., în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, grup infracțional ce a activat până la data de 05.08.2004, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate;
- fapta aceleiași inculpate care, în perioada 2003-2004, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat, transportat și/sau cazat în România și transportat spre Spania un număr de 6 tinere majore (victimele O. I., P. M., C. C., M. P., P. P. și D. G.), în vederea exploatării sexuale a acestora prin determinarea la practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare ori prin constrângerea fizică sau morală a victimelor, membrii grupului infracțional însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de victime din practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;
- fapta aceleiași inculpate care, în perioada 2003-2004, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat, transportat și/sau cazat în România și transportat spre Spania un număr de 3 victime minore (S. L., T. (fostă B.) Ș. și martora audiată sub identitatea protejată de „I. O.”), în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare a victimelor, membrii grupului infracțional însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de victime din practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;
Cum inculpatul P. D. a fost condamnat în Spania doar pentru activitatea infracțională desfășurată pe teritoriul acestei țări, Curtea constată ca fiind nejustificată solicitarea privind înlăturarea actelor materiale vizându-le pe victimele P. P., T. Ș. și O. I., împrejurare în care că va da un fine de neprimire acestei solicitări.
Nici solicitarea inculpaților N. E. și G. I. privind reținerea în favoarea lor a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art.74 alin.1 lit.a Cod Penal nu va fi primită, având în vedere că lipsa antecedentelor penale nu poate fi reținută automat ca circumstanță atenuantă, atât timp cât nu este coroborată cu alte elemente de fapt pozitive, care să demonstreze că într-adevăr cei doi inculpați au avut o bună conduită anterior săvârșirii infracțiunilor.
Față de datele care caracterizează faptele astfel cum au fost reținute mai sus precum și datele care caracterizează persoana celor trei inculpați, Curtea constată că instanța de fond în mod judicios a procedat la individualizarea răspunderii penale și dozarea pedepselor, cu respectarea criteriilor generale înscrise în art. 72 C.pen., având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina lor, pericolul social concret al faptelor comise (apreciat, mai cu seamă, prin prisma întinderii în timp a activității infracționale, dar și a numărului mare de persoane, inclusiv minore, traficate, respectiv din perspectiva traumelor fizice, dar mai ale psihice la care au fost supuse victimele infracțiunilor săvârșite de inculpați), modul de săvârșire al faptelor (în grup organizat, pe baza unui plan bine pus la punct, prin inducerea în eroare a victimelor cu privire la natura muncii pe care urmau să o desfășoare în Spania, dar și prin amenințarea ori lovirea acestora pentru a le determina să practice prostituția), atitudinea fiecăruia dintre inculpați pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, precum și gradul de participare al acestora la faptele deduse judecății, instanța de fond făcând o corectă aplicare a principiului proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptelor și făptuitorilor.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei cât și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, precum și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii penale aplicate.
Ca măsură de constrângere și reeducare, astfel cum a statuat ICCJ într-o decizie de speță, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.
Așa fiind,Curtea constată, că pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpații P. D., N. E. și G. I., precum și modalitatea de executare stabilită, răspund exigențelor art. 52 Cod penal, fiind în măsură să asigure reeducarea celor trei inculpați, în cauză nefiind incidente dispozițiile art.861 Cod Penal, astfel cum au solicitat inculpații N. E. și G. I..
În ce o privește pe inculpata apelantă N. V., Curtea constată că instanța de fond a manifestat clemență stabilind ca modalitate de executare a pedepsei aplicate, suspendarea sub supraveghere, având conduita procesuală incorectă a inculpatei, gravitatea faptei reținută în sarcina acesteia, modul și mijloacele de săvârșire, trauma fizică și psihică la care a fost supusă martora S. L., care abia ieșită de sub autoritatea inculpatului P. D., a fost mai întâi înșelată de inculpată că merg în G. să muncească amândouă, pentru ca ulterior să o oblige să se prostitueze și, constatând refuzul martorei precum și încercarea acesteia de a fugi, a vândut-o unor greci pentru care martora a trebuit să muncească până ce aceștia și-au recuperat „prețul plătit” în suma de 2000 dolari. Însă, în lipsa apelului parchetului, în propria cale de atac, instanța de apel nu poate crea inculpatei o situație mai grea, astfel că, reținând că în cauză nu se justifică nicicum aplicarea dispozițiilor art.81 – 82 Cod Penal privind suspendarea condiționată, va da un fine de neprimire acestei solicitări.
Pentru toate aceste motive constatând că apelurile de față nu sunt întemeiate, Curtea le va respinge, conform dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, cu consecința obligării fiecărui inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații N. (fostă R.) E. ( CNP-_, fiica lui natural și T., născută la data de 11.12.1959 în G., cetățenie română, studii 8 clase, fără ocupație, căsătorită, fără antecedente penale, domiciliată în G., ., ..21), N. V. ( CNP-_, fiica lui M. și E., născută la data de 12.12.1979 în Mun.G., jud.G., cetățenie română, studii 10 clase, fără ocupație, necăsătorită, fără antecedente penale, domiciliată în G., ., .), G. (fost N.) I. (CNP-_, fiul lui M. și E., născut la data de 14.07.1983 în G., cetățenie română, studii 8 clase, fără ocupație, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în G., ., ..21, jud. G.) și P. D. ( CNP-_, fiul lui V. și T., născut la data de 25.01.1970 în ., cetățean român, arestat în altă cauză, cu antecedente penale, recidivist, domiciliat în Mun. C., ., . B, . deținut în Penitenciarul G.).
Scade din pedeapsa aplicată inculpatului P. D. timpul executat cu începere de la data de 07.08.2004 la zi, respectiv 25.06.2013.
Obligă pe fiecare dintre inculpații N. (fostă R.) E. și P. D. la plata către stat a câte 600 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare, din care, sumele de câte 400 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu - 100 lei pentru av. T. Tincuța (inculpat N. (fostă R.) E.), 100 lei pentru avocat M. M. (inculpat P. D.) și câte 300 lei av. D. S. A. (martorele/victime ale infracțiunilor deduse judecății), vor fi avansate din fondurile M.J. către Baroul G..
Obligă pe fiecare dintre inculpații N. V. și G. (fost N.) I. la plata către stat a câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 300 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu - av. D. S. A. (pentru martorele/victime ale infracțiunilor deduse judecății) vor fi avansate din fondurile M.J. către Baroul G..
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelații – inculpați P. D., N. V., N. (fostă R.) E. și G. (fost N.) I..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.06.2013.
PREȘEDINTE, Ptr. JUDECĂTOR,
MIȚA M. D. - L. C.
Conf. art.312 C.pr.pen.
Președintele Curții de Apel G.
Judecător M. N.
Grefier,
E. B.
Red. și Tehnored.
M.M. – 26.07.2013 Fond. - D.I.B.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 196/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 841/2013.... → |
|---|
