Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 1609/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1609/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 1216/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1609/R
Ședința publică de la 04 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M.-M. I.
Judecător - A.-M. M.
Judecător - F. M.
Grefier - A. S.
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind judecarea recursului declarat de petenta S.C. P. F. SRL G., împotriva sentinței penale nr. 207 din 31.01.2012 a Judecătoriei G..
La apelul nominal au lipsit petenta . G. și intimatul T. V. O..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care ;
Curtea pune în discuție recursul formulat de petentă:
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea, ca inadmisibil, a recursului formulat de petentă întrucât sentința penală nr. 207 din 31.01.2012 împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs este definitivă.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față ;
Prin sentința penală nr. 207 din 31.12.2012 a Judecătoriei G., în baza disp. art. 2781 alin. 8 lit. a Cod pr. penală a fost respinsă plângerea formulata de petenta . prin administrator U. P. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 120/P/2009 din data de 09.04.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G., ca nefondată.
A fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 120/P/2009 din data de 09.04.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G., ca fiind legală și temeinică.
În baza disp. art. 192 al. 2 Cod pr. penală a fost obligată petenta ., prin administrator U. P., la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut, printre altele, că prin sentința penală nr. 432/05.10.2010 Tribunalul G., față de dispozițiile art. 2781 Cod pr. penală a respins ca nefondată plângerea formulată de petentă împotriva celor două rezoluții ale Parchetului de pe lângă Tribunalul G., cu consecința obligării petentei . G., prin reprezentant U. P., la plata de cheltuieli judiciare către stat, conform cerințelor art. 192 alin. 2 Cod pr. penală.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petenta . G., prin reprezentant U. P.. Curtea de Apel G. prin decizia penală nr. 592/R/13.04.2011a admis recursul, a casat sentința penală nr. 432/05.10.2010 a Tribunalului G. și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, respectiv Judecătoria G., reținând faptul că in cauză are calitatea de făptuitor doar numitul T. V. O. și nu s-a făcut dovada că această persoană deține vreo calitate care să atragă competența tribunalului sau a curții de apel, iar infracțiunile pentru care s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale se judecă in fond de judecătorie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ .
La această cauză a fost conexat și dosarul cu nr._/233/2011.
În temeiul art. 2781 alin. 7 Cod pr. penală instanța, procedând la judecarea plângerii formulate de petent, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, a constatat că aceasta nu este întemeiată, urmând să mențină soluția dispusă de către P. de pe lângă Tribunalul G., ca fiind legală și temeinică.
Față de infracțiunile reclamate de petenta ., preliminar, instanța a reținut că tragerea la răspundere penală a unei persoane implică stabilirea, pe baza unor probe concludente, a existenței faptei imputate, a caracterului ei infracțional, precum și a vinovăției făptuitorilor.
Numai pe baza unor probe certe în acuzare poate fi răsturnată prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art.52 și art.66 Cod procedură penală în favoarea oricărei persoane, în caz contrar ea operând pe deplin, în virtutea principiului „in dubio pro reo”.
În fapt petenta P. F. S.R.L. G. s-a adresat cu o plângere Parchetului de pe lângă Tribunalul G., solicitând cercetarea penală și trimiterea în judecată a făptuitorului T. V. O. și a reprezentantului ., sub aspectul comiterii infracțiunilor de fals în înscrisuri oficiale și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 288 Cod penal și art. 290 Cod penal.
În motivarea plângerii inițiate s-a arătat de către petentă că făptuitorii folosesc și falsifică înscrisuri oficiale sau sub semnătură privată, într-o cauză civilă aflată pe rolul Judecătoriei G. și în acest fel nu îi permite petentei să dovedească împrejurarea că pe raza comunei Vânători, jud. G. în tarlaua 68 s-au construit ilegal unele imobile.
Prin rezoluția cu nr. 120/P/2009 P. de pe lângă Tribunalul G. a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitori, conform art. 10 lit. a din Cod pr.penală, apreciindu-se că infracțiunile de fals reclamate de petentă nu s-au comis în realitate.
Rezoluția inițială a fost menținută prin rezoluția cu nr. 899/II/2/2009 apreciindu-se că prin rezoluția anterioară cu nr. 120/P/2009 s-a constatat corect că infracțiunile reclamate de petenta prin reprezentantul U. P., nu s-au săvârșit în realitate.
În fapt rezultă că în anul 2001 au fost derulate o . relații comerciale între societatea petentă și societatea administrată de către făptuitorului T. V. O., acesta din urmă neplătind la timp penalitățile de întârziere ce se cuveneau la valoarea mărfii de 3913 lei.
Nemulțumită de modul de derulare a afacerilor comerciale societatea petentă a acționat în judecată civilă pe făptuitor în cauza cu nr. 2948/2008 înregistrată pe rolul Judecătoriei G., finalizată prin respingerea acțiunii formulată de petenta ..R.L. G. ca fiind prematur introdusă.
În dosarul civil indicat de petentă cu nr._, aflat pe rolul Judecătoriei G. nu s-au „fabricat”, nu s-au depus și nu s-au falsificat nici un fel de probe așa cum greșit susține petenta S.C.P. F. S.R.L. G..
Potrivit art. 288 alin. 1 Cod penal, falsul material in înscrisuri oficiale constă in falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod de natură să producă consecințe juridice .
De asemenea, potrivit art. 290 alin. 1 Cod penal, falsul în înscrisuri sub semnătură privată constă în ,,falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire’’.
Or, din actele existente la dosar nu au rezultat date și indicii referitoare la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. 1 și art. 290 alin. 1 Cod penal, respectiv că intimatul făptuitor T. V. O., ar fi falsificat vreun înscris, prin vreunul din modurile arătate în art. 288, sau art. 290 Cod penal, în vederea producerii unor consecințe juridice, plângerea și declarațiile petentului necoroborându-se cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Invocarea de către petent a neadministrării probelor de către procuror, conform art. 63-64 Cod de procedură penală, nici audierea sa, așa cum prevede art. 76 Cod de procedură penală, nu poate fi avută în vedere, deoarece administrarea acestora vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanțiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale complete.
În etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci se fac numai verificări cu privire la presupuse fapte penale.
Mai mult in cauză nu există nici o dovadă din care să rezulte că petenta a fost împiedicată să-și susțină acuzările în cauza civilă cu nr. 2948/2008 a Judecătoriei G. și în orice caz nici autoritățile judiciare și nici făptuitorul nu au obstrucționat pe partea vătămată (petenta) să depună la dosar înscrisuri inclusiv cel emise de Primăria comunei Vânători.
Împotriva sentinței penale menționate a declarat recurs petenta S.C. P. F. S.R.L. G., arătând că procurorul nu a cercetat înscrisurile.
Recursul este inadmisibil.
Deși a intitulat cererea plângere și a solicitat trimiterea acesteia la P. de pe lângă Tribunalul G., calea de atac împotriva unei hotărâri judecătorești se soluționează tot de către o instanță de judecată, astfel încât sub aspect formal se poate vorbi de un recurs în cauză.
Sentința recurată are ca obiect plângerea formulată de petenta S.C. P. F. S.R.L. G. împotriva unei soluții de netrimitere în judecată, conform art. 2781 Cod pr.penală.
Potrivit art. 2781 alin.10 Cod pr.penală, hotărârea judecătorului conform alin.8 este definitivă.
Prin urmare, petenta nu are deschisă calea de atac a recursului, nefiind reglementată o astfel de procedură de control judiciar ierarhic.
Căile de atac sunt stabilite în mod expres prin lege, iar lipsa unei asemenea proceduri conduce la inadmisibilitatea procedurii declanșate de petentă, respectiv recurs în cauza de față, fără posibilitatea analizării fondului dosarului.
Față de cele arătate și de art. 38515 pct. 1 lit.a Cod pr.penală, Curtea va respinge ca inadmisibil acest recurs.
Văzând și disp.art. 192 alin.2 Cod pr.penală.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta S.C. P. F. SRL G., cu sediul în G., .. 37, jud. G., împotriva sentinței penale nr. 207 din 31.01.2012 a Judecătoriei G..
În baza art. 192 alin.2 Cod pr.penală obligă pe petentă să plătească către stat suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. M. I. M. A. M. F. M.
Grefier, Red. A.M.M./4.12.2013 A. S.
Tehnored.A.S./12.12.2013/2 ex.
Jud.fond: C.E.R.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 221/2013. Curtea de... | Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Decizia nr. 498/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
