Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 133/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 133/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 15-07-2013 în dosarul nr. 761/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 133/F
Ședința publică din data de 15 Iulie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - P. D. - judecător
Grefier - M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR- G. E.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate, potrivit disp.art.2781 Cod procedură penală, de petentul B. O. împotriva rezoluției nr.509/II/2/2013 a prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit petentul B. O. și intimata R. S..
Procedura este legal îndeplinită, in conformitate cu dispozițiile art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, în conformitate cu disp.art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că este primul termen de judecată, după care;
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri cu caracter prealabil de formulat, constată plângerea in stare de judecată și, potrivit disp.art.2781 alin.6 Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să fie respinsă plângerea formulată de petentul B. O. împotriva rezoluțiilor nr.126/P/_ și nr. 509/II/2/2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. întrucât actele premergătoare efectuate în cauză au stabilit că susținerile petentului, în sensul că procurorul R. S. ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, nu s-au confirmat.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra plângerii de față;
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin rezoluția nr.509/II/2/2013 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B. O., avându-se în vedere următoarele:
Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:
Prin patru plângeri succesive adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. în perioada august – septembrie 2012, petentul B. O. a solicitat cercetarea judecătorilor care au îndeplinit funcțiile de președinte al Judecătoriei B., în perioada 06.01.2004 – 09.02.2010, și președinte al Tribunalului B. în perioada 24.11.2005 – 13.01.2010, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și insultă, prevăzute de art.246 din Codul penal și art.205 din Codul penal.
Plângerile petentului au făcut obiectul dosarului penal nr.432/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., cercetările în cauză fiind efectuate de procurorul R. S..
Prin rezoluția adoptată în acest dosar la data de 17.02.2012, de procurorul R. S., s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile sesizate de petent, în temeiul art.228 alin.2 în referire la art.10 lit.b Cod procedură penală.
Împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. nr.432/P/2012 din 17.02.2013, a formulat plângere petentul B. O.,în baza art.278 Cod procedură penală. Plângerea a fost respinsă ca nefondată prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. nr.283/II/2/2013 din 29.03.2013.
Având în vedere situația de fapt prezentată mai sus, corect stabilită de procuror, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. a constatat că în mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul R. S., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, sesizată de petentul B. O., în baza art.228 alin.4 în referire la art.10 lit.a Cod procedură penală, prin rezoluția criticată.
Împrejurarea că petentul nu este de acord cu soluția adoptată de procuror în dosarul nr.432/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. nu poate conduce în mod automat la reținerea, în sarcina acestuia, a săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.246 din Codul penal.
Potrivit dispozițiilor art.64 alin.2 din Lega nr.304/2004, privind organizarea judiciară, în soluțiile dispuse, procurorul este independent în condițiile prevăzute de lege.
Soluțiile adoptate de procuror pot fi infirmate de procurorul ierarhic superior sau pot fi desființate de instanța de judecată, când sunt apreciate ca fiind legale, în procedura prevăzută de art.278 - 2781 Cod procedură penală.
Cu ocazia cercetării unui procuror sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia soluțiilor adoptate de acesta.
Scopul unei cercetări penale este acela de a identifica, dincolo de soluția adoptată de procuror, un act de conduită contrar atribuțiilor sale de serviciu, act care să fi avut influență asupra soluției.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. a constatat că din actele premergătoare efectuate în dosarul nr.126/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. nu au rezultat indicii privind existența unui astfel de act de conduită săvârșit de procurorul R. S..
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere, in baza art.2781 Cod procedură penală petentul B. O., care apreciază rezoluția atacată ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele considerente:
Procurorul R. S. nu a ținut cont de voința sa de a efectua cercetări in mod distinct deoarece petentul a formulat patru plângeri diferite și nu a solicitat conexarea acestora.
Rezoluția dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de apel G. este nelegală in condițiile in care petentul a formulat plângere penală împotriva acestuia și, pe cale de consecință, hotărârea ar fi lovită de nulitate.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța reține următoarele:
În mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul R. S. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, sesizată de petentul B. O., în baza art.228 alin.4 în referire la art.10 lit.a Cod procedură penală, prin rezoluția criticată.
Împrejurarea că petentul nu este de acord cu soluția adoptată de procuror în dosarul nr.432/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. nu poate conduce în mod automat la reținerea, în sarcina acestuia, a săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.246 din Codul penal.
Potrivit dispozițiilor art.64 alin.2 din Lega nr.304/2004, privind organizarea judiciară, în soluțiile dispuse, procurorul este independent în condițiile prevăzute de lege.
Soluțiile adoptate de procuror pot fi infirmate de procurorul ierarhic superior sau pot fi desființate de instanța de judecată, când sunt apreciate ca fiind legale, în procedura prevăzută de art.278 - 2781 Cod procedură penală.
Faptul că procurorul R. S. a dispus conexarea celor patru plângeri ale petentului față de judecătorii de la Judecătoria și Tribunalul B. nu poate constitui un indiciu că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv că ar fi săvârșit infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor.
De asemenea, petentul, nu numai că nu a depus nici un act prin care să facă dovada că împotriva prim procurorului D. D. a formulat plângere penală dar se constată de asemenea că avea posibilitatea să ceară recuzarea acestui magistrat cu ocazia plângerii formulate împotriva rezoluției nr.126/P/2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
Depășind termenul procedural până la care putea să ceară recuzarea magistratului procuror, cererea formulată cu ocazia plângerii adresate instanței apare, de asemenea, ca fiind nefondată.
Chiar și in situația in care ar fi depus acte din care să rezulte că a formulat plângere penală împotriva prim procurorului D. D., acest motiv nu se încadrează in cazurile strict prevăzute de lege pentru admiterea unei cereri de recuzare, neexistând nici un indiciu cu privire la probitatea morală și profesională sau existența unui interes in cauză a procurorului mai sus menționat.
Față de aceste considerente urmează a fi respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul B. O..
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul B. O. (cu domiciliul ales la C.P. 319, . nr.40, . B.) împotriva rezoluției nr.509/II/2/2013 a prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 iulie 2013.
PREȘEDINTE,
P. D.
Grefier,
M. I.
Red. P. D./19.07.2013
Tehnored. M. I. / 2 ex./23.07.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 746/2013. Curtea... → |
|---|
