Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1328/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Curtea de Apel GALAŢI - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 1328/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 2980/113/2013/a1

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 1328/R

Ședința publică din data de 14 octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE – P. D. - judecător

JUDECĂTOR - M. T.

JUDECĂTOR – L. H.

Grefier - S. M.

Ministerul Public reprezentat de procuror L. M. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

D.I.I.C.O.T. – SERVICIUL TERITORIAL G.

-.-.-.-.-.-

La ordine fiind judecarea recursurile formulate de inculpații F. M. A., A. M., S. L., C. C., C. I., F. B., U. S., C. D., B. V. A. și E. C. împotriva Încheierii de ședință din 07.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului B..

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul–inculpat F. M. A., aflat în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat I. S., în baza împuternicirii avocațiale nr. 669/14.10.2013, pe care o depune la dosar, recurenții–inculpați A. M. și B. V. A., aflați în stare de arest, asistați de apărătorul desemnat din oficiu, avocat M. A., în baza delegației . nr. 4887/14.10.2013, pe care o depune la dosar, recurentul–inculpat S. L., aflat în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat B. F. A., în baza împuternicirii avocațiale nr. 163/14.10.2013, pe care o depune la dosar, recurentul–inculpat C. C., aflat în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat B. Didel, în baza împuternicirii avocațiale ., nr._/14.10.2013, pe care o depune la dosar, recurenții–inculpați C. I. și U. S., aflați în stare de arest, asistați de apărătorul ales avocat C. T. V., în baza împuternicirii avocațiale ., nr._/14.10.2013, pe care o depune la dosar, recurentul–inculpat F. B., aflat în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat P. F. C., în baza împuternicirii avocațiale ., nr._, pe care o depune la dosar, recurentul–inculpat C. D., aflat în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat T. A., în baza împuternicirii avocațiale ., nr._/14.10.2013, pe care o depune la dosar, și recurentul–inculpat E. C., aflat în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat D. F., în baza împuternicirii avocațiale ., nr._/14.10.2013, pe care o depune la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu disp. art.177 Cod procedură penală.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în conformitate cu disp. art.104 al.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, în sensul că este primul termen de judecată acordat, după care;

Întrebați fiind, recurenții-inculpați F. M. A., A. M., S. L., C. C., C. I., F. B., U. S., C. D., B. V. A. Și E. C. arată că își mențin recursurile formulate împotriva Încheierii de ședință din 07.10.2013 pronunțată de Tribunalul B..

Potrivit art. 320 C.proc.penală Curtea pune în discuție existența unor cereri sau excepții.

Apărătorul recurenților-inculpați și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au alte cereri și excepții prealabile de formulat.

Nemaifiind cereri și excepții prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.

Apărătorul recurentului-inculpat F. M. A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului B., iar în rejudecare solicită dispunerea înlocuirii măsurii arestului preventiv cu interdicția de a nu părăsi localitatea. Criticile pe care le aduce încheierii recurate se referă la faptul că în mod eronat instanța care s-a pronunțat cu privire la menținerea stării de arest nu a făcut o diferențiere între activitatea inculpaților.

Din al doilea punct de vedere, dincolo de termenul tehnic de a subzista sau nu, temeiul avut cu privire la măsura arestului preventiv, solicită să se observe că de la luarea măsurii arestului preventiv inculpatul F. M. și-a clarificat poziția negativă de nerecunoaștere a faptei, astfel încât cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a dat o declarație amplă în care a relatat cu lux de amănunte contribuția lui la săvârșirea infracțiunii, astfel încât la acest moment scopul măsurii restrictive, în opinia sa, poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, în condițiile în care inculpatul și-a manifestat poziția sinceră și a recunoscut, în maniera în care a perceput, și pe care o regăsește parțial în rechizitoriu, săvârșirea infracțiunilor.

Din acest punct de vedere apreciază că o măsură nerestrictivă de libertate ar face ca, lăsat în libertate, inculpatul F. M. A. să fie în imposibilitatea să zădărnicească în vreun fel buna desfășurare a cercetării judecătorești. Nu crede că o persoană ce a relatat cu lux de amănunte contribuția dânsului și a celorlalți la săvârșirea faptei ar avea interesul ca la acest moment să își schimbe poziția procesuală și să încerce să nege.

Din alt punct de vedere, probele, suportul tehnic și transcrierea înregistrărilor se află în fața organelor judiciare și crede că este imposibil ca inculpatul să sustragă sau să altereze în vreun fel probatoriul din prezenta cauză, toate acestea, în condițiile în care inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o poziție procesuală sinceră. Având în vedere dispozițiile art.136 pct. 8 Cod procedură penală solicită să se aibă în vedere că este căsătorit, are în întreținere un copil minor, lipsește cu desăvârșire antecedența penală.

Pentru toate aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul B., și în rejudecare să se opteze pentru o altă măsură neprivativă de libertate, măsură care ar face ca scopul măsurilor restrictive de libertate sau a celor privative să fie atins, așa cum prevede art. 136 Cod procedură penală.

Apărătorul recurenților-inculpați A. M. și B. V. A. solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate, în sensul modificării încheierii și aplicarea unei măsuri mai ușoare, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.

Având în vedere atitudinea inculpatului A. M. care nu a recunoscut în fața instanței de fond că ar fi săvârșit faptele comise, acesta s-a prezentat la solicitările organelor de urmărire penală, are copii minori aflați în întreținere, este hipertensiv, cu probleme de sănătate, motiv pentru care consideră că o judecare în stare de libertate ar fi în ajutorul inculpatului pentru a-și putea face o apărare mai bună.

Consideră că organele de urmărire penală își pot continua activitatea fără ca inculpatul A. M. să fie arestat preventiv, motiv pentru care solicită admiterea recursului, înlocuirea măsurii cu una mai ușoară, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.

Cu privire la inculpatul B. V. A. arată că în cursul urmăririi penale s-a considerat că nu ar constituie un pericol lăsarea în libertate a inculpatului. Dintr-o neînțelegere inculpatul nu a înțeles că trebuie să se prezinte la organele de urmărire penală, schimbându-și domiciliul la mama sa, înainte locuind cu chirie. Ulterior, de fiecare dată când a fost chemat în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței, acesta s-a prezentat. Participația inculpatului este foarte ușoară, motiv pentru care consideră că lăsarea acestuia în libertate nu ar impieta la aflarea adevărului. Solicită admiterea recursului, să se dispună înlocuirea măsurii cu una mai ușoară, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.

Apărătorul recurentului-inculpat S. L. consideră că la acest moment nu mai există temeiurile avute în vedere la data când a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului S. L., și în același timp nu au intervenit altele noi.

Raportându-se la persoana inculpatului arată că a depus acte în circumstanțiere cu ocazia măsurii arestului preventiv, din care reiese că inculpatul are trei copii minori în întreținere, se află la primul impact cu legea penală, neavând antecedente penale, iar din rechizitoriu rezultă că acesta a avut o atitudine sinceră.

Arată că situația de fapt expusă de inculpat coincide cu ceea ce s-a reținut prin rechizitoriu, în ceea ce-l privește.

Solicită să se observe că de la perioada în care a fost săvârșită infracțiunea de către inculpatul S. L., cum se reține în rechizitoriu, 2010-vara lui 2011, au trecut mai bine de 2 ani de zile de la momentul în care a fost epuizată activitatea infracțională a acestui inculpat. Consideră că această perioadă lungă de timp care s-a scurs de la săvârșirea faptei până acum, face ca ecourile negative ale săvârșirii acestei infracțiuni în rândul societății și a publicului să fie minime la acest moment, lucru care nu ar impune luarea celei mai aspre dintre măsurile preventive și cea mai exigentă, și anume arestul preventiv.

Raportat la scopurile măsurilor preventive, astfel cum dispozițiile art. 136 C.proc.penală le arată, buna desfășurarea a acestui proces penal și împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la acesta, consideră că nu există date sau probe din care să rezulte acest lucru.

Din probele aflate la dosar, având în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră, în mod cert nu are ce martori să influențeze, nu are ce experți să influențeze, și de asemenea nu are nici un interes de a se sustrage de la judecarea acestui dosar.

În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului, jurisprudența europeană a prevăzut faptul că datele din care să rezulte un astfel de pericol concret ar trebui să fie de domeniul concretului și nu al abstractului astfel cum s-a motivat în încheierea prin care s-a menținut starea de arest.

Arată că, prin această încheiere, instanța de fond nu s-a raportat la situația infracțională a acestui inculpat.

Din acest punct de vedere solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond în temeiul art. 300 ind. 1 alin. 2 C.proc.penală și revocarea măsurii arestului preventiv.

În subsidiar, pe fondul cauzei, solicită înlocuirea acestei măsuri cu una mai puțin aspră, și anume obligarea de a nu părăsi localitatea. Consideră că, conform dispozițiilor art. 145 C.proc.penală instanța are posibilitatea, față de inculpatul S. L., să ia unele măsuri care ar garanta realizarea și atingerea scopului măsurii preventive cum sunt prevăzute de art. 136 C.proc.penală. Solicită să se observe că, contribuția infracțională a inculpatului este una minimă. Acesta este taximetrist, iar ce a făcut în concret este că a transportat fete dintr-un loc în alt loc, contra unei sume de bani care ar reprezenta costul cursei. Cu acest lucru se ocupa inculpatul S. L., fiind taximetrist.

Nu se poate pune în discuție că inculpatul a avut o contribuție decisivă în săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

Precizează, că prin rechizitoriu, prejudiciu pe care inculpatul l-a creat, și l-a însușit pe nedrept este o sumă infimă, respectiv între 280-350 lei, deoarece nu s-a putut determina exact.

Pentru aceste motive, consideră că instanța poate lua o altă măsură preventivă mai puțin aspră, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.

Apărătorul recurentului-inculpat F. B. solicită admiterea recursului, casarea încheierii, și pe fondul cauzei respingerea propunerii de menținere a măsurii arestului.

Consideră această măsură ca neîntemeiată deoarece instanța nu a analizat în mod individual fapta inculpatului F. B..

În al doilea rând instanța nu a ținut cont că inculpatul a avut, pe tot parcursul urmăririi penale, o atitudine sinceră și totodată a și recunoscut fapta.

În dosar nu există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia ar fi un pericol pentru ordinea publică.

Luarea în considerare a pericolului public se poate face doar în circumstanțe excepționale în care există probe și indicii că lăsarea inculpatului în libertate ar influența în vreun mod bunul mers al procesului penal, sau ar fi în pericol să se sustragă, sau de a comite o nouă infracțiune. Nicio astfel de probă nu există în dosarul de urmărire penală.

Mai mult decât atât, nu s-a ținut cont de prevederile art. 136 C.proc.penală, și nici de faptul că inculpatul este o persoană tânără, nu are antecedente penale și este la primul impact cu legea penală.

Față de toate aceste aspecte, solicită admiterea recursului, să se dispună luarea unei alte măsuri.

Apărătorul recurentului-inculpat C. C. arată că înțelege să critice soluția instanței de fond precizând că această menținere a măsurii arestării preventive în ceea ce-l privește pe inculpatul C. C. a fost analizată prin prisma numărului de persoane și nicidecum prin prisma eventualului pericol concret pentru ordine publică.

Precizează că instanța de fond arată că inculpații au inițiat și constituit un grup infracțional. Solicită să se observe încadrările juridice ale inculpaților, că niciunul dintre aceștia, și nici inculpatul C. C., nu sunt trimiși în judecată în baza dispozițiile art. 7 din Legea 39/2003 ci a art. 8 Legea 39/2003, astfel încât trimiterea referitoare la grupul infracțional care este specifică dispozițiilor art. 7 Legea 39/2003 este o greșeală pe care, în opinia lui, instanța de control judiciar nu o poate menține pe parcursul acestei proceduri judiciare.

Arată de asemenea că, instanța de fond reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, instigare la infracțiunea de act sexual cu un minor, fals material, instigare la infracțiunea de uz de fals. Dar totul este greșit, deoarece aceste infracțiuni nu au fost reținute nici de către procuror, prin actul de inculpare împotriva inculpatului C. C., ele au legătură cu un alt coinculpat trimis în judecată și analizat și în prezenta cauză.

Aceeași instanță de fond argumentează „că inculpații au dovedit perseverență infracțională, activitatea acestora desfășurându-se pe un interval mare de timp”. Dar și acest lucru este greșit în ceea ce-l privește pe inculpatul C. C.. Solicită să se observe că acestui i se impută, conform rechizitoriului, fila 120, că acesta ar fi tras foloase de pe urma practicării prostituției a unei minore, respectiv P. A.-M.. Dar la fila 14 din rechizitoriu se arată că această persoană a fugit în luna ianuarie 2011 de la un proxenet și a ajuns la inculpatul F. M., și datorită faptului că pentru acesta exista riscul să intre într-un conflict cu celălalt proxenet de unde a fugit minora, a cerut ajutorul lui C. C. ca să stingă acest conflict. Pentru această intervenție inculpatul C. C. ar fi primit suma de 600 lei de la coinculpatul F. M..

Or, ca instanța să rețină că este vorba de o activitate desfășurată pe o perioadă îndelungată de timp este greșit, pentru că acesta este primul act material, iar al doilea este tot în luna martie 2011, când se reține că l-ar fi ajutat tot pe F. M. ca să depășească tot un conflict cu un proxenet pe nume B.. Atât i se reține inculpatului C. C., așa încât două acte materiale pretinse a fi săvârșite în luna martie 2011, în raport de data la care au fost sesizate organele de urmărire penală și în raport de data la care s-a dispus arestarea preventivă, sub nicio formă nu constituie un interval îndelungat de timp.

De asemenea,arată că instanța de fond arată că inculpații s-au organizat într-un grup, astfel încât și-au asumat diferite roluri și sarcini pentru a eficientiza activitatea ilegală și a maximiza nivelul sumelor de bani obținute. Acest lucru este greșit, nefiind invocată și reținută prin rechizitoriu această infracțiune de grup infracțional organizat prevăzut de art. 7 Legea 39/2003, înseamnă că inculpații nu au avut asemenea roluri prestabilite. Dacă se vorbește de maximizarea sumelor obținute, solicită să se verifice din conținutul rechizitoriului, fila 141, ce sumă colosală a obținut inculpatul C. C., respectiv 900 lei, sumă pe care inculpatul a înțeles să o consemneze la CEC, dovada la fila 28, recipisa în original, a pus această sumă de bani la dispoziția instanței. Dacă această sumă a fost obținută în mod ilicit va fi confiscată.

Instanța de fond trebuia să observe că din 10 inculpați, conform rechizitoriului, inculpatul C. C. nu a avut nicio legătură cu racolarea, cu transportarea, cu nicio altă formă, i se reține că participația lui, în cauză, este sub forma intervenției față de alți proxeneți, pentru ca să nu fie agresat inculpatul F. M.. Or, instanța ar fi trebuit să facă această comparație și să se reflecte în starea de libertate a inculpatului C. C..

Instanța de fond mai arată că infracțiunea a avut o dimensiune transfrontalieră, desfășurată pe teritoriul a trei state din Europa, dar și acest lucru este greșit deoarece nici acest lucru nu i se reține inculpatului.

În considerarea faptului că nici procurorul nu a avut în vedere această organizare, în sensul că fiecare dintre inculpați a avut diferite minore, cum se reține în rechizitoriu. Nici un moment nu se reține că inculpatul C. C. ar fi ajutat pe alți coinculpați în afară de F. M.. În această situație, specială, în raport cu ceilalți coinculpați, crede că și tratamentul ar trebui să fie în mod deosebit, limitat în funcție de pericolul concret.

Consideră că faptele, imputate, generic vorbind, sunt fapte grave, dar nu înseamnă că instanța dă pedepse, sau nu înseamnă că acum se arată cine este vinovat și cine este nevinovat. Dar, ce trebuie ca instanța să cântărească este interesul general al comunității în care inculpații și-au desfășurat activitatea cu interesul lor privat și în mod deosebit se referă la dreptul la libertate a inculpatului C. C..

Instanța de fond mai arată că se impune această menținere a arestării preventive și ca urmare a poziției dominante a inculpaților față de tinerele exploatate. Dar, ca un stereotip, se vede nevoit să repete că inculpatului C. C. nu i se reține nici un moment că a racolat pe cineva.

Precizează că inculpatului C. C. i se reține infracțiunea de proxenetism sub forma tragerii de foloase de pe urma practicării prostituției minorei P. A.-M., că a luat 900 lei de la inculpatul F. M., ca să intervină pe lângă alți doi proxeneți să nu-l bată pe inculpatul F. M., și astfel, în acest fel ar fi sprijinit acest grup. Atât i se reține inculpatului C. C., motiv pentru care arată că acesta este singurul inculpat din cauză care nu a avut nicio legătură directă cu vreuna din minore.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, iar în rejudecare să se dispună din oficiu, pentru că din oficiu se poate ajunge la această concluzie, că se poate impune o altă măsură preventivă și că inculpatul prezintă suficiente garanții că odată lăsat în libertate nu are cum să pericliteze aflarea adevărului și nici să se sustragă cercetării judecătorești, având domiciliul în mun. B..

Apărătorul recurenților-inculpați C. I. și U. S. arată că cei doi inculpați sunt trimiși în judecată numai pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, în forma ei agravată, conform dispozițiilor art. 329 alin. 3 C.penal, unul dintre ei în modalitatea de săvârșire a autoratului, celălalt fiind complice la această infracțiune.

Arată că cei doi inculpați nu au legătură nici cu traficul de persoane, nici cu falsurile, nici cu instigarea la fals, nici cu aderarea la un grup infracțional organizat, activitatea lor infracțională fiind de sine stătătoare.

O primă problemă pe care o ridică în fața instanței este aceea că motivarea hotărârii se bazează pe practica CEDO și anume aceea că nu avem nevoie de dovezi că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică, câtă vreme acest lucru rezultă din chiar faptele deduse judecății, adică faptele pentru care inculpații sunt cercetați.

O astfel de practică poate fi discutată, numai că în această cauză, susține că această situație nu se aplică pentru că practica CEDO are în vedere doar infracțiunile cu caracter deosebit de grav.

La stabilirea caracterului grav, mai puțin grav, sau deosebit de grav, toți specialiștii în drept, unanim, au în vedere două criterii, și anume: primul criteriu este limita pedepsei (se are în vedere limita minimă a pedepsei) și consecința, concretă a faptei săvârșită de către cel care este cercetat.

În ceea ce privește primul criteriu se observă că în nici un caz nu se poate susține că infracțiunea intră în rândul celor deosebit de grave, câtă vreme minimul de pedeapsă este de 5 ani, chiar în forma agravată a infracțiunii, conform art. 329 alin. 2 C.penal. Pe de altă parte, nici consecințele faptelor în sine nu sunt atât de grave cât să justifice presupunerea că are de-a face cu o faptă de o gravitate deosebită care prin ea însăși să presupună că lăsați în libertate inculpații ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Susține că practica europeană nu se aplică și atunci trebuie făcut recurs la dispoziția legală din legea națională, respectiv 148 lit. f) C.proc.penală care cere în mod necesar să existe probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Arată că astfel de probe nu există, solicitând să se observe modul în care judecătorul fondului a motivat acest pericol, reprezintă ceea ce a constituit în repetate rânduri temei de condamnare a României la CEDO, respectiv pericolul pentru ordinea publică determinat în mod generic.

Pe de altă parte, solicită să se observe că temeiurile care au existat la momentul emiterii mandatelor de arestare nu mai subzistă, în ceea ce-i privește pe inculpații C. I. și U. S.. Greșit judecătorul instanței de fond arată că pericolul pentru ordinea publică subzistă în gravitatea faptelor săvârșite. Dacă ar fi așa, acest pericol pentru ordinea publică, deci temeiul arestării, nu ar putea să dispară niciodată, pentru că, consecința unor fapte deja săvârșite, și mai ales în cazul infracțiunilor cu consumare instantanee, nu mai poate fi schimbat, nemaiavând rost prevederea legală că, în măsura în care temeiurile dispar, măsura trebuie fie revocată, fie înlocuită.

Cu alte cuvinte trebuie căutată o altă interpretare a acestei sintagme de pericol pentru ordinea publică.

În literatura de specialitate se conturează punctul de vedere potrivit căruia legiuitorul a desemnat prin această sintagmă rezonanța socială pe care faptele respective o au. Această rezonanță socială, zvonul public, îngrijorare, nemulțumire, este un fenomen care este supus fie creșterii, fie diminuării.

Dacă acesta este pericolul pentru ordinea publică avut în vedere de legiuitor, susține că s-a diminuat, pentru că a trecut o perioadă de timp de la data la care faptele au fost descoperite și aduse la cunoștința publicului, iar pe de altă parte, publicul este deja mulțumit de intervenția rapidă și eficientă, chiar dură a organelor care se ocupă cu justiția.

Din acest punct de vedere poate susține cu temei că pericolul pentru ordinea publică, astfel definit, nu mai subzistă.

Arată că judecătorul instanței de fond greșește atunci când definește acest pericol, încercând să determine gravitatea sa, argumentând „in corpore”, pentru toți inculpații, cu împrejurări care sunt străine faptelor săvârșite de cei doi inculpați C. I. și U. S., dar și străine judecății din prezenta cauză. Judecătorul de fond face vorbire despre pagubele cauzate victimelor infracțiunilor. Dar infracțiunea de proxenetism nu are victimă. Poate să aibă un subiect pasiv colateral, dar care nu este victimă și care este prostituata pentru că în acest caz prostituția se face de bună voie de către femeia care o practică.

De asemenea se spune că fapta este deosebit de gravă, și ca urmare prezintă pericol pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților pentru că i-au inițiat constituit un grup infracțional care s-a ocupat de falsuri materiale în înscrisuri, ca și de instigare la uz de fals.

Solicită să se observe că aceste susțineri făcute de judecător, și singurele pe care se bazează afirmațiile că fapta este gravă, nu pot fi imputate celor doi inculpați, pentru că aceștia nu sunt trimiși în judecată cu privire la astfel de fapte.

În principal inculpatul C. I. este taximetrist, a transportat femei care se ocupau cu prostituția și în acest fel a săvârșit acte de ajutor ale acestora, unele dintre ele fiind minore, deci acest inculpat a săvârșit infracțiunea de proxenetism.

Celălalt inculpat U. S. a însoțit pe unul dintre coinculpați în timp ce acesta desfășura activități de proxenetism, fiind în jurul lui atunci când acesta înlesnea practicarea prostituției de către unele femei, și înlesnindu-i tot lui procurarea în chirie a unui apartament unde acesta desfășura, de asemenea activități de proxenetism. A săvârșit deci infracțiunea de complicitate la proxenetism.

Aceste fapte, prin ele însele, nu pot justifica ideea că, lăsați în libertate, cei doi, care sunt infractori primari, care au recunoscut integral faptele așa cum sunt ele consemnate în învinuirea adusă de procurori, unul dintre ei având și vârsta pe care o are, ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Judecătorul de fond mai afirmă că există și pericolul comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de alte persoane în lipsa unei reacții necorespunzătoare din partea organelor de justiție.

Precizează că temeiul de arestare este nelegal, deoarece ar însemna încălcarea principiului răspunderii personale, consacrat în dreptul penal.

Arată că nu în ultimul rând este vorba de necesitatea arestării celor doi inculpați, pe care judecătorul de fond o motivează astfel „având în vedere și necesitatea apărării drepturilor și libertăților celorlalți, precum și buna desfășurare a procesului penal, fiind necesară efectuarea de acte specifice cercetării judecătorești care se află în faza incipientă, inculpații nefiind audiați, instanța apreciază că temeiurile subzistă și măsura este necesară”. Pe scurt, această frază înseamnă că măsura este utilă pentru că ea există. Dar, în orice cercetare judecătorească există fază incipientă când încă inculpatul este nearestat, orice proces are și rolul de a apăra societatea de fapte penale. Această argumentație nu reprezintă motivarea utilității măsurii arestării preventive, iar o măsură, chiar temeinică și legală, dacă ar fi, nu poate fi luată atâta vreme cât nu este utilă cauzei, iar utilitatea arestării preventive se judecă numai prin prisma prevederilor art. 136 C.proc.penală care arată scopul măsurilor preventive.

Având în vedere că se discută despre acest pericol pentru ordinea publică și rezonanța socială a unui astfel de fapte și acesta constituie de fapt motivul pentru care inculpații C. I. și U. S. sunt încă arestați până la judecată, solicită să se constate că percepția publică în legătură cu infracțiunea dedusă judecății s-a schimbat. Chiar în Parlament există două propuneri de lege privind reglementarea activității de prostituție. Normele morale nu mai sunt cele care justificau o reacție dură împotriva unor fapte de acest gen. Odată cu schimbarea normelor morale evident că și ordinea publică s-a schimbat în ceea ce privește reacția socială cu privire la astfel de fapte, împrejurare pe care solicită instanței să o aibă în vedere.

Solicită admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și în rejudecare, să nu se mențină măsura arestării preventive a inculpaților.

Apărătorul recurentului-inculpat C. D. solicită admiterea recursului, desființarea încheierii atacate, și în rejudecare să nu se mențină starea de arest a inculpatului, pentru următoarele motive:

Apreciază că nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, judecătorul fondului făcând o motivare generică, nu are deloc în vedere nici pericolul social concret pe care l-ar putea reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, așa cum cere art. 148 lit. f) C.proc.penală, care a fost temeiul luării acestei măsuri. Mai arată că nu se are în vedere nici conținutul concret al faptelor pe care le-a săvârșit și au fost reținute inculpatului.

Precizează că inculpatul C. D. are două infracțiuni de proxenetism și nu rezultă de nicăieri pericolul concret pe care l-ar putea prezenta pentru ordinea publică lăsarea lui în libertate.

Acest pericol trebuie să rezulte din probe și nu dintr-o apreciere generală a faptelor reținute.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului și în rejudecare, să nu se mențină măsura arestării inculpatului.

Dacă totuși se apreciază că subzistă aceste temeiuri, solicită să se aibă în vedere luarea unei alte măsuri, respectiv luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

Apărătorul recurentului-inculpat E. C. arată că este de acord cu punctul de vedere al celorlalți apărători. Arată că încheierea dată de Tribunalul B. la data de 07.10.2013 este și nelegală și netemeinică, pentru toate motivele care au fost arătate până acum. Punctează foarte succint faptul că a cerut la acel moment respingerea solicitării Parchetului de menținere a măsurii arestării preventive, deoarece dosarul la acel moment trecea dintr-o fază procesuală în alta, era prezentat instanței, și ca atare trebuia să se pună în discuție dacă mai subzistă temeiurile arestării și dacă trebuie să se mai mențină această măsură.

Arată că nici motivarea Parchetului nu a fost una concludentă, atrăgând atenția la acel moment că este o motivare generică pentru toți inculpații și nu individual pentru fiecare în parte, și pe cale de consecință și hotărârea cuprinde aceeași motivare generică pentru toți inculpații.

Critică încheierea sub aspectul nelegalității deoarece a solicitat respingerea acelei solicitări de menținere a arestării preventive, în principal, și în subsidiar, onorata instanță ar fi putut la acel moment să aibă în vedere și să ia cu privire la inculpatul E. C. o altă măsură cu caracter restrictiv, nu privativ de libertate, ci restrictiv de libertate, și anume interdicția de a părăsi localitatea.

A constatat că instanța de fond nici nu a observat că a formulat această solicitare, pe cale de consecință, nu a luat-o în discuție, nu a respins-o sau nici măcar nu și-a spus un punct de vedere. Instanța ar fi trebuit să motiveze dacă nu i-a în considerare acest punct de vedere.

Pe de altă parte, așa cum au susținut și ceilalți apărători, motivarea și în fapt și în drept nu are nicio legătură cu mare parte dintre inculpați. Arată că inculpatul E. C. era recepționer la un hotel. În cadrul activității sale de la locul de muncă nu făcea altceva decât să dea un telefon unui cunoscut, venea un taximetru cu cineva anume și astfel persoana care se caza în hotel lua legătura cu persoanele din taxi. Aceasta era activitatea infracțională pe care a desfășurat-o inculpatul E. C..

Prejudiciul de care se vorbește în rechizitoriu este de 300 lei. Dacă inculpatul va fi găsit vinovat, va răspunde, va plăti pentru ce a făcut. Nu crede că este normal să nu se individualizeze o responsabilitate încă de la acest moment, vizavi de participația fiecăruia. Încheierea de ședință nu are nicio legătură practic cu activitatea infracțională a multora dintre inculpați. Pentru inculpatul E. C. se specifică faptul că activitatea acestuia ar fi depășit granița țării, că s-ar fi desfășurat pe trei teritorii străine, dar acesta nu a fost decât recepționer la un singur hotel. Se arată că inculpatul ar fi forțat tinere să se prostitueze, dar el nici nu le-a cunoscut, nici nu le-a văzut, și nici nu dorește să le vadă vreodată. Inculpatul E. C. nu făcea decât să sune la telefon, iar în câteva luni de zile a sunat de vreo 6-7 ori.

Solicită să se constate că atât încheierea de ședință nu conține o motivare concretă de ce ar trebui menținută această măsură cu caracter preventiv de excepție și de asemenea arată că nici motivarea pentru care să se mențină această solicitare nu a fost una pertinentă.

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii, urmând ca instanța, în rejudecare, să respingă solicitarea de menținere a arestării preventive, și pe cale de consecință, înlăturarea acestei măsuri și înlocuirea ei cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Reprezentantul Ministerului Public arată că toate referirile făcute în susținerile recursurilor au vizat contribuțiile apreciate de apărare ca fiind reduse, întinderea activității infracționale și raportate la numărul victimelor, dar și la încadrarea juridică dată faptelor.

Arată că din analiza încheierii dată de Tribunalul B. la data de 07.10.2013, urmează să constate că instanța, potrivit procedurii avută la dispoziție în verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive potrivit dispozițiilor art. 300 ind. 1 C.proc.penală a respectat punctual criteriile în această materie, respectiv a verificat probele și a constatat indiciile temeinice și probele de la acea dată cu care a fost investit actul de sesizare, intrând pe rolul instanței rechizitoriul în care sunt vizați inculpații-recurenți, sens în care a constatat că aceste indicii și probe rezultă vădit din toate actele dosarului. Sub aspectul dispozițiilor art. 148 lit. f) C.proc.penală a constatat incidența celor două condiții cumulative, atât sub aspectul limitelor de pedeapsă dar și sub aspectul pericolului concret pe care-l reprezintă inculpații pentru ordinea publică, apărarea a susținut la un moment dat că nu s-a efectuat o verificare punctuală asupra contribuției fiecăruia.

Din încheierea recurată rezultă că instanța însă s-a aplicat asupra datelor concrete ale dosarului, asupra contribuției fiecărui inculpat, însă nu putea să se pronunțe efectiv asupra activității infracționale, fiind vorba de o antepronunțare asupra situației fiecărui inculpat.

S-a pronunțat asupra naturii infracțiunii dedusă judecății, asupra modalității concrete în care au acționat asupra victimelor, a perioadei infracționale, persistenți infracționali de care au dat dovadă, dar a avut în vedere în permanență în analiză interesul vădit al cercetării judecătorești, a modului în care va trebui să se deruleze cercetarea judecătorească, fiind investită cu dosarul pe rolul instanței.

În acest context, din poziția procesuală manifestată de către inculpați la urmărirea penală, în mare parte s-au situat pe o poziție de negare, sens în care din această poziție rezultă practic suspiciunea că inculpații pot influența probatoriul. Acest risc pentru cercetarea judecătorească rezultă și din poziția inculpaților față de victime. Au racolat și au acționat asupra unor victime minore între 13-17 ani, a unor victime care proveneau din familii cu situații precare, sau raportat la gradul de instruire și modul concret în care acționau, violent, de la constrângere morală până la constrângere fizică asupra unor victime, sens în care pericolul concret este unul real, unul persistent, iar instanța a avut în vedere acest lucru în analiza efectuată. A avut în vedere că acest dosar este la debut, că cercetarea judecătorească nu a început, existând un risc asupra probatoriului ce îl are de administrat. Consideră că măsura în continuare impune privare de libertate, subzistența temeiurilor impune privarea de libertate, și nu există nicio modificare. Din susținerile care s-au efectuat la acest termen asupra circumstanțelor personale în care încadrarea juridică și contribuția aparent redusă a unora, practic nu se deduce că s-ar fi realizat o modificare a temeiurilor care au stat la baza măsurii arestării preventive. Aceste temeiuri se mențin, impun în continuare privarea de libertate raportat și la natura infracțiunii dar și la ecoul pe care l-ar prezenta practic în comunitate această activitate infracțională. Ar fi nefiresc la acest moment de debut al cercetării judecătorești punerea în libertate a unora dintre inculpați, practic ar putea conduce la o influență negativă asupra cercetării judecătorești ce urmează să se deruleze.

Solicită respingerea recursurilor formulate, precum și a cererilor de înlocuire a măsurii, așa cum au fost formulate, cu obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Curtea, potrivit disp.art.385¹³ alin.3 Cod procedură penală, acordă recurenților-inculpați ultimul cuvânt.

Recurentul-inculpat F. M. A. arată că este de acord cu susținerile apărătorului.

Recurentul-inculpat A. M. arată că recunoaște faptele așa cum au fost prezentate. Ar dori să-și schimbe declarația pe care a dat-o până în momentul de față. Lasă la aprecierea instanței cu privire la soluționarea recursului..

Recurentul-inculpat S. L. arată că a fost taximetrist, nu se consideră vinovat, nu a constrâns și nu a forțat pe nimeni. Precizează că este căsătorit, are trei copii.

Recurentul-inculpat C. C. arată că este de acord cu cele susținute de avocat, precizând că avea 19 ani când a săvârșit fapta și și-a dat seama de consecințe.

Recurentul-inculpat C. I. arată că a recunoscut faptele, precizând că a transportat fete, dar nu a crezut că încalcă legea. Arată că are o mamă de 90 de ani, bolnavă, o soră bolnavă de cancer, deci o situație familială deosebită.

Recurentul-inculpat F. B. arată că nu are nimic de declarat.

Recurentul-inculpat U. S. arată că lasă la aprecierea instanței.

Recurentul-inculpat C. D. arată și-a recunoscut faptele, precizând că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.

Recurentul-inculpat B. V. A. arată că lasă la aprecierea instanței.

Recurentul-inculpat E. C.arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul ales.

Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.

Ulterior deliberării;

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față:

Inculpații F. M. A., A. M., S. L., C. C., C. I., F. B., U. S., C. D., B. V. A. și E. C. au declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 07.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului B..

Prin încheierea din data de 07 octombrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ 13, Tribunalul B. in baza art. 300¹ alin.1 și 3 Cod proc penală în referire la art. 160^b Cod proc.penală, a menținut arestarea preventivă a inculpaților F. M. A., A. M., S. L., E. C., C. C. ,C. I., F. B., U. S. și C. D. și a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. V. A..

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul B. a reținut următoarele:

Prin sesizarea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial B., a solicitat arestarea preventivă a inculpaților: F. M. A., A. M., S. L., E. C., C. C., C. I., F. B., U. S. și C. D., cercetați sub aspectul comiterii infracțiunilor de: inițierea și constituirea unui grup infracțional, pentru săvârșirea de infracțiuni; proxenetism în formă continuată; tentativă la infracțiunea de proxenetism; trafic de minori; instigare la infracțiunea de act sexual cu un minor; fals material în înscrisuri oficiale și instigare la infracțiunea de uz de fals, după cum urmează:

Inculpatul F. M. A., zis „C.”, este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de: inițierea și constituirea unui grup infracțional, pentru săvârșirea de infracțiuni, proxenetism în formă continuată, tentativă la infracțiunea de proxenetism, trafic de minori, instigare la infracțiunea de act sexual cu un minor, fals material în înscrisuri oficiale, instigare la infracțiunea de uz de fals, prevăzute de: art.8 din Legea nr.39/2003 cu referire la art.323 alin.1 și alin.2 Cod penal; art.329 alin.1 și alin.3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal; art.20 Cod penal raportat la art.329 alin.2 și alin.3 Cod penal; art.13 alin.1, alin.2 și alin.3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu referire la art.12 alin.2 lit. „a” din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; art.25 Cod penal raportat la art.198 alin.1 Cod penal; toate cu aplicarea art. 33 lit. „a” Cod penal;

Inculpatul A. M., zis „M.”, este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituirea unui grup infracțional, pentru săvârșirea de infracțiuni; proxenetism în formă continuată, prevăzute de: art.8 din Legea nr.39/2003 cu referire la art.323 alin.1 și alin.2 Cod penal; art.329 alin.1 și alin.3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal; ambele cu aplicarea art. 33 lit. „a” Cod penal;

Inculpatul S. L., zis „M.”, este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituirea unui grup infracțional pentru săvârșirea de infracțiuni; proxenetism în formă continuată, prevăzute de: art.8 din Legea nr.39/2003 cu referire la art.323 alin.1 și alin.2 Cod penal; art.329 alin.1, alin.2 și alin.3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal; ambele cu aplicarea art. 33 lit. „a” Cod penal;

Inculpatul E. C., este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituirea unui grup infracțional pentru săvârșirea de infracțiuni; proxenetism în formă continuată, prevăzute de: art.8 din Legea nr.39/2003 cu referire la art.323 alin.1 și alin.2 Cod penal; art.329 alin.1, alin.2 și alin.3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal; ambele cu aplicarea art. 33 lit. „a” Cod penal;

Inculpatul C. C., zis „C.”, este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional pentru săvârșirea de infracțiuni; proxenetism în formă continuată, prevăzute de: art.8 din Legea nr.39/2003 cu referire la art.323 alin.1 și alin.2 Cod penal; art.329 alin.1 și alin.3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal; ambele cu aplicarea art. 33 lit. „a” Cod penal;

Inculpatul C. I., zis „B.”, este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de: proxenetism prevăzută de: art.329 alin.1 și alin.3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

Inculpatul F. B., este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de: proxenetism, trafic de persoane și tentativă la infracțiunea de proxenetism, prevăzute de: art.329 alin.1 și alin.3 Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal; art.13 alin.1, alin.2 și alin.3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu referire la art.12 alin.2 lit. „a” din Legea nr.678/2001 și art.20 Cod penal raportat la art.329 alin.2 și alin.3 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit. „a” Cod penal;

Inculpatul U. S., este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la infracțiunea de proxenetism și trafic de persoane, prevăzute de: art. 26 Cod penal raportat la art. 329 alin.1 și alin.3 Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și art.13 alin.1, alin.2 și alin.3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu referire la art.12 alin.2 lit. „a” din Legea nr.678/2001, ambele cu aplicarea art.33 lit. „a” Cod penal;

Inculpatul C. D., zis „D.”, este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de: proxenetism și complicitate la infracțiunea de proxenetism, prevăzute de: art. 329 alin.1 și alin.3 Cod penal, art. 329 alin. 1 și alin. 3 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 329 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. „a” Cod penal.

Prin încheierea de ședință din data de 11.09.2013 pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr._ s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial B. s-a admis propunerea de arestare preventivă, fiind emise mandatele de arestare de la nr. 28 la numărul 36 din 11.09.2013 privind pe inculpații F. M. A., A. M., S. L., E. C., C. C., C. I., F. B., U. S. și C. D..

Impotriva acestei încheieri, aceștia au declarat recurs, iar prin încheierea de ședință din data de 16.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel G. s-a dispus respingerea recursurilor.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere următoarele:

Prin rezoluțiile din data de 10 septembrie 2013, a D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial B. a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de învinuiții: F. M. A., A. M., S. L., E. C., C. C., C. I., F. B., U. S. și C. D..

La data de 10 septembrie 2013 s-a dispus reținerea inculpaților după cum urmează:

- prin ordonanța nr. 8 din data de 10 septembrie 2013 față de inculpatul S. L. a fost luată măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 10 septembrie 2013, orele 19,00, până la data de 11 septembrie 2013, orele 19,00;

- prin ordonanța nr. 9 din data de 10 septembrie 2013 față de inculpatul C. D. a fost luată măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 10 septembrie 2013, orele 19,00, până la data de 11 septembrie 2013, orele 19,00;

- prin ordonanța nr. 10 din data de 10 septembrie 2013 față de inculpatul A. M., zis „M.” a fost luată măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 10 septembrie 2013, orele 20,15, până la data de 11 septembrie 2013, orele 20,15;

- prin ordonanța nr. 11 din data de 10 septembrie 2013 față de inculpatul E. C. a fost luată măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 10 septembrie 2013, orele 21,20, până la data de 11 septembrie 2013, orele 21,20;

- prin ordonanța nr. 12 din data de 10 septembrie 2013 față de inculpatul U. S. a fost luată măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 10 septembrie 2013, orele 21,25 până la data de 11 septembrie 2013, orele 21,25;

- prin ordonanța nr. 13 din data de 10 septembrie 2013 față de inculpatul C. I., zis „B.” a fost luată măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 10 septembrie 2013, orele 23,30, până la data de 11 septembrie 2013, orele 23,30;

- prin ordonanța nr. 14 din data de 10 septembrie 2013 față de inculpatul F. M. A., zis „C.” a fost luată măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 10 septembrie 2013, orele 23,50 până la data de 11 septembrie 2013, orele 23,50;

- prin ordonanța nr. 15 din data de 11 septembrie 2013 față de inculpatul F. B. a fost luată măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 11 septembrie 2013, orele 00,35, până la data de 12 septembrie 2013, orele 00,35;

- prin ordonanța nr. 16 din data de 11 septembrie 2013 față de inculpatul C. C., zis „C.” a fost luată măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 11 septembrie 2013, orele 01,00, până la data de 12 septembrie 2013, orele 01,00.

În fapt s-a reținut în sarcina inculpaților: F. M. A., zis „C.”, săvârșirea infracțiunilor de: inițierea și constituirea unui grup infracțional, pentru săvârșirea de infracțiuni, proxenetism în formă continuată, tentativă la infracțiunea de proxenetism, trafic de minori, instigare la infracțiunea de act sexual cu un minor, fals material în înscrisuri oficiale, instigare la infracțiunea de uz de fals, prevăzute de: art.8 din Legea nr.39/2003 cu referire la art.323 alin.1 și alin.2 Cod penal; art.329 alin.1 și alin.3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal; art.20 Cod penal raportat la art.329 alin.2 și alin.3 Cod penal; art.13 alin.1, alin.2 și alin.3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu referire la art.12 alin.2 lit. „a” din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; art.25 Cod penal raportat la art.198 alin.1 Cod penal; toate cu aplicarea art. 33 lit. „a” Cod penal;

Inculpatul C. I., zis „B.”, este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de: proxenetism prevăzută de: art.329 alin.1 și alin.3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

S-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. „f” Cod procedură penală.

Cercetările penale au fost finalizate, iar prin rechizitoriul nr.47/D/P/2013 din 04.10.2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial B. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: F. M. A., A. M., S. L., E. C., C. C., C. I., F. B., U. S. și C. D., în stare de arest preventiv cercetați sub aspectul comiterii infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional, pentru săvârșirea de infracțiuni; proxenetism în formă continuată; tentativă la infracțiunea de proxenetism; trafic de minori; instigare la infracțiunea de act sexual cu un minor; fals material în înscrisuri oficiale și instigare la infracțiunea de uz de fals

Fiind sesizată instanța, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ 13 și s-a fixat prim termen de judecată la data de 25.octombrie.2013.

În cauză s-a fixat termen intermediar pentru data de 07.10.2013 pentru discutarea măsurii arestului preventiv a celor nouă inculpați, măsură care a expira la data de 09.10.2013, deci până la termenul de judecată stabilit din data de 25.10.2013.

Potrivit dispozițiilor art. 300¹ alin. 1 și 3 Cod procedură penală după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest, instanța a fost datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive. Când instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța a menținut, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

Instanța, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților: F. M. A., A. M., S. L., E. C., C. C., C. I., F. B., U. S. și C. D., a constatat că menținerea măsurii arestării este justificată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală și anume că pentru faptele comise legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe din care rezultă că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Din analiza actelor de urmărire penală efectuate până la acest moment: declarația părții vătămate R. A. –M. (vol. VI, filele 153-159); declarațiile martorelor (vol. VI, filele 3-7,40-42, 60-63, 89-92, 113-116, 192-195; vol. VII, filele 7-15, 68-71, 97-99, 103-108, 116-118, 148-151; vol. VIII, filele 3-5, 18-21, 26-27, 84-90, 98-100, 105-109, 115-117, 123-125, 130-133, 137-140); procese verbale de recunoaștere și planșe fotografice (vol. VI, filele 10-29, 48-58, 68-86, 96-109, 123-151, 173-191; vol. VII, filele 38-66, 75-93, 122-146, 157-183; vol. VIII, filele 8-16, 31-49, 147-169); procesele – verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare (vol. IX, filele 1-89); procesele – verbale de interceptare a convorbirilor telefonice (vol. V, filele 1-301); raport de constatare tehnico științifică (vol. VII, filele 26-36); proces verbal centralizator al transferurilor monetare (vol. IV, filele 1-6); documente de efectuare a transferurilor monetare (vol. IV, filele 7-254); documente de verificare a conturilor bancare (vol. III, filele 1-179); procese verbale de investigații (vol. I, filele 72-104) și declarațiile inculpaților (vol. X, filele 19-22, 33-35, 52-57, 70-73, 88-92,106-109, 125-128, 141-144, 159-161), instanța a apreciat că sunt indicii temeinice care justifică presupunerea că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați.

Având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, care sunt extrem de grave, atât prin impactul pe care îl au pentru societate, pentru sănătatea și dezvoltarea fizică și psihică a victimelor, prin atentarea la libertatea și demnitatea umană, la morală, prin perseverența infracțională, instanța a constatat că nu s-au modificat și schimbat temeiurile măsurii arestării. Infracțiunile comise de inculpați atentează la libertatea și demnitatea umană, la morala persoanelor, victime ale infracțiunilor și ale comunității din care acestea fac parte.

În stabilirea pericolului concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică judecarea în libertate a inculpaților, tribunalul a avut în vedere faptul că inculpații sunt cercetați pentru fapte deosebit de grave, de inițiere și constituire a unui grup infracțional pentru săvârșirea de infracțiuni de: proxenetism, trafic de minori, instigare la infracțiunea de act sexual cu un minor, fals material în înscrisuri oficiale, instigare la infracțiunea de uz de fals, cu încadrări juridice pentru fiecare dintre aceștia. Inculpații au avut o poziție dominantă față de tinere, care au un nivel scăzut de instruire, o stare materială precară. În unele cazuri poziția dominantă a inculpaților față de tinerele exploatate, dobândită atât prin diferența de vârstă și experiență de viață, cât și datorată nivelului scăzut de instruire a victimelor și starea lor materială precară, a fost menținută prin exercitarea de violențe fizice și psihice.

Activitatea inculpaților s-a desfășurat pe teritoriul a trei state din Europa.

Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social . Nu s-a putut face însă abstracție de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților. Prin faptele acestora s-a adus atingere unor valori supreme. Existența pericolului public rezultă atât din însuși pericolul social al infracțiunilor pentru care sunt cercetați, existând pericolul comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare din partea organelor în drept.

La stabilirea pericolului public, instanța a avut în vedere datele referitoare la fapte, modalitatea comiterii acestora, rezonanța generată în sânul comunității.

Cu privire la persoana inculpaților, s-a avut în vedere că aceștia au dovedit perseverență infracțională, activitatea acestora desfășurându-se pe un interval mare de timp. Activitatea infracțională a avut caracterul unei activități în formă organizată.

Având în vedere și necesitatea apărării drepturilor și libertăților celorlalți cetățeni, precum și buna desfășurare a procesului penal, fiind necesare efectuarea actelor specifice cercetării judecătorești care se află în fază incipientă, inculpații nefiind audiați, instanța a apreciat că temeiurile care au impus arestarea preventivă subzistă și impun în continuare privarea de libertate astfel că s-a menținut starea de arest preventiv privind pe inculpații F. M. A., A. M., S. L., E. C., C. C., C. I., F. B., U. S. și C. D. în temeiul art.300/1 Cod procedură penală cu aplicarea art.160/b Cod procedură penală.

Asupra propunerii P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial B., prin care în temeiul art. 267 al.1 Cod procedură penală a solicitat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului B. V. A..

Prin sesizarea înregistrată pe rolul acestei instanței sub nr._ 13 din 04.10.2013, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial B., a solicitat în temeiul art. 267 al.1 Cod procedură penală luarea măsurii arestării preventive privind pe inculpatul B. V. A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de proxenetism în formă continuată, prev. de art.329 alin.1 și alin.3 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal

După luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea inculpatul nu s-a prezentat la organele de poliție însărcinate cu supravegherea acestuia.

La data de 23.09.2013, inculpatul a fost citat pentru data de 24.09.2013, dată la care nu s-a prezentat. In aceste condiții, organele de poliție s-au deplasat la locuința inculpatului, fără a-l găsi, astfel că au încheiat un proces verbal în acest sens.

La data de 27.09.2013, inculpatul a fost găsit, a dat o declarație și a precizat că după luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, nu a mai locuit la adresa la care locuia, schimbându-și reședința.

Referitor la împrejurarea că nu s-a prezentat la organele de poliție, acesta a motivat că nu cunoștea unde trebuia să se prezinte, deși prin ordonanța prin care s-a instituit măsura era specificată Poliția Municipiului B..

Întrucât la data de 27.09.2013 s-a constatat existența unor noi acte materiale în sarcina inculpatului, prin ordonanță s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia, din infracțiunea prev. de art. 26 C.penal raportat la art. 329 alin.1 și alin.3 C.penal cu aplicarea art. 41 al.2 C.penal, în infracțiunea prev. de art . 329 alin. 1 și alin. 3 C.penal cu aplicarea art. 41 alin.2 C.penal.

S-au avut în vedere noi procese - verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, din care rezulta că el era și beneficiarul unor sume de bani rezultate din prostituție, nu numai că îl ajuta pe inculpatul F. M. A..

Inculpatul F. M. A. a fost audiat la data de 01.10.2013 și acesta a arătat că inculpatul B. V. A. are o relație de concubinaj cu martora A. M. de circa 3 ani și că în această perioadă a îndemnat-o pe concubina sa să practice prostituția, i-a înlesnit acesteia și a fost beneficiarul unor sume de bani din activitatea desfășurată de concubina sa.

S-a solicitat instanței luarea măsurii arestării preventive în temeiul art. 267 alin.1 C.proc.penală, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.136 C.proc.penală, măsura fiind necesară în vederea asigurării bunei desfășurări a fazei de cercetare judecătorească din cadrul procesului penal, având în vedere și împrejurarea că în perioada 10-27.09.2013, acesta nu a respectat obligațiile impuse prin ordonanța de obligare de a nu părăsi localitatea, ceea ce a oferit presupunerea rezonabilă că acesta nu-și va respecta obligațiile de a se prezenta în fața instanței. Apărările sale au fost lipsite de suport legal: că adresa din buletin este fictivă fiind luat în spațiu de o persoană necunoscută pentru a-și face buletin de oraș, că de fapt locuiește la mama sa, care poartă alt nume, însă nu îi poate preciza corect adresa, că deși este apt de muncă nu muncește nicăieri, fiind întreținut de aceasta, însă a fost prins de organele de poliție în prezent la domiciliul unui văr.

Analizând propunerea Parchetuluidepe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial B., de arestare preventivă a inculpatului B. V. A., prin prisma motivelor invocate de Reprezentantul Ministerului Public, de inculpat prin apărător și a dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 149¹C.proc.penală măsura arestării preventive a putut fi dispusă dacă sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 143 C.proc.penală, există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 C.proc.penală și se consideră că arestarea inculpatului este necesară în interesul urmăririi penale.

Potrivit dispozițiilor art. 148 alin.1 C.proc.penală măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C.proc.penală și există vreunul dintre cazurile prevăzute de acest text de lege.

În cauză au fost probe temeinice că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C.proc.penală.

Din actele și lucrările dosarului a rezultat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. „f” C.proc.penală și anume: inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi) și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Infracțiunea a fost deosebit de gravă atât prin impactul pe care îl are pentru societate, pentru sănătatea și dezvoltarea fizică și psihică a victimelor infracțiunii, cât și prin gradul de pericol ce rezidă din pedeapsa deosebit de mare așa cum au fost stabilită de legiuitor.

Pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului, a rezultat din gravitatea faptelor reținute în sarcina sa, modul și împrejurările săvârșirii acesteia, ușurința cu care adoptă rezoluția infracțională și o pune în aplicare în cazul unor infracțiuni foarte grave.

În stabilirea pericolului concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică judecarea în libertate a inculpatului, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:

Inculpatul a fost cercetat pentru comiterea unei fapte deosebit de grave, de proxenetism în formă continuată, în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, în perioada 2011-septembrie. 2013 l-a ajutat pe inculpatul F. M. A. să înlesnească practicarea prostituției pentru minorele: Ațel I. B., M. A. M., Busurcă G., A. M., B. A. M., asigurându-le cazarea în locuințe situate în municipiul B. și supraveghind activitatea acestora, și a tras foloase de pe urma acestei activități.

A comis astfel fapte care sunt deosebit de grave atât prin impactul pe care îl au pentru societate, cât și prin gradul de pericol ce rezidă din pedepsele deosebit de mari stabilite, respectiv de la 5 ani la 18 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

Infracțiunea în formă continuată reținută în sarcina inculpatului B. V. A. a atentat la libertatea și demnitatea umană, a persoanelor, victime în prezenta cauză.

Inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională, activitatea sa ilicită desfășurându-se pe o perioadă întinsă de timp. Activitatea sa a avut scopul de a eficientiza activitatea ilegală și pentru obținerea unor sume de bani.

După luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul nu s-a prezentat la organele de poliție însărcinate cu supravegherea sa. Deși citat la data de 23.09.2013 pentru data de 24.09.2013, acesta nu s-a prezentat, iar organele de poliție s-au deplasat la locuința inculpatului fără a-l găsi, astfel că au întocmit un proces verbal în acest sens.

La data de 27.09.2013, inculpatul a fost găsit, a motivat că nu cunoștea la care organ de poliție anume să se prezinte, deși prin ordonanța ce i –a fost înmânată, respectiv prin care s-a instituit măsura de a nu părăsi localitatea, era specificată Poliția Municipiului B..

La data de 27.septembrie. 2013, constatându-se pe baza probelor existența unor noi acte materiale în sarcina inculpatului s-a dispus schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina sa, din infracțiunea prev. de art.26 Cod penal raportat la art. 329 alin.1 și alin. 3 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 329 alin.1 și alin.3 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal. La schimbarea de încadrare s-au avut în vedere noi procese verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate.

Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că sunt întrunite ambele cerințe prevăzute de art.148 alin. (1) lit. "f " C.pr.pen.

Față de faptul că acesta nu a respectat obligațiile impuse prin ordonanța de obligare de a nu părăsi localitatea, ceea ce a oferit presupunerea rezonabilă că acesta nu-și va respecta obligațiile de a se prezenta în fața instanței, de împrejurarea că a dat dovadă de perseverență infracțională, instanța a reținut că măsura arestării preventive trebuie să fie luată împotriva inculpatului pentru a apăra ordinea publică și pentru a proteja drepturile și libertățile celorlalți cetățeni, deoarece în cauză sunt elemente din care rezultă că lăsarea în libertatea a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Raportat la criteriile prevăzute de art. 136 alin. 8 C.pr.pen., instanța a aapreciat că apare ca nejustificată luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, având în vedere că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât există temerea că fiind fără ocupație, inculpatul ar comite fapte penale, iar asemenea fapte comise într-o comunitate, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea inculpatului impresia că poate persista în sfidarea legii, fiind astfel încurajat să comită fapte similare.

Totodată s-a avut în vedere faptul că inculpatul nu s-a prezentat la organele de poliție însărcinate cu supravegherea atunci când a fost citat pentru data de 24.09.2013 și nici nu a fost găsit la domiciliu său până în data de 27.09.2013 când acesta a dat o declarație că și-a schimbat domiciliul, fără a încunoștiința organele de urmărire penală.

Pentru toate aceste considerente, instanța a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C.pr.pen. și art. 148 alin. 1 lit. „f” C.pr.pen., a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial B. și pe cale de consecință, în baza art.267 al.1 C.p.p. a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. V. A., pentru comiterea infracțíunii de proxenetism cu minori, în formă continuată, prev de art. 329 alin.1 și alin.3 C.p cu aplicarea art.41 al.2 C.p, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii cuprinsă între 5 ani și 18 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, cu începere de la data de 07.octombrie.2013.

De asemenea, s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă pentru inculpatul B. V. A., verificarea stării de arest s-a făcut periodic, în cadrul procesului penal aflat pe rolul instanței.

Impotriva acestei încheieri de ședință, au declarat recurs inculpații F. M. A., A. M., S. L., E. C., C. C., C. I., F. B., U. S., C. D. și B. V. A. criticând-o ca fiind nelegală.

Arată că în cauză nu sunt îndeplinire condițiile art. 148 alin.1 lit.f Cod proc.penală, respectiv, faptul că nu prezintă pericol social pentru ordinea publică.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând încheierea de ședință recurată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a susținerilor inculpaților recurenți, Curtea constată că Tribunalul B. a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, urmând a o menține.

In mod corect, prima instanță a menținut arestarea preventivă a inculpaților F. M. A., A. M., S. L., E. C., C. C., C. I., F. B., U. S. și C. D. și a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. V. A..

Instanța de fond a considerat că toți inculpații prezintă pericol social pentru ordinea publică. Pericolul social rezidă din faptele presupus a fi săvârșite și pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, precum și din pericolul creat de inculpați pentru ordinea publică, starea de temere și de indignare creată în rândul comunității din care fac parte.

Faptul că unii inculpați consideră că au o vină mai redusă în săvârșirea infracțiunilor, este o problemă de fond, ce implică administrarea unor probe și care conduce la aplicarea de către instanța de judecată a unei soluții funcție de acestea.

De asemenea și încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpați este tot atributul instanței de judecată.

La acest moment procesual, se analizează doar existența unor indicii, care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit o faptă penală.

Problemele personale ale inculpaților pot conduce la reținerea în favoarea lor a unor circumstanțe personale de către instanța de fond.

Inculpații nu au indicat și nici instanța nu a identificat vreo probă din care să reiasă că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestora.

Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza art.141 Cod proc.penală, Curtea să respingă, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații F. M. A., A. M., S. L., E. C., C. C., C. I., F. B., U. S., C. D. și B. V. A. împotriva încheierii de ședință din data de 07.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ 13 a Tribunalului B. și să-i oblige, pe fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod proc.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații F. M. A.(fiul lui G. și L., născut la data de 26 septembrie 1987 în B., județul B., cu domiciliul în B., .. 9.C, ., CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul G.), A. M.(fiul lui D. G. și G., născut la data de 17 ianuarie 1977 în B., județul B., cu domiciliul în B., ..A, ..3, județul B., CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul G.), S. L.(fiul lui V. și S., născut la data de 29 septembrie 1967 în B., cu domiciliul în B., ., CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul G.), C. C.(fiul lui S. și D., născut la data de 3 martie 1991 în B., județul B., cu domiciliul în B., ., județul B., CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul G.), C. I.(fiul lui I. și O., născut la data de 14 decembrie 1949 în B., cu domiciliul în B., ., ., CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul G.), F. B.(fiul lui G. și L., născut la data de 13 aprilie 1993 în B., cu domiciliul în B., .. 46, CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul pentru minori și tineri Tichilești), U. S.(fiul lui V. și M., născut la data de 23 octombrie 1993 în B., cu domiciliul stabil în B., ., .>CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul pentru minori și tineri Tichilești), C. D.(fiul lui A. și T., născut la data de 8 februarie 1988 în B., cu domiciliul în B., ., ..4, Ap. 202, CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul G.), B. V. A.(fiul lui B. L. T. și B. M. Anișoara, născut la data de 5.mai.1991 în B., domiciliat în B., .. 125, județul B., fără forme legale în B. ..A.6 ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul G.) și E. C.(fiul lui V. și G., născut la data de 27 decembrie 1983 în B., cu domiciliul stabil în B., ..34, CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul G.) împotriva Încheierii de ședință din 07.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ 13 a Tribunalului B..

În baza disp. art. 192 al. 2 C.p.p. obligă pe inculpații recurenți F. M. A., S. L., C. C., C. I., F. B., U. S., C. D. și E. C. la plata sumei de câte 50 lei, iar pe inculpații A. M. și B. V. A. la plata sumei de câte 150 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av. M. A.) în sumă de 200 lei către Baroul G. va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 14.10.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

P. D. M. T. L. H.

Grefier,

Red. M. T. / 18 .10.2013

Tehnored. S. M./ 2 ex./21 .10.2013

Fond: G. A.

← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 368/2013. Curtea de Apel...		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1178/2013. Curtea... →

Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1328/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1328/2013. Curtea de Apel GALAŢI