Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Decizia nr. 1023/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1023/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 1747/91/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1023/R
Ședința publică din data de 04 Iulie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D.-I. B.– judecător
judecător - Mița M.
Judecător – D. N.
Grefier - M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin PROCUROR – G. E.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de recurentul-condamnat M. L. G., în prezent deținut în Penitenciarul G., împotriva sentinței penale nr.153/03.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-condamnat M. L. G., în stare de deținere, personal și asistat de avocat B. C., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 3404/26.06.2013 emisă de Baroul G..
Procedura este legal îndeplinită, in conformitate cu dispozițiile art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, în conformitate cu disp.art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că este primul termen de judecată, după care;
Curtea, potrivit disp. art.318 Cod procedură penală, procedează la identificarea recurentului-condamnat M. L. G., care arată că este fiul lui G. și I., născut la data de 11.04.1985.
Întrebat fiind, recurentul-condamnat precizează că își menține recursul declarat și este de acord ca asistența juridică să ii fie asigurată de apărătorul desemnat din oficiu.
Avocat B. C. nu are alte cereri de formulat.
Recurentul-condamnat precizează că are ca și motiv de recurs starea de sănătate, boala agravându-i-se mai tare și trebuie să obțină niște înscrisuri medicale.
Curtea, potrivit disp.art.294 alin. ultim Cod procedură penală, acordă recurentului-condamnat posibilitatea de a lua legătura cu apărătorul său.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri cu caracter prealabil de formulat, constată recursul in stare de judecată și, potrivit disp.art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Avocat B. C., având cuvântul în susținerea recursului declarat de recurentul-condamnat M. L. G., precizează că acesta dorește să se judece în stare de libertate. Acesta a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.153/3.04.2013 a Tribunalului G., prin care i-a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei.
În susținerea cererii, petentul condamnat a depus la dosar o . înscrisuri din care rezultă că începând din anul 2008 și până în prezent acesta suferă de afecțiuni medicale.
Din expertiza medico-legală efectuată la 17.01.2012 de către Serviciul Clinic de Medicină G. rezultă că acesta suferă de gastro-duodenită cronică, boală de flux gastroesofagian, tulburare de personalitate și multe alte afecțiuni.
Deși a fost tratat în mai multe instituții din rețeaua spitalicească a penitenciarelor, așa cum rezultă din fișa medicală a acestuia, incă din anul 2008, tratamentele la care petentul-condamnat a fost supus nu au condus la o îmbunătățire a stării de sănătate a acestuia.
Având în vedere perioada lungă de când petentul condamnat suferă de aceste afecțiuni, avocat B. C. apreciază că pentru a putea fi tratat cu succes se impune internarea condamnatului . din afara rețelei spitalicești a penitenciarelor.
Pentru aceste considerente, solicită să fie admis recursul formulat, să fie casată sentința penală nr.153/2013 a Tribunalului G. iar, în rejudecare, să fie admisă cererea de întrerupere de executare pedeapsă, pe care o apreciază ca fiind întemeiată.
Totodată, solicită plata onorariului pentru asistența juridică asigurată din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de recurentul-condamnat M. L. G. împotriva sentinței penalenr.153/03.04.2013 a Tribunalului G. este nefondat și solicită să fie respins ca atare.
Apreciază că susținerile formulate de condamnat, prin apărător, vin în contrast vădit cu concluziile expertizei medico-legale instrumentate la prima instanță. Efectuată de o comisie de medici specialiști, care au concluzionat că afecțiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate în rețeaua medicală a penitenciarelor și aceste afecțiuni nu il pun în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Este adevărat că recurentul-condamnat suferă de aceste afecțiuni însă aceste afecțiuni sunt constatate ca nefiind în măsură să conducă la imposibilitatea executării pedepsei de către condamnat și că acestea pot fi tratate în rețeaua medicală a penitenciarelor.
Pentru aceste considerente, reprezentantul Ministerului Public solicită să se aprecieze că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar recursul declarat în cauză este nefondat.
Recurentul-condamnat M. L. G., personal, având ultimul cuvânt, potrivit dips.art.38513 alin.3 Cod procedură penală, solicită să fie admis recursul formulat și să admisă cererea sa de întrerupere executare pedeapsă deoarece afecțiunile de care suferă s-au agravat. Arată că, încă de la naștere, se poate îneca noaptea, prin somn. Solicită să fie judecat în stare de libertate măcar pentru o perioadă necesară să își întocmească actele pe caz de b oală.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față, analizând actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 153/03.04.2013 a Tribunalului G. s-a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul M. L. G.. În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Conform art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus ca suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, să fie avansată din fondul Ministerului Justiției, către Baroul G..
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Tribunalul V., condamnatul M. L. G. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr.41/2010 a Tribunalului G..
În motivarea cererii au fost invocate motive medicale.
Tribunalul V., prin sentința penală nr.137/23.05.2012, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G., motivat de faptul că instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere, condamnatul aflându-se încarcerat în Penitenciarul G. la momentul introducerii cererii.
La Tribunalul G. cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La cererea condamnatului și cu încuviințarea instanței de fond, în cauză a fost admisă proba cu expertiza medico-legală (fila 50 dosar fond).
A reținut prima instanță că, din conținutul raportului de expertiză medico-legală, mai precis din concluziile acestuia, rezultă că petentul-condamnat M. L. G., pentru afecțiunile de care suferă poate fi tratat în rețeaua spitalicească a penitenciarelor și nu îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Față de aspectele medicale reținute de comisia de specialitate, instanța de fond a constatat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a C.proc.pen., care prevăd faptul că întreruperea executării pedepsei nu poate fi acordată unui condamnat în condițiile în care bolile de care suferă pot fi tratate în regim de detenție.
Față de aceste aspecte, s-a respins ca nefondată cererea de întrerupere executare pedeapsă formulată de condamnatul M. L. G., iar în conformitate cu art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. De asemenea, s-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 189 Cod procedură penală, referitoare la avansarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
Împotriva sentinței penale nr. 153/03.04.2013 a Tribunalului G. a declarat recurs, în termen legal, condamnatul M. L. G., fără însă a motiva în scris cererea de recurs. La termenul de judecată din data de 04.07.2013, prezent fiind în fața instanței de recurs, petentul – asistat de apărătorul desemnat din oficiu – a arătat că solicită întreruperea executării pedepsei, având în vedere afecțiunile de care suferă (gastroduodenită cronică, boală de reflux gastroesofagian, tulburare de personalitate și multe alte afecțiuni). A arătat condamnatul că, deși a fost tratat în mai multe instituții din rețeaua spitalicească a penitenciarelor, așa cum rezultă și din fișa medicală depusă la dosarul cauzei, tratamentele la care a fost supus nu au condus la o ameliorare a stării sale de sănătate. A apreciat condamnatul că, pentru a putea fi tratat cu succes, se impune internarea sa într-o instituție medicală din afara rețelei spitalicești a penitenciarelor.
Recursul este n e f o n d a t.
Analizând cauza, în limitele prevăzute de art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. În mod corect prima instanță a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul M. L. G..
Astfel, din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză reiese, într-adevăr, că recurentul – condamnat suferă de mai multe afecțiuni (gastroduodenită cronică, boală de reflux gastroesofagian, tulburare organică de personalitate, sechele encefalopatie infantilă, hemipateză spastică membrul inferior drept, retard mintal ușor), dar că afecțiunile de care suferă pot fi tratate în rețeaua spitalicească a penitenciarelor și nu îl pun în imposibilitatea de a efectua pedeapsa.
Față de concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, în acord cu opinia exprimată de instanța de fond, Curtea consideră că în speța de față nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, atâta vreme cât asistența medicală de care are nevoie condamnatul poate fi asigurată și în rețeaua medicală din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, iar afecțiunile de care suferă nu îl pun pe acesta în imposibilitatea de a executa pedeapsa.
Simplul fapt al existenței unor afecțiuni medicale nu determină incidența dispozițiilor art. 455 Cod procedură penală, în referire la art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, pentru a dispune întreruperea executării pedepsei din motive medicale fiind necesar a se constata existența unor afecțiuni de o gravitate sporită, de natură a-l pune pe condamnat în imposibilitatea de a continua executarea pedepsei ori a unor afecțiuni în privința cărora se impune efectuarea unor intervenții chirurgicale de urgență și care nu se pot face în rețeaua medicală penitenciară.
Mai mult, chiar și în situația în care s-ar dovedi existența unor afecțiuni care nu pot fi tratate în rețeaua medicală penitenciară, întreruperea executării pedepsei nu ar putea fi dispusă dacă s-ar constata că tratamentul condamnatului se poate face sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
Față de cele arătate, văzând și dispozițiile art.38514 și art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul M. L. G..
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în faza procesuală a recursului, urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G..
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, constatând că recurentul – condamnat se află în culpă procesuală, Curtea va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul M. L. G. (fiul lui G. și I., născut la data de 11.04.1985 în municipiul G., județul G., CNP_, domiciliat în municipiul G., .. 3, județul G., în prezent deținut în Penitenciarul G.) împotriva sentinței penale nr.153/03.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Potrivit art.189 Cod procedură penală onorariul apărător din oficiu în sumă de 100 lei, (avocat B. C. A.) va fi avansat Baroului G. din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe condamnatul M. L. G. la plata sumei de 180 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 iulie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
D.-I. B. MIȚA M. D. N.
Grefier,
M. I.
Red./Tehnored. D. I. B.
2 ex./22.07.2013
Fond: A. C.
| ← Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
