Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1317/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1317/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 49/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1317/R
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – P. D. - judecător
JUDECĂTOR - M. T.
JUDECĂTOR – L. H.
Grefier - S. M.
Ministerul Public reprezentat de procuror M. C. C. – Procuror General Adjunct în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul M. M. G. împotriva sentinței penale nr.992/29.05.2013 pronunțată de Judecătoria G..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul–inculpat M. M. G., aflat în stare de detenție, asistat de apărător din oficiu avocat B. G., desemnat în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie . nr. 4752, substituit la acest termen de judecată de către avocat G. C., conform delegației de substituire pe care o depune la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu disp. art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în conformitate cu disp. art.104 al.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, în sensul că este primul termen de judecată în recurs, după care;
Potrivit art.320 Cod procedură penală, Curtea pune în discuția părților existența unor cereri sau excepții.
Apărătorul recurentului–inculpat M. M. G. nu are alte cereri și excepții prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri și excepții prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri și excepții prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului inculpatului M. M. G..
Apărătorul recurentului–inculpat M. M. G. arată că s-a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.992/29.05.2013 pronunțată de Judecătoria G., apreciind că sporul acordat de către instanța de fond, și anume 7 luni este mult mai mare decât cel pe care-l merita.
Apreciază că, față de modalitatea de comitere a infracțiunii supusă judecății la fond și față de recunoașterea infracțiunii astfel cum a fost dovedită pe parcursul urmăririi penale, acest spor ar putea să fie diminuat, nicidecum înlăturat, având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, motiv pentru care solicită admiterea recursului și diminuarea sporului acordat de instanța de fond, cu plata onorariului apărătorului din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul formulat de inculpatul M. M. G., în limitele motivelor invocate la acest termen de apărătorul acestuia, este nefondat.
Precizează că sancțiunea aplicată inculpatului este netemeinică, deoarece la stabilirea pedepsei rezultante s-a avut în vedere și situația antecedentelor penale ale inculpatului. Acesta are o bogată activitate infracțională, precizând că a debutat în minorat, când a beneficiat de clemența de care a dat dovadă instanța prin aplicarea măsurii educative a libertății supravegheate. Ulterior, inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă, fiind grațiat, pentru ca, în cele din urmă, acesta să comită o infracțiune prevăzută de art. 329 C.penal pentru care a fost condamnat la o închisoare de 5 ani. Precizează că inculpatul mai are condamnări în minorat pentru furt calificat, ultima pedeapsă fiind de furt calificat în stare de recidivă post executorie.
Arată că, de-a lungul timpului, s-a dovedit că aplicarea unei sancțiuni cu închisoarea într-un cuantum relativ redus este insuficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C.penal, astfel încât în mod corect instanța de fond a stabilit o pedeapsă mai mare pentru activitatea infracțională dedusă judecății în prezenta cauză, și un spor corespunzător în condițiile art. 34 al.1 lit. b) C.penal.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului, cu obligarea la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul–inculpat M. M. G. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării;
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul aceste instanțe sub nr._ inculpatul M. M. G. a formulat recurs împotriva sentinței penale nr. 992/29.05.2013 a Judecătoriei G., pronunțată în dosar nr._ .
Prin sentința penală nr. 992/29.05.2013 a Judecătoriei G., pronunțată în dosar nr._, s-a dispus:
1. În temeiul art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice date faptei prin rechizitoriu în cea prevăzută de art. 208(1)-209(1)(e) si (i) Cod Penal, cu aplicarea art. 37(b) Cod penal (faptă din 23.01.2012).
2.1. A condamnat inculpatul M. M. G. la o pedeapsă de 2 ani si 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208(1)-209(1)(e) si (i) Cod penal, cu aplicarea art. 37(b) Cod penal si art. 3201(7) Cod procedură penală (faptă din 23.01.2012).
2.2. În temeiul art. 33(a) si art. 34(1)(b) Cod penal a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 491 / 27.03.2012 a Judecătoriei D. (definitivă la 17.04.2012) pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208(1)-209(1)(g) si (f) Cod penal, cu aplicarea art. 37(b) Cod penal (faptă din 28.10.2009), urmând ca inculpatul M. M. G. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, sporită la 3 ani si 7 luni închisoare.
În temeiul art. 71(2) Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64(1)(a) teza II Cod penal – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice si lit. (b) – dreptul de a exercita o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
2.3. În temeiul art. 88(1) Cod penal a dedus din pedeapsa principală următoarele perioade:
- perioada reținerii de 24 h din prezenta cauză de la 15.02.2012 (orele 15.00) la 16.02.2013 (orele 15.00);
- perioadele deja executate din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 491 / 27.03.2012 a Judecătoriei D. de la 11.06.2011 la 19.08.2011 si de la 30.01.2013 la zi.
2.4. A anulat mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr. 491 / 27.03.2012 a Judecătoriei D. si a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
3.1. În temeiul art. 14 Cod procedură penală si art. 1.357 cod civil (2011) a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată . si a obligat inculpatul M. M. G. la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de daune materiale.
3.2. În temeiul art. 14 Cod procedură penală si art. 1.357 Cod Civil (2011) a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată S. C. si a obligat inculpatul M. M. G. la plata sumei de 3.500lei cu titlu de daune materiale.
4. În temeiul art. 191(1) Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 850 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, Judecătoria G., a avut în vedere că:
1. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria G. (nr. 614/P/2012), s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului M. M. G. pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, prevăzută de art. 208(1)-209(1)(e) si (i) Cod penal. Ca situație de fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 23.01.2012 ar fi sustras un telefon mobil, suma de 4.000 lei si diverse documente dintr-un autoturism parcat pe raza mun. G., prin spargerea geamurilor laterale ale acestuia.
2. La termenul de judecată din data de 15.05.2013 inculpatul a arătat că recunoaște în întregime învinuirea adusă prin actul de acuzare si că solicită ca judecata să se desfășoare în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 Cod Procedură Penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
I. Situația de fapt
3. La data de 23.01.2013 în jurul orelor 13.20 inculpatul M. M. G. se afla pe .. G., în zona restaurantului ”Cafe Anglais”. Cu această ocazie a observat un autoturism marca BMW 320 cu numărul de înmatriculare_, aflat în proprietatea părții vătămate ., ce fusese parcat în acea zona de către partea vătămată S. C..
4. Observând că în interior se afla o folie de plastic ce conținea diverse documente si o sumă de bani, inculpatul a luat hotărârea de a-si însuși respectiva sumă de bani. În executarea acestei rezoluții infracționale, M. M. G. a luat o piatră si cu ajutorul acesteia, a spart geamurile laterale dreapta, iar prin spărtura creată a luat folia de plastic ce conținea suma de 4.000 lei si o . documente ale ., precum si un telefon mobil marca ”BlackBerry” ce aparținea lui S. C..
5. Telefonul sustras a fost valorificat ulterior prin vânzare către martorul Cau G., care la rândul său l-a vândut către o persoană rămasă neidentificată.
6. Partea vătămată . s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8.00 lei (4.000 lei sustrași precum si 4.000 lei ca urmare a sustragerii documentelor), în timp ce reprezentantul legal al acesteia (S. C.) s-a constituit parte civilă în nume propriu cu suma de 3.500 lei (2.000 lei reprezentând contravaloarea geamurilor sparte si 1.500 lei contravaloarea telefonului sustras).
7. Situația de fapt anterior expusă rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză în cursul urmăririi penale:
- plângerea si declarațiile părții vătămate
- procesul verbal de cercetare la fata locului
- declarațiile martorilor M. A.-S., Cau G., D. C. A. si P. A.
- procesul verbal de reconstituire a săvârșirii faptei
- declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale, în cursul cărora acesta a recunoscut săvârșirea faptei.
II. Încadrarea juridică
8. Fapta inculpatului M. M. G., care la data de 32.01.2012, în loc public si prin spargerea geamului autoturismului cu numărul de înmatriculare_, a sustras suma de 4.000 lei si diverse documente aparținând părții vătămate ., precum si un telefon mobil marca”BlackBerry” aparținând părții vătămate S. C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208(1)-209(1)(e) si (i) Cod Penal.
III. Antecedente penale
9. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria G. s-a reținut în sarcina inculpatului incidenta dispozițiilor privind recidiva postcondamnatorie, prevăzută de art. 37(a) Cod Penal, motivat de faptul că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 481 / 11.04.2011 a Judecătoriei D., dar după executarea în întregime a pedepsei de 3 ani închisoare stabilite prin această hotărâre.
10. Deși această încadrare era corectă la momentul întocmirii rechizitoriului, totuși s-a impus a fi schimbată. Se constată în acest sens că prin decizia penală nr. 846 / 19.08.2011 a Curții de Apel alba I. a fost admis recursul peste termen formulat de inculpatul M. M. G., s-a dispus casarea sentinței pronunțate de Judecătoria D. si trimiterea cauzei în rejudecare către această instanță. În urma soluționării cauzei, a fost pronunțată o nouă hotărâre de condamnare pe numele inculpatului, respectiv sentința penală nr. 491 / 27.03.2012 (definitivă la 17.04.2012), prin care a fost aplicată o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208(1)-209(1)(g) si (f), cu aplicarea art. 37(b) Cod Penal. Prin urmare, raportat la această condamnare se constată că fapta ce face obiectul prezentului dosar a fost săvârșită înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, existând astfel o stare de concurs real între cele două infracțiuni, potrivit art. 33(a) Cod Penal.
11. Totodată, din fisa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta a mai fost condamnat la diverse pedepse privative de libertate pentru diverse infracțiuni, în special contra patrimoniului (furt calificat). Ultima condamnare de acest gen este cea stabilită prin sentința penală nr. 34 / 12.01.2005 a Judecătoriei G., prin care M. M. G. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani si 6 luni închisoare. Această pedeapsă a început să fie executată la data de 13.11.2002, inculpatul fiind liberat condiționat la 26.03.2007 cu un rest rămas neexecutat de 413 zile închisoare.
12. Raportat la această pedeapsă, s-a constatat că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită după curgerea perioadei rămase neexecutate, sens în care vor fi reținute ca fiind aplicabile dispozițiile legale privind recidiva postexecutorie, prevăzută de art. 37(b) Cod Penal.
IV. Individualizarea judiciară a pedepsei
13. În ceea ce privește pedepsele principale, instanța a ținut cont la stabilirea acestora de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod Penal, de persoana inculpatului, de urmările produse, precum si de atitudinea adoptată de acesta în cursul procesului penal.
14. Așa cum s-a arătat anterior, s-a constatat în acest sens că inculpatul M. M. G. nu este la primul impact cu rigorile legii penale, fiind condamnat în nenumărate rânduri la diverse pedepse privative de libertate. Această împrejurare, împreună cu lipsa oricărui efort de acoperire a prejudiciului, justifică în opinia instanței aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege (limite reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 Cod Procedură Penală), fără reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa.
15. Având în vedere starea de concurs cu infracțiunea ce a constituit obiectul sentinței penale nr. 491/27.03.2012 a Judecătoriei D., instanța a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 491 / 27.03.2012 a Judecătoriei D. (definitivă la 17.04.2012) pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208(1)-209(1)(g) si (f) Cod Penal, cu aplicarea art. 37(b) Cod Penal (faptă din 28.10.2009), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, la care se va adăuga un spor.
Alături de pedeapsa principală a fost aplicată si pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64(1)(a) teza II Cod penal – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice si lit. (b) – dreptul de a exercita o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
16. În temeiul art. 88(1) Cod penal s-a dedus din pedeapsa principală următoarele perioade:
- perioada reținerii de 24 h din prezenta cauză de la 15.02.2012 (orele 15.00) la 16.02.2013 (orele 15.00);
- perioadele deja executate din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 491 / 27.03.2012 a Judecătoriei D. de la 11.06.2011 la 19.08.2011 si de la 30.01.2013 la zi.
Va fi anulat mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr. 491 / 27.03.2012 a Judecătoriei D. si se va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
V. Latura civilă
17. Așa cum s-a arătat anterior, partea vătămată . s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8.00 lei (4.000 lei sustrași precum si 4.000 lei ca urmare a sustragerii documentelor), în timp ce reprezentantul legal al acesteia (S. C.) s-a constituit parte civilă în nume propriu cu suma de 3.500 lei (2.000 lei reprezentând contravaloarea geamurilor sparte si 1.500 lei contravaloarea telefonului sustras).
18. Potrivit art. 1.357(1) din Noul Cod Civil ”cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”. În ceea ce privește pretențiile formulate de partea vătămată ., instanța a apreciat că suma de 4.000 lei reprezentând pierderile suferite ca urmare a sustragerii documentelor societății nu este dovedită. Reprezentantul legal al acestei societăți nu a oferit nici o explicație ori indiciu cu privire la modalitatea în care s-au produs aceste pagube si nici nu a solicitat administrarea de probe în acest sens. Prin urmare, instanța a admis doar în parte pretențiile acestei pârti vătămate si a obligat inculpatul la plata de 4.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând suma de bani sustrasă de inculpat.
19. În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea vătămată S. C., instanța a apreciat aceste pretenții ca fiind rezonabile si a obligat la plata sumei de 3.500 lei cu titlu de daune materiale (reprezentând contravaloarea geamurilor sparte si a telefonului sustras).
VI. Cheltuieli judiciare
20. În temeiul art. 191(1) Cod de Procedură Penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în prezenta cauză.
Împotriva sentinței penale nr. 992/29.05.2013 a Judecătoriei G. a formulat recurs inculpatul M. M. G. criticând soluția instanței de fond sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate și a sporului prea mare de pedeapsă aplicat în urm,a soluționării antecedentelor penale.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază recursul ca nefondat.
Pedeapsa aplicată inculpatului, care s-a prevalat de dispozițiile art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, este corect individualizată, raportat la împrejurările comiterii faptei, natura infracțiunii produse și prejudiciul cauzat, precum și raportat la persoana inculpatului care dovedește perseverență infracțională în comiterea de infracțiuni de furt calificat, în antecedente fiind condamnat de 5 ori prin hotărâri judecătorești definitive la pedepse privative de libertate iar de 3 ori a fost sancționat administrativ (art. 181 Cod penal) de către P. de pe lângă Judecătoria G. tot pentru săvârșirea unor astfel de fapte.
Sporul de pedeapsă aplicat de instanța de fond, de 7 luni închisoare, a fost just, individualizat, având în vedere că au fost contopite o pedeapsă de 2 ani închisoare (pentru faptele deduse judecății) și o pedeapsă de 3 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 491/2012 a Judecătoriei D., definitivă la 17.04.2012).
Așa fiind și văzând prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală și art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul M. M. G. împotriva sentinței penale nr. 992/29.05.2013 a Judecătoriei G. și îl va obliga la plata de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M. M. G.(fiul lui M. și al lui P., născut la 27 Iulie 1984 in G., CNP:_, domiciliat in G., ..73, si ffl. în G., .-3,jud.G., in prezent deținut in Penitenciarul B.) împotriva sentinței penale nr.992/29.05.2013 pronunțată de Judecătoria G..
Obligă inculpatul recurent la plata sumei de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu (av.B. G.), va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul G..
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică astăzi 14.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. D. M. T. L. H.
Grefier,
Red. L. H./21.10.2013
Tehnored. S. M./ 2 ex./23.10.2013
Fond: F. C.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
