Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Decizia nr. 606/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 606/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 14122/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 606/R
Ședința publică din data de 15 Aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – aur marian mircea
Judecător – florin meleacă
Judecător – mARCIAN M. I.
Grefier - M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR- G. L.
Procuror șef secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de petentul P. I., deținut în Penitenciarul B., împotriva sentinței penale nr.283/21.02.2013 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-petent P. I., în stare de deținere, personal și asistat de avocat S. G., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 1911/03.04.2013 emisă de Baroul G..
Procedura este legal îndeplinită, in conformitate cu dispozițiile art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, în conformitate cu disp.art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că este primul termen de judecată, după care;
Curtea, potrivit disp.art.318 Cod procedură penală, procedează la identificarea recurentului-petent P. I., constatând că datele de stare civilă ale acestuia corespund celor existente la dosar.
Întrebat fiind, recurentul-petent, personal, precizează că iși menține recursul formulat și este de acord ca asistența juridică să ii fie asigurată de apărătorul desemnat din oficiu.
Nu are alte cereri de formulat.
Curtea, potrivit disp.art.294 alin. ultim Cod procedură penală, acordă recurentului-petent posibilitatea de a lua legătura cu apărătorul său.
Avocat S. G. nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, potrivit disp.art.301 Cod procedură penală, invocă excepția prealabilă a competenței materiale, în sensul că ar putea fi vorba și de o situație ce ține de faza executării hotărârii pentru care Tribunalul ar fi competent să soluționeze recursul. Potrivit disp.art.302 Cod procedură penală, pune în discuție excepția formulată, urmând a se pune concluzii și cu privire la fondul cauzei.
Avocat S. G., având cuvântul pentru recurentul-petent P. I., lasă la aprecierea instanței excepția de necompetență materială invocată de instanță.
Pe fondul cauzei, arată că, prin recursul împotriva sentinței penale nr.283/21.02.2013 a Judecătoriei G., recurentul-petent a învederat faptul că dorește deducerea, din pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare, pe care o execută în prezent, a perioadei executate în Spania, respectiv de 2 ani și 6 luni, pentru comiterea unor fapte concurente.
Analizând și verificând aspectele de recurent, coroborând și cu actele existente la dosarul cauzei, se constată că prin cererea adresată instanței de fond, a solicitat atât recunoașterea celor două hotărâri străine, cât și deducerea arestării sale, executată în străinătate. Cu toate acestea, la termenul din 14.02.2013, instanța de fond a apreciat necesară disjungerea celor două capete de cerere, astfel că, în ceea ce privește deducerea arestării provizorii, a considerat necesară formarea unui nou dosar ce va avea ca obiect de judecată contestație la executare, aspect cu care recurentul-petent, prin avocatul său, a fost de acord, procedându-se ca atare.
În aceste împrejurări, ținând cont de faptul că hotărârea recurată a avut ca obiect de judecată doar recunoașterea sentințelor penale străine, pe care instanța de fond a și făcut-o, apreciază ca fiind oportună solicitarea recurentului doar pe calea contestației la executare, motiv pentru care lasă la aprecierea instanței recursul formulat.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că, prin cererea adresată inițial Judecătoriei G., petentul a solicitat, în principal, să i se deducă din pedeapsa pe care o executa în România perioada executată în baza a două hotărâri judecătorești definitive, aplicate de autoritățile spaniole, respectiv sentința penală nr. 29/2007 din 12.02.2007, pronunțată de Judecătoria Penală nr. 2 din Reus, Tarragona (Spania) și sentința penală din data de 27.08.2008, pronunțată de Judecătoria Penală nr. 1 din Algeciras, Cadiz, (Spania).
Astfel, în principal, obiectul cererii petentului îl reprezenta o contestație la executare, privind deducerea unei perioade executate.
Instanța de fond a dispus atașarea celor două hotărâri pronunțate de autoritățile judiciare străine și, prin hotărârea pronunțată, a recunoscut cele două hotărâri.
Ulterior, după ce acest hotărâri sunt recunoscute, instanța de fond era obligată să facă conversia pedepselor, să stabilească ce pedeapsă urmează să execute petentul în raport de cele două hotărâri și să deducă perioada executată.
În opinia reprezentantului Ministerului Public este greșită modalitatea prin care instanța de fond, prin încheierea din 14.02.2013, a dispus disjungerea cauzei.
Apreciază că fondul cauzei nu a fost soluționat, motiv pentru care solicită admiterea recursului, să fie casată hotărârea recurată și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Consideră că, dacă această cauză ar fi fost calificată de la început ca fiind o contestație la executare, recursul ar fi trebuit să fie judecat de către tribunal, respectiv Tribunalul G., și nu de către Curtea de Apel G..
Recurentul-petent P. I., personal, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței. Depune la dosar înscrisuri, reprezentând: motive scrise de recurs, acte în limba spaniolă.
Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.283/21.02.2013 a Judecătoriei G., în temeiul art. 133 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală republicată, s-a dispus:
- recunoașterea sentinței penale nr. 29/2007 din 12.02.2007, pronunțată de Judecătoria Penală nr. 2 din Reus, Tarragona (Spania), (definitivă la data de 17.04.2007), prin care s-a dispus condamnarea petentului P. I. la o pedeapsă totală de 18 (optsprezece) luni închisoare, pentru săvârșirea, la data de 16.06.2006, a următoarelor infracțiuni:
infracțiunea prevăzută de legislația spaniolă la 237, 238.3, 240 și 16 Cod penal (infracțiune prevăzută de legislația română la art. 20 Cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e, și i Cod penal);
infracțiunea prevăzută de legislația spaniolă la art. 556 Cod penal (infracțiune prevăzută de legislația română la art. 239 alin. 2 Cod penal).
S-a constatat că petentul P. I. – fiul lui I. și V., născut la data de 27.12.1974, în loc. Negrilești, jud.G., CNP_, cu domiciliul în loc. Munteni, .. G., deținut în Penitenciarul B., a executat din pedeapsa de 18 luni închisoare o zi, la data de 16.06.2006.
- recunoașterea sentinței penale din data de 27.08.2008, pronunțată de Judecătoria Penală nr. 1 din Algeciras, Cadiz, (Spania), (definitivă la data de 27.08.2008), prin care s-a dispus condamnarea petentului P. I. la o pedeapsă totală de 403 (patru sute trei) zile închisoare, pentru săvârșirea, la data de 21.08.2008, a:
infracțiunii prevăzută de legislația spaniolă la art. 368 Cod penal (infracțiune prevăzută de legislația română la art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri).
S-a constatat că petentul P. I. a executat din pedeapsa de 403 zile închisoare 3 zile, în perioada 24.08._08.
În temeiul art. 133 alin. 3 din Legea nr. 302/2004, în referire la art. 132 alin. 6 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea către Ministerul Justiției a unui exemplar al prezentei sentințe, după rămânerea sa definitivă.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală s-a dispus plata onorariului traducătorului autorizat B. V. N., în cuantum de 671,2 lei, din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției, către Baroul de Avocați G., urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare către stat.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, s-a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
s-a reținut printre altele că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ din 26.07.2012, petentul-condamnat P. I., aflat în stare de arest, a solicitat, în temeiul art. 133 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 224/2006 și Legea 222/2008, recunoașterea unor hotărâri judecătorești de condamnare pronunțate în Spania.
În speță, fiind vorba despre o cerere de recunoaștere pe cale principală a unei hotărâri penale pronunțate în Spania, Judecătoria G. s-a constatat a fi competentă să soluționeze prezenta cerere, în virtutea prevederilor art. 133 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, potrivit cărora competența de soluționare aparține judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află condamnatul.
Pentru soluționarea cererii, la dosar au fost depuse: un referat întocmit de Biroul executări penale (fila 4 dosar), fișa de cazier judiciar național a petentului (fila 10 dosar), fișa de cazier judiciar din Spania a petentului (filele 11-20 dosar), relații de la Penitenciarul G. (fila 39 dosar), relații de la Interpol (fila 41 dosar).
Ministerul Justiției a depus la dosar relații (filele 43-80 dosar). Autoritățile spaniole au depus la dosar sentințele solicitate (filele 86-126, 134-168 dosar).
Petentului i s-a desemnat apărător din oficiu (delegație aflată la fila 23 dosar).
Instanța a obținut, prin intermediul unei cereri de asistență judiciară în materie penală sentințele penale prin care petentul a fost condamnat în Spania
Instanța a solicitat – prin intermediul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, în temeiul art. 115 și urm. din Legea nr. 302/2004 – comunicarea hotărârii judecătorești la care a făcut referire petentul în cererea formulată (filele 73-83 dosar fond) și stadiul executării pedepsei aplicate acestuia (filele 102-106 dosar fond).
Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.29/2007 din 12.02.2007, pronunțată de Judecătoria Penală nr. 2 din Reus, Tarragona, s-a dispus condamnarea petentului P. I. la o pedeapsă de:
- 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de legislația spaniolă la art. 237, 238.3, 240 și 16 din Codul penal;
- 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de legislația spaniolă la art. 556 din Codul penal.
În total, petentului i s-a aplicat o pedeapsă de 18 luni.
S-a reținut în sarcina petentului că, la data de 16.06.2006, orele 02.43, împreună cu P. A., au mers la intersecția străzii Gladiolos cu Paseo Maritimo din Cambrils, și au spart cu lovituri de ciocan o cabină telefonică proprietatea Companiei de Telefonie amplasată în acel loc, fără a-și atinge scopul de a-și însuși vreun obiect, fiind surprinși în acel moment de efective ale Jandarmeriei Urbane. Acuzații au luat-o la fugă, fiind urmăriți de agenții corpului de poliție iar unul dintre ei l-a împins în timpul urmăririi pe agentul 433 în timp ce acesta sărea un gard, astfel încât agentul a căzut la pământ, suferind o contuzie cu excoriație în zona pretibială stângă – leziuni care au necesitat pentru îngrijire, într-o zi, doar primul ajutor medical.
Sentința penală nr. 29/2007 din 12.02.2007 a rămas definitivă la data de 17.04.2007 (prin sentința din data de 17.04.2007 pronunțată de Audiența Provincială din Tarragona, Secția a doua, în dosarul nr. 219/2007 – filele 110-113 dosar).
Prima instanță a observat că faptele pentru care a fost condamnat petentul prin această sentință penală, sunt prevăzute de legea penală română la art. 20 Cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e, și i Cod penal și la art. 239 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin hotărârea din data de 01.09.2008 a aceleiași instanțe, petentului i s-a acordat beneficiul suspendării pedepsei privative de libertate, cu condiția de a nu comite infracțiuni în termenul de trei ani de la notificarea hotărârii. Hotărârea i-a fost notificată petentului la data de 31.03.2009 (fila 123 dosar) prin urmare termenul de 3 ani expiră la data de 31.03.2012.
În această cauză, petentul a fost reținut o zi, la data de 16.06.2006 (fila 122 dosar).
Prin sentința penală din 27.08.2008, pronunțată de Judecătoria Penală nr. 1 din Algeciras (Cadiz), s-a dispus condamnarea petentului P. I. la o pedeapsă de:
- 12 (doisprezece) luni și 40 (patruzeci) zile de închisoare și amendă de 1.000 EURO (cu responsabilitate personală subsidiară de 3 zile în caz de neplată), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de legislația spaniolă la art. 368 din Codul penal.
În cele din urmă, petentului i s-a aplicat o pedeapsă de 403 zile închisoare (400 zile pedeapsă impusă și 3 zile responsabilitate personală subsidiară).
S-a reținut în sarcina petentului că la data de 21.08.2008, orele 21.00, a fost surprins împreună cu alte două persoane având ascunse în interiorul cavității corporale o substanță care ulterior a rezultat a fi hașiș. Făcându-se analiza și cântărirea drogului purtat de petent, a rezultat o greutate totală de 1.034 grame de hașiș, a cărui valoare pe piață este de 1478 EURO.
Sentința penală a rămas definitivă la data de 27.08.2008.
În această cauză, petentul a executat pedeapsa în perioada 24.08._03 (3 zile), rămânând de executat 400 zile (fila 126 dosar).
Instanța de fond a constatat că faptele pentru care a fost condamnat petentul prin această sentință penală, sunt prevăzute de legea penală română la art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
Potrivit art. 131 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 224/2006 și Legea 222/2008, recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine poate avea loc dacă sunt îndeplinite mai multe condiții.
Verificând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța de fond a constatat ca fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, astfel încât va admite cererea formulată de către petentul-condamnat P. I..
Astfel:
a) România și-a asumat o asemenea obligație printr-un tratat internațional la care este parte, acesta fiind la momentul de față chiar tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești (prevăzut la punctul 37 din concluziile Consiliului de la Tampere și adoptat de Consiliul Europei la 30.11.2000) constituie unul dintre pilonii cooperării judiciare în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene;
b) a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la R. la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, ceea ce rezultă din conținutul sentinței penale a cărei recunoaștere se solicită. Condamnatului i s-a asigurat dreptul la apărare, fiind audiat și susținându-și personal punctul de vedere față de acuzațiile care i s-au adus;
c) nu a fost pronunțată pentru o infracțiune politică sau pentru o infracțiune militară care nu este o infracțiune de drept comun, or în cauza de față de aflăm în prezența unor infracțiuni de tâlhărie, distrugere, lovire sau alte violențe, etc., care sunt infracțiuni de drept comun;
d) respectă ordinea publică a statului român, instanța observând în acest sens că faptele pentru care petentul a fost condamnat în Spania sunt pedepsite cu închisoarea și în România;
e) hotărârea poate produce efecte juridice în România, potrivit legii penale române, condiție constatată ca fiind îndeplinită de către instanță, faptele pentru care inculpatul a fost condamnat în Spania având corespondent în legislația penală română;
f) nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane în România;
g) nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane într-un alt stat, care a fost recunoscută în România, îndeplinirea acestor din urmă două condiții rezultând din fișa de antecedente penale a petentului.
împotriva sentinței penale menționate a declarat recurs petentul P. I., arătând că a executat din luna septembrie 2006 până în ianuarie 2008 în Penitenciarul „Herrera de la M.” primul mandat și, respectiv din luna august 2008 până în septembrie 2009 al doilea mandat, fiind eliberat dn Penitenciarul „Ocania 2” Madrid.
La termenul de judecată din 15.04.2013, s-a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de Apel, în sensul că ar fi vorba de faza de executare și competent ar fi Tribunalul.
Față de această situație, instanța de recurs apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art.27 pct.3 Cod procedură penală, care reprezintă cadrul general de competentă în privința recursurilor care vizează sentințele date de judecătorii în materia executării hotărârilor penale.
În speța de față, recunoașterea hotărârilor penale din Spania se bazează pe o lege specială, Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, fără a avea o legătură directă cu faza de executare a sentințelor penale. Prin urmare, sunt aplicabile dispozițiile art.281 pct.3 Cod procedură penală, Curtea de Apel G. fiind competentă în judecarea recursului.
Referitor la fondul recursului, în mod corect prima instanță, în temeiul art.133 din Legea nr.302/2004, a recunoscut sentința penală nr.29/2007 din 12.02.2007 a Judecătoriei Penale nr.2 din Reus, Tarragona (Spania) – definitivă la 17.04.2007 și sentința penală din 27.08.2008 a Judecătoriei Penale nr.1 din Algeciras, Cadiz (Spania) – definitivă la 27.08.2008, ambele vizându-l pe P. I., pe baza înscrisurilor atașate la dosar.
Perioadele considerare executate, respectiv o zi – 16.06.2006, în cazul primei hotărâri, și de la 24.08.2008 la 26.08.2008, în cazul celei de-a doua sentințe, sunt conforme cu relațiile solicitate în cauză și aflate la dosarul primei instanțe.
Perioadele menționate de petent în cererea de recurs nu sunt probate în vreun fel și nu pot avea astfel relevanță juridică.
Pe de altă parte, la termenul de judecată din 14.02.2013, instanța de fond a disjuns capătul de cerere privind deducerea arestării provizorii și formarea unui nou dosar, astfel încât pot fi dezbătute după verificare, orice aspecte privitoare la alte perioade de timp care ar putea fi eventual considerate ca executate.
Față de cele arătate și de art.38514, art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs.
Văzând și dispozițiile protocolului Uniunii Naționale a Barourilor din România - Ministerul Justiției și ale art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul P. I. (fiul lui I. și V., născut la data de 27.12.1974, în loc. Negrilești, jud.G., CNP_, cu domiciliul în loc. Munteni, .. G., deținut în Penitenciarul B.) împotriva sentinței penale nr.283/21.02.2013 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._ .
In baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe petent să plătească către stat suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va vira către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției (avocat S. G.).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
aur marian mircea florin meleacă mARCIAN M. I.
Grefier,
M. I.
Red. A. M. M./17.04.2013
Tehnored. M. I. / 2 ex./23.04.2013
Fond: E. G. D.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1317/2013. Curtea... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
