Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 173/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Curtea de Apel GALAŢI - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 173/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 2266/113/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR.173/A

Ședința publică din data de 18 Iunie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – L. H. - JUDECĂTOR

Judecător – P. D.

Grefier – S. G.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror L. M. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. – SERVICIUL TERITORIAL G.

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

Pe rol fiind soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpata C. O. L. împotriva Sentinței penale nr.133 din 25.09.2012 pronunțată de Tribunalul B. (dosar nr._ ).

La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit apelanta-inculpată C. O. L. care a fost reprezentată de avocat D. D., din cadrul Baroului București, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 28.03.2013 (fila 52 dosar), lipsă fiind și intimata-parte vătămată Z. (D.) L. care a fost reprezentată de avocat I. I., din cadrul Baroului G. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu avocat D. A..

Procedura este legal îndeplinită, in conformitate cu dispozițiile art.177 Cod procedură penală.

S-a făcut referatul cauzei, în conformitate cu disp.art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că este al cincilea termen de judecată acordat pentru lipsa de apărare a apelantei-inculpate, după care:

Apărătorul apelantei-inculpate C. O. L., apărător D. D. depune la dosar copia încheierii de ședință din data de 23.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – secția a II-a penală prin care face dovada imposibilității prezenței acesteia la termenul anterior, respectiv la data de 23.05.2013. Arată că, deși la termenul anterior instanța s-a pronunțat cu privire la audierea unor martori, până la acest termen de judecată, a efectuat demersuri și a constatat că în ceea ce privește numita A. E. că aceasta este citată ca inculpată și are termen pe rolul Judecătoriei B. la data de 25.06.2013 (pentru susținerea celor invocate depune rechizitoriul din dosarul Judecătoriei B.). De asemenea, arată că a intrat în posesia biletelor de avion din care rezultă că martora A. E. va veni în țară la data de 22.06.2013 și va pleca la data de 02.07.2013. Având în vedere aceste aspecte, învederează instanței că inculpata insistă în audierea martorei A. E. tocmai din perspectiva contradicțiilor care există între declarațiile pe care aceasta le-a dat în faza de urmărire penală în prezenta cauză, în faza de cercetare judecătorească în dosarul care se află pe rol la Judecătoria B. și de asemenea în declarațiile pe care aceasta le-a dat în faza de urmărire penală la acel dosar (dosar nr._ ). Având în vedere această împrejurare că, martora va veni în țară pentru a fi audiată la Judecătoria B., inculpata insistă în audierea nemijlocită a martorei de către instanța de apel pentru a face dovada nesincerității declarațiilor acesteia și împrejurările pe care inculpata, în mod constant, le-a învederat, în sensul că nu a făcut trafic de persoane. Aceste fete care plecau din România mergeau în G., și știau că vor fi dansatoare în clubul care este cu forme legale al inculpatei și al concubinului acesteia. De asemenea, arată că se află în posesia unei declarații a martorei A. E., tradusă din limba greacă, în care aceasta își precizează poziția pe care a avut-o în faza de urmărire penală în prezenta cauză, sens în care depune la dosar „raport de examinare sub jurământ a martorului A. E.”. Arată că inculpata insistă în audierea martorei A. E. și acordarea unui termen de judecată, cât mai scurt cu putință, până la data de 02.07.2013 când aceasta va pleca din țară mai mult, mai mult martora este însărcinată în 7 luni și nu va mai avea posibilitatea să revină în țară. Consideră că audierea nemijlocită în fața instanței de apel ar îndepărta eventuale dubii în ceea ce privește sinceritatea declarațiilor pe care martora A. E. le-a dat. Acest aspect vizează și pe numita B. G. iar din cele relatate de către inculpată, absolut toate au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală și au avut aceeași explicație în sensul că au dorit să-i facă rău pentru că erau puse de către unul dintre concubinii așa-ziselor părți vătămate-victime pentru că era vorba de o concurență neloială între două cluburi pe aceeași stradă din A..

Reprezentantul Ministerului Public arată că acest termen a fost acordat doar pentru a se depune acte în circumstanțiere, asupra probelor instanța s-a pronunțat.

Curtea, se retrage pentru a delibera, cu privire la cererea formulată de apelanta-inculpată prin apărătorul său ales.

După deliberare, Curtea respinge cererea formulată de inculpată prin apărător ales privind audierea martorei A. E.. Din actele depuse, rezultă cel puțin prin rechizitoriu, se rețin aspecte mincinoase declarate de martoră în fața instanței de judecată respectiv a Tribunalului B.. În această situație, dacă se vor dovedi adevărate aceste aspecte, acuzațiile aduse numitei A. E., inculpata C. O. L. nu ar mai putea obține revizuirea cauzei deoarece s-a dovedit că această declarație dată în fața instanței de fond unde a prezentat o altă situație de fapt ar fi neadevărată. Pe de altă parte, dacă se va dovedi în cursul cercetării judecătorești – la Judecătoria B. – că aspectele declarate de A. E. în cursul urmăririi penale sunt neadevărate, inculpata C. O. L. se va putea adresa pe calea unei revizuiri, va dovedi că aspectele care o încriminau și care au condus, coroborat cu alte aspecte, la condamnarea acesteia la fond, s-au dovedit neadevărate. Declarația martorei A. E. nu este singura declarație în această cauza, curtea urmând a avea în vedere și celelalte mijloace de probă, respectiv declarațiile părților vătămate D. L., a martorelor A. E., B. G., B. G., P. V., I. M., D. C. A., declarații date atât în faza urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, precum și declarațiile martorei A. E. date în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată.

Apărătorul apelantei-inculpate, nu are cereri prealabile de formulat. Reprezentantul Ministerului Public nu mai are cereri de formulat.

Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, alte chestiuni prealabile sau excepții de ridicat, în conformitate cu art.378 Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul apelantei-inculpate C. Ona L., avocat D. D., solicită în temeiul dispozițiilor art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală coroborat cu disp. art.380 Cod procedură penală în principal admiterea apelului, desființarea Sentinței penale apelate și restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale în conformitate cu dispozițiile art.332 alin.2 Cod procedură penală în vederea respectării dispozițiilor privitoare la asistarea inculpatului și a nelegalei citări în faza de urmărire penală. În subsidiar, solicită, fie pe de o parte potrivit art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și rejudecarea cauzei de către instanța de fond pentru motivul că judecarea cauzei a avut loc în lipsa apelantei care nu a fost legal citată. Pe de altă parte, în conformitate cu disp. art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pronunțarea de către instanța de apel a unei alte hotărâri în condițiile art.345 și urm. Cod procedură penală prin care să se constate lipsa vinovăției apelante-inculpate urmată de achitarea sa în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală în referire la dispozițiile art.10 lit.d cod procedură penală. Arată că, hotărârea pronunțată de Tribunalul B. respectiv Sentința penală nr.133 din 25.09.2012 este nelegală și netemeinică. În ceea ce privește nelegalitatea sentinței pronunțate de Tribunalul B. are în vedere următoarele: referitor la prima soluția care a fost anticipată de către apărare și care consideră că se impune în această cauză, respectiv restituirea cauzei la procuror în referire la art.380 Cod procedură penală și având în vedere și disp. art.332 alin.2 Cod procedură penală solicită a fi avute în vedere următoarele aspecte: prima instanță în mod greșit a apreciat că nu se impune refacerea urmăririi penale considerând că nu sunt incidente dispozițiile art.197 cod procedură penală. Din punctul de vedere al apărării, consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art.197 Cod procedură penală întrucât pe parcursul urmăririi penale, organele de cercetare penală și implicit de urmărire penală a avut cunoștință încă de la momentul la care s-au sesizat cu comiterea presupusei fapte de către apelanta-inculpată că aceasta numai locuiește pe teritoriul României, aspect care a fost cunoscut cu prisosință. Ca urmare, solicită ca instanța de apel să aibă în vedere faptul că pe parcursul întregii urmăriri penale s-au întocmit acte din care rezultă că inculpata se afla pe teritoriul Greciei și sub nicio formă nu a avut cunoștință și nici nu a fost încunoștințată despre existența prezentei cauze. În acest sens, arată că există un proces-verbal întocmit de organele de poliție cu ocazia executării mandatului de aducere emis de organele de urmărire penală (fila 182 vol. 1 dos.urm.pen.) potrivit căruia mandatul de aducere nu a putut fi executat întrucât la adresa din Bacău, adresă la care locuia inculpata, locuiește cu chirie numita L. D. care susține că a închiriat apartamentul de la numitul C. G. (fratele inculpatei). Mai arată că, în cuprinsul aceluiași proces-verbal se consemnează că în urma discuțiilor purtate cu tatăl inculpatei – numitul C. C. – a rezultat că aceasta locuiește de aproximativ 6 ani de zile în G., A. și nu a mai revenit în țară. În susținerea nelegalei citări și ca atare a refacerii urmăririi penale, din punctul de vedere al apărării, solicită a se observa că din toate actele care s-au depus în cursul ambelor faze procesuale respectivul club este identificat și adresa acestuia se regăsește în actele de la dosar. Pe de altă parte acest club, este autorizat și desfășoară activități licite pe teritoriul Greciei. În atare situație, în opinia apărării, consideră că atât timp cât se cunoșteau toate aceste date în ceea ce o privește pe apelanta-inculpată în sensul că se cunoștea că nu locuiește în țară ci în G., acolo unde și lucrează, în mod inacceptabil organele de urmărire penală nu au procedat la citarea acesteia la adresele care au fost indicate ci dimpotrivă s-au rezumat la citarea acesteia în țară și implicit prin afișare la ușa Consiliului Local al locului săvârșirii faptei. Pentru aceste motive, apărarea consideră că sunt incidente dispozițiile art.197 alin.2 Cod procedură penală care reglementează nulitatea absolută în procesul penal cu referire la neasistarea inculpatului de către apărător și implicit la împrejurarea că i-a fost încălcat dreptul la apărare, drept este garantat de către Constituție, de legile române dar și de jurisprudența europeană a drepturilor omului. Pentru aceste motive, solicită – prin trimitere la dispozițiile art.380 Cod procedură penală – admiterea apelului și să se dispună restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, care în accepțiunea apărării, a fost efectuată în condiții de nelegalitate. O altă critică pe care apărarea inculpatei înțelege să o aducă hotărârii pronunțate de către instanța de fond se referă la împrejurarea că potrivit dispozițiilor art.361 alin.3 Cod procedură penală apelul care se declară împotriva hotărârii de fond este considerat că ar fi declarat și împotriva încheierilor care au precedat fondul cauzei. Solicită ca instanța de apel să observe că instanța de fond – Tribunalul B. – sub nicio formă nu s-a pronunțat asupra legalității actului de sesizare și se are în vedere dispozițiile art.300¹Cod procedură penală potrivit cărora instanța este datoare să verifice, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare. Din toate încheierile care au fost pronunțate în cauză nu s-a constatat că instanța de fond să se fi pronunțat asupra legalității actului de sesizare al instanței. În accepțiunea apărării, nepronunțându-se asupra legalității actului de sesizare consideră că instanța de fond, în mod flagrant, a încălcat dispozițiile imperative cu privire la regularitatea sesizării sale, regularitate care se impune și este obligatoriu a fi verificată, din oficiu, la prima înfățișare. În susținerea acestei opinii solicită ca instanța de apel să constate că instanța de fond sub nicio formă nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.322 Cod procedură penală trecându-se direct la art.327 Cod procedură penală – audierea martorilor – fără a se face vorbire de citirea actului de sesizare astfel cum este reglementat de dispozițiile din Codul de procedură penală. Coroborat cu dispozițiile art.305 Cod procedură penală potrivit cărora conținutul încheierii de ședință trebuie consemnat întocmai, apărarea consideră că nu au fost respectate normele de drept procesual penal și normele care reglementează judecata în primă instanță. O altă critică care este adusă hotărârii pronunțate de către instanța de fond se referă la împrejurarea că nici în faza de cercetare judecătorească nu a fost garantat dreptul la apărare al inculpatei care nu a fost legal citată până la momentul la care aceasta și-a angajat apărător respectiv 25.09.2011. Pe parcursul a trei termene de judecată, instanța de fond a omis să citeze, deși se cunoștea că inculpata numai locuiește pe teritoriul României, la adresele care rezultau din actele de urmărire penală. În atare situație, inculpata nu a avut cunoștință, în faza de urmărire penală până când a fost sesizată instanța de judecată, de existența acestei cauze. Pentru aceste motive consideră că încălcarea flagrantă a dreptului la apărare al inculpatului nu poate să rămână nesancționată de instanța de apel, pe de o parte, iar pe de altă parte apreciază că nici nu poate fi trecută cu vederea tocmai având în vedere acest drept inalienabil așa cum este stabilit de către Constituție și cu atât mai mult de către jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Cu privire la criticile de netemeinicie a hotărârii instanței de fond înțelege a invoca următoarele aspecte, respectiv: încă de la momentul la care inculpata a avut cunoștință de existența dosarului pe rolul instanței de fond, martorele au fost citate de către instanță iar acestea au venit și în mod constant și-au schimbat declarațiile având în vedere declarațiile pe care le-au susținut anterior. Există contradicții flagrante între depozițiile martorilor, între susținerile acestora, pe de o parte, iar pe de altă parte și deducțiile care rezultă din întreg materialul probator administrat până la acest moment conduc la concluzia că așa-zisa fapta care i se impută inculpatei sub nicio formă nu este dovedită. Potrivit susținerilor victimelor, acestea au fost recrutate de către inculpată pentru a fi duse în G. și traficate în clubul pe care aceasta îl deținea cu forme legale. Ori, este greu de crezut că această recrutare s-a putut produce în scopul traficării atâta vreme cât aceste fete aflau una de la alta (fiind chiar rude) cu ceea ce aveau să se ocupe în G. și chiar erau interesate de veniturile pe care inculpata le oferea lucrând în magazin sau într-un bar. Se susține, într-adevăr, de mai mulți martori că în faza de cercetare judecătorească că la un moment dat s-a făcut o confuzie în sensul că în limbajul curent din G. bar – magazin este același lucru cu club. Se poate afirma, la acest moment, că victimele au ajuns în G. cunoscând foarte bine ceea ce aveau de făcut, respectiv să danseze într-un bar de striptease, o activitate care era perfect legală în G.. Faptul că, există posibilitatea (neexistând dovezi certe în acest sens) că acestea au practicat prostituția nu i se poate imputa inculpatei. Împrejurarea că martorele au fost cazate la inculpată nu duce la concluzia că acestea au fost forțate, amenințate să întrețină raporturi sexuale în urma cărora să obțină venituri, venituri care reveneau inculpatei și implicit concubinului acesteia. Consideră că, sub nicio formă acest material probatoriu contradictoriu ar putea duce la concluzia existenței intenției inculpatei de comitere a infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată. În acest sens, solicită ca instanța de apel să observe declarațiile pe care martorele A. E., B. G., A. E. le dau și asupra cărora revin motivându-și poziția procesuală în sensul că: „indiferent ce mi s-ar întâmpla acum trebuie să spun adevărul și adevărul constă în aceea că noi nu am știu ce i se pregătea Luizei, noi am făcut ceea ce ni s-a spus, iar faptul că am fost amenințate la poliție ne-a determinat să scriem, aproape la indigo, declarațiile pe care le-am dat”. Consideră că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.12 din Legea 678/2001 cu referire la elementul material în modalitățile expuse respectiv: recrutare, transportate, cazare despre care instanța de fond nu face vorbire sub nicio formă și nu detaliază în ce constă aceste modalități de săvârșire a faptei pentru care inculpata a fost trimisă în judecată. Amenințarea și violența nu sunt dovedite și nici nu sunt motivate de către instanța de fond astfel încât să creeze convingerea că într-adevăr inculpata se face vinovată, sub aspectul laturii obiective, de comiterea acestei infracțiuni. Sub aspectul laturii subiective nu se poate reține vinovăția acesteia întrucât așa zisele victime au cunoscut unde merg, ce au de făcut și știau foarte bine că u este vorba de un trafic de persoane, sau de o amenințare și o determinare a comite acte de prostituție și a obține venituri pe care să și le însușească inculpata și concubinul acesteia. O altă critică pe care înțelege să o aducă hotărârii pronunțate de către instanța de fond este aceea că din perspectiva dispozițiilor art.35 Cod procedură penală nu se mai impunea menținerea stării de arest a inculpatei. În baza dispozițiilor art.88 cod penal s-a dedus perioada executată în G. (aproximativ 2 luni). Motivele pentru care autoritățile grecești au ajuns la concluzia de a o pune în libertate nu sunt cunoscute dar, e3xistă certitudinea că inculpata a fost reținută de autoritățile grecești în vederea extrădării, punerii în executare a mandatului european emis de către autoritățile române ceea ce nu s-a întâmplat. În opinia apărării, pe de o parte nefiind vorba de o stare de arest care este în ființă instanța de fond nu avea cum să o mențină. Pe de altă parte, în condițiile în care nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.150 Cod procedură penală în sensul că deși s-a emis un mandat de arestare preventivă acesta nu a fost pus în executare și nu s-a constat audierea inculpatei și punerea acestuia în executare. Nefiind îndeplinite aceste cerințe legale care sunt imperative, consideră că în mod nejustificat prima instanță a menținut starea de arest a inculpatei. Din perspectiva laturii civile consideră că în mod greșit, inculpata a fost obligată la plata despăgubirilor civile atâta vreme cât sub nicio formă nu s-a făcut dovada a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul produs în sensul că nu s-a făcut dovada că urmare a activității ilicite a apelantei-inculpate partea civilă ar fi fost prejudiciată ( cu referire la daunele morale). Consideră că în mod nejustificat inculpata a fost obligată la plata acestor despăgubiri civile. Din perspectiva măsurii de siguranță a confiscării, apreciază că în mod greșit, instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 6.500 Euro reprezentând jumătate din presupusele sume obținute de aceasta și concubinul său în urma exploatării sexuale a martorelor și a părții civile D. L.. Consideră că, atât timp cât această presupusă exploatare sexuală se află doar la nivel declarativ al martorelor și a părții civile, în mod nejustificat instanța de fond a dispus confiscarea acestei sume.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul B. cu soluțiile precizate anterior, respectiv:

- restituirea cauzei la procuror;

- admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanța de fond;

- în urma probatoriilor administrate, pronunțarea unei hotărâri care să conchidă la achitarea inculpatei în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală.

Apărătorul intimatei-părți vătămate Z. (D.) L., avocat I. I., solicită respingerea apelului promovat de către inculpată ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a Sentinței penale nr.133/2012 a Tribunalului B.. Consideră că în cauză nu se poate da eficiență dispozițiilor art.332 Cod procedură penală referitoare la restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale inculpata fiind citată în mod legal și întocmindu-se acte de căutare în acest sens. De altfel, prin angajarea unui avocat ales, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel, se apreciază că aceasta avea cunoștință de dosarul penal. În ceea ce privește vinovăția acesteia consideră că aceasta a fost pe deplin dovedită prin mijloacele de probă administrate în prezenta cauză. Cu privire la latura civilă, consideră că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 16.000 euro reprezentând daune morale care sunt justificate având în vedere suferințele fizice și psihice la care a fost supusă.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea prezentului apel cu mențiunea că toate criticile aduse atât sub aspectul nelegalității cât și sub aspectul netemeiniciei hotărârii date, nu sunt justificate pentru următoarele motive:

- din toate actele dosarului rezultă că pe timpul urmăririi penale inculpata s-a sustras de la urmărirea penală existând la dosar actele de căutare (fila 119-193 vol.2 urmărire penală). Organele de urmărire penală au emis în mod repetat citații la adresele cunoscute, mandate de aducere, au expediat adrese la instituțiile abilitate pentru a se verifica dacă aceasta se află în penitenciar, la starea civilă pentru a se comunica dacă aceasta se mai află în viață sau nu, în final constatându-se că aceasta este plecată în G.. Pe timpul cercetării judecătorești, instanța a procedat corespunzător la citarea repetată la toate adresele cunoscute. Pentru aceste motive, consideră că nici organelor de urmărire penală și nici instanței de judecată nu i se poate imputa că toată această procedură a fost derulată cu încălcarea procedurilor legale privind citarea inculpatei. Dreptul la apărare a inculpatei a fost respectat pe parcursul celor două faze procesuale încât consideră că susținerile formulate astăzi de către apărătorul inculpatei - în sensul restituirii cauzei la procuror – nu-și are justificare. În ceea ce privește fapta dedusă judecății solicită ca instanța de apel să constate că prima instanță a analizat punctual probele, declarațiile victimelor audiate (atât la urmărirea penală cât și în fața instanței de judecată), constatând prezența unor fapte ce au fost săvârșite asupra a 5 victime pe o perioadă mare de timp reținând totodată și modul concret în care a acționat (de la inducerea în eroare până la constrângere fizică și psihică, la repetatele violențe manifestate asupra victimelor așa cum rezultă din depozițiile acestora respectiv a mamei uneia dintre victime). În ceea ce privește situația inculpatei, așa cum reiese din dovezile de la dosar, rezultă că pe numele acesteia s-a emis un mandat de arestare în lipsă, ulterior emițându-se și un mandat european de arestare iar în procedura derulată în sensul predării în vederea extrădării, aceasta nu s-a putut realiza având în vedere că pe rolul autorităților elene se afla, în curs de judecată o cauză penală. Aceasta a fost situația în care autoritățile elene nu au putut da curs predării efective iar susținerile apărării în sensul de a se ține seama de o declarație dată în fața autorităților elene nu poate constitui o probă și nu poate fi avută în vedere în soluționarea prezentei cauze iar instanța, în mod corect, a respins probatoriile în sensul depunerii unor înscrisuri, declarații luate de alte autorități. În ceea ce privește înscrisul depus astăzi în instanță, apreciază că instanța de apel în mod corect s-a pronunțat în sensul că fiind vorba de una din victime, față de care se efectuează cercetări și față de care la acest moment există un act de trimitere în judecată, nu poate avea în vedere situația acestei victimei în sensul audierii necunoscând modul în care se poate finaliza cercetarea judecătorească în cauză. Cu privire la legătura de cauzalitate între modalitatea concretă în care a acționat inculpata și modul de exploatare al victimelor așa cum s-a arătat în motivarea dată instanței analizează modul în care s-a acționat asupra fiecărei victime în parte. În ceea ce privește sumele de bani acestea rezultă clar din declarațiile date de către victime sume care au fost obținute prin exploatarea acestora pe toată perioada infracțională, alături de celălalt inculpat față de care, prin rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei fiind vorba de un cetățean grec. Pentru aceste considerente, solicită respingerea apelului ca nefondat atât sub aspectul nelegalității cât și pe fond așa cum s-au făcut astăzi referiri.

Apărătorul apelantei-inculpate C. Ona L., avocat D. D., în replică, invocă dispozițiile art.177 alin.8 Cod procedură penală -citarea potrivit normelor de drept internațional.

Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.

Ulterior deliberării,

CURTEA,

Asupra apelului penal de față

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr.133/2012 Tribunalul B. a respins ca nefondată cererea formulată de inculpata C. O. L. de schimbare a încadrării juridice dată prin actul de sesizare faptei pentru care a fost trimisă în judecată, din infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. ”a” din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal în infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. ”a” din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal a dispus condamnarea inculpatei C. O. L. la o pedeapsă principală de 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. „a” teza a II-a și „b” C.pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, faptă săvârșită în perioada 2005 – 2008.

În baza art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. „a” teza a II-a și lit. „b” Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 57 Cod penal s-a dispus executarea efectivă în regim de detenție a pedepsei principale aplicată inculpatei C. O. L..

În baza art. 88 Cod penal din pedeapsa principală de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei prin prezenta hotărâre, s-a dedus durata arestării în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare nr. 2 din 11.05.2011, emis de Tribunalul B. în dosarul nr._, din perioada 01.09._11.

În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei C. O. L..

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în referire la art. 118 alin. (1) lit. „e” Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpată în folosul statului a sumei de 6.500 Euro în echivalent lei la data punerii în executare, sumă de bani obținută de inculpată prin comiterea infracțiunii de trafic de persoane [reprezentând 1/2 din suma obținută de inculpați prin comiterea infracțiunii de trafic de persoane].

În baza art. 14 Cod procedură penală și art. 346 Cod procedură penală în referire la art. 998 cod civil s-a admis pretențiile civile formulate în cauză de partea vătămată D. L. după cum urmează:

A fost obligată inculpata C. O. L. să plătească părții civile D. L. suma de 16.000 EURO în echivalent lei la data plății, cu titlu de daune morale.

În baza art. 189-191 C.pr.pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei reprezintă două onorarii avocat din oficiu [200 lei onorariu avocat din oficiu dosar urmărire penală și 200 lei onorariu avocat din oficiu dosar instanță].

S-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești a sumei de 400 lei reprezentând onorariile avocaților din oficiu, după cum urmează:

- 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu dosar urmărire penală către avocat B. A. I. din Baroul B. [delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 834 din 09.03.2011 eliberată de Baroul B.].

- 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu dosar fond către avocat I. C. L. din Baroul B. [delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1516 din 10.05.2011 eliberată de Baroul B.].

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Inculpata C. O. L. este tânără, fiind născută la data de 03.10.1979 în localitatea Bacău, are domiciliul în Bacău, însă de mai mulți ani locuiește în A. – G., împreună cu concubinul său Glastras Dimitrios, zis „J.”. Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că începând cu anul 2005 inculpata C. O. L. a racolat mai multe tinere din județul B. și județul B. și le-a plătit taxele necesare emiterii documentelor de călătorie și transportului pe ruta România – G. (A.).

Racolarea se efectua prin inducere în eroare, în sensul să inculpata C. O. L. le propunea victimelor un loc de muncă într-un magazin ce îi aparținea, situat în A., însă, după ajungerea pe teritoriul elen, victimele constatau că locul de muncă promis nu concordă cu realitatea, ci trebuiau să muncească într-un club de noapte denumit „Platinum”.

După ajungerea în G. inculpata, împreună cu concubinul său – cetățeanul grec Glastras Dimitrios, zis „J.”, a cazat victimele într-o locuință închiriată de către inculpată și Glastras Dimitrios și, prin constrângere fizică și psihică, le-a exploatat prin obligarea la practicarea prostituției, atât în clubul anterior arătat cât și în unități de cazare din localitatea unde locuiau.

Inculpata C. O. L. exercita presiuni psihice asupra victimelor, iar concubinul său Glastras Dimitrios, zis „J.” le aplica lovituri sau le obliga, prin constrângere fizică să întrețină relații sexuale cu el.

Sumele obținute din practicarea prostituției erau însușite de către inculpata C. O. L. și Glastras Dimitrios, o mică parte (aproximativ 30 de euro zilnic) fiind dată victimelor cu titlu de „salariu”.

O altă formă de exploatare realizată de către inculpată, împreună cu concubinul acesteia – Glastras Dumitrios, s-a manifestat prin faptul că aceștia au efectuat demersuri la autoritățile elene pentru obținerea permiselor de ședere pentru B. G., D. L., I. M., B. G. L., A. E. (percepându-le pentru aceste demersuri suma de câte 1.500 de euro/persoană), arătând că sus-numitele efectuează activități de menaj însă, în realitate, acestea nu au avut încheiate contracte legale de muncă, nu au beneficiat de asigurări sociale sau de sănătate și au desfășurat activități de dans striptease, întreținere și însoțire a clienților din clubul „Platinum”, serviciile lor fiind plătite în mod discreționar de către inculpată.

1. Numita D. L. a înțeles să participe în cauză ca parte vătămată, constituindu-se și parte civilă cu suma de 16.000 de euro.

Din declarația acesteia a rezultat faptul că în luna februarie 2007 a aflat că verișoara sa, Z. E., lucrează la un magazin în A., fiind ulterior contactată de către aceasta, care i-a relatat că lucrează de circa doi ani și jumătate în A. și câștigă foarte bine, fără a-i da alte detalii despre munca sa. Totodată, Z. E. i-a comunicat că detaliile i le poate da „L.”.

Ulterior „L.” – inculpata C. O. L., a contactat-o pe partea vătămată D. L., a indus-o în eroare cu privire la locul de muncă și la activitatea ce urma să o desfășoare (comunicându-i că va lucra într-un magazin) și a determinat-o să accepte să se deplaseze în G..

Tot în această perioadă inculpata a racolat prin aceiași metodă și pe numita B. G. L., comunicându-le celor două victime că le-a cumpărat biletele de avion pentru data de 8 februarie 2007.

Cele două victime s-au deplasat cu avionul la A., fiind așteptate de către inculpata C. O. L. și cetățeanul grec Glastras Dimitrios, zis „J.”, care le-au condus la clubul „Platinum”, unde acestea au constatat că locul de muncă nu era într-un magazin, conform înțelegerii cu inculpata, ci într-un club de noapte.

Victimele au fost cazate într-un apartament închiriat de către inculpată și concubinul ei, loc în care se mai aflau și Z. E. și B. G..

Ulterior, folosind pretextul restituirii sumei cheltuite pentru deplasarea pe relația România – G., inculpata și concubinul său au solicitat victimelor să se prostitueze, exercitând asupra acestora presiuni fizice și psihice.

Mai mult decât atât, partea vătămată a fost victima infracțiunii de viol comisă de Glastras Dimitrios, zis „J.”, la fel ca și alte tinere din România: Z. E., B. G., B. G. L., A. E., Răcheru E. M. ș.a.

Partea vătămată a mai relatat că inculpata a racolat și alte femei pe care, împreună cu concubinul său Glastras Dimitrios, zis „J.” le-a obligat să se prostitueze în clubul „Platinum” (A. E., D. C. E., Răcheru E. M.).

Partea vătămată a fost obligată să se prostitueze pentru inculpată și concubinul ei în perioada 8 februarie 2007 – 31 august 2008, timp în care, în mod constant, au supus-o violențelor, aceștia însușindu-și suma de 27.000 euro.

Partea vătămată D. L. a mai arătat că inculpata și Glastras Dimitrios, zis „J.” s-au ocupat de obținerea documentelor legale necesare pentru șederea părții vătămate în G., arătând autorităților elene că aceasta (împreună cu celelalte tinere) efectuau activități de menaj.

2. Numita A. E. participă în cauză în calitate de martor, în această calitate arătând că în luna august 2005 a aflat întâmplător că o tânără denumită „L.” deține un restaurant în A. – G. și caută tinere din România, pentru a le angaja în respectivul local.

Martorul A. E. a recunoscut-o pe „L.” ca fiind inculpata C. O. L..

Martorul a discutat cu inculpata, aceasta din urmă dând asigurări că deține un restaurant în care „va câștiga bani frumoși”.

Inculpata care venise în România împreună cu concubinul său „James” – identificat ulterior ca fiind cetățeanul grec Glastras Dimitrios, a făcut demersuri la autoritățile române și a achitat taxele necesare eliberării pașaportului pentru martorul A. E., iar la data de 21 august 2005 a transportat-o pe aceasta din urmă în G..

La A., inculpata s-a ocupat de cazarea victimei, iar a doua zi a condus-o la „restaurantul” despre care îi vorbise, A. E. constatând că, de fapt, fusese indusă în eroare, iar localul respectiv era un bar în care se practica striptease, denumit „Platinum”.

Cu acest prilej inculpata i-a comunicat că va trebui să danseze la bară, să determine clienții să consume băuturi și să întrețină relații sexuale cu aceștia.

Întrucât A. E. a refuzat, inculpata a exercitat presiuni psihice asupra acesteia, a amenințat-o și i-a cerut să îi restituie suma de 3.000 de euro, pretinzând că aceasta reprezintă contravaloarea cheltuielilor efectuate de inculpată cu deplasarea martorului din România în G..

Martorul a refuzat să se prostitueze, acceptând doar să țină companie clienților, realizând aceasta timp de circa 5 luni, interval în care i-a dat inculpatei suma de 3.000 de euro.

În toată această perioadă inculpata a continuat să îi ceară martorului A. E. să se prostitueze și a amenințat-o pentru a o determina la prostituție.

În perioada în care s-a aflat în clubul „Platinum”, martorul A. E. a constatat că numitele Z. E., B. G. L. și B. G. erau obligate de către inculpata C. O. L. și concubinul său Glastras Dimitrios, zis „J.” să se prostitueze, aceștia exercitând violențe fizice și verbale asupra victimelor, numita Z. E. fiind victima unei infracțiuni de viol comisă de cetățeanul grec Glastras Dimitrios.

3. Martorul B. G. L. a confirmat că în luna februarie 2007 a aflat de la partea vătămată D. L. despre posibilitatea plecării la muncă în G..

Ulterior, martorul a fost contactat telefonic de către inculpată, care i-a propus să se deplaseze în G. unde va munci într-un magazin aparținând inculpatei, aceasta asigurându-i gratuit cazarea și masa și un salariu de 30 de euro/zi.

Martorul confirmă faptul că inculpata i-a plătit și biletul de avion, efectuând deplasarea împreună cu partea vătămată D. L. și fiind așteptate de inculpata C. O. L. și concubinul său Glastras Dimitrios, zis „J.”.

Ulterior, cei doi le-au prezentat victimelor adevăratul loc de muncă și, la refuzul acestora de a munci acolo, le-au amenințat și le-au solicitat restituirea sumelor datorate pentru deplasarea cu avionul.

Martorul și partea vătămată au fost cazate de inculpată și concubinul său într-un apartament în care se mai aflau Z. E. și B. G..

Ulterior, sub amenințările celor doi – inclusiv cu vânzarea către proxeneți albanezi, au început să lucreze în clubul de noapte.

Și acest martor confirmă exploatarea în clubul „Platinum” a numitelor A. E., Răcheru E. M., B. G., Z. E..

Martorul B. G. L. a mai arătat că inculpata i-a solicitat, pe lângă suma de 500 euro reprezentând costul biletului de avion (sumă evident nereală) și pe cea de 1.500 euro care reprezenta contravaloarea permisului de ședere în G..

Din declarația acestui martor mai rezultă și faptul că a fost obligat să practice prostituția în favoarea inculpatei C. O. L. și a concubinului acesteia, cetățeanul grec Glastras Dimitrios, zis „J.”, acesta din urmă obligându-le pe tinerele din România să întrețină raporturi sexuale și cu el.

Martorul B. G. L. a fost exploatată în clubul „Platinum” în perioada februarie 2007 – iunie 2008, când a reușit să fugă împreună cu o altă tânără (A. E.) exploatată de inculpata C. O. L. și Glastras Dimitrios, zis „J.”.

În această perioadă sumele câștigate de către martor prin dans, însoțirea clienților și prostituție au fost însușite de către inculpată și concubinul său, fără ca martorul să poată realiza o evaluare totală, datorită faptului că nu a păstrat o evidență a acestor sume.

Totodată, martorul a arătat că și după părăsirea clubului și revenirea în România, inculpata C. O. L. a continuat să îi transmită telefonic amenințări.

4. Numita A. E. – persoană indicată de martorul B. G. L. ca fiind cea cu care a reușit să fugă din clubul „Platinum” – a fost audiată, arătând că dorește să participe în cauză în calitate de martor.

Aceasta a arătat că a aflat de la B. G. L. că lucra, în februarie 2007, ca dansatoare într-un club în G., fiind plătită cu 30 de euro/zi.

Ulterior, A. E. a păstrat legătura telefonic cu B. G. L., iar aceasta a pus-o în contact cu inculpata C. O. L..

Inculpata C. O. L. i-a achitat biletul de avion, iar în luna martie 2007 A. E. s-a deplasat în G..

La destinație, inculpata C. O. L. și concubinul acesteia Glastras Dimitrios, zis „J.” s-au ocupat de cazarea martorului A. E., aceasta locuind în apartamentul descris și de celelalte victime, împreună cu B. G. L., D. L., Z. E., C. C. D..

Ulterior, inculpata C. O. L. și concubinul său Glastras Dimitrios, zis „J.” au dus-o la club, unde aceasta a constatat că trebuia să danseze striptease și procedând ca și în cazul celorlalte victime, i-a cerut să accepte să lucreze acolo sau să îi restituie datoria pentru biletul de avion.

Cu același prilej inculpata i-a făcut promisiuni că va câștiga mulți bani, că va fi liberă să plece oricând și că se va ocupa, împreună cu Glastras Dimitrios, zis „J.” de obținerea permisului de ședere, demers ce costa însă 1.500 de euro.

Întrucât martorul nu dispunea de nici o sumă de bani (ajungând în G. chiar cu un bilet plătit de inculpată), fiind presată de inculpată și de concubinul său, a acceptat să lucreze în club, cu condiția să nu fie obligată să se prostitueze.

Și pentru A. E. inculpata s-a ocupat de obținerea documentelor legale de ședere, ocupația sa înscrisă în acte fiind aceea de menajeră deși, în realitate, nu avea contract legal de muncă și dansa striptease în clubul „Platinum”.

Martorul a mai arătat că ulterior inculpata C. O. L. le-a obligat să practice prostituția atât în club cât și în oraș, sumele fiind încasate de Glastras Dimitrios, zis „J.”, acesta amenințându-le mereu și purtând la vedere un pistol, pentru a le intimida și a accepta să se prostitueze.

Și acest martor a confirmat faptul că Glastras Dimitrios, zis „J.” le obliga să întrețină relații sexuale cu el, confirmând infracțiunile de viol comise asupra lui Z. E. și D. L..

Chiar și după ce victima a achitat inculpatei suma de 1.500 de euro solicitată pentru obținerea permisului de ședere și 150 euro pentru biletul de avion, aceasta, împreună cu concubinul său, au continuat să exercite violențe și amenințări asupra sa pentru a o exploata, însușindu-și sume mari de bani, pe care victima nu le-a putut contabiliza, arătând totuși că Glastras Dimitrios, zis „J.” i-a reproșat că într-o lună i-a dat doar 5.000 de euro.

Martorul a fost exploatat în această formă începând cu data de 12 martie 2007 și până în luna iunie 2008, când a reușit să fugă în Cipru, împreună cu B. G. L..

Mama numitei A. E., numita P. V., confirmă plecarea fiicei sale în G., unde inculpata C. O. L. îi spusese că va munci într-un magazin până ce învăța limba greacă.

Acest martor confirmă și faptul că ulterior a aflat că Glastras Dimitrios, zis „J.” exercita violențe și amenințări asupra tinerelor din România, care se aflau la el, precum și aspectele referitoare la inducerea în eroare a victimelor în momentul racolării, în sensul că locul de muncă nu era într-un magazin, ci într-un club de striptease.

5. B. G. – o altă victimă a inculpatei C. O. L., care participă în cauză în calitate de martor, a aflat în luna iulie 2006 de faptul că inculpata căuta tinere pentru a lucra în G., ulterior întâlnindu-se cu aceasta pentru a discuta detaliile. Inculpata se afla în România, fiind însoțită de concubinul său Glastras Dimitrios, zis „J.”.

Inculpata C. O. L. a indus-o în eroare, în aceiași modalitate, spunându-i că va lucra într-un magazin ce îi aparține, oferindu-i cazare gratuită și un salariu de 1.000 de euro lunar, la discuție participând și mama martorului.

Inculpata a plătit taxele necesare eliberării pașaportului pentru martor, a rezervat și achitat biletul la avion.

La data de 6 septembrie 2006 martorul s-a deplasat în G., fiind așteptat în aeroportul din A. de către inculpata C. O. L. și Glastras Dimitrios, zis „J.” și cazat de către aceștia.

După circa două zile, inculpata i-a prezentat martorului B. G. locul de muncă, aceasta constatând că nu va munci într-un magazin, conform înțelegerii, ci într-un club de noapte.

Inculpata i-a cerut martorului să decidă dacă va munci în clubul de noapte, arătând că demersurile pe lângă autoritățile elene și costul biletului de avion vor costa 1.500 de euro.

Martorul a acceptat să danseze striptease, să determine clienții să consume cât mai multe băuturi și în circa două luni i-a achitat inculpatei suma de 1.500 de euro.

Martorul a mai confirmat că în respectivul club s-au aflat și A. E., Răcheru E. M., B. G. L., D. L. și D. C. A..

Martorul B. G. a arătat că Glastras Dimitrios, zis „J.” mergea în locuința în care erau cazate victimele, întreținând relații sexuale cu acestea pentru a le „satisface necesitățile fiziologice”.

Acest martor a arătat că nu a fost obligat să se prostitueze, ci doar a dansat și a întreținut clienții.

Martorul B. R., mama martorului B. G., a confirmat înțelegerea dintre inculpata C. O. L. și fiica sa, în sensul că locul de muncă oferit de inculpată era într-un magazin, ca vânzătoare, nu într-un club de striptease, ulterior aflând adevărul.

Acest martor a confirmat racolarea și a numitei D. C. A..

6. Martorul D. C. A. a arătat că în vara anului 2008 a aflat de la verișoara sa – B. G., despre faptul că aceasta din urmă lucra ca dansatoare într-un club din A. și a dorit să meargă să lucreze acolo.

Pentru aceasta a fost contactată telefonic inițial de inculpata C. O. L., cu care s-a întâlnit ulterior în municipiul G., cu acest prilej inculpata explicându-i că va trebui să danseze dezbrăcată și să întrețină atmosfera la mese, excluzând practicarea prostituției.

Inculpata i-a comunicat martorului D. C. A. că va suporta costul transportului și va face demersurile obținerii documentelor necesare șederii în G., martorul urmând să plătească inculpatei suma de 1.500 de euro pentru activitățile arătate anterior.

D. C. A. a plecat în G. la începutul lunii iulie 2008, fiind așteptată în aeroportul din A. de către concubinul inculpatei, numitul Glastras Dimitrios, zis „J.”.

Și acest martor a fost cazat în aceiași locuință cu B. G., Z. E., D. L., I. M. și C. C. D..

Martorul confirmă faptul că în luna iulie 2008, în acea locuință au mai fost cazate trei tinere din București, pe nume „R.”, „P.” și „L.”, aceasta din urmă fiind „recrutată” de C. O. L. prin intermediul unui anunț dat într-un ziar din România.

Acest martor a lucrat în clubul „Platinum” în lunile august și septembrie 2008 (întrucât în luna iulie clubul a fost închis) câștigând din dans și întreținerea clienților suma de aproximativ 4.500 de euro. Din această sumă a păstrat 3.000 de euro, iar 1.500 euro i-a dat inculpatei, potrivit înțelegerii inițiale.

Acest martor a arătat că i s-a propus de către clienți să practice prostituția însă a refuzat, a declarat că poliția din G. a făcut o descindere la locuința lui Glastras Dimitrios, zis „J.” și a mai arătat că acesta din urmă vorbea cu celelalte fete în limba greacă și nu înțelegea ce anume le spune

7. Martorul I. M. a declarat că în luna septembrie 2007 a aflat despre faptul că inculpata C. O. L. angajează tinere din România ca dansatoare într-un club de noapte din A., a contactat-o telefonic pe inculpată (obținând numărul de telefon de la o terță persoană), iar la data de 14 septembrie 2007 s-a deplasat cu avionul în A., suportându-și singură costul călătoriei.

Martorul a arătat că inculpata i-a prezentat clubul, i-a spus că urma să danseze dezbrăcată și să întrețină clienții, urmând să câștige 50 de euro/zi. A fost de acord cu propunerea inculpatei și ulterior a fost cazată în același apartament împreună cu B. G. L., B. G., A. E., D. L., Z. E. și C. C. D..

În perioada următoare inculpata, prin intermediul unui avocat, s-a ocupat de obținerea permisului de ședere pentru I. M., înscriind în acesta că martorul îndeplinea funcția de menajeră în clubul „Platinum”.

Pentru acest demers, I. M. urma să-i plătească inculpatei suma de 1.500 de euro, fapt îndeplinit după aproximativ o lună de muncă în club.

Acest martor a declarat că nu cunoaște dacă Glastras Dimitrios, zis „J.” le-a obligat pe celelalte tinere să întrețină relații sexuale cu el și că nu a fost obligată să întrețină relații sexuale cu clienții clubului ori cu alte persoane.

I. M. a mai arătat că, Glastras Dimitrios, zis „J.” obișnuia ca periodic să controleze bagajele fetelor cazate în același apartament.

Acest martor a confirmat prezența în același club și a numitei Răcheru E. M., zisă „E.”, din ..

I. M. a mai declarat că în luna mai 2008 poliția elenă a făcut o razie în club și le-a condus la sediul poliției pe tinerele găsite acolo, însă nu au declarat nimic pentru că nu știau ce anume era scris în documentele întocmite de către polițiști.

Și acest martor a confirmat atât faptul că la apartamentul unde locuiau s-au prezentat polițiștii, ca urmare a reclamației făcută de „L.”, cât și aspectul referitor la prezența în club, în vara anului 2008, a martorului D. C. A. și a tinerelor din București, denumite „P.” și „R.”.

I. M. a confirmat și declarațiile numitelor B. G. L. și A. E. cu privire la faptul că în vara anului 2008 acestea au fugit din apartamentul inculpatei și al concubinului său, în Cipru, abandonându-și toate lucrurile personale.

Cu privire la acest aspect (al fugii în Cipru), martorul P. V., mama numitei A. E., a confirmat că fiica sa împreună cu B. G. L. au lucrat în A., în cursul anului 2007, la un magazin al inculpatei C. O. L..

În luna mai 2008 a aflat că cele două au fugit în Cipru și, imediat după aceasta, a fost sunată de către inculpată care i-a comunicat să fiica sa a dispărut.

Inculpata a purtat mai multe convorbiri telefonice cu martorul P. V., în cursul cărora a amenințat-o că, împreună cu „James”, o vor prinde și o vor ucide pe A. E..

Acest martor a confirmat faptul că, ulterior a aflat că, de fapt, acel magazin era un club de noapte în care tinerele erau obligate să se prostitueze, fiind amenințate și lovite de către inculpata C. O. L. și concubinul ei – Glastras Dimitrios, zis „J.”.

Pe parcursul efectuării urmăririi penale, victimele au pus la dispoziția organelor de cercetare penală mai multe fotografii, reprezentând tinerele care se prostituau în clubul „Platinum”, precum și copii ale permiselor de ședere eliberate de autoritățile elene în urma demersurilor efectuate de către inculpata C. O. L..

Totodată, au fost puse la dispoziție și fotografii ale concubinului inculpatei, zis „J.”, iar prin intermediul acestor fotografii dar și al autoturismului cu care acesta s-a deplasat în România, s-a reușit identificarea sus-numitului.

Prin adresa nr._ din data de 19 ianuarie 2011 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră – Centrul Comun de Contact Româno – B. G. s-a comunicat că „James” este Glastras Dimitrios ΓΛΑΣΤΡΑΣ ΔΗΜΗΤΡІОΣ – fiul lui Sotiriou și al Smaragdas, născut la data de 10 iunie 1959 în orașul Korinto, județul Korintias, carte de identitate nr. Σ_, domiciliat în A..

S-a mai stabilit, totodată, că acesta deține localul denumit „Club Platinum Show Girls” situat în El. Venizelou, str.324 Kalithea,_ – A. și este proprietarul unui autoturism marca BMW, înmatriculat în G. cu numărul YHO 1543, culoare albastru, . WBABH_ EH_.

Situația de fapt reținută de instanță a fost dovedită cu declarațiile martorilor: Z. D., A. E., B. G. L., A. E., B. G., B. R., P. V., I. M., D. C. Alinam procesele verbale de efectuare a recunoașterilor din grup de fotografii, coroborat cu declarațiile părții vătămate D. L. și celelalte probe administrate în cauză.

La termenul de judecată din data de 11.09.2012, inculpata C. O. L. prin avocați aleși I. A. și B. M. a solicitat schimbarea încadrării juridice dată prin actul de sesizare din infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. ”a” din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2)Cod penal în infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.

În motivarea cererii s-a arătat că trimiterea în judecată a inculpatei C. O. L. pentru infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată – cu reținerea agravantei prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. ”a” din Legea nr. 678/2001 –două sau mai multe persoane împreună – este nelegală, în condițiile a fost trimisă în judecată o singură persoană. S-a apreciat că această agravantă trebuia să rezulte din aceea că două sau mai multe persoane au fost cercetate sau trimise în judecată pentru săvârșirea acestei infracțiuni. D. afirmarea că în săvârșirea unor astfel de fapte a fost ajutată de James (Glastras Dimitrios), fără ca acesta să fie cercetat sau trimis în judecată, nu justifica reținerea agravantei prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. ”a” din Legea nr. 678/2001 –două sau mai multe persoane împreună.

Analizând cererea de schimbare a încadrării juridice dată prin actul de sesizare faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C. O. L. din infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. ”a” din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen în infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, prin prisma concluziilor puse de părți și de reprezentantul Ministerului Public, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale în materie, instanța de fond a reținut următoarele:

Agravanta prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. ”a” din Legea nr. 678/2001 – faptă săvârșită de două sau mai multe persoane împreună – este o circumstanță reală și se aplică tuturor participanților la comiterea faptei, indiferent dacă cei doi făptuitorii au fost trimiți în judecată (concomitent sau succesiv) sau numai unul dintre aceștia. Această agravantă se aplică participanților la comiterea faptei chiar în situația când pentru unul dintre făptuitori există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei (iresponsabilitatea, minoritatea).

În cauza dedusă judecății au fost cercetați făptuitorii: C. O. L. și Glastras Dimitrios zis ”J.” și s-a stabilit că acești au comis împreună infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. ”a” din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal. A fost trimisă în judecată inculpata C. O. L. iar pentru făptuitorul Glastras Dimitrios zis ”J.” – cetățean grec a fost disjunsă soluționarea cauzei și s-a făcut un transfer de procedură către autoritățile judiciare din G..

Această situație ține de procedura soluționării cauzei și nu a înlăturat pentru inculpata C. O. L. aplicarea agravantei prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. ”a” din Legea nr. 678/2001 – faptă săvârșită de două sau mai multe persoane împreună.

Având în vedere aceste considerente, Tribunalul B. a respins ca nefondată cererea formulată de inculpata C. O. L. de schimbare a încadrării juridice dată prin actul de sesizare faptei pentru care a fost trimisă în judecată, din infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. ”a” din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen în infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.

În drept, faptele inculpatei C. O. L. care, în perioada 2005 – 2008 a racolat prin inducere în eroare pe numitele: A. E., B. G., D. L., B. G. L. și A. E., propunându-le să lucreze într-un „magazin” ce îi aparținea, situat în orașul A. – G., a suportat cheltuielile de deplasare pentru acestea, le-a cazat împreună cu concubinul său Glastras Dimitrios, zis „J.”, iar împreună cu acesta a exercitat asupra victimelor presiuni fizice și psihice în vederea determinării acestora la practicarea prostituției, exploatându-le atât prin practicarea prostituției cât și prin executarea unor munci sau îndeplinirea unor servicii cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin.1 și alin.2 lit.„a” din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Cum săvârșirea infracțiunii și vinovăția inculpatei au fost dovedite instanța de fond a dispus condamnarea acesteia potrivit gradului de pericol social al faptei comise și periculozității făptuitoarei.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.pen. și anume: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în Legea nr. 678/ 2001 - privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, pentru infracțiunea de trafic de persoane, gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, obiectul juridic lezat, împrejurările și modul de comitere precum și rezultatul socialmente periculos produs.

Instanța de fond a reținut că infracțiunea de trafic de persoane care constă în racolarea unui număr de 5 persoane prin inducere în eroare la momentul recrutării în scopul exploatării acestor persoane prin obligarea la practicarea prostituției cât și prin executarea unor munci sau îndeplinirea unor servicii cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate este o infracțiune deosebit de periculoasă prin obiectul juridic lezat respectiv apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei.

Infracțiunea de trafic de persoane săvârșită de inculpată este deosebit de periculoasă și prin numărul relativ mare de părți vătămate ( 5 persoane vătămate) și durata mare în timp a exploatării sexuale a acestor tinere (anii 2005-2008).

Modul de inducere în eroare a persoanelor vătămate la momentul racolării, respectiv tinerelor li se propunea să lucreze într-un „magazin” ce îi aparținea, situat în orașul A. – G., însă în realitate era vorba de un club de noapte(club erotic), dovedește un anumit „profesionalism” din partea inculpatei și de aici periculozitatea ei.

Totodată s-au avut în vedere și împrejurările referitoare la persoana inculpatei C. O. L. care are 33 de ani, fiind născută la data de 03.10.1979, nu are antecedente penale, a cunoscut faptul că este cercetată în prezenta cauză și s-a sustras de la judecarea acesteia plecând în G..

Având în vedere criteriile de individualizare a pedepsei expuse mai sus instanța de fond a apreciat că scopul legal al pedepsei prevăzut de dispozițiile art. 52 C.pen. și anume reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni va putea fi atins în privința inculpatei C. O. L. numai prin aplicarea unei pedepse principale privative de libertate într-un cuantum situat în limitele prevăzute de lege și a unei pedepse complementare de interzicere a drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. „a” teza a II-a și lit. „b” Cod penal.

Potrivit dispozițiilor art. 71 Cod penal a aplicat inculpatei și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. „a” teza a II-a și lit. „b” Cod penal, pe toată durata executării pedepsei principale.

Referitor la modalitatea concretă de executare a pedepsei principale aplicate, având în vedere gravitatea faptei comise și cuantumul pedepsei principale aplicate, instanța de fond a apreciat că scopul social educativ-preventiv al pedepsei nu va putea fi atins în privința inculpatei fără executarea efectivă a pedepsei principale aplicate.

În prezenta cauză, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT– Biroul Teritorial B. a solicitat luarea măsurii arestării preventive a inculpatei C. O. L.. Prin încheierea pronunțată de Tribunalul B. în Ședința de Cameră de Consiliu din data de 15 martie 2011, în dosarul nr._ s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatei C. O. L.. În baza acestei încheieri s-a emis în lipsă, mandatul de arestare preventivă nr.13/2011 pentru inculpata C. O. L., pe o durată de 30 de zile cu începere de la data când inculpata va fi prinsă sau se va prezenta.

Ulterior Tribunalul B. a emis mandatul european de arestare nr. 2 din 11.05.2011, inculpata fiind dată în urmărire generală. În baza acestui mandat, la data de 01.09.2011 autoritățile judiciare din G. au procedat la arestarea inculpatei C. O. L. în vederea predării către autoritățile judiciare din România (fila 122 dosar instanță). Curte de Apel din A. a decis executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile române, dar predarea persoanei a fost amânată deoarece exista în derulare un proces penal în G.. La data de 11.11.2011 inculpata C. O. L. a fost pusă în libertate, potrivit adresei nr._/SMG din 03.01.2012 a IGP Române – Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – Biroul Sirene (fila 250 dosar instanță).

Având în vedere aceste considerente, potrivit dispozițiilor art. 88 C.pen. din pedeapsa principală aplicată inculpatei prin prezenta hotărâre, s-a dedus durata arestării, de către autoritățile judiciare din G., în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare nr. 2 din 11.05.2011, emis de Tribunalul B. în dosarul nr._, respectiv perioada 01.09._11.

Potrivit dispozițiilor art. 350 C.pr.pen. instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpatei C. O. L..

Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că suma totală pe care cei doi inculpați și-au însușit-o din exploatarea sexuală a celor cinci tinere a fost de 13.000 Euro, defalcată astfel:

- suma de 3.000 Euro obținută de la martora A. E.;

- suma de 2.000 Euro de la martora B. G. L.;

- suma de 6.500 Euro de la martora A. E.;

- suma de 1.500 Euro de la martora B. G..

Având în vedere că aceste sume de bani au fost obținute de inculpata C. O. L. și făptuitorul Glastras Dimitrios din comiterea infracțiunii de trafic de persoane iar persoane persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză, instanța de fond a dispus confiscarea lor în folosul statului.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în referire la art. 118 alin. (1) lit. „e” Cod penal instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpata C. O. L. în folosul statului a sumei de 6.500 Euro în echivalent lei la data punerii în executare, sumă de bani obținută de inculpată prin comiterea infracțiunii de trafic de persoane, reprezentând 1/2 din suma obținută de cei doi făptuitori prin comiterea infracțiunii de trafic de persoane.

Sub aspectul laturii civile, partea vătămată D. L. s-a constituit parte civilă în cauză, prin adresă scrisă depusă la dosar înainte de citirea actului de sesizare (filele 23-31, 33-35 și 36-42 dosar urmărire penală – vol. I) cu suma totală de 16.000 Euro cu titlul de daune morale.

Cu privire la cererea părții civile de acordarea de despăgubiri pentru daune morale instanța de fond a reținut următoarele:

Prin fapta sa inculpata C. O. L. a indus-o în eroare cu privire la munca pe care o va desfășura în G., spunându-i că va lucra într-un magazin și astfel a determinat-o să accepte să se deplaseze în G..

D. L. s-a deplasat cu avionul la A., fiind așteptată de către inculpata C. O. L. și cetățeanul grec Glastras Dimitrios, zis „J.”, care au condus-o la clubul „Platinum”, unde a constatat că locul de muncă nu era într-un magazin, conform înțelegerii cu inculpata, ci într-un club de noapte. Victima a fost cazate într-un apartament închiriat de către inculpată și concubinul ei, loc în care se mai aflau și B. G. L., Z. E. și B. G..

Ulterior, folosind pretextul restituirii sumei de bani cheltuite pentru deplasarea pe relația România – G., inculpata și concubinul său au solicitat victimei să se prostitueze, exercitând asupra acesteia presiuni fizice și psihice.

În aceste condiții partea vătămată D. L. a fost nevoită să lucreze în clubul „Platinum”, să accepte să se prostitueze cu clienții clubului, banii fiind însușiți de către inculpată și Glastras Dimitrios, zis „J.”. Mai mult decât atât, partea vătămată a fost victima infracțiunii de viol comisă de Glastras Dimitrios, zis „J.”.

Având în vedere situația de fapt reținută, instanța a apreciat că prin fapta sa inculpata C. O. L. i-a produs părții vătămate D. L. o suferință fizică și psihică deosebită, ea fiind constrânsă să desfășoare o activitate care atrage oprobriul public și astfel i-a produs victimei un prejudiciu moral care se impune a fi reparat prin acordarea de despăgubiri morale.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, potrivit dispozițiilor art. 14 Cod procedură penală și art. 346 Cod procedură penală în referire la art. 998 Cod civil instanța a admis pretențiile civile formulate în cauză și a obligat inculpata C. O. L. să plătească părții civile suma de 16.000 Euro în echivalent lei la data plății, cu titlu de daune morale.

Potrivit dispozițiilor art. 189-191 Cod procedură penală instanța a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat și a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești a onorariilor avocaților din oficiu.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen legal inculpata C. O. L. care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică solicitând:

a) Restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale respectiv respectarea dispozițiilor legale referitoare la asistența inculpatei căruia i-a fost încălcat dreptul la apărare prin nelegala sa citare in această fază procesuală;

b) Trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond motivat de faptul ca judecarea cauzei a avut loc in lipsa inculpatei care nu a fost legal citată încălcându-se astfel dreptul său la apărare;

c) Instanța nu a procedat la verificarea actului de sesizare conform art.300/1 Cod procedură penală neverificându-se astfel competența încălcând astfel în mod flagrant dispozițiile imperative cu privire la regularitatea actului de sesizare.

d) Achitarea sa în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a în ref la art.10 lit.d cod procedură penală nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, nefiind dovedite amenințările și violențele exercitate asupra victimelor și pe cale de consecință și greșita obligare a inculpatei la plata sumei de 6.500 euro reprezentând jumătate din suma de bani obținută prin comiterea infracțiunii de trafic de persoane.

Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:

a) CU PRIVIRE LA MOTIVELE DE APEL REFERITOARE LA RESTITUIREA CAUZEI LA PROCUROR SAU LA INSTANȚA DE FOND PRECUM ȘI LA NEVERIFICAREA ACTULUI DE SESIZARE CONFORM ART.300/1 COD PROCEDURĂ PENALĂ.

1) Referitor la cererea inculpatei de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale se constată următoarele:

Conform art.322 Cod procedură penală instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmării penale în următoarele cazuri, respectiv: nerespectarea dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.

Motivul invocat de inculpată prin apărător, în sensul că la urmărirea penală nu a fost legal citată și pe cale de consecință i s-a încălcat dreptul la apărare nu se încadrează în dispozițiile mai sus-menționate, pentru a se putea admite astfel de cerere.

Mai precis, pe timpul urmăririi penale inculpata a fost citată la adresele ce au putu fi identificate de către organele de urmărire penală, s-au făcut acte de căutare a acesteia în scopul asigurării prezenței inculpatei în această fază procesuală.

De altfel, neprezentarea inculpatei în faza de urmărire penală în fața organelor de anchetă nu poate constitui un motiv de nulitate absolută în sensul că s-a încălcat dreptul la apărare deoarece pe de o parte inculpata nu se afla în situațiile strict prevăzute de lege pentru a beneficia de apărător în faza de urmărire penală (nu era arestată, nu era minoră și nici militar în termen la acea dată) iar pe de altă parte raportat la situația inculpatei această nulitate putea fi acoperită pe timpul cercetării judecătorești la judecata în fond a cauzei când avea posibilitatea să-ți formuleze apărări și să propună probe în apărare.

2) Referitor la cererea inculpatei de desființare a hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de fond deoarece judecata s-a făcut cu lipsă de procedură de citare a inculpatei încălcându-se dreptul la apărare.

Din studiul dosarului de fond rezultă că inculpata a avut apărător ales pe timpul judecării în fond a cauzei. Conform art.291 Cod procedură penală „înfățișarea părții în instanță în persoană sau prin reprezentant ori avocat ales acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare”. Cu alte cuvinte, faptul că inculpata și-a angajat apărător ales creează prezumția legală că are cunoștință de proces iar prezentarea acesteia în fața instanței este opțiunea sa proprie. Deci, inculpata deoarece a primit o hotărâre de condamnare invocă propria sa culpă respectiv aceea că nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și preciza apărările deși cunoștea de proces angajându-și apărător ales, pentru a obține reformarea hotărârii apelate.

În subsidiar, referitor la judecata cu lipsă de procedură de citare a inculpatei urmează a se constata faptul că, în apel, s-au făcut verificări cu privire la reședința inculpatei din G., Serviciul Interpol comunicând (fila 40) că inculpata s-a mutat de la adresa indicată din localitatea Voula – G. la un domiciliu necunoscut de aproximativ 1 an și jumătate. Deci, nu este culpa nici a organelor de urmărire penală și nici a instanței de judecată că inculpata nu a comunicat, deși a avut apărător ales, domiciliul sau reședința în care să-i fie comunicate actele de procedură.

3) Referitor la necitirea de către instanța de fond a actului de sesizare conform art.300 Cod procedură penală, instanța este datoare să verifice din oficiu la prima înfățișare regularitatea actului de sesizare. Chiar dacă, nu apare expres în încheierea de ședință faptul că instanța a început cercetarea judecătorească duce la concluzia implicită că instanța de fond și-a verificat competența și constatând că este4 competentă în soluționarea cauzei a început cercetarea judecătore4ască. Faptul că nu s-a citit actul de sesizare al instanței nu constituie nici un motiv de nulitate a hotărârii sau de încălcare a vreunui drept al inculpatei în condițiile în care aceasta nu a fost prezentă la acest moment procesual și de altfel, la nici un termen de judecată.

Față de aceste considerente, urmează a se respinge ca nefondate motivele de apel ale inculpatei referitoare la nerespectarea dispozițiilor de procedură penală de către organul de urmărire penală și de către instanța de fond.

A)PE FONDUL CAUZEI

Inculpata a solicitat achitarea sa în baza disp. art.10 lit.d cod procedură penală în sensul că nu a exercitat violențe și nici nu a constrâns victimele pentru practicarea prostituției.

În mod judicios instanța de fond a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală stabilesc vinovăția inculpatei și a dat faptelor încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.

Reanalizând probele administrate în cauză, Curtea constată că vinovăția rezultă, în esență, din următoarele probe:

declarațiile martorilor: Z. D., A. E., B. G. L., A. E., B. G., B. R., P. V., I. M., D. C. Alinam procesele verbale de efectuare a recunoașterilor din grup de fotografii, coroborat cu declarațiile părții vătămate D. L. și celelalte probe administrate în cauză, astfel:

1.Declarațiile victimei D. L.

Tot în această perioadă inculpata a racolat prin aceiași metodă și pe numita B. G. L., comunicându-le celor două victime că le-a cumpărat biletele de avion pentru data de 8 februarie 2007.

Victimele au fost cazate într-un apartament închiriat de către inculpată și concubinul ei, loc în care se mai aflau și Z. E. și B. G..

2. Numita A. E. participă în cauză în calitate de martor, în această calitate arătând că în luna august 2005 a aflat întâmplător că o tânără denumită „L.” deține un restaurant în A. – G. și caută tinere din România, pentru a le angaja în respectivul local.

Martorul A. E. a recunoscut-o pe „L.” ca fiind inculpata C. O. L..

Martorul a discutat cu inculpata, aceasta din urmă dând asigurări că deține un restaurant în care „va câștiga bani frumoși”.

Cu acest prilej inculpata i-a comunicat că va trebui să danseze la bară, să determine clienții să consume băuturi și să întrețină relații sexuale cu aceștia.

3. Martorul B. G. L. a confirmat că în luna februarie 2007 a aflat de la partea vătămată D. L. despre posibilitatea plecării la muncă în G..

Martorul și partea vătămată au fost cazate de inculpată și concubinul său într-un apartament în care se mai aflau Z. E. și B. G..

Ulterior, sub amenințările celor doi – inclusiv cu vânzarea către proxeneți albanezi, au început să lucreze în clubul de noapte.

Și acest martor confirmă exploatarea în clubul „Platinum” a numitelor A. E., Răcheru E. M., B. G., Z. E..

Martorul B. G. L. a fost exploatată în clubul „Platinum” în perioada februarie 2007 – iunie 2008, când a reușit să fugă împreună cu o altă tânără (A. E.)

Totodată, martorul a arătat că și după părăsirea clubului și revenirea în România, inculpata C. O. L. a continuat să îi transmită telefonic amenințări.

4. Numita A. E. – inculpata C. O. L. i-a achitat biletul de avion, iar în luna martie 2007 A. E. s-a deplasat în G..

Și acest martor a confirmat faptul că Glastras Dimitrios, zis „J.” le obliga să întrețină relații sexuale cu el, confirmând infracțiunile de viol comise asupra lui Z. E. și D. L..

Martorul a fost exploatat în această formă începând cu data de 12 martie 2007 și până în luna iunie 2008, când a reușit să fugă în Cipru, împreună cu B. G. L..

Mama numitei A. E., numita P. V., confirmă plecarea fiicei sale în G., unde inculpata C. O. L. îi spusese că va munci într-un magazin până ce învăța limba greacă.

5. B. G. –Inculpata C. O. L. a indus-o în eroare, în aceiași modalitate, spunându-i că va lucra într-un magazin ce îi aparține, oferindu-i cazare gratuită și un salariu de 1.000 de euro lunar, la discuție participând și mama martorului.

Inculpata a plătit taxele necesare eliberării pașaportului pentru martor, a rezervat și achitat biletul la avion.

La data de 6 septembrie 2006 martorul s-a deplasat în G., fiind așteptat în aeroportul din A. de către inculpata C. O. L. și Glastras Dimitrios, zis „J.” și cazat de către aceștia.

După circa două zile, inculpata i-a prezentat martorului B. G. locul de muncă, aceasta constatând că nu va munci într-un magazin, conform înțelegerii, ci într-un club de noapte.

Inculpata i-a cerut martorului să decidă dacă va munci în clubul de noapte, arătând că demersurile pe lângă autoritățile elene și costul biletului de avion vor costa 1.500 de euro.

Martorul a acceptat să danseze striptease, să determine clienții să consume cât mai multe băuturi și în circa două luni i-a achitat inculpatei suma de 1.500 de euro.

Martorul a mai confirmat că în respectivul club s-au aflat și A. E., Răcheru E. M., B. G. L., D. L. și D. C. A..

Acest martor a confirmat racolarea și a numitei D. C. A..

6. Martorul D. C. A. a arătat că în vara anului 2008 a aflat de la verișoara sa – B. G., despre faptul că aceasta din urmă lucra ca dansatoare într-un club din A. și a dorit să meargă să lucreze acolo.

Și acest martor a fost cazat în aceiași locuință cu B. G., Z. E., D. L., I. M. și C. C. D..

7. Martorul I. M. a declarat că în luna septembrie 2007 a aflat despre faptul că inculpata C. O. L. angajează tinere din România ca dansatoare într-un club de noapte din A., a contactat-o telefonic pe inculpată (obținând numărul de telefon de la o terță persoană), iar la data de 14 septembrie 2007 s-a deplasat cu avionul în A., suportându-și singură costul călătoriei.

I. M. a confirmat declarațiile numitelor B. G. L. și A. E. cu privire la faptul că în vara anului 2008 acestea au fugit din apartamentul inculpatei și al concubinului său, în Cipru, abandonându-și toate lucrurile personale.

Toate aceste probe mai sus-menționate se coroborează între ele și stabilesc vinovăția inculpatei C. O. L. în sensul că aceasta a racolat mai multe tinere profitând de situația materială precară a acestora cărora le-a promis venituri mari fie prin angajarea ca vânzătoare la un magazin fie prin angajarea în calitate de animatoare la un bar.

Inculpata le inducea pe victime în eroare deoarece nu le spunea că vor merge în G. la bar nu numai în calitate de dansatoare sau animatoare ci și pentru practicarea prostituției.

Atât inculpata cât și concubinul acesteia plăteau cheltuielile de transport ale victimelor precum și alte cheltuieli pentru obținerea permisului de muncă a acestora și sub pretextul acoperiri acestor cheltuieli ocazionate le obliga să se prostitueze, exercitând presiuni fizice și psihice asupra lor.

Pe cale de consecință, în mod judicios instanța de fond a constatat că probele administrate în cauză stabilesc vinovăția inculpatei și a dat faptelor reținute în sarcina acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.

Referitor la pedeapsa aplicată, Curtea apreciază că aceasta a fost dată cu respectarea criteriilor prev. de art.72 Cod penal instanța de fond având în vedere atât gradul de pericol social ridicat al faptelor reținute în sarcina inculpatei, atitudinea acesteia față de procesul penal prin neprezentarea la niciun termen de judecată dar și persoana inculpatei care este la primul impact cu legea penală, urmând a fi menținută.

Pe latura civilă a cauzei, se constată că în mod judicios instanța de fond a obligat pe inculpată să plătească victimei D. L. suma de 16.000 euro cu titlu de daune morale deoarece activitatea inculpatei de a induce în eroare partea vătămată că va lucra într-un magazin în A. și obligând-o ulterior prin presiuni fizice și psihice să se prostitueze o perioadă lungă de timp (08.02._08) a dus la o traumă psihică părții vătămate ireparabilă și justifică pe deplin această despăgubire morală acordată victimei.

Tot pe latură civilă, se constată că în mod judicios instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpată în folosul statului a sumei de 6.500 euro în echivalent lei la data punerii în executare reprezentând jumătate din sumele obținute din exploatarea sexuală a celor 5 tinere, respectiv:

- suma de 3.000 Euro obținută de la martora A. E.;

- suma de 2.000 Euro de la martora B. G. L.;

- suma de 6.500 Euro de la martora A. E.;

- suma de 1.500 Euro de la martora B. G..

În concluzie, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata C. O. L..

Văzând și disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpata C. O. L. (fiica lui C. și P., născută la data de 03.10.1979 în localitatea Bacău, cu domiciliul în Bacău, ., ., CNP –_) împotriva Sentinței penale nr.133/2012 a Tribunalului B..

În baza disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe apelanta-inculpat la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.

Suma de 600 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru victimele traficului de persoane (avocat D. A.) și suma de 50 de lei (avocat N. A.) reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată vor fi avansate din fondurile M.J. către Baroul G..

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelanta-inculpată C. O. L. și pentru intimata-parte vătămată Z. (D.) L. – domiciliată în Rm.Sărat, ., ., jud.B.; com.Balta Albă, .; prin administrația Spitalului Județean de Urgență B. – .; prin administrația Maternității B. – .

Pronunțată în ședință publică azi, 18 iunie 2013.

Președinte, Judecător,

L. H. P. D.

Grefier,

S. G.

Redactat:P.D./25.06.2013

Tehnoredactat:S.G./2 ex./05.07.2013

Fond:V.V.

← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr....		Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... →

Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 173/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 173/2013. Curtea de Apel GALAŢI