Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 952/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 952/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 2902/113/2012/a6
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 952/R
Ședința publică din 14.06.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. M. M.
Judecător – F. M.
Judecător – M. M. I.
Grefier – M. M. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de Procuror – G. L.
Procuror șef Secție judiciară
Din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul M. M. împotriva încheierii din 03.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ 12 al Tribunalului B..
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, av. D. I., delegație depusă la dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, inculpatul S. I. confirmă datele de stare civilă aflate la dosarul cauzei.
Participanții procesuali arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. D. I. pentru inculpatul M. M. solicită admiterea recursului în sensul de a nu se mai menține starea de arest a inculpatului întrucât de la data săvârșirii faptei pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat în mod consistent. Apreciază că nu se mai impune o astfel de măsură. De asemenea, nu există date că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, desfășurarea bună a procesului penal se poate efectua și cu lăsarea inculpatului în libertate întrucât nu există date că ar împiedica buna desfășurare a procesului penal. Inculpatul se va prezenta în fața instanței de judecată de câte ori va fi solicitat.
În cauză inculpatul a fost deja audiat, iar instanța mai are de audiat trei martori pentru care nu există date că inculpatul ar influența declarațiile acestora.
Apărătorul ales apreciază că menținerea stării de arest ar echivala cu o condamnare anticipată, inculpatul fiind în arest de un an și trei luni.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului în sensul să nu se mai mențină starea de arest a inculpatului M. M..
Reprezentantul Parchetului apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat. Încheierea pronunțată de instanța de fond prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului este legală și temeinică.
Instanța de fond a apreciat că la dosarul cauzei există probe și indicii care conduc la presupunerea rezonabilă că în perioada iunie 2006 – noiembrie 2007 inculpatul împreună cu alte persoane a ajutat în mod direct și nemijlocit prin racolare, îndrumare și coordonare un număr de 15 persoane în scopul obținerii de credite bancare cu un prejudiciu de peste 2 miliarde de lei.
Toate acestea pot constitui complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare.
Totodată, instanța de fond a constatat incidente disp. art. 143-148 lit. a, d și f Cod procedură penală, inculpatul sustrăgându-se de la urmărirea penală, și săvârșind o nouă infracțiune deși știa că este cercetat pentru alte infracțiuni.
Pentru infracțiunea din cauza de față, în raport de pedeapsa prevăzută de lege, mai mare de 4 ani închisoare, de fapta săvârșită, de urmările produse, instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului cu obligarea la cheltuieli judiciare.
Apărătorul inculpatului precizează că faptele au fost săvârșite în aceeași perioadă și s-au întocmit două dosare. Nu există o altă infracțiune săvârșită ulterior.
Recurentul inculpat M. M., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 03.06.2013 a Tribunalului B., în baza art. 3002 în referire la art. 160b Cod pr. penală, s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului M. M..
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M. M., în conformitate cu prevederile art. 3002 C.pr.pen. instanța a reținut, pe de o parte, că măsura preventivă a fost luată cu respectarea prevederilor legale, fiind întrunite prevederile art.143 C.pr.pen. și ale art.148 lit.d și f C.pr.pen., măsură care s-a justificat față de gradul de pericol social al faptelor comise și modalitatea de săvârșire, iar pe de altă parte, că motivele invocate de inculpat, prin apărători aleși, nu au fost de natură să conducă la revocarea măsurii preventive și nici la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
La aprecierea în concret a gradului de pericol pentru ordinea publică pe care l-a reprezentat lăsarea în libertate a inculpatului, instanța a avut în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, care prezenta un grad de pericol social ridicat, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acestora.
Tribunalul a apreciat că măsura luată împotriva inculpatului este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a-l împiedica pe inculpat să se sustragă de la judecată și de la executarea pedepsei, pentru a apăra ordinea publică și pentru a proteja drepturile și libertățile celorlalți cetățeni.
Constatând că temeiurile care au impus arestarea preventivă subzistă, în temeiul art. 3002 C.pr.pen. raportat la art. 160b C.pr.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului M. M..
Împotriva încheierii mai sus arătate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând judecarea sa în stare de libertate.
În susținerea cererilor sale inculpatul a susținut că lăsarea lui în libertate nu ar mai prezenta pericol pentru ordinea publică și că nu există date că ar putea influența buna desfășurare a procesului penal. A mai susținut inculpatul că durata arestării ar fi depășit un termen rezonabil.
Recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 385 indice 6 alin. 3 Cod pr. penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică și că în mod justificat s-a dispus în cauză menținerea arestării preventive față de inculpatul recurent M. M..
Astfel la dosar există probe privind implicarea inculpatului într-o amplă activitate infracțională, vizând inducerea în eroare a unor instituții bancare cu ocazia încheierii unor contracte de credit, prin folosirea unor calități mincinoase și prin utilizarea unor înscrisuri falsificate în cazul a 15 persoane care au accesat credite bancare, o parte din banii astfel obținuți fiind însușiți de către inculpat, cauzându-se un prejudiciu total în sumă de 234.389 lei.
Datorită modului și împrejurărilor concrete în care se reține că inculpatul ar fi săvârșit faptele, a gradului ridicat de pericol social al acestora, a numărului mare de persoane implicate în activitatea infracțională, a valorii mari a prejudiciului creat, lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică deoarece s-ar crea o stare de pericol, de insecuritate colectivă, atât pentru societatea civilă în general, cât și pentru raporturile comercial - bancare în particular, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane în lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, complici ori instigatori ai unor astfel de fapte.
Așa fiind, Curtea apreciază că menținerea față de inculpat a unei măsuri preventive ferme, privative de libertate, este o consecință ce decurge în principal din gravitatea extrem de ridicată a faptelor de săvârșirea cărora este acuzat acesta dar și din împrejurarea că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, aspecte în măsură să conducă la respingerea solicitării de revocare a arestării preventive ori de luare a unor măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate.
Este de altfel binecunoscut faptul că în asemenea cazuri, în care inculpații sunt acuzați de comiterea unor infracțiuni de o gravitate deosebit de ridicată, cu participarea organizată a mai multor persoane și cu un prejudiciu ridicat, securitatea socială și încrederea populației în capacitatea organelor judiciare de a combate fenomenul infracțional sunt imperative ce pot fi atinse doar prin menținerea față de cei acuzați de comiterea unor astfel de fapte a unor măsuri preventive privative de libertate, chiar pe o perioadă mai îndelungată de timp.
De altfel având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare de inculpați și părți vătămate implicate în activitatea infracțională nu se poate reține că durata arestării preventive a depășit un termen rezonabil, în condițiile în care inculpatul recurent se află în stare de detenție preventivă de la data de 27.03.2012.
Față de cele mai sus arătate, văzând și prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul M. M. iar în baza prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. M.(fiul lui M. și D., născut la data de 01.03.1975 în loc. B., cu domiciliul în B. ., ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul B.) împotriva încheierii din 03.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ 12 al Tribunalului B..
Obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 14.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. M. M. F. M. M. M. I.
Grefier,
M. M. V.
Red. M.M.I./20.06.2013
Tehnored. M.M.V.
2 ex./21.06.2013
Fond M. T.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 701/2013. Curtea de Apel GALAŢI | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
