Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Decizia nr. 498/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 498/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 2007/838/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 498/R
Ședința publică din data de 28 Martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – florin meleacă
Judecător – mARCIAN M. I.
Judecător – aur marian mircea
Grefier - M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR- M. B.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale declarate de recurentul-inculpat F. T. F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alineat 1, alineat 2 litera c și alineat 21 litera a Cod penal, în prezent deținut în Penitenciarul pentru minori și tineri Tichilești, și recurentul-inculpat G. I. NICUȘOR, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.211 alineat 1, alineat 2 litera c și alineat 21 litera a Cod penal, în prezent deținut în Penitenciarul pentru minori și tineri Tichilești, împotriva sentinței penale nr.22/26.02.2013 a Judecătoriei Liești, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-inculpat F. T. F., în stare de deținere, personal și asistat de avocat B. F., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 1698/27.03.2013 emisă de Baroul G., și recurentul-inculpat G. I. Nicușor, în stare de deținere, personal și asistat de avocat B. F., apărător desemnat din oficiu în baza aceleiași delegații.
Procedura este legal îndeplinită, in conformitate cu dispozițiile art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, în conformitate cu disp.art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că prezentul termen este unul intermediar, acordat pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a recurenților-inculpați F. T. F. și G. I. Nicușor; pentru soluționarea recursurilor formulate de aceștia a fost stabilit termen de judecată, aleatoriu, la data de 26 aprilie 2013, după care;
Curtea, potrivit dispozițiilor art.318 Cod procedură penală, procedează la identificarea recurenților-inculpați F. T. F. și G. I. Nicușor, constatând că datele de stare civilă indicate de aceștia corespund celor existente la dosar.
Curtea aduce la cunoștința recurenților-inculpați că, pentru asigurarea exercitării dreptului la apărare, potrivit disp.art. 294 alin.1 Cod procedură penală, s-a procedat la desemnarea unui apărător din oficiu și că, potrivit disp. art. 6 Cod procedură penală, au posibilitatea de a-și angaja apărător ales, dacă consideră necesar.
Întrebați fiind, recurenții-inculpați F. T. F. și G. I. Nicușor, având cuvântul, pe rând, precizează că își mențin recursurile formulate și sunt de acord ca asistența juridică să le fie asigurată de apărătorul desemnat din oficiu. Totodată, arată că sunt de acord să se procedeze la soluționarea recursurilor la acest termen, fiind nemulțumiți de cuantumul pedepsei pe care îl apreciază ca fiind prea mare.
Avocat B. F. nu se opune judecării cauzei la acest termen.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune judecării cauzei la acest termen.
Curtea dispune preschimbarea termenului de judecată din data de 26 aprilie 2013 pentru astăzi, data de 28 martie 2013.
Curtea, potrivit disp.art.294 alin. ultim Cod procedură penală, acordă recurenților-inculpați posibilitatea de a lua legătura cu apărătorul lor.
Avocat B. F. nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri cu caracter prealabil de formulat, constată recursul in stare de judecată și, potrivit disp.art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia, urmând a se pune concluzii și cu privire la starea de arest preventiv a inculpaților.
Avocat B. F., având cuvântul în susținerea recursului declarat de recurentul-inculpat F. T. F., critică ca fiind prea mare cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond, solicitând redozarea acesteia. Solicită să fie avute în vedere circumstanțele atenuante constând în aceea că: are doi copii mici în întreținere, nu a mai avut antecedente penale, a avut un comportament bun în faza de urmărire penală și a recunoscut săvârșirea faptei.
În susținerea recursului formulat de recurentul-inculpat G. I. Nicușor, avocat B. F. menționează că, în ceea ce privește infracțiunea de furt, pentru care a fost trimis în judecat și condamnat, nu a cunoscut că inculpatul F. T. ar fi furat lucrurile, văzându-le abia după ce au coborât din autobuz, ceea ce, în opinia sa, nu înseamnă că ar fi participat la săvârșirea faptei.
Curtea constată că recurentul-inculpat a recunoscut săvârșirea faptei și la instanța de fond s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din tâlhărie în infracțiunea de furt.
Avocat B. F. solicită să fie admise recursurile formulate, să fie casată hotărârea recurată și, în rejudecare, să se aplice inculpaților câte o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor formulate de recurenții-inculpați F. T. F. și G. I. Nicușor, apreciind că pedepsele aplicate inculpaților sunt orientate către limita minimă a textului de lege, corespund gradului de pericol social al infracțiunii săvârșite. Inculpații au lovit-o pe partea vătămată cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 5-6 zile îngrijiri medicale, cu scopul de a-i sustrage din mână telefonul mobil, pentru ca partea vătămată să nu apeleze serviciul de urgență 112.
Reprezentantul Ministerului Public învederează că, potrivit cazierului inculpatul G. Nicușor prezintă antecedente penale, condamnările anterioare fiind dispuse în minorat pentru comiterea unor infracțiuni de tâlhărie.
Pe cale de consecință, apreciază că recursurile declarate sunt nefondate și solicită respingerea acestora.
Totodată, apreciază că se impune și menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Avocat B. F. lasă la aprecierea instanței măsura arestării preventive a recurenților-inculpați.
Curtea, potrivit disp.art.38513 alin.3 Cod procedură penală, acordă recurenților-inculpați ultimul cuvânt.
Recurentul-inculpat F. T. F., personal, solicită reducerea pedepsei, a cărei executare să fie suspendată, având in vedere că se află la prima abatere și are în întreținere doi copii minori.
Recurentul-inculpat G. I. Nicușor, personal, arată că nu a știut că a fost furat telefonul părții vătămate, care, chiar în declarația dată, a spus că nu i-a văzut luându-i telefonul.
Învederează că nu a fost de acord cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală însă a fost sfătuit să procedeze în acest sens de către apărătorul său ales, spunându-i-se că i se va aplica o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Solicită reducerea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
]Prin sentința penală nr.22/26.02.2013 a Judecătoriei Liești, a fost respinsă cererea apărătorului inculpatului G. I. Nicușor de schimbare a încadrării juridice din complicitate, prev de art.26 Cod penal, și în tăinuire, prev de art. 221 Cod penal ca nefondata.
A fost condamnat inculpatul F. T. F. pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 211 alin 1, alin 2 litera c și alin 2 indice 1 litera a Cod penal în referire la art . 320 indice 1 Cod procedură penală astfel cum a fost modificat prin L. 202 /2010, fapta constând în aceea că, la data de 17. oct. 2012, în jurul orelor 15,00, a lovit împreună cu coinculpatul G. I. Nicușor cu pumnii și picioarele pe partea vătămată O. G. F. în timp ce se aflau în stația de autobuz de pe marginea DN 25 de pe raza comunei Liești fapt ce i-a produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico –legal nr. 1700 /2012 iar ca urmare a acestui fapt inculpatul a smuls din mâna părții vătămate un telefon mobil marca Nokia E 63 în val. de 600 lei. cu scopul de a-l împiedica să sune la 112 și în final de a-l valorifica prin intermediul inculpatului G. I. Nicușor printr-un schimb cu numitul Catera M. cu un alt telefon mobil și o pereche de pantofi sport, la 5(cinci) ani închisoare.
Conform art. 71 alin. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II și lit. b Cod penal – pe durata executării pedepsei.
A fost menținută măsura arestării preventive.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând cu 26.oct. 2012 la zi
A fost condamnat inculpatul G. I. Nicușor, pentru infracțiunea prev și ped. de art.26 cod penal în referire la art. 211 alin 1, alin 2 litera c și alin 2 indice 1 litera a cod penal în referire la art. 320 indice 1 cod procedură penală, astfel cum a fost modificat prin L. 202 /2010, fapta constând în aceea că la data de 17. oct. 2012, în jurul orelor 15,00, a lovit împreună cu coinculpatul F. T. F. cu pumni și picioarele pe partea vătămată O. G. F., în timp ce se aflau în stația de autobuz de pe marginea DN 25 de pe raza comunei Liești, fapt ce i-a produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico –legal nr. 1700 /2012 iar ca urmare a acestui fapt inculpatul F. T. F. a smuls din mâna părții vătămate un telefon mobil marca Nokia E 63 în val. de 600 lei. cu scopul de a-l împiedica să sune la 112 și în final de a-l valorifica prin intermediul inculpatului G. I. Nicușor printr-un schimb cu numitul Catera M. cu un alt telefon mobil și o pereche de pantofi sport, la 5(cinci) ani închisoare .
În temeiul art. 61 Cod penal a fost revocată liberarea condiționată a pedepsei aplicate acestuia prin sentința penală nr. 439/2010 și a fost contopită pedeapsa aplicată cu restul de pedeapsă de 577 zile și inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5(cinci) ani închisoare.
Conform art. 71 alin. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II și lit. b Cod penal – pe durata executării pedepsei.
A fost menținută măsura arestării preventive
Deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând cu 26.oct. 2012 la zi
S-a luat act ca partea vătămată O. G. F. nu se constituie parte civilă.
A fost admisă acțiunea civilă și au fost obligați inculpații în solidar la plata către partea civilă Spitalul A. C. T. a sumei de 286,243 lei cu titlu de despăgubiri civile-cheltuieli de spitalizare.
În temeiul art. 191 cod civil au fost obligați inculpații către stat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1300 lei inculpatul Facăleț T. F. din care 600 lei onorariu avocat oficiu la UP și 200 lei avocat oficiu la instanță, ce se vor vira din fondurile MJ în contul Baroului De Avocati Liești și 1100 lei inculpatul G. I. Nicușor, din care 650 la UP și din aceasta 200 lei onorariu avocat oficiu la UP ce se va vira din fondurile MJ în contul Baroului de avocați Liești.
S-a reținut, printre altele, că inculpații F. T. F. și G. I. Nicușor au lovit la data de 17.X.2012, în jurul orelor 1500, cu pumnii și cu picioarele pe partea vătămată O. G. F., în timp ce se aflau în stația de autobuz de pe marginea DN25, de pe raza comunei Liești, județul G., ceea ce i-a produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5 – 6 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă și din certificatul medico – legal nr.1700/2012, iar ca urmare a acestui fapt, primul dintre aceștia, de a smulge din mâna acestuia un telefon mobil marca „NOKIA E63” în valoare de 600 lei cu scopul de a nu apela serviciul de urgență și, în final, de a-l valorifica prin intermediul celui de-al doilea printr-un schimb cu numitul Catera M. M. contra unui alt telefon mobil și o pereche de pantofi sport.
Prima instanță a apreciat că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art.211 alineat 1, alineat 2 litera c și alineat 21 litera a Cod penal pentru cel dintâi și de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.211 alineat 1, alineat 2 litera c și alineat 21 litera a Cod penal pentru ultimul.
Instanța de fond a reținut că vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită prin: plângerea și declarațiile părții vătămate O. G. F. (filele 7 – 11 ), certificat medico – legal nr.1700/22.X.2012 8fila 12), bilet de externare din spital și scrisoare medicală (filele 13, 14), declarațiile martorilor S. N., Catera I., Catera M. M., M. I., F. V. – I., D. L. – L. (filele 34 – 46), proces verbal de confruntare ( filele 47 – 48), procese verbale de constatare (filele 49, 58, 59-64, 68), set fotografii judiciare (filele 51 – 53), copie cartelă S. (fila 54), dovezi de predare – primire (filele 55, 57, 61), referate de efectuare a unor percheziții domiciliare (filele 69 – 71), încheiere de admitere pentru efectuarea unor percheziții și autorizații de percheziție (filele 72, 74, 76, 78, 82, 84, 86), procese verbale de percheziție domiciliară (filele 75, 77, 79, 83, 85, 87), referat cu propunere de luare a măsurii arestării preventive (fila 90), mandate de arestare preventivă (filele 93, 94), ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale (fila 95). În Latura civilă se constată că Partea vătămată O. G. F., pe parcursul urmăririi penale a precizat faptul că nu se mai constituie parte civilă în cadrul procesului penal întrucât și-a recuperat telefonul în stare de funcționare.
Spitalului Municipal „A. C.” T., pe parcursul urmăririi penale nu a precizat suma care reprezintă serviciile medicale acordate părții vătămate în perioada 17-19.X.2012 cu toate că i s-a solicitat prin adresă acest lucru.
S-a mai constatat că inculpatul F. T. F., așa cum rezultă și din cazierul acestuia aflat la fila 102, nu posedă antecedente penale, dar la data de 13.IX.2012 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.180 alineat 2 Cod penal prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Liești nr.1249/P/2011.
Inculpatul F. T. F. are absolvite 3 clase și are ocupația de fierar, fără a avea un loc de muncă stabil.
Inculpatul G. I. Nicușor, așa cum rezultă și din cazierul acestuia aflat la fila 103, are antecedente penale dar nu se află în stare de recidivă, deoarece condamnarea de 5 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.439/2010 rămasă definitivă, vizează mai multe infracțiuni de tâlhărie în concurs săvârșite în minoritate, pedeapsă ce a fost efectuată în perioada 14.IV.2009 – 11.IX.2012, având un rest de pedeapsă de 577 zile . În acest context, instanța de judecată a făcut aplicarea prevederilor art.61 Cod penal în sensul de a dispune revocarea liberării condiționate și contopirea cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prezentă, iar în final, aplicarea unui spor de până la 5 ani.
Inculpatul G. I. Nicușor are absolvite 4 clase și nu are nicio ocupație din care să-și obțină veniturile necesare existenței.
Față de această situație, pentru inculpați a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive .
Având în vedere materialul probator administrat în cauza de față, pericolul social al faptelor săvârșite, condițiile și conjunctura în care acestea au fost comise precum și persoana inculpaților care nu se află la primul impact cu legea penală, instanța de fond a apreciat că în cazul inculpaților de față, scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins doar prin aplicarea unei pedepse cu executare efectivă.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice din complicitate la tâlhărie în tăinuire, instanța de fond a respins cererea ca nefondată.
Astfel, din declarația inculpatului G. de la fila 29-30 din dosarul de UP rezultă ca a văzut când inculpatul Făcălet a luat telefonul de la partea vătămată însă din probatoriile administrate rezultă că în acel incident și inculpatul G. l-a lovit pe partea vătămată incident în care inculpatul G. a observat și telefonul mobil.
Contribuția sa în a–l împiedica pe partea vătămată să sune la 112 este consistentă și nu poate nega participarea sa la incidentul în care acesteia i s-a sustras telefonul mobil și apoi la valorificarea lui. Deci, deosebirea dintre cele două fapte constă tocmai în momentul săvârșirii acestora în raport cu fapta autorului.
Tăinuirea este definită prin art. 221 cod penal ca fiind fapta de primire, dobândire sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte penale ……….” pe când complicitatea este fapta de a ajuta în orice mod la săvârșirea unei fapte prev de legea penală ….. deci activitatea complicelui este simultană cu a autorului iar tăinuirea este ulterioara producerii rezultatului periculos deci a săvârșirii faptei.
Pentru considerentele arătate a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice ca nefondată.
Împotriva sentinței penale menționate au declarat recursuri inculpații F. T. F. și G. I. Nicușor.
La termenul de judecată din 28 martie 2013, apărătorul inculpaților a arătat că în ceea ce-l privește pe inculpatul F. T. F., acesta este nemulțumit că pedeapsa este prea mare, are doi copii mici în întreținere, nu are antecedente penale și a recunoscut fapta, iar referitor la inculpatul G. I. Nicușor să se aprecieze asupra recursului și să se aplice o pedeapsă spre minimul special.
Recursurile sunt nefondate.
În mod corect prima instanță a stabilit situația de fapt și vinovățiile inculpaților F. T. F. și G. I. Nicușor pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1,2 lit.c și alin.21 lit.a Cod penal, respectiv complicitate la tâlhărie, prev. de art..26 Cod penal rap. la art. 211 alin.1,2 lit.c și alin.21 lit.a Cod penal.
S-a avut în vedere materialul probator administrat în cauză:
- declarațiile părții vătămate O. G.-F., care arată că în ziua de 17.10.2012 a fost lovit de doi băieți, în două momente succesive, iar a doua oară unul dintre ei i-a smuls telefonul marca Nokia;
- certificat medico-legal nr.1700/22.10.2012 emis de Serviciul Clinic de Medicină Legală G., din care rezultă că partea vătămată prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, pot data din 17.10.2012 și necesită 5 – 6 zile, respectiv 1- 2 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;
- declarațiile inculpaților F. T. F. și G. I. Nicușor care în faza de urmărire penală au prezentat cum a decurs agresarea părții vătămate la data de 17.10.2012, pentru ca în faza de judecată să arate că recunosc faptele, cu solicitarea aferentă de a li se aplica dispozițiile art.3201 Cod procedură penală;
- declarațiile martorilor S. N., Catera I., Catera N. G., Catera M. M., M. I. și D. L.-L. care prezintă aspecte legate de împrejurările comiterii faptelor și de situația telefonului mobil sustras de la partea vătămată;
- proces – verbal de percheziție domiciliară din 26.10.2012, la locuința lui Catera I., din . unde a fost ridicat printre altele și un telefon mobil Nokia E63;
- adresă nr.7819/03.12.2012 emisă de Spitalul Municipal „A. C.” T. de constituire parte civilă cu suma de 286,243 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate în perioada 17.10 – 19.10.2012.
Încadrările juridice sunt temeinice, în sensul că inculpatul F. T. F. a sustras telefonul părții vătămate după agresarea acesteia și, prin smulgere, iar inculpatul G. I. Nicușor a contribuit prin acțiunile sale de lovire a părții vătămate la această sustragere, înlesnind faptele primului inculpat.
Pedepsele cu închisoarea aplicate celor doi inculpați au fost individualizate în mod corect în raport cu criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal și cu dispozițiile art.61 Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul G. I. – Nicușor.
Nu se impune reducerea acestor sancțiuni și nici reținerea vreunei circumstanțe atenuante dintre cele prevăzute de art.72 Cod penal întrucât nu s-ar mai atinge scopul educativ-preventiv al acestora.
Faptele celor doi inculpați au un grad ridicat de pericol social, au fost comise fără nicio justificare, iar pe parcursul urmăririi penale au avut o poziție procesuală oscilantă. Inculpatul F. T. F. figurează în fișa de cazier cu o punere în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 Cod penal, iar inculpatul G. I. Nicușor a mai suferit condamnări pentru infracțiuni de tâlhărie.
Este vorba de o perseverență infracțională și o încălcare a relațiilor sociale care protejează anumite valori sociale (patrimoniul, integritatea persoanei) care trebuie sancționate în mod ferm.
Latura civilă a fost soluționată corespunzător, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale (faptă ilicită, prejudicii, vinovăție, legătura de cauzalitate, delict imputabil mai multor persoane) în raport cu partea civilă Spitalul Municipal „A. C.” din T..
Față de cele arătate și de dispozițiile art.38514, art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri.
Văzând și dispozițiile Protocolului Uniunii Naționale a Barourilor din România - Ministerul Justiției și ale art.38517 alin.4, art.192 alin.2,4 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații F. T. F. (CNP:_ , fiul lui natural și I. M., născut la data de 16.IX.1993 in T., județul G., cu domiciliul in T., ..L., scara 1, apartament.46, județul G., în prezent deținut în Penitenciarul pentru Minori și Tineri Tichilești) și G. I. Nicușor (zis „I. Blondu”, CNP:_ , fiul lui natural și G., născut la data de 16.VI.1992 in G., județul G., cu domiciliul in ., în prezent deținut în Penitenciarul pentru Minori și Tineri Tichilești) împotriva sentinței penale nr.22/26.02.2013 a Judecătoriei Liești, pronunțată în dosarul nr._ .
Menține măsura arestării preventive a inculpaților-recurenți și deduce pentru fiecare dintre ei perioada arestării preventive de la 26.10.2012 la zi - 28.03.2013.
In baza art.192 alin.2,4 Cod procedură penală obligă pe fiecare inculpat-recurent să plătească către stat câte o sumă de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in recurs, din care suma de 600 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va vira către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției (avocat B. F.).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
florin meleacă mARCIAN M. I. aur marian mircea
Grefier,
M. I.
Red. M.A: M./28.03.2013
Tehnroed. M. I./ 2 ex./04.04.2013
Fond:F. B.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Consumul ilicit de droguri. Legea 143/2000 art. 4. Decizia nr.... → |
|---|
