Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 977/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Curtea de Apel GALAŢI - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 977/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 12416/233/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 977/R

Ședința publică de la 21 Iunie 2013

Completul compus din:

Președinte -D.-I. B.

Judecător -D. N.

Judecător -Mița M.

Grefier -F. B.

Ministerul Public a fost reprezentat prin PROCUROR – M. P.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

La ordine fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA G. și inculpatul M. V. și partea responsabilă civilmente . ., împotriva sentinței civile nr. 413 din 11.03.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .

La apelul nominal au răspuns: inculpatul M. V. asistat de avocat ales I. I. cu delegație la dosar, intimata parte vătămată I. C. I. prin reprezentant legal I. E. și recurenta parte responsabilă civilmente . prin administrator B. V., asistat de avocat Posede L., lipsă fiind intimatele părți civile S. C. de Urgență pentru Copii Sf. I. G., S. C. Județean de Urgență Sf. A. A. G..

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Reprezentanții părților prezente și reprezentantul Parchetului, fiecare având cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat.

Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, alte chestiuni prealabile sau excepții de ridicat, în conformitate cu art. 38513 Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Parchetului consideră că sentința penală recurată este nelegală din următoarele motive:

În opinia sa, cuantumul pedepsei aplicate inculpatului este stabilit în mod nelegal. Instanța a aplicat disp. art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, limitele pedepsei pentru infracțiunea prev. de 184 alin. 2 și 4 Cod penal fiind de la 6 luni la 3 ani. Reținând și circumstanțe atenuante pedeapsa trebuia să fie coborâtă sun 4 luni închisoare.

Consideră că în mod greșit a stabilit și termenul de încercare, acesta ar fi trebuit să fie stabilit în mod corect raportat la pedeapsa care va fi reținută.

În ceea ce privește obligarea cheltuielilor datorate către stat, instanța a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata de despăgubiri civile.

Din punctul său de vedere trebuiau aplicate disp. art. 199 alin 1 și 3 Cod procedură penală și la obligarea la plata cheltuielilor avansate de stat.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate, și în rejudecare să se aibă în vedere cele invocate.

Avocat P. L., pentru partea responsabilă civilmente ., arată că cererea de recurs a fost formulată de către această societate vizând latura civilă, respectiv răspunderea angajată în solidar cu inculpatul M. V..

Consideră că obligarea societății . în solidar cu inculpatul M. V. la plata despăgubirilor civile este netemeinică, motivat de faptul că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale atât cele generale care vizează prejudiciul, faptă, vinovăție, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, cât și cele speciale referitor la raportul de prepușenie și săvârșirea faptei ilicite de către prepus în cadrul funcțiilor încredințate de către comitent.

În privința condițiilor generale nu este nimic de discutat ele fiind întrunite în persoana inculpatului. De asemenea raportul de prepușenie dintre societate și inculpat există.

Cea de a doua condiție specială, respectiv ca fapta săvârșită de inculpat să fi fost în exercitarea funcțiilor încredințate de către societate de către comitent, ea nu există, respectiv nu este întrunită.

Susține că din declarațiile martorului B. V., administratorul soc. . – B. V., rezultă că la data de 3.09.2010, când s-a întâmplat evenimentul respectiv, între orele 7,30-8,00, inculpatul a primit dispoziții de a se deplasa cu tractorul GL-26Tulucești la Balta B. pentru a efectua lucrări agricole. După ce a primit aceste dispoziții în loc să urmeze sarcinile trasate de către reprezentantul legal al societății, inculpatul s-a deplasat din proprie inițiativă, și mai mult decât atât, cu ascunderea intenției sale, la locuința personală motivând că avea de transportat un sac de floarea soarelui care era greu și nu-l putea transporta cu mâna.

Ulterior a fost contactat telefonic de către reprezentantul societății ca să întrebe dacă a ajuns la destinație. Inculpatul a precizat că este la jumătatea drumului și urmează să ajungă în curând, situație care așa cum a fost dovedită într-un final era nereală.

Astfel, că fapta așa cum a fost ea săvârșită, chiar dacă avea raport de prepușenie cu societatea (întrucât exista raport de muncă), chiar dacă a fost produsă cu tractorul care aparținea și aparține în continuare societății, inculpatul nu se afla în exercitarea atribuțiilor care îi erau date de societate.

Este de acord cu faptul că art. 1000 alin. 3 cod civil instituie o garanție generală privind interesele părții vătămate de a fi despăgubită, dar totuși aceste interese și această garanție trebuie să se circumscrise obligațiilor și condițiilor legale de antrenare a răspunderii civile delictuale. Cu alte cuvinte prepusul trebuie să acționeze în momentul săvârșirii faptei prejudiciabile în interesul comitentului și nu în interes personal. În limitele dispozițiilor încredințate și cu respectarea instrucțiunilor pe care comitentul (angajatorul) i le-a dat.

Or, din întreg probatoriu rezultă că inculpatul a acționat exclusiv în interes propriu, el s-a abătut de la traseul pe care urma să îl parcurgă de la sediul societății până la locul destinației (în câmp) în Balta B. unde urma să efectueze lucrări agricole, ducându-se acasă. Fapt care așa cum a arătat a fost ascuns și reprezentantului legal.

Rezultă așadar că atunci când prepusul acționează în interes propriu nu poate fi antrenată răspunderea în solidară a comitentului întrucât acesta nu acționa în baza dispozițiilor și în realizarea sarcinilor trasate de către comitent.

În concluzie solicită, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. b admiterea recursului și casarea în parte a sentinței penale recurate cu privire la latura civilă, și în rejudecare să se dispună respingerea cererii de antrenare a răspunderii solidare a societății comerciale . în calitate de parte responsabilă civilmente, întrucât aceasta nu se face în nici un fel vinovată și răspunzătoare de fapta inculpatului.

Avocat ales I. I., pentru recurentul - inculpat M. V., în ceea ce privește recursul declarat de inculpat are rugămintea de a se avea în vedere faptul că nu este vorba de aceleași motive ca și cele ale P. de pe lângă Judecătoria G..

În ceea ce privește primul motiv de nelegalitate invocat solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a beneficiat de disp. art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală astfel că limitele de pedeapsă după reducerea cu o treime au devenit de la 4 luni la 2 ani închisoare ca urmare a reținerii disp. art. 74 alin. 1 lit. a și c precum și a disp. art. 76 alin. 1 lit. e.

Apreciază că pedeapsa pentru a fi una legală trebuia stabilită sub minimul de 4 luni de închisoare.

Față de al doilea motiv de recurs solicită ca instanța de control să dea o corectă aplicare a disp. art. 82 alin. 1 Cod penal în sensul stabilirii unui termen de încercare format din cuantumul pedepsei la care se află adăugată o perioadă de timp 2 ani de zile și nu de 3 ani așa cum a stabilit-o instanța de fond.

În ceea ce privește al treilea motiv de recurs solicită admiterea acestuia și să se dea eficiență disp. art. 191 alin. 3 Cod procedură penală referitor la obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește recursul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria G. formulează concluzii de admitere.

Cu privire la recursul declarat de partea responsabilă civilmente . solicită respingerea acestuia ca nefundat.

În opinia sa, în mod corect instanța de fond a considerat că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a părții responsabile civilmente.

De asemenea solicită ca instanța de control să aibă în vedere că între exercițiul funcției și fapta săvârșită există o legătură de conexitate, astfel încât funcția este cea i-a procurat inculpatului instrumentul faptei, respectiv tractorul agricol, precum și prilejul care a înlesnit săvârșirea acestuia. Chiar dacă inculpatul ar fi abuzat de funcția dumnealui, așa cum s-a susținut, apreciază că răspunderea comitentului este angajată, funcția fiind prilejul care a făcut posibilă săvârșirea acestei infracțiuni.

În concluzie solicită a se menține dispozițiile din sentința penală recurată cu privire la obligarea în solidar a părții responsabile civilmente cu inculpatul la plata despăgubirilor civile din prezenta cauză.

Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului declarat de inculpatul M. V., motivele fiind comune cu cele formulate de către parchet.

În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă responsabilă civilmente . solicită respingerea acestuia ca nefondat.

În opinia sa în mod corect instanța de fond a obligat în solidar inculpatul cu partea responsabilă civilmente având în vedere că inculpatul la momentul săvârșirii infracțiunii era angajat al societății, se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, plecând să îndeplinească o sarcină de serviciu ce-i fusese trasată de administrator. Acesta a comis accidentul rutier respectiv întrucât nu a respectat practic dispozițiile referitoare la circulația rutieră în momentul în care transporta utilajul agricol spre Balta Bădălam. Consideră că astfel sunt îndeplinite condițiile civile delictuale.

Avocat P. L., pentru partea responsabilă civilmente ., în replică, arată că nu are nicio relevanță legea privind circulația pe drumurile publice, pentru că în prezenta cauză, în sarcina inculpatului i-au fost reținute cu totul alte fapte, fiind vorba despre un alt temei legal. Intimatul a nesocotit ordinile date de către administratorul societății, l- a mințit pe administrator când a sunat să îl întrebe dacă a ajuns și a arătat că este în drum către destinație. Or, el era în altă parte. Aceasta fiind esența recursului declarat.

În ceea ce privește recursurile declarat atât de către P. de pe lângă Judecătoria G. cât și de către inculpat, primele două motive vizează latura penală și urmează să apreciați.

Față de al treilea motiv de recurs care vizează latura civilă a cauzei formulează concluzii de respingere pentru ambele, întrucât apreciază că din acest punct de vedere soluția instanței de fond este corectă și legală. Depune concluzii scrise.

Intimata parte vătămată I. C. I. prin reprezentant legal I. E. solicită să i se achite daunele morale în sumă de 5.000 lei.

Consideră că cel care a făcut fapta trebuie să plătească, iar dacă nu are banii să facă închisoare. Susține că a încercat să discute cu inculpatul pentru a începe să facă plăți parțiale (în rate: 2-3 milioane lei vechi) însă acesta a refuzat să discute.

Conform prevederilor art. 385 13 alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt inculpatului M. V. acesta arată că regretă fapta și speră să nu se mai repete.

După închiderea dezbaterilor și deliberare,

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 413/11.03.2013 a Judecătoriei G. s-a dispus condamnarea inculpatului M. V., la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen. și art. 74 alin. 1 lit. a și c C.pen., în referire la art. 76 alin. 1 lit. e teza I C.pen. (faptă săvârșită la data de 03.09.2010, parte vătămată I. I. C.). În temeiul art. 81 alin. 1 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului M. V., pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni, termen stabilit în condițiile art. 82 alin. 1 C.pen. În temeiul art. 71 alin. 2 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale, respectiv pe durata termenului de încercare de 3 ani și 4 luni. În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/08.04.2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.), s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul M. V., în vederea introducerii profilului său genetic în S.N.D.G.J.

Pe latură civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Asociației Fondului de Protecție a Victimelor Străzii. În temeiul art. 14 și art. 346 alin. 1 C.proc.pen., în referire la art. 998 și urm. C.civ., a fost obligat inculpatul M. V., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. S. S.R.L. Tulucești, jud. G. la plata de despăgubiri, după cum urmează:

- la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă I. I. C. – prin reprezentanți legali I. E. și I. M.;

- la plata sumei de 5.756,36 lei, cu titlu de daune materiale, către partea civilă S. C. de Urgență pentru Copii „Sfântul I.” G. (reprezentând cheltuielile pentru asistența medicală acordată părții vătămate I. I. C.);

- la plata sumei de 2.955,30 lei, cu titlu de daune materiale, către partea civilă S. C. Județean de Urgență „Sfântul A. A.” G. (reprezentând cheltuielile pentru asistența medicală acordată părții vătămate I. I. C.).

În temeiul art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul M. V. la plata sumei de 650 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 233 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat pentru faza de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Prin rechizitoriul cu nr. 6236/P/2010 din 03.07.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată – în stare de libertate – a inculpatului M. V., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului M. V. faptul că, la data de 03.09.2010, în jurul orei 08,00, în timp ce se deplasa la volanului unui tractor agricol ce aparținea S.C. A. S. S.R.L. Tulucești, dinspre sediul societății către Balta B., din dispoziția administratorului societății, a oprit la domiciliul său, aflat în blocurile fostului I.A.S., iar la plecare a accidentat pe minorul I. I. C., atunci în vârstă de doar 1 an și 8 luni, creându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale, fiindu-i pusă în același timp și viața în primejdie.

În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de urmărire penală specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă:

- proces verbal de cercetare la fața locului, întocmit de organele de poliție, însoțit de schița accidentului și planșa foto aferentă (filele 7-19 dosar urm. pen.);

- raportul de constatare medico legală nr. 647/E/30.09.2010, privind pe minorul I. I. C. (filele 20-21 dosar urm. pen.);

- adresa de prejudiciu nr. 4816/07.06.2011, însoțită de actele anexă (filele 24-32 dosar urm. pen.);

- declarațiile reprezentantului legal al minorului, I. E. (filele 33-36 dosar urm. pen.);

- declarațiile martorului B. V. (filele 37-39 dosar urm. pen.);

- declarațiile martorului N. V. (filele 40-41 dosar urm. pen.);

- declarațiile martorei D. M. (filele 42-43 dosar urm. pen.);

- declarația martorului C. M. (filele 44-46 dosar urm. pen.);

- declarația martorei G. G. M. (fila 47 dosar urm. pen.);

- declarația martorului D. N. (fila 48 dosar urm. pen.);

- buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3009/3010 din data de 10.09.2010 (fila 50 dosar urm. pen.);

- rezultatul testării cu alcotestul (fila 51 dosar urm. pen.);

- buletin de examinare clinică (fila 52 dosar urm. pen.);

- proces verbal de prelevare (fila 521 dosar urm. pen.);

- declarațiile învinuitului M. V. (filele 55-67, 71 dosar urm. pen.);

- adresa de prejudiciu nr._/15.12.2011 (fila 73 dosar urm. pen.).

La dosar s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 67 dosar urm. pen.), copie după certificatul de înmatriculare al tractorului implicat în accident (fila 49 dosar urm. pen.) și o copie după diploma de absolvire a școlii profesionale de către inculpat (fila 53 dosar urm. pen.).

Inculpatului M. V. i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la datele de 24.11.2011, respectiv 10.05.2012, conform proceselor verbale existente la filele 68 și 72 din dosarul de urmărire penală.

A constatat instanța de fond că, prin rezoluția din data de 03.11.2011, organele de cercetare penală din cadrul Poliției municipiului G. – Secția 1 Poliție Rurală a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul M. V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 C. pen., măsură confirmată prin rezoluția procurorului de la aceeași dată (filele 4-5 dosar urm. pen.).

Prin ordonanța din data de 09.05.2012, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina învinuitului M. V., din infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 C. pen. (fila 3 dosar urm. pen.).

Prin rezoluția procurorului din data de 12.01.2011 s-a dispus trecerea dosarului penal nr. 6236/P/2010 la Biroul de Ordine Publică pentru Mediul Rural, din cadrul Poliției municipiului G. (fila 6 dosar urm. pen.).

Prin procesele verbale din datele de 03.11.2011, respectiv 10.05.2012, învinuitului M. V. i-a fost adusă la cunoștință fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică, precum și toate drepturile și obligațiile pe care le are pe parcursul procesului penal (filele 54, 70 dosar urm. pen.).

Prin procesele verbale din datele de 24.11.2011, respectiv 10.05.2012, învinuitului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală de către procuror (filele 68, 72 dosar urm. pen.).

În cursul urmăririi penale, în data de 03.11.2011, a fost audiat reprezentantul părții vătămate minore I. I. C., respectiv I. E., ocazie cu care acesta din urmă a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 5.000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru însănătoșirea minorului accidentat (fila 34 verso dosar urm. pen.).

Prin adresa nr. 4816 din data de 07.06.2011 S. C. de Urgență pentru Copii „Sf. I.” G. a înștiințat organele de urmărire penală că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 5.756,36 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate minore (filele 24-32 dosar urm. pen.). De asemenea, prin adresa nr._ din data de 20.12.2011 S. C. Județean de Urgență „Sf. A. A.” G. a înștiințat organele de urmărire penală că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 2.955,30 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate minore (fila 73 dosar urm. pen.).

În faza de cercetare judecătorească, la termenul de judecată din data de 14.02.2013, fiind prezent în fața instanței de judecată, în prezența apărătorului său ales, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul, personal, a declarat că recunoaște săvârșirea faptei așa cum a fost reținută în actul de sesizare al instanței de judecată, că are cunoștință de întregul material probator administrat în faza de urmărire penală, material pe care și-l însușește (declarație inculpat – fila 57 dosar fond).

Cu această ocazie, inculpatul a solicitat ca judecarea prezentei cauze să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, acesta arătând că nu dorește administrarea de noi probe, cu excepția actelor în circumstanțiere.

Inculpatul și-a motivat această cerere pe dispozițiile art. 3201 alin. 1 – 6 C. proc. pen., așa cum acesta din urmă a fost modificat prin Legea nr. 202/2010.

Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile legale mai sus citate, instanța de fond a încuviințat cererea inculpatului și a dispus ca judecarea prezente cauze să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul urmând a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele deduse judecății, așa cum prevede art. 3201 alin. 7 C.proc.pen.

În cauză, în termen legal, respectiv la termenul din data de 08.10.2012, reprezentantul părții vătămate minore, I. E., s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei, reprezentând daune morale (încheiere de ședință – fila 12 dosar fond).

Partea civilă S. de Urgență pentru Copii „Sf. I.” G., prin adresa nr._ din 15.01.2013, a comunicat instanței că își menține constituirea de parte civilă în procesul penal cu suma de 5.756,36 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare efectuate cu partea vătămate minoră I. I. C. (filele 32-33 dosar fond).

În cauză a fost introdusă și Asociația Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, care a depus la dosar note scrise și a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive (filele 36-46 dosar fond).

La solicitarea instanței, apărătorul ales al părții responsabile civilmente S.C. A. S. S.R.L. Tulucești a depus la dosar copia contractului individual de muncă al inculpatului (fila 51 dosar fond) și un referat privind activitatea inculpatului (fila 52 dosar fond).

În vederea soluționării complete a cauzei, instanța a dispus atașarea la dosar a fișei de cazier judiciar a inculpatului (filele 11, 24 dosar fond).

Cu încuviințarea instanței de fond, inculpatul a depus la dosar un set de acte în circumstanțiere (filele 53-56 dosar fond).

Pe durata judecării cauzei, inculpatul a avut asigurată asistență juridică din partea unui apărător ales (delegație – fila 6 dosar fond). De asemenea, interesele juridice ale părții responsabile civilmente S.C. A. S. S.R.L. Tulucești au fost reprezentate de către un apărător ales (delegație – fila 31 dosar fond).

Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că, în fapt, inculpatul M. V. nu este cunoscut cu antecedente penale, așa cum rezultă din fișa sa de cazier judiciar. În perioada 01.09.2010 – 30.10.2010, inculpatul M. V. a fost salariat la S.C. A. S. S.R.L. Tulucești, în funcția de mecanic agricol, așa cum rezultă din copia contractului individual de muncă al inculpatului, contract înregistrat la I.T.M. G. sub nr._ din data de 06.09.2010 (fila 51 dosar fond).

La data de 03.09.2010, în jurul orei 08,00, din dispoziția administratorului S.C. A. S. S.R.L. Tulucești, inculpatul M. V. a plecat la volanul unui tractor, ce avea atașat o semănătoare pentru sămânță de morcov, urmând a se deplasa la un punct de lucru situat în Balta B..

De la sediul societății mai sus menționate, inculpatul M. V., aflat la volanul tractorului ce transporta utilajul arătat anterior, s-a îndreptat către punctul de lucru situat în Balta B. însă, înainte de a părăsi localitatea, a hotărât să treacă pe la domiciliul său, aflat în blocurile care au aparținut vechiului I.A.S., pentru a lăsa un pachet.

Astfel, ajuns în zona blocurilor respective, inculpatul a parcat tractorul în fața scării blocului în care locuiește și s-a deplasat în apartamentul său. Ulterior, la plecare, fiind atent la firele de înaltă tensiune care treceau pe deasupra cabinei tractorului său, inculpatul nu a observat prezența, în apropierea căii de acces pe care se afla, a părții vătămate minore I. I. C., atunci în vârstă de doar 1 an și 8 luni și care se juca într-o groapă de nisip.

În aceste condiții, din cauza balansului utilajului agricol transportat de tractor, acesta a agățat tricoul părții vătămate minore, care a fost târâtă pe carosabil câțiva metri.

Având în vedere că inculpatul nu a observat momentul când minorul a fost agățat de utilajul agricol pe care-l tracta, cei prezenți la fața locului, printre care și părinții părții vătămate minore, l-au alarmat pe inculpat, acesta oprind în cele din urmă tractorul.

În aceste condiții, au fost anunțate organele de poliție și cele ale salvării. Astfel, la locul producerii evenimentului a sosit un echipaj de salvare, care l-a transportat pe minor la o unitate medicală în vederea acordării de îngrijiri medicale.

Totodată, la locul incidentului a sosit și un echipaj de poliție, care a procedat la efectuarea de cercetări pentru a se stabili cu exactitate împrejurările în care s-a produs evenimentul (filele 7-19 dosar urm. pen.).

Urmare a accidentului căruia i-a fost victimă, partea vătămată minoră a fost internată atât la S. C. de Urgență pentru Copii „Sf. I.” G. (în perioadele 03-04.09.2010, respectiv 06–20.09.2010), cât și la Spitalui C. Județean de Urgență „Sf. A. A.” G. (în perioada 04.06.2010), timp în care minorul a suferit mai multe intervenții chirurgicale (filele 20-21 dosar urm. pen.).

Fiind supusă unei constatări medico-legale, prin raportul nr. 647/E/30.09.2010 (filele 20-21 dosar urm. pen.), s-au stabilit următoarele:

„1. Minorul I. C. I. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu sau de corp dur, posibil în condițiile unui accident de trafic rutier.

2. Leziunile pot data din 3 sept. 2010.

3. A necesitat 55-58 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

4. Interesând peretele abdominal, organele cavității peritoneale și vasele sanguine, leziunile au pus în primejdie viața minorului, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util.”

În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că tractorul implicat în accident aparținea S.C. A. S. S.R.L. Tulucești și că acesta a fost condus, la momentul producerii accidentului, de către inculpatul M. V., care se afla în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.

Tot cu ocazia cercetărilor efectuate la fața locului, inculpatul a fost testat cu aparatul alcotest, marca Drager, ocazie cu care s-a constatat că inculpatul avea o concentrație de 0,39 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 51 dosar urm. pen.).

În aceste condiții, inculpatul a fost condus la S. C. Județean de Urgență „Sf. A. A.” G., unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind de 0,55 g/l alcool pur în sânge (la prima probă – ora 12,45) și de 0,30 g/l alcool pur în sânge (la cea de-a doua probă – ora 13,45), așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3009/3010 din data de 10.09.2010 (fila 50 dosar urm. pen.).

Fiind audiat, în cursul urmăririi penale, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, inculpatul M. V. a recunoscut și regretat comiterea faptei, acesta descriind cu lux de amănunte modul producerii accidentului în care a fost implicat (filele 55-66 dosar urm. pen.).

Instanța de fond a observat că declarațiile de recunoaștere ale inculpatului se coroborează, în sensul art. 69 C. proc. pen., și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv B. V., N. V., D. M., C. M., G. G. M. și D. N., aceștia ajungând la fața locului imediat după producerea incidentului, văzând partea vătămată accidentată, apoi cum aceasta din urmă a fost urcată în salvare și transportată de urgență la spital (filele 37-48 dosar urm. pen.). De asemenea, a reținut prima instanță că declarațiile inculpatului se coroborează și cu concluziile raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză (filele 20-21 dosar urm. pen.), cu declarațiile reprezentantului părții vătămate minore, I. E. (filele 33-36 dosar urm. pen.), cât și cu procesul verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșa fotografică și schița locului faptei (filele 7-19 dosar urm. pen.).

În plus, la termenul de judecată din data de 14.02.2013 inculpatul M. V. a arătat că „recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare” (fila 57 dosar fond).

Din certificatul emis de Primăria Comunei Tulucești rezultă că tractorul implicat în accident circulă sub nr. GL 26 TULUCEȘTI, acesta nefiind astfel supus unei înmatriculării propriu-zise (fila 49 dosar urm. pen.).

În cursul judecății, reprezentantul legal al părții vătămate minore, I. E., s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 5.000 lei, reprezentând daune morale. De asemenea, în cauză s-au constituit părți civile și cele două spitale în care a fost internată partea vătămată minoră, după cum urmează: S. C. de Urgență pentru Copii „Sf. I.” G. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.756,36 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate minore (filele 24-32 dosar urm. pen., filele 32-33 dosar fond); S. C. Județean de Urgență „Sf. A. A.” G. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.955,30 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate minore (fila 73 dosar urm. pen.).

Referitor la circulația pe drumurile publice, la momentul producerii accidentului erau în vigoare următoarele acte normative:

- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată;

- Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.

Raportat la datele cauzei, a reținut instanța de fond că evenimentul rutier din data de 03.09.2010, soldat cu vătămarea minorului I. I. C., atunci în vârstă de doar 1 an și 8 luni, s-a produs ca urmare a încălcării de către inculpatul M. V. a următoarelor dispoziții legale:

- art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, potrivit căruia „participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private”;

- art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, potrivit căruia „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”.

Față de situația de fapt mai sus expusă, prima instanță a reținut că producerea accidentului rutier din data de 03.09.2010, în urma căruia s-a produs vătămarea corporală a minorului I. I. C., s-a datorat culpei exclusive a inculpatului M. V..

A conchis instanța de fond că, în drept, fapta inculpatului M. V. care, la data de 03.09.2010, în jurul orei 08,00, în timp ce se deplasa la volanului unui tractor agricol ce aparținea S.C. A. S. S.R.L. Tulucești, dinspre sediul societății către Balta B., din dispoziția administratorului societății, a oprit la domiciliul său, aflat în blocurile fostului I.A.S., iar la plecare a accidentat pe minorul I. I. C., atunci în vârstă de doar 1 an și 8 luni, creându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale, fiindu-i pusă în același timp și viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen.

Instanța de fond a apreciat că vinovăția inculpatului M. V. a fost pe deplin dovedită în cauză cu ajutorul mijloacelor de probă mai sus expuse, acesta săvârșind fapta reținută în sarcina sa cu forma de vinovăție prevăzută de lege, respectiv din culpă. A precizat prima instanță că vinovăția inculpatului M. V. rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului, întocmit de organele de poliție, însoțit de schița accidentului și planșa foto aferentă (filele 7-19 dosar urm. pen.); raportul de constatare medico legală nr. 647/E/30.09.2010, privind pe minorul I. I. C. (filele 20-21 dosar urm. pen.); declarațiile reprezentantului legal al minorului, I. E. (filele 33-36 dosar urm. pen.); declarațiile martorului B. V. (filele 37-39 dosar urm. pen.); declarațiile martorului N. V. (filele 40-41 dosar urm. pen.); declarațiile martorei D. M. (filele 42-43 dosar urm. pen.); declarația martorului C. M. (filele 44-46 dosar urm. pen.); declarația martorei G. G. M. (fila 47 dosar urm. pen.); declarația martorului D. N. (fila 48 dosar urm. pen.); buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3009/3010 din 10.09.2010 (fila 50 dosar urm. pen.); rezultatul testării cu alcotestul (fila 51 dosar urm. pen.); toate acestea coroborându-se cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului M. V. (filele 55-67, 71 dosar urm. pen., fila 57 dosar fond).

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de lege, pentru comiterea infracțiunii dedusă judecății.

Având în vedere conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii acestei fapte, care nu are antecedente penale așa cum rezultă din fișa sa de cazier (fila 24 dosar fond), cât și atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii dedusă judecății, constând în prezentarea sa în fața autorităților, recunoscând și regretând sincer fapta comisă, prima instanță a reținut în favoarea inculpatului și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c C. pen.

La stabilirea cuantumului pedepsei, instanța de fond a procedat după cum urmează:

- în primul rând, potrivit art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., a redus cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății;

- întrucât în favoarea inculpatului a fost reținute și circumstanțele atenuante prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a și c C. pen., s-a dat eficiență și dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. e C. pen., aplicându-se inculpatului o pedeapsă al cărei cuantum a fost coborât sub minimul special prevăzut de lege (respectiv sub minimul special obținut prin aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. 7 C.proc.pen.).

La individualizarea și dozarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea din prezenta cauză, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, pericolul social concret al faptei respective, atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal (care s-a prezentat în fața autorităților, recunoscând și regretând sincer fapta comisă), persoana inculpatului (care nu mai are antecedente penale), modul concret de săvârșire al faptei reținute în sarcina sa (care a fost descris mai sus), cât și urmările produse (respectiv faptul că partea vătămată minoră I. I. C. a suferit leziuni ce au necesitat un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, totodată părții vătămate fiindu-i pusă viața în pericol). De asemenea, instanța de fond a ținut cont și de actele în circumstanțiere depuse de inculpat la dosar, acte potrivit cărora acesta este căsătorit, are un copil minor în întreținere și nu realizează venituri stabile (filele 53-56 dosar fond).

Având în vedere situația de fapt reținută, dar și persoana inculpatului (care este la primul impact cu legea penală și are un copil minor în întreținere), prima instanță a apreciat că scopul și funcțiile pedepsei aplicate acestuia, astfel cum sunt prevăzute în art. 52 C. pen. (respectiv „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”), pot fi atinse și fără privarea sa efectivă de libertate. În consecință, observând că inculpatul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 C. pen., instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestuia, pe durata unui termen de încercare stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 82 alin. 1 C. pen.

În considerarea naturii și a gravității infracțiunii reținute în sarcina inculpatului M. V., prima instanță a aplicat acestuia pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., iar potrivit art. 71 alin. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata aceluiași termen de încercare stabilit cu privire la pedeapsa principală.

În conformitate cu dispozițiile art. 359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului M. V. asupra consecințelor prevăzute de art. 83 alin. 1 C. pen., în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni, intenționate, în interiorul termenului de încercare ce va fi stabilit cu privire la pedeapsa principală, cât și asupra consecințelor prevăzute de art. 84 C.pen., în cazul neîndeplinirii, până la expirarea termenului de încercare, a obligațiilor civile stabilite în sarcina sa prin prezenta sentință penală.

Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/08.04.2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.), s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul M. V., în vederea introducerii profilului său genetic în S.N.D.G.J. În acest sens s-a motivat că, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/08.04.2008, „prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă este dispusă de instanța de judecată, prin hotărâre de condamnare”. Mai mult, potrivit art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/08.04.2008, S.N.D.G.J. conține profilele genetice, datele cu caracter personal și datele despre caz, corespunzătoare categoriei de „persoane condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor cuprinse în anexă”. Or, la punctul 10 din anexa la Legea nr. 76/08.04.2008 se prevede că, printre infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., se numără și „infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută la art. 184 din Codul penal”.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că, în cauza de față, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel încât a admis acțiunea civilă introdusă de reprezentantul legal al părții vătămate minore I. I. C., respectiv I. E.. Astfel, în baza art. 14 și art. 346 alin. 1 C.proc.pen., în referire la art. 998 și urm. Cod civil, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului M. V., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. S. S.R.L. Tulucești, la plata de daune. A arătat prima instanță că înțelege să oblige pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata de despăgubiri, ținând cont că inculpatul, la momentul săvârșirii infracțiunii, era angajat al acestei societăți (fila 51 dosar fond) și se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inculpatul plecând să îndeplinească o sarcină de serviciu ce-i fusese trasată de administratorul societății angajatoare. A învederat prima instanță că, împrejurarea că inculpatul s-a abătut de la traseul stabilit, așa cum a invocat apărătorul ales al părții responsabile civilmente, nu o scutește pe aceasta din urmă de obligația de plată a despăgubirilor.

Astfel, potrivit art. 1000 alin. 3 C. civ., comitenții răspund „de prejudiciul cauzat de … prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat”.

În ce privește angajarea răspunderii civile delictuale a părții responsabile civilmente S.C. A. S. S.R.L. Tulucești, instanța de fond a observat că trebuie îndeplinite următoarele condiții generale și speciale:

- existența raportului de prepușenie (or, potrivit contractului individual de muncă nr._/06.09.2010, inculpatul M. V. a fost angajat al părții responsabile civilmente în perioada 01.09 – 30.10.2010, accidentul rutier descris mai sus având loc la data de 03.09.2010);

- prepușii să fi săvârșit fapta „în funcțiile ce li s-au încredințat” (or, din actele existente la dosar, rezultă cu certitudine că inculpatul, din însărcinarea administratorului părții responsabile civilmente S.C. A. S. S.R.L. Tulucești, a plecat de la sediul acestei societăți pentru a transporta un utilaj agricol până în Balta B.);

- existența prejudiciului, prejudiciu ce s-a dovedit că există în prezenta cauză;

- existența faptei ilicite a prepusului (or, în cauză s-a dovedit că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, acesta fiind sub influența băuturilor alcoolice și încălcând dispozițiile referitoare la circulația rutieră, pe care instanța le-a reliefat mai sus);

- existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu (astfel, în cauză s-a demonstrat că între fapta comisă de inculpatul M. V. și prejudiciul suferit de partea vătămată minoră, fie el material sau moral, există o strânsă legătură de cauzalitate);

- existența vinei prepusului în comiterea faptei ilicite (așa cum am arătat mai sus, instanța de fond a reținut că singurul vinovat de producerea accidentului din data de 03.09.2010, în care a fost accidentat minorul I. I. C., este inculpatul M. V., acesta din urmă comițând fapta cu forma de vinovăție prevăzută de lege, respectiv din culpă).

În aceste condiții, fiind îndeplinite toate condițiile enunțate mai sus, instanța de fond a apreciat că inculpatul trebuie să răspundă în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. S. S.R.L. Tulucești, în ce privește plata daunelor solicitate în prezenta cauză.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor, a arătat prima instanță că este indubitabil faptul că prin acțiunea ilicită, culpabilă, a inculpatului s-au cauzat părții vătămate minore I. I. C. un prejudiciu de ordin moral și material, constând în suferința fizică și psihică, șocul și traumele îndurate de către aceasta din urmă în perioada necesară vindecării leziunilor, precum și cheltuielilor efectuate în vederea vindecării. Însă, ținând cont de faptul că reprezentantul legal al părții vătămate minore a precizat că se constituie parte civilă în cauză doar cu suma de 5.000 lei, reprezentând daune morale, instanța de fond a înțeles să acorde în întregime aceste despăgubiri.

Referitor la suma solicitată cu titlu de daune morale, prima instanță a apreciat-o ca fiind justificată, motiv pentru care a acordat-o în întregime. În lipsa unor criterii obiective, instanța de fond a apreciat suma solicitată ca fiind rezonabilă, raportat la împrejurările concrete ale cauzei, dar și la jurisprudența relevantă în această materie. A preiczat prima instanță că este fără îndoială faptul că victima unui accident rutier, care a suferit vătămări corporale, pentru a căror vindecare a necesitat mai multe zile de îngrijiri medicale cât și un tratament de specialitate, fiindu-i astfel alterate temporar condițiile normale de viață, este îndreptățită să fie despăgubită prin plata unor daune morale. Pornind de la faptul că răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat și ținând seama de natura și gravitatea leziunilor cauzate, precum și de numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, dar și de vârsta fragedă a părții vătămate minore, instanța de fond a apreciat că suma solicitată cu titlu de daune morale este bine dozată, fiind proporțională cu prejudiciul moral concret încercat de partea vătămată minoră.

De asemenea, instanța de fond a admis și cererile de constituire de părți civile, formulate de S. C. de Urgență pentru Copii „Sfântul I.” G. și de S. C. Județean de Urgență „Sfântul A. A.” G., acordându-le acestora sumele reprezentând cheltuielile efectuate pentru asistența medicală asigurată părții vătămate minore I. I. C..

Pe de altă parte, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Asociației Fondului de Protecție a Victimelor Străzii (F.P.V.S.), excepție invocată de această din urmă asociație (fila 36 dosar fond). A arătat prima instanță că, potrivit art. 3 alin. 1 din Ordinul nr. 1/2008 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru punerea în aplicare a Normelor privind F.P.V.S., „fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării”. Or, în cazul de față nu poate fi angajată răspunderea F.P.V.S., având în vedere că accidentul a fost produs de un utilaj agricol, atașat unui tractor folosit exclusiv cu destinație agricolă, atât utilajul cât și tractorul respectiv nefiind supuse înmatriculării sau înregistrării.

Împotriva sentinței penale nr. 413/11.03.2013 a Judecătoriei G. au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria G., inculpatul M. V., precum și partea responsabilă civilmente . Tulucești.

Procurorul a arătat în dezvoltarea motivelor de recurs că sentința penală pronunțată de Judecătoria G. este nelegală sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului (instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 3201 alin. 7 C.proc.pen. în condițiile în care limitele pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de 184 alin. 2 și 4 C.pen. sunt de la 6 luni la 3 ani închisoare; or, reținând și circumstanțe atenuante, pedeapsa aplicată ar fi trebuit să fie coborâtă de prima instanță sub 4 luni închisoare) și al duratei termenului de încercare. De asemenea, a arătat procurorul că, atâta vreme cât inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente . Tulucești la plata de despăgubiri civile, în cauză trebuia făcută aplicarea dispozițiilor art. 191 alin 1 și 3 C.proc.pen., în sensul că inculpatul ar fi trebuit obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente . Tulucești și la plata cheltuielilor avansate de stat.

Partea responsabilă civilmente . Tulucești a precizat că recursul formulat vizează exclusiv latura civilă a cauzei, mai exact greșita angajarea a răspunderii sale civile delictuale în solidar cu inculpatul M. V.. A învederat recurenta – parte responsabilă civilmente că obligarea sa în solidar cu inculpatul M. V. la plata despăgubirilor civile este netemeinică, motivat de faptul că nu sunt întrunite pe deplin condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv nu este îndeplinită condiția conform căreia fapta să fi fost săvârșită de inculpatul – prepus în exercitarea funcțiilor încredințate de către societatea – comitent. Astfel, la data de 03.09.2010, între orele 07:30 – 08:00, inculpatul a primit dispoziția de a se deplasa cu tractorul GL-26-TULUCEȘTI la Balta B. pentru a efectua lucrări agricole. După ce a primit această dispoziție, în loc să urmeze sarcinile trasate de administratorul societății, inculpatul s-a deplasat din proprie inițiativă, și mai mult decât atât, cu ascunderea intenției sale, la locuința personală, motivând că avea de transportat un sac de floarea soarelui care era greu și nu-l putea transporta cu mâna. Ulterior, fiind contactat telefonic de către administratorul societății pentru a fi întrebat dacă a ajuns la destinație, inculpatul a precizat că este la jumătatea drumului și urmează să ajungă în curând, situație care era nereală.

A susținut recurenta că fapta, astfel cum a fost săvârșită, chiar dacă exista un raport de prepușenie al inculpatului cu societatea (întrucât exista raport de muncă) și chiar dacă a fost produsă cu tractorul care aparținea părții responsabile civilmente, inculpatul nu se afla în exercitarea atribuțiilor care îi erau date de societate. Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a părții responsabile civilmente era necesar ca inculpatul să acționeze în momentul săvârșirii faptei prejudiciabile în interesul comitentului (iar nu în interes personal, astfel cum s-a întâmplat în prezenta cauză), în limitele dispozițiilor încredințate și cu respectarea instrucțiunilor pe care comitentul (angajatorul) i le-a dat. Or, din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul a acționat exclusiv în interes propriu, abătându-se de la traseul pe care trebuia să îl parcurgă de la sediul societății până la destinație (în Balta B.) pentru a merge acasă.

Recurentul - inculpat M. V. a arătat că motivele sale de recurs coincid cu cele invocate de P. de pe lângă Judecătoria G..

Recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria G. și de inculpatul M. V. sunt fondate, în vreme ce recursul declarat de partea responsabilă civilmente . Tulucești este nefondat.

1. În mod nelegal instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului M. V. la o pedeapsă de 4 luni închisoare, în condițiile în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății sunt de la 6 luni la 3 ani închisoare, iar în cauză s-a făcut aplicarea atât a dispozițiilor art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., cât și a dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a și c C.pen., în referire la art. 76 alin. 1 lit. e teza I C.pen.

Făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., limitele de pedeapsă aplicabile devin de la 4 luni la 2 ani închisoare, iar ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a și c C.pen., pedeapsa aplicată ar fi trebuit să fie mai mică de 4 luni închisoare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. e teza I C.pen.

Apreciind că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., dar și că judicios s-au reținut în favoarea inculpatului M. V. circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c C.pen., Curtea va proceda la reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia, în conformitate cu prevederile art. 76 alin. 1 lit. e teza I C.pen.

În concret, Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse principale de 3 luni închisoare inculpatului M. V. corespunde exigențelor art. 72 C.pen. referitoare la criteriile de individualizare a pedepsei, o atare pedeapsă fiind suficientă pentru a asigura reeducarea inculpatului și reintegrarea sa în societate.

2. Greșit a stabilit instanța de fond și termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate, prin adăugarea unui interval de timp de 3 ani la pedeapsa principală aplicată.

Potrivit art. 82 alin. 1 C.pen., durata suspendării condiționate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat și se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

Observând nelegalitatea sentinței pronunțate de prima instanță sub acest aspect, Curtea va proceda la reformarea acesteia potrivit dispozițiilor legale menționate, la stabilirea termenului de încercare urmând a se ține seama și de cuantumul reindividualizat al pedepsei închisorii aplicate inculpatului M. V., potrivit celor arătate la pct. 1 din analiza motivelor de recurs.

3. Dată fiind dezlegarea cauzei pe latură civilă, în mod nelegal s-a dispus de către instanța de fond obligarea doar a inculpatului M. V. la plata cheltuielilor judiciare către stat

Potrivit art. 191 alin. 1 C.proc.pen., în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind interpreții desemnați de organele judiciare, potrivit legii, precum și în cazul în care s-a dispus acordarea de asistență gratuită, care rămân în sarcina statului. Alineatul 3 al aceluiași text de lege prevede că, partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În lumina acestor dispoziții legale, corect ar fi fost ca instanța de fond să oblige pe inculpatul M. V. în solidar cu partea responsabilă civilmente la la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Găsind ca fiind fondat acest motiv de recurs, Curtea va înlătura din sentința penală recurată dispozițiile de obligare a inculpatului la plata de cheltuieli judiciare către stat și, în rejudecare, în temeiul art. 191 alin. 1 și 3 C.proc.pen., va obliga pe inculpatul M. V., în solidar cu partea responsabilă civilmente . Tulucești, la plata, către stat, a sumei de 650 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

4. În privința motivului de recurs invocat de partea responsabilă civilmente, potrivit căruia instanța de fond în mod greșit a hotărât angajarea răspunderii sale civile delictuale, în solidar cu inculpatul M. V., Curtea îl găsește ca fiind nefondat.

Problema care se pune în speța de față este aceea a îndeplinirii condiției speciale care trebuie îndeplinită pentru a se putea atrage răspunderea comitentului, anume aceea ca fapta ilicită a prepusului să fi fost săvârșită în funcția ce i s-a încredințat.

Referitor la această condiție, instanța de fond a reținut că, din actele existente la dosar, rezultă cu certitudine că inculpatul, din însărcinarea administratorului părții responsabile civilmente . Tulucești, a plecat de la sediul acestei societăți pentru a transporta un utilaj agricol până în Balta B.. Reținând această stare de fapt, a apreciat prima instanță ca fiind îndeplinită condiția specială prevăzută de art. 1000 alin. 3 din vechiul Cod civil.

Cu privire la această problemă de drept, în literatura și practica judiciară s-au cristalizat două principii, respectiv:

- comitentul trebuie să răspundă pentru tot ceea ce prepusul săvârșește în cadrul normal al funcției, când a lucrat pentru comitent, în limitele scopului în vederea căruia i-au fost conferite funcțiile;

- comitentul trebuie să răspundă și pentru tot ceea ce depășește funcția, deci pentru exercițiul abuziv, dar cu condiția ca între acest exercițiu și funcție să existe, dacă nu o legătură de cauzalitate, cel puțin o corelație necesară (iar nu o simplă corelație ocazională), iar fapta ilicită să fi fost săvârșită în interesul comitentului sau să existe cel puțin aparența că ea este săvârșită în interesul comitentului.

În opinia Curții, sub aspectul angajării răspunderii solidare a comitentului, în speță este irelevant faptul că inculpatul, în îndeplinirea sarcinii de serviciu care i-a fost încredințată, s-a abătut de la traseu pentru a lăsa acasă un sac de floarea soarelui. Esențială este, din acest punct de vedere, constatarea că inculpatului i-a fost încredințat un utilaj agricol pe care trebuia să îl deplaseze de la sediul comitentului, până la locul unde trebuiau efectuate lucrări agricole în interesul acestuia, ceea ce constituie o corelație necesară și suficientă pentru a justifica antrenarea răspunderii solidare a comitentului. Între exercițiul funcției și fapta săvârșită există o legătură de conexitate, funcția fiind cea care i-a procurat inculpatului instrumentul faptei, respectiv tractorul agricol, precum și cea care i-a asigurat prilejul pentru săvârșirea acesteia.

Mai mult, Curtea observă că reprezentantul legal al comitentului a încredințat prepusului – inculpat utilajul agricol (tractor), deși acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice. Or, reprezentantul legal al comitentului ar fi trebuit să se asigure, înainte de a-i încredința respectivul tractor, că prepusul său este apt să manevreze un astfel de utilaj, din această perspectivă putându-se constata cu ușurință existența unei culpe a comitentului în alegerea și supravegherea prepusului său, împrejurare care justifică, o dată în plus, antrenarea răspunderii civile delictuale solidare a comitentului – parte responsabilă civilmente.

Față de cele de mai sus, constatând ca fiind întemeiate recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Galași și de inculpatul M. V. împotriva sentinței penale nr. 413/11.03.2013 a Judecătoriei G., Curtea le va admite, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.proc.pen., iar în rejudecare va casa în parte sentința penală recurată și va soluționa în mod aspectele nelegal soluționate de prima instanță, potrivit considerentelor mai sus expuse. Totodată, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.proc.pen., va fi respins ca nefondat recursul declarat de partea responsabilă civilmente . Tulucești.

În baza art. 192 alin. 2 C.proc.pen., va fi obligată partea responsabilă civilmente . Tulucești la plata, către stat, a cheltuielilor judiciare efectuate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA G. și inculpatul M. V. (fiul lui I. și M., născut la data de 20.09.1967 în G., CNP-_, domiciliat în ., jud.G.).

Casează în parte sentința penală nr. 413/11.03.2013 a Judecătoriei G. și, în rejudecare:

Reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M. V.,de la 4 luni închisoare la 3 luni închisoare.

Reduce cuantumul termenului de încercare, de la 3 ani și 4 luni la 2 ani și 3 luni.

În baza art. 191 alin. 1 și 3 C.p.pen., obligă pe inculpatul M. V. în solidar cu partea responsabilă civilmente . Tulucești, la plata către stat a sumei de 650 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Menține celelalte dispozițiiale sentinței penale recurate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de partea responsabilă civilmente . TULUCEȘTI, cu sediul în loc. Tulucești, jud. G..

Obligă pe recurenta - parte responsabilă civilmente la plata către stat a sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.06.2013.

Pentru Președinte pentru Judecător, pentru Judecător,

D. -I. B. N. D. Mița M.

-care se află în CO - care se află în CO - care se află în CO

Semnează Semnează Semnează

- cf. art. 312 C.proc.pen. - cf. art. 312 C.proc.pen. - cf. art. 312.C.proc.pen.

Președintele Curții de Apel G. Președintele Curții de Apel G. Președintele Curții de Apel G.

M. N. M. N. M. N.

Grefier,

F. B.

Red. DIB-21.08.2013

Tehnored.FB-2ex/21.08.2013

Fond. C.P.

← Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Art.246 C.p.....  Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1286/2013. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 977/2013. Curtea de Apel GALAŢI