Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1039/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1039/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 11-07-2013 în dosarul nr. 5306/121/2012/a16
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1039/R
Ședința publică din data de 11.07.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. H.
Judecător – D. P.
Judecător – C. C. – Președintele Secției Penale și pentru Cauze cu Minori
Grefier – E. M.
Ministerul Public a fost reprezentat prin Procuror - F. Hahuie
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
Serviciul Teritorial G.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul S. C. împotriva încheierii de ședință din 03.07.2013 pronunțată în dosarul_ 2 al Tribunalului G..
La apelul nominal a răspuns recurentul – inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul ales – av. Căcescu G. G. din cadrul Baroului de Avocați Iași, conform împuternicirii aflată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, inculpatul S. C. arată că își menține recursul formulat.
Participanții procesuali arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului motivat de următoarele:
Arată că în cauză de mai multe termene – patru sau cinci – de când aceiași motivare se regăsește în toate încheierile de ședință. Instanța de fond a motivat printre altele că se impune menținerea stării de arest motivat de faptul că inculpatul mai este cercetat și în alte cauze penale, a avut o poziție procesuală șovăielnică și este arestat preventiv de puțin timp – 7 luni, acesta sustrăgându-se urmăririi penale, fiind emis mandat de arestare preventivă în faza de cercetare judecătorească. De asemenea, s-a reținut de către instanța de fond că inculpatul a fost în stațiunea Băile F. în momentul când încerca să sustragă bunuri dintr-un autovehicul, spărgând în acest sens luneta mașinii respective.
Solicită a se avea în vedere că această motivare se regăsește în toate încheierile de ședință.
Arată că în data de 28.05.2013 inculpatul prin apărător a depus la dosarul cauzei – fila 24 dosar fond – rezoluția din 16.01.2013 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Oradea din care rezultă că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. 1 Cod penal.
În acest sens arată că nu înțelege cum a ajuns instanța de fond la concluzia că inculpatul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt în condițiile în care a fost cercetat doar pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpat.
Arată că toate încheierile instanței de fond, respectiv motivările, au fost copiate de la un termen la altul, cu mici adăugiri, situație față de care apreciază că acestea nu mot conduce la ideea că se impune menținerea stării de arest a inculpatului S. C..
De asemenea solicită, în susținerea recursului a se avea în vedere că în motivarea încheierii, Tribunalul G. reține că inculpatul are o atitudine șovăielnică. Însă, codul de procedură penală la art. 148 lit. b nu face referire la o atitudine șovăielnică, ci face trimitere la atitudinea inculpatului de influențare a unei părți. În acest sens solicită a se avea în vedere că inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere.
Astfel, se pune problema dacă menținerea stării de arest este justificată. Mai mult decât atât, apreciază că nu se pot invoca la nesfârșit aceleași motive care nu sunt probate, având în vedere stadiul procesual în care ne aflăm, unde trebuie să discutăm de probe nu de indicii.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este arestat preventiv de șapte luni, iar în opinia Tribunalului G. această perioadă este foarte scurtă. Însă, apreciază că nu este vorba despre o perioadă atât de scurtă având în vedere că discutăm despre o arestare preventivă, nu despre o condamnare. În acest sens, apreciază că se transformă starea de arest preventiv într-o stare de condamnare, fiindu-i încălcat inculpatului dreptul referitor la prezumția de nevinovăție – art. 5 Cod procedură penală.
Solicită a se avea în vedere că infracțiunile pentru care este cercetat vizează infracțiuni de natură economică.
Arată că, deși P. era obligat să facă dovada existenței grupului infracțional organizat, însă până la acest moment nu s-a administrat nici o probă din care să rezulte acest presupus grup infracțional. Consideră că nu se poate discuta despre existența unui grup infracțional, în condițiile în care nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Arată că singura „probă” – dacă se poate numi așa, o reprezintă înregistrările audio, care în opinia Parchetului ar constitui o probă din care rezultă grupul infracțional. Se pune problema dacă această probă poate fin acceptată ca și o probă în condițiile în care aceasta nu a fost verificată, având în vedere că inculpații fiind de etnie romă vorbeau în limba romanes. Nu s-a dispus în faza de urmărire penală transcrierea convorbirilor purtate între inculpați, neexistând în acest sens vreun proces verbal întocmit în cauză. De asemenea, arată că în cauză nu s-a efectuat o expertiză fonoscopică cu privire la identificarea vocilor.
Consideră că la momentul actual nu se poate vorbi despre un grup infracțional. Mai mult decât atât la fiecare termen s-a arătat de către reprezentantul parchetului că se impune menținerea stării de arest și prin raportare la valoarea prejudiciului. Însă nu se poate vorbi despre un prejudiciu cert, având în vedere că abia la acest moment s-au făcut discuții cu privire la efectuarea unei expertize contabile.
Apreciază că în speța de față au fost încălcate drepturile omului, iar inculpatul este deja considerat vinovat în condițiile în care textul de lege prevede că orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Consideră că s-a făcut dovada faptului că arestare preventivă la momentul actual nu se mai justifică întrucât nu s-au arătat în concret probele din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului recursului formulat de inculpatul S. C.. Apreciază că încheierea Tribunalului G. prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului este legală și temeinică întrucât în cauză subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat. Consideră că, din actele existente la dosar, acte care au fost administrate în cursul urmăririi penale și parte din ele în fața instanței de judecată, cercetarea judecătorească fiind în plină desfășurare, rezultă indicii și probe temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost dedus judecății, fapte pentru care pedeapsa este mai mare de patru ani.
Arată că pericolul concret pentru ordinea publică este relevat de natura și gravitatea acestor infracțiuni, de modalitatea concretă în care aceste fapte au fost săvârșite, respectiv în mod organizat, în formă continuată, de urmările acestor fapte și nu în ultimul rând de împrejurarea că inculpatul s-a sustras urmăririi penale și în parte și cercetării judecătorești, fiind emis față de acesta un mandat de arestare în lipsă, mandat ce a fost pus în executare în urmă cu câteva luni. Arată că în acest moment instanța de fond a arătat și nu a reținut ca și antecedente penale sau ca și împrejurare că inculpatul nu ar fi la primul impact cu legea penală, ci instanța de fond a arătat că mandatul de arestare dispus în lipsă a fost pus în executare abia în momentul în care inculpatul a fost prins săvârșind o altă infracțiune și nicidecum că s-a reținut acest aspect ca fiind o împrejurare pentru care se menține starea de arest a inculpatului.
De asemenea, consideră că în cauză situația faptică ce a fost inițial avută în vedere nu a suferit modificări în favoarea inculpatului, martorii audiați la termenul anterior menținându-și depozițiile și confirmând astfel probatoriul administrat inițial.
Arată că aspectele privind existența sau nu a unui grup infracțional organizat, existența sau valoarea prejudiciului sunt aspecte care țin de fondul cauzei.
Pentru considerentele expuse mai sus solicită respingerea recursului formulat de inculpat.
Inculpatul S. C., având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, sens în care arată că are trei copii minori în întreținere, are casă și în . și ar putea să își întrețină familia fără probleme din confecționarea și vânzarea de obiecte din tablă.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 291/D/P/2009 din 22.06.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial G., au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații:
- S. D. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
– constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003;
- instigare la evaziune fiscală, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/_, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
2. S. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
– constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003;
- instigare la evaziune fiscală, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/_, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
3. S. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
– constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003;
- complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
4. S. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
– constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003;
- complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
5. Dimovici C. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
– constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003;
- fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
- 6. T. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- – constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003;
- instigare la evaziune fiscală, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- instigare la evaziune fiscală, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- - instigare la evaziune fiscală, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin același rechizitoriu, pentru același gen de infracțiuni, au fost trimise în judecată, în stare de arest preventiv, un număr de alți 15 inculpați.
În fapt, în esență, prin rechizitoriu, s-a reținut că inculpații S. D. I., S. V., S. M., S. C. și Dimovici C., în cursul anului 2003, au constituit un grup infracțional organizat, în scopul obținerii de importante foloase materiale din comiterea infracțiunii de evaziune fiscală și ascunderea sursei ilicite a banilor astfel obținuți.
În acest sens, acționând în cadrul grupului infracțional, prin diferite metode desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada februarie 2003 – 2011, au determinat alte persoane să înființeze societăți comerciale „fantomă”, respectiv . Ivești, .. Ivești, . Ivești, . Ivești, . Ivești, . Ivești și . Grivița.
Prin intermediul acestor societăți comerciale, inculpații au derulat operațiuni comerciale pe care nu le-au înregistrat în evidențele contabile, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului consolidat al statului, valoarea totală a prejudiciului cauzat fiind de 8.759.503 lei.
În sarcina inculpaților S. D. I. și S. V. se reține și faptul că au determinat alte persoane să retragă, în mod nejustificat, sume importante de bani din conturile societăților, bai pe care i-au folosit la achiziționarea de bunuri de valori însemnate – imobile și autoturisme.
Cauza a fost înaintată spre competentă soluționare tribunalului G. la data de 27.06.2012 și formează obiectul dosarului nr._ 2.
Prin încheierea de ședință nr._ 2 din 03.07.2013, în conformitate cu dispozițiile art. 3002 în referire la art. 160b Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților S. C. și T. M..
S-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. C..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, în ceea ce-l privește pe inculpatul S. C. a reținut că menținerea stării de arest este justificată deoarece acesta este arestat de foarte puțin timp, s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată și a avut o poziție procesuală nesinceră.
În ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. C., s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 1602 Cod procedură penală, existând riscul ca acesta să se sustragă de la cercetarea judecătorească și să încerce să zădărnicească aflarea adevărului.
Împotriva încheierii de ședință nr._ 2 din 03.07.2013 a Tribunalului G., a declarat recurs, în termen legal, inculpatul S. C..
Inculpatul S. C. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Sub un prim aspect, a susținut că în mod greșit pentru respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și menținerea stării de arest s-a avut în vedere că ar fi cercetat și în alte cauze penale, cu trimitere la o infracțiune de sustragere de bunuri .
A susținut că nu sunt probe din care să rezulte existența grupului infracțional, că în sarcina sa nu poate fi reținută infracțiunea de evaziune fiscală deoarece nu a avut calitatea de administrator al vreunei societăți comerciale și că valoarea prejudiciului este până la 50.000 euro, situație în care se poate aplica o amendă penală.
A susținut că nu s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată, că este arestat de cinci luni, situație în care măsura arestării preventive a depășit un termen rezonabil.
Recursul declarat de inculpatul S. C. este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
În ceea ce-l privește pe inculpatul S. C. se constată că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că acesta s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată. Susținerile inculpatului, în sensul că nu știe carte și nu a știut de proces nu pot fi luate în calcul, atâta timp cât acesta este din aceeași localitate cu ceilalți inculpați și cunoștea că unii dintre aceștia au fost arestați.
Mai mult, faptul că inculpatul S. C. a știut de proces rezultă din aceea că a avut apărător ales în faza de urmărire penală, potrivit delegației existente la fila 352 vol. XIV dosar urmărire penală.
Faptul că s-a dovedit că inculpatul S. C. a fost cercetat într-o altă cauză penală pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și nu pentru săvârșirea infracțiunii de furt nu justifică revocarea măsurii arestării preventive sau liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b și pct. 2 lit. d și art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. C. (CNP_, identificat cu CI . nr_, fiul lui T. și S., născut la 02.09.1078 în Huedin, Județul Cluj, domiciliat în mun. Z., . 106, Județul S., în prezent aflat în Penitenciarul G.) împotriva încheierii de ședință din 03.07.2013 pronunțată în dosarul nr._ 2 al Tribunalului G..
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.07.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. H. D. P. C. C.
Grefier,
E. M.
Red. L.H./12.07.2013
Tehnored. M.M.V.
2 ex./22.07.2013
Fond.A.C.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
