Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 307/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 307/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 23108/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
Curtea de Apel G.
Secția penală și pentru cauze cu minori
Decizia penală nr.307/r
Ședința publică din data de 25 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – florin meleacă
Judecător – mARCIAN M. I.
Judecător – aur marian mircea
Grefier - M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR- G. E.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de recurentul-petent G. P., domiciliat în municipiul Tulcea, ..23, ., etaj 2, apartament 9, județul Tulcea, împotriva sentinței penale nr.102/24.01.2013 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-petent G. P., personal.
Procedura este legal îndeplinită, in conformitate cu dispozițiile art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, în conformitate cu disp.art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că este primul termen de judecată; la data de 18.02.2013 recurentul-petent a depus motive scrise de recurs, după care;
Curtea, potrivit disp.art.318 Cod procedură penală, procedează la identificarea recurentului-petent G. P., care se legitimează cu CI . nr._, emisă de SPCLEP Tulcea, potrivit căreia are CNP:_.
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția de inadmisibilitate a recursului formulat de către petentul G. P. împotriva sentinței penale nr.102/2013 a Judecătoriei G..
Recurentul-petent G. P., personal, nu are nicio cerere prealabil de formulat.
Curtea, potrivit disp.art.302 Cod procedură penală, pune în discuție excepția de inadmisibilitate a recursului formulat, invocată de reprezentantul Ministerului Public .
Reprezentantul Ministerului Public consideră că recursul declarat de recurentul-petent este inadmisibil din perspectiva dispozițiilor art.2781 alin.10 Cod procedură penală, care prevăd că hotărârile pronunțate în primă instanță în cauzele întemeiate pe dispozițiile art.2781 Cod procedură penală sunt definitive.
În consecință, solicită respingerea recursului ca inadmisibil
Recurentul-petent G. P., personal, arată că la art.2781 alin.10 Cod procedură penală se menționează că hotărârea este definitivă. Însă, la alineatul 1 se menționează că după respingerea plângerii făcute, conform articolelor 275 – 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a prim procurorului.
Învederează că a făcut această plângere la instanță deoarece nu primise răspuns de la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria G. în termenul stabilit de Codul de procedură penală. Cererea sa se referă la plângerea împotriva rezoluției procurorului și nu a prim-procurorului după respingerea ei. În consecință, consideră că hotărârea nu poate fi definitivă.
Totodată, critică împrejurarea că instanța de fon d s-a pronunțat cu privire la obligarea sa la plata sumei de 25 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Or, datorită tardivității răspunsului din partea prim-procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria G. a s-a adresat cu cerere la Judecătoriei G. nu cu rea-intenție ci pentru a fi în termenul prevăzut de lege, de 20 zile in care nu a primit răspuns de la procuror, și pentru a evita o eventuală tardivitate a căii de atac. Prezentul caz durează de 6 ani și încă nu este finalizat.
Arată că nu știa motivarea expusă în sentința penală recurată, în care se menționează că a fost apreciată ca fiind admisibilă cererea sa cu privire la rezoluția prim-procurorului de scoatere de sub urmărire penală, care ulterior a fost infirmată și s-a dispus ca dosarul să fie înaintat în vederea redeschiderii și reluării urmăririi penale.
Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 102/24.01.2013 a Judecătoriei G. s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petenții G. P. și Acsentiev N. împotriva rezoluției nr.5665/P/2011 din 05.10.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G..
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin ordonanța nr. 2301/II/2/2012 din 26.11.2012 a prim – procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria G. s-a admis plângerea formulată de petenții G. P. și Acsentiev N., s-a infirmat rezoluția nr.5665/P/2011 din 05.10.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G. și s-a dispus trimiterea dosarului la procurorul de caz în vederea redeschiderii și reluării urmării penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul G. P..
Recursul declarat de petentul G. P. este inadmisibil.
Conform art.2781 al.10 Cod procedură penală, modificat prin Legea nr.202/2010, hotărârea pronunțată potrivit alin.8 din același articol este definitivă.
Potrivit art.XXIV din Legea nr.202/2010, hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrare în vigoare a Legii nr.202/2010 rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Legea nr.202/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.714/26.10.2010, a intrat în vigoare din data de 25.11.2010, la 30 de zile de la publicare, conform art. art.XXVIII din aceeași lege.
Interpretând „per a contrario” aceste dispoziții legale rezultă că de la data 25.11.2010 hotărârile pronunțate în plângerile împotriva soluției procurorului, formulate potrivit art.2781 Cod procedură penală, sunt definitive, ne mai fiind susceptibile de a fi atacate cu recurs, indiferent când a fost formulată plângerea.
În cauză sentința penală recurată a fost pronunțată la data de 24.01.2013, dată la care sunt în vigoare noile prevederi ale art. 2781 al.10 Cod procedură penală. Hotărârea astfel pronunțată, fiind definitivă, nu mai poate fi atacată cu recurs.
În consecință, recursul declarat de petentul G. P. este inadmisibil, urmând să fie respins, conform dispozițiile art. 385 15 al. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 al.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul G. P. (domiciliat în municipiul Tulcea, ..23, ., etaj 2. Apartament 9, județul Tulcea) împotriva sentinței penale nr.102/24.01.2013 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe petent să plătească către sta suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
florin meleacă mARCIAN M. I. aur marian mircea
Grefier,
M. I.
Red. F. M./27.02.2013
Tehnored. M. I./ 2 ex./28.02.2013
Fond: E. G. D.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
