Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 546/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 546/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-06-2015

Acesta nu este document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ Nr. 546

Ședința publică de la 29 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. M.

Judecător M. C.

Grefier M. G.

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Răducăneni și de inculpatul M. V., împotriva sentinței penale nr. 9/09.02.2015 pronunțată de Judecătoria Răducăneni în dosarul nr._ **, având ca obiect infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002)

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra apelului de față au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2015, cu participarea în calitate de reprezentant al Ministerului Public a doamnei procuror L. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, s-a stabilit pronunțarea pentru azi, 29.06.2015.

CURTEA D E A P E L,

Asupra apelului penal de față;

Judecătoria Răducăneni, prin Sentința penală nr. 9/09.02.2015 pronunțată în dosarul nr._ ** a dispus următoarele:

„Condamnă pe inculpatul M. V., fiul lui V. și A., născut la data de 27.01.1980 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în com. Moșna, ., CNP._, cetățean român, căsătorit, studii 8 clase, agricultor, fără antecedente penale, la pedeapsa 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată și modificată, cu aplicarea art.5 din noul Cod penal.

În baza art.71 alin.2 din vechiul Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza a-II^-a și lit. b) din vechiul Cod penal.

În baza art.81 din vechiul Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei principale pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit conform art.82 alin.1 Cod penal din vechiul Cod penal.

În baza art.71 alin.5 din vechiul Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din vechiul Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.”

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

„Inculpatul M. V. locuiește pe raza localității Moșna, ., este fermier, iar din anul 2012 este și consilier local, conform caracterizării și adeverinței depuse la dosar (filele 108 și 110).

În luna martie 2012, inculpatul M. V. deținea o autoutilitară marca Volkswagen de culoare albastră cu număr de înmatriculare provizoriu BT-_. În data de 16.03.2012, la ora 19²⁰, autoutilitara a fost oprită în trafic pe raza localității G., ., în timp ce se deplasa haotic pe DN 28, pe direcția Huși – Iași.

La controlul efectuat de lucrătorii de poliție de la Secția 5 Poliție Rurală Răducăneni s-a constat că autoutilitara era condusă de inculpatul M. V., acesta fiind singur în mașină.

Deoarece inculpatul prezenta halenă alcoolică, a fost întrebat dacă a consumat băuturi alcoolice, iar acesta a declarat că a băut cantitatea de 100 ml. coniac. Inculpatul a fost condus la sediul Poliției Rutiere Iași unde a fost testat cu aparatul Drager alcotest rezultând o valoare de 0,91 mg./l. alcool în aerul expirat, conform bonului A7410, testarea având loc la ora 20⁰².

Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași – secția exterioară Copou, unde i-au fost prelevate două probe de sânge la ora 20³⁰ și ora 21³⁰. De asemenea, cu ocazia examinării și a prelevării probelor, inculpatul a declarat, sub semnătură, că a consumat cantitatea de 1.000 ml. bere în intervalul orar 12⁰⁰ – 17⁰⁰ și nu a mâncat, declarația acestuia fiind consemnată pe buletinul de examinare clinică, buletin prin care s-a concluzionat că inculpatul pare sub influența băuturilor alcoolice.

Prin buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.438-9/A din 20.03.2012 s-a stabilit că la ora 20³² alcoolemia era de 2.00g%0, iar la ora 21³² alcoolemia era de 1.85 g%0. Avându-se în vedere că inculpatul fusese oprit în trafic la ora 19²⁰, în cauză s-a efectuat o expertiză pentru calculul retroactiv al alcoolemiei, iar prin raportul de expertiză medico-legală nr.428/R din 12.09.2012 s-a concluzionat că inculpatul ar fi putut avea la ora depistării în trafic o alcoolemie teoretică de aproximativ 2.20 g %0.

Situația de fapt a fost reținută de instanță prin coroborarea mențiunilor procesului-verbal din data de 16.03.2012, a rezultatului alcotest, a buletinului de examinare clinică și a procesului-verbal de prelevare, a buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.438-9/A din 20.03.2012 și a raportului de expertiză medico-legală nr.428/R din 12.09.2012 privind calculul retroactiv al alcoolemiei, precum și a declarațiilor martorilor Bânzari S., C. D., B. I., N. C., M. M., C. L. G., C. N., dar și a declarațiilor date de inculpat și analizate prin raportare la întregul material probatoriu administrat în cauză.

Astfel, în cursul procesului penal, inculpatul a dat mai multe declarații, primele două declarații fiind consemnate de lucrătorii de poliție chiar în procesul-verbal întocmit la data de 16.03.2012, după depistarea inculpatului în trafic, conducerea acestuia la unitatea medicală și prelevarea probelor de sânge, proces-verbal pe care inculpatul l-a semnat și a făcut mențiunea „am luat la cunoștință” fără a avea nici un fel de obiecțiuni.

Prin prima declarație cuprinsă în procesul-verbal, inculpatul recunoaște că, după ce a consumat 100 ml. de coniac în jurul orei 12⁰⁰, a urcat la volan și a condus o persoană, a cărei identitate nu și-o amintește, la locuință, iar la întoarcere a fost oprit de lucrătorii de poliție. În cea de a doua declarație făcută de inculpat după testarea cu aparatul alcotest la care a rezultat o valoare de 0,91 mg./l. alcool în aerul expirat și după prelevarea probelor biologice de sânge, inculpatul a declarat că se afla pe scaunul din partea dreaptă a șoferului și nu a condus autoturismul. Ulterior, în aceeași seară, inculpatul a refuzat să dea declarații scrise, aspect menționat în procesul-verbal întocmit de organele de poliție.

În cursul urmăririi penale inculpatul a mai dat două declarații, una la data de 01.06.2012, menținută în aceeași formă la data de 10.07.2012, și una la data de 09.05.2013, ambele în prezența avocatului ales.

În prima declarație din data de 01.06.2012, declarație scrisă integral de inculpat în prezența avocatului ales, acesta a arătat că, după ce a ajuns la G., a lăsat mașina la o distanță de aproximativ 30-40 m. de bar, cu fața orientată spre Huși, apoi a rămas pe terasa barului și a băut 100 ml. de coniac, după ce, în prealabil, îl sunase pe M. M. și îl rugase să vină să conducă autoutilitara în locul lui. Arată inculpatul că, după ce a terminat băutura, a plecat spre mașină împreună cu martorul N. C. și, când a ajuns la mașină, și-a dat seama că a uitat hanoracul în care se aflau cheile pe terasă și i-a cerut martorului să i le aducă. Scrie inculpatul că în timp ce martorul se îndrepta spre terasă, a încercat portierele mașinii și, găsind una descuiată, a urcat în mașină, pe scaunul de la volan, unde a fost găsit de lucrătorii de polițe, care l-au coborât din mașină și l-au pus să sufle înspre „doi cetățeni” care s-au oprit în acel loc. De asemenea, menționează că, deși a fost găsit pe scaunul șoferului, nu pornise motorul deoarece nu avea cheile de la mașină, acestea fiind aduse de martorul N. C. care, în prezența organelor de poliție, i le-a dat martorului M. M. pe care îl chemase să conducă mașina. Inculpatul a menținut în integralitatea această declarație și la data de 10.07.2012, în prezența aceluiași avocat ales.

Ulterior, în declarația dată în fața procurorului la data de 09.05.2013, inculpatul a susținut că a fost oprit de lucrătorii de poliție și acuzat că a condus sub influența băuturilor alcoolice în timp ce se îndrepta spre mașină, fiind prezent și martorul N. C., pentru ca în instanță, inculpatul să declare că echipajul de poliție a oprit în timp ce el se afla lângă mașină, iar martorul nu era prezent, fiind plecat să aducă haina uitată la bar. De asemenea, în instanță, inculpatul a declarat că a plecat din Moșna împreună cu martorul N. C. în jurul orei 18⁰⁰-19⁰⁰, a condus autoutilitara până în localitatea G., a trecut prin fața barului L. și a oprit la o distanță de 150 m. de . autoutilitara cu fața spre Iași, iar apoi s-au întors pe jos la bar.

Declarațiile date de inculpat pornesc de la recunoașterea săvârșirii faptei, și se modifică succesiv până la negarea totală a acesteia, fiind completate de contestarea tuturor probelor care se coroborează și dovedesc vinovăția acestuia.

Astfel, în primul rând inculpatul a contestat temeinicia procesului-verbal întocmit la data de 16.03.2012 invocând faptul că acesta nu a fost semnat imediat de martorul Bânzari S.. Faptul că martorul nu a semnat imediat procesul-verbal nu conduce la concluzia că mențiunile procesului-verbal nu exprimă adevărul în condițiile în care chiar inculpatul, după ce a luat la cunoștință de conținutul lui, a semnat procesul-verbal fără a avea nici un fel de obiecțiuni.

Audiat la data de 22.06.2012, martorul Bânzari S. a declarat că se deplasa cu bicicleta pe DN28 pe direcția Iași-Huși și a fost oprit de lucrătorii de poliției, moment în care a văzut o dubiță care staționa pe partea stângă a direcției Iași-Huși, ulterior, în aceeași declarație, precizând că dubița se afla la o distanță de aproximativ 150 m. de barul L., fiind poziționată cu fața către mun. Iași. De asemenea, martorul a arătat că lucrătorii de poliție i-au cerut inculpatului să sufle în direcția lui pentru a constata dacă are halenă alcoolică, dar martorul nu a putut face o astfel de constatare deoarece și el consumase alcool în acea seară.

La data de 07.06.2013, martorul Bânzari S. a declarat că lucrătorii de poliție au mai oprit un cetățean și i-au cerut inculpatului să sufle și spre acesta pentru a constata dacă a consumat alcool. Această declarație se coroborează cu declarația martorului C. D. care, audiat atât la urmărire penală, cât și în instanță, a confirmat atât prezența martorului Bânzari S. cât și faptul că inculpatului i s-a cerut să sufle în direcția lui pentru a stabili dacă mirosea a alcool. De asemenea, în declarația dată la urmărire penală, martorul a arătat că inculpatul se afla lângă o dubiță care era poziționată cu fața spre Iași, la fața locului mai aflându-se o persoană cu o bicicletă. Inculpatul a contestat veridicitatea acestui martor, susținând că au fost prezenți doar doi martori, respectiv Bânzari S. și C. L. G., persoană care nu a fost audiată în cursul urmăririi penale.

Audiată în cursul cercetării judecătorești la solicitarea inculpatului, martora C. L. G. a arătat că în momentul în care a fost oprită de lucrătorii de poliție mașina inculpatului staționa la o distanță de aproximativ 100 m. de barul L., pe partea dreaptă a drumului, fiind orientată pe direcția Iași. De asemenea, martora a precizat că după ea a fost oprit și martorul Bânzari S., precum și faptul că ea a stat 1-2 minute, după care a plecat. Declarația martorei nu susține apărarea inculpatului potrivit căreia martorul C. D. nu a fost prezent la momentul constatării infracțiunii, în condițiile în care prezența acestui martor este confirmată chiar de inculpat, care, prin declarația scrisă personal la data de 01.06.2012, a arătat că lucrătorii de poliție „au oprit doi cetățeni și m-au pus să suflu la ei”, declarația coroborându-se cu cea a martorului Bânzari S..

Un alt aspect care atrage atenția în ceea ce privește evoluția poziției inculpatului este cel privind locul unde a parcat autoutilitara în momentul în care a hotărât să meargă la barul L.. Astfel, dacă în declarația din data de 01.06.2012 a susținut că a oprit la o distanță de aproximativ 30-40 m. de bar, în instanță, inculpatul a susținut că a parcat autoutilitara la aproximativ 150 m. de bar, adică exact la distanța indicată de martorii Bânzari S. și C. D. ca fiind cea la care era oprită autoutilitara în momentul controlului efectuat de organele de poliție.

Susținerea inculpatului este contrazisă de martorul N. C., martor audiat la propunerea inculpatului, care a arătat la urmărire penală că inculpatul a parcat autoutilitara la o distanță de aproximativ 10 – 15 m. de bar pe partea stângă, iar în instanță, martorul a declarat că inculpatul a parcat mașina în fața barului, pe partea stângă, cu fața spre Huși, infirmând astfel declarația din instanță a inculpatului potrivit căreia a parcat la 150 m. de bar. Declarația martorului N. C. se coroborează cu declarațiile martorilor C. N. și B. I. care au arătat că autoutilitara era parcată în fața barului.

Inculpatul a contestat prezența martorilor C. N. și B. I. la bar în acea seară, arătând că a rămas împreună cu martorul N. C. pe terasă aproximativ 20-30 de minute, timp în care au stat singuri, iar apoi au plecat spre mașină unde trebuia să se întâlnească cu martorul M. M.. Susținerile inculpatului sunt infirmate de martorul N. C. care, în instanță, a arătat că a stat în bar împreună cu inculpatul și cu martorul L. C. aproximativ o oră și că în bar se afla și martorul C. N.. De asemenea, prezența martorului C. N. este confirmată și de martorul M. M., chemat de inculpat să conducă mașina la Moșna, martor care a declarat că la plecarea spre Moșna, în mașina pe care a condus-o, se aflau N. C., L. C. și martorul C. N., pe care l-au lăsat la locuința lui din localitatea G.. Față de aceste declarații, instanța constată că susținerea inculpatului că martorul C. N. nu s-a aflat la bar în acea seară nu poate fi reținută.

Depoziția martorului C. N. se coroborează cu cele ale martorilor N. C. și M. M., precum și cu cea a martorului B. I. care a confirmat prezența martorului C. N. în bar, precum și prezența inculpatului în bar care era însoțit de doi tineri din Moșna. De asemenea, martorii C. N. și B. I. au confirmat și faptul că, atunci când inculpatul se afla în bar, autoutilitara acestuia era parcată în fața barului, fiind poziționată cu fața spre A. (Huși).

Astfel, instanța constată că din depozițiile coroborate ale martorilor N. C., C. N., B. I. și declarația olografă a inculpatului dată la urmărire penală, rezultă că, la sosirea la barul L., inculpatul a parcat autoutilitara în fața barului, și nu la 150 m. de bar cum a susținut inculpatul în instanță. De asemenea, din depozițiile coroborate ale martorilor rezultă că martorul C. N. a fost prezent în bar și a consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul și martorii L. C. și N. C.. Potrivit declarației martorului C. N., în timp ce consumau bere, inculpatul a părăsit barul fără a spune celorlalți unde pleacă, iar la scurt timp au aflat că acesta a fost oprit de poliție.

Potrivit declarațiilor martorilor Bânzari S. și C. D., mașina inculpatului a fost oprită de echipajul de poliție la o distanță de 150 m. față de barul L., orientată cu fața spre Iași, martora C. L. G. apreciind o distanță de aproximativ 100 m. față de bar. De asemenea, la solicitarea lucrătorilor de poliție, martorul Bânzari S. a privit în interiorul mașinii și a constatat că nu erau alte persoane, inculpatul fiind singur.

În consecință, instanța constată că prin probele administrate în cauză și analizate anterior, s-a dovedit că inculpatul a parcat inițial mașina cu fața spre Huși în fața barului L., iar ulterior, aceasta a fost văzută de martori staționând la o distanță de 150 m. de barul L., orientată cu fața spre Iași, inculpatul fiind lângă mașină, alături de lucrătorii de poliție, iar în mașină nu se mai afla altă persoană. Această situație de fapt dovedește că inculpatul a condus autoutilitara, deși anterior consumase băuturi alcoolice, fapt recunoscut inițial de inculpat și dovedit prin probele administrate de instanță, inclusiv prin cele administrate la solicitarea inculpatului.

Nu în ultimul rând, instanța reține că prin concluziile susținute oral și depuse și la dosar de avocatul ales, concluzii cu privire la care inculpatul și-a exprimat acordul, inculpatul a recunoscut implicit săvârșirea faptei și a solicitat aplicarea dispozițiilor privind renunțarea la aplicarea pedepsei, arătând că „infracțiunea prezintă o gravitate redusă având în vedere condițiile în care s-a produs (pe timp de noapte, traficul înregistra valori foarte reduse ale vehiculelor și pietonilor, nu s-a comis vreun eveniment rutier soldat cu victime omenești sau pagube materiale), că nu a avut vreun scop prestabilit, ținând cont de conduita bună a inculpatului, care este și consilier comunal, de faptul că este la prima abatere, are 2 copii în întreținere pe care îi crește și îi educă la nivelul cerințelor actuale, că prezintă garanții ferme că nu va mai comite abateri pe viitor, și ținând cont de faptul că până în prezent a trăit într-un stres continuu și a fost privat de dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice (urmări de care ar fi fost scutit, iar acum ar fi fost reabilitat dacă dosarul ar fi fost instrumentat cu celeritate)”.

Referitor la apărările invocate de inculpat privind atenționarea acestuia în timp ce consuma alcool de către organele de poliție locală să nu conducă, sau cele referitoare la stabilirea locului exact în care a fost oprit în trafic de către echipajul de poliție, instanța constată că stabilirea acestor aspecte nu prezintă importanță sub aspectul existenței infracțiunii, în condițiile în care conținutul constitutiv al infracțiunii se realizează prin simplul fapt al conducerii autoturismului pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, independent de existența unor avertizări sau de distanța parcursă, astfel încât analizarea probelor sub acest aspect nu mai este utilă.

Instanța nu a reținut nici declarația martorului L. C., ca urmare a faptului că aceasta nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, în sensul că, deși martorul susține că nu l-a însoțit pe inculpat la G., prezența acestuia în localitatea G. și în barul L. a fost confirmată de doi martori audiați la propunerea inculpatului, respectiv N. C. și M. M.. De asemenea, instanța constată că nici depoziția martorului Halauca S. nu prezintă relevanță, deoarece aceasta nu cuprinde elemente privind fapta dedusă judecății.

De asemenea, nu pot fi primite nici susținerile inculpatului conform cărora infracțiunea nu există deoarece nu a fost stabilită data săvârșirii acesteia, în condițiile în care chiar prin propriile declarații inculpatul indică data faptei 16.03.2012, dată confirmată și de actele întocmite cu ocazia prelevării probelor, astfel încât faptul că unii martori nu își mai amintesc cu exactitate data nu prezintă relevanță. De asemenea, faptul că martorul B. I. a indicat o dată greșită în declarații, dar a corelat-o cu un eveniment important din familia sa, respectiv decesul unei rude apropiate, iar apoi prin certificatul de deces s-a dovedit că data decesului a fost 16.03.2012, nu face decât să întărească veridicitatea martorului.

Referitor la apărările prin care inculpatul contestă legalitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale și a efectuare actelor de către organele de urmărire penală, instanța reține că acestea au făcut deja obiectul controlului judecătorului, în cauză fiind pronunțate soluții definitive, respectiv decizia penală nr.97/2014 din data de 30.01.2014 a Curții de Apel Iași și încheierea din data de 09.04.2014 a Judecătorul de cameră preliminară, definitivă prin încheierea penală nr.11C-CP din 15.05.2014 a Judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Iași prin care s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor în cursul urmăririi penale, astfel încât acestea nu mai pot fi rediscutate și analizate de instanță.

În drept, instanța constată că fapta inculpatului M. V., care, în seara de 16.03.2012, a condus pe DN 28, pe raza localității G., jud. Iași, autoutilitara marca VW cu număr de înmatriculare provizoriu BT-_ având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.

Având în vedere că între momentul săvârșirii faptei și cel al pronunțării prezentei hotărâri, a intervenit o nouă lege penală, instanța, conform dispozițiilor art.5 din noul Cod penal, urmează să aplice legea penală mai favorabilă, lege ce urmează a fi stabilită prin analiza instituțiilor incidente în cauză în funcție de regimul sancționator.

Sub acest aspect, instanța reține că prin concluzii, inculpatul, invocând faptul că infracțiunea ar avea o gravitate redusă ca urmare a condițiilor în care a fost săvârșită și a urmărilor produse, precum și circumstanțe personale, respectiv conduita bună, faptul că este consilier local, că are copii în întreținere cărora le asigură o bună creștere și educație și că prezintă garanții ferme că nu va mai comite abateri pe viitor, a solicitat renunțarea la aplicarea pedepsei conform dispozițiilor art.80 din noul Cod penal.

La aprecierea gravității infracțiunii, instanța va avea în vedere că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze este o infracțiune formală ce are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol, care este inseparabil legat de materialitatea faptei și care există indiferent de împrejurările în care se comite fapta. Astfel, faptul că nu a avut loc un eveniment rutier soldat cu victime sau pagube materiale nu duce la diminuarea stării de pericol care, raportat la valoarea socială ocrotită, este ridicat, fiind determinat, pe de o parte, de starea de insecuritate creată participanților la trafic indiferent de calitatea acestora (conducători auto, conducători de atelaje cu tracțiune animală, bicicliști, pietoni) amplificată de creșterea numărului accidentelor rutiere cu consecințe grave și deosebit de grave, iar pe de altă parte, de atitudinea nepăsătoare a inculpatului cu privire la respectarea dispozițiilor legale imperative privind modul și condițiile de desfășurare a circulației pe drumurile publice. Referitor la persoana inculpatului, instanța constată că acesta a avut o conduită nesinceră în cursul procesului penal, atitudine prin care dovedește că nu conștientizează și nu-și asumă rezultatul infracțiunii constând în starea de pericol creată pentru ceilalți participanți la trafic. De asemenea, faptul că inculpatul este consilier local nu poate fi reținut ca o cauză de atenuare a răspunderii penale în condițiile în care în această calitate inculpatul ar trebui să fie un exemplu pentru comunitatea locală, să respecte legile și să-și asume răspunderea pentru consecințele faptelor sale.

În consecință, față de cele reținute, instanța constată că fapta săvârșită de inculpat este una gravă și impune aplicarea unei pedepse, nefiind întrunite condițiile pentru renunțarea la aplicarea pedepsei în condițiile art.80 din noul Cod penal. Raportat la necesitatea aplicării pedepsei, instanța, comparând pedepsele prevăzute de cele două legi, precum și regimurile de executare a pedepsei prevăzute de cele două legi, constată că legea penală mai favorabilă este vechea lege penală sub imperiul căreia a fost săvârșită fapta.

În consecință, stabilirea pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului se va face prin raportare la criteriile legale de individualizare prevăzute de art.72 din vechiul Cod penal, respectiv dispozițiile din partea generală a codului penal și limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială, pericolul social concret ridicat al infracțiunii, pericol analizat deja de instanță, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează raspunderea penală, urmând să fie reținut atât faptul că inculpatul a avut o conduită bună anterior săvârșirii prezentei infracțiuni, cât și atitudinea nesinceră a acestuia pe parcursul întregului proces penal.

În consecință, față de cele arătate, instanța va aplica inculpatului M. V. o pedeapsă cu închisoare orientată spre minimul legal prevăzut de lege pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.196/2002, republicată și modificată, cu reținerea art.5 alin.1 din noul Cod penal, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza a-II^-a și lit. b) din vechiul Cod penal, instanța reținând că, prin săvârșirea infracțiunii, inculpatul a avut un comportament nedemn, incompatibil cu exercitarea drepturilor electorale constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cu exercitarea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Sub aspectul individualizării executării pedepsei, instanța, având în vedere că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.81 din vechiul Cod penal, apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de dispozițiile art.52 din vechiul Cod penal poate fi atins și fără privarea de libertate, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata termenului de încercare stabilit conform art. 82 alin.1 din vechiul Cod penal. Pe cale de consecință, în baza art.71 alin.5 din vechiul Cod penal va dispune și suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza a-II^-a și lit. b) din vechiul Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.

Inculpatului M. V. îi vor fi aduse la cunoștință dispozițiile art.83 din vechiul Cod penal a căror nerespectare poate determina revocarea beneficiului suspendării condiționate.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat atât în cursul urmăririi penale, în cuantum de 200 lei, cât și în cursul judecății.”

În termen legal această sentință a fost atacata cu apel de P. de pe lângă Judecătoria Răducăneni, fiind criticată pentru netemeinicie și de inculpatul M. V., fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

P. de pe lângă Judecătoria Răducăneni a arătat că pedeapsa aplicată este prea blândă raportat la gravitatea infracțiunii comise de inculpat care a condus autovehiculul pe timp de noapte, având o alcoolemie mare, de 2,20g/l alcool pur în sânge, deși anterior comiterii faptei a fost avertizat de către agentul șef principal de poliție T. R. să nu urce la volanul autovehiculului pentru a-l conduce pe drumurile publice, deoarece a consumat băuturi alcoolice.

S-a mai arătat că la această stare de fapt se adaugă și atitudinea nesinceră adoptată pe parcursul întregului proces penal de către inculpat, atitudine prin care dovedește că nu conștientizează și nu își asumă rezultatul infracțiunii.

Prin motivele de apel, inculpatului a solicitat achitarea sa în temeiul disp. art. 295 alin. 5 rap. la art. 16 lit. a și c Cod procedură penală.

În esență, inculpatul a arătat că sentința penală apelată este nelegală deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra excepției privind netemeinicia rechizitoriului, precizând pe larg care anume motive de netemeinicie invocate nu au fost reținute de către instanță.

În al doilea rând, a arătat inculpatul, sentința penală este nelegală, dată fiind nulitatea probelor administrate în faza cercetării penale, bazate pe ,,inventarea de martori”, ,,întocmirea de acte false pentru a-i proba inculpatului o faptă pe care nu a comis-o”.

Inculpatul a arătat că sentința penală apelată este netemeinică întrucât prima instanță a făcut doar o extragere și interpretare selectivă din actele fictive și declarațiile mincinoase din dosar, doar pentru a susține actul de acuzare și a pronunța o sentință de condamnare.

În ceea ce privește apelul procurorului, inculpatul a solicitat respingerea acestuia întrucât nu a săvârșit fapta care i s-a pus în sarcină, nu poate fi vorba de un pericol social ridicat având în vedere că era o oră înaintată, circulația pietonală și auto fiind redusă aproape de zero. A mai arătat inculpatul că nu poate fi interpretată atitudinea inculpatului de a-și dovedi nevinovăția ca fiind nesinceritate.

În fața instanței de apel, inculpatul a precizat că nu dorește să dea declarație.

În faza apelului, instanța a încuviințata proba cu înscrisuri, solicitată de inculpat, depunându-se la dosar un set de 7 file, datate și rezoluționate în ședința din data de 23.06.2015.

I.Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 al. 2 Cod procedură penală, instanța de control judiciar constată că apelul inculpatului este nefondat din următoarele motive:

Prima instanță a procedat în mod temeinic, echitabil și imparțial, la interpretarea, analizarea, și evaluarea tuturor probelor cauzei, inclusiv din perspectiva susținerilor și apărărilor inculpatului, și la explicarea problemelor de drept invocate, într-o manieră convingătoare, susceptibilă a înlătura orice dubiu cu privire la existența faptei, la comiterea acesteia de către inculpat și la vinovăția acestuia.

Corect a reținut prima instanță că inculpatul M. V., în luna martie 2012, deținea o autoutilitară marca Volkswagen de culoare albastră cu număr de înmatriculare provizoriu BT-_. În data de 16.03.2012, la ora 19²⁰, autoutilitara a fost oprită în trafic pe raza localității G., ., în timp ce se deplasa haotic pe DN 28, pe direcția Huși – Iași.

La controlul efectuat de lucrătorii de poliție de la Secția 5 Poliție Rurală Răducăneni s-a constat că autoutilitara era condusă de inculpatul M. V., acesta fiind singur în mașină.

Instanța de fond a reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, făcându-se și o corectă încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpatul-apelant.

De altfel, fapta a și fost recunoscută inițial de inculpat care, în prima declarație cuprinsă în procesul-verbal, a arătat că, după ce a consumat 100 ml. de coniac în jurul orei 12⁰⁰, a urcat la volan și a condus o persoană, a cărei identitate nu și-o amintește, la locuință, iar la întoarcere a fost oprit de lucrătorii de poliție.

Declarațiile ulterioare date de inculpat s-au modificat succesiv până la negarea totală a recunoașterii.

Astfel, potrivit celei de-a doua declarații făcută de inculpat după testarea cu aparatul alcotest la care a rezultat o valoare de 0,91 mg./l. alcool în aerul expirat și după prelevarea probelor biologice de sânge, acesta a susținut că se afla pe scaunul din partea dreaptă a șoferului și nu a condus autoturismul. Ulterior, în aceeași seară, inculpatul a refuzat să dea declarații scrise, aspect menționat în procesul-verbal întocmit de organele de poliție.

De reținut că în cursul urmăririi penale inculpatul a mai dat două declarații, una la data de 01.06.2012, menținută în aceeași formă la data de 10.07.2012, și una la data de 09.05.2013, ambele în prezența avocatului ales.

În prima declarație din data de 01.06.2012, scrisă integral de inculpat în prezența avocatului ales, acesta a arătat că, după ce a ajuns la G., a lăsat mașina la o distanță de aproximativ 30-40 m. de bar, cu fața orientată spre Huși, apoi a rămas pe terasa barului și a băut 100 ml. de coniac, după ce, în prealabil, îl sunase pe M. M. și îl rugase să vină să conducă autoutilitara în locul lui. A mai susținut inculpatul că, după ce a terminat băutura, a plecat spre mașină împreună cu martorul N. C. și, când a ajuns la mașină, și-a dat seama că a uitat hanoracul în care se aflau cheile pe terasă și i-a cerut martorului să i le aducă dar că în timp ce martorul se îndrepta spre terasă, a încercat portierele mașinii și, găsind una descuiată, a urcat în mașină, pe scaunul de la volan, unde a fost găsit de lucrătorii de polițe, care l-au coborât din mașină și l-au pus să sufle înspre „doi cetățeni” care s-au oprit în acel loc. De asemenea, a menționat că, deși a fost găsit pe scaunul șoferului, nu pornise motorul deoarece nu avea cheile de la mașină, acestea fiind aduse de martorul N. C. care, în prezența organelor de poliție, i le-a dat martorului M. M. pe care îl chemase să conducă mașina. Inculpatul a menținut în integralitatea această declarație și la data de 10.07.2012, în prezența aceluiași avocat ales.

Remarcă instanța de control judiciar că inculpatul a dat succesiv declarații cu un conținut diferit în aspectele esențiale, încercând în mod neplauzibil să acrediteze ideea oricărei implicări infracționale.

Prima instanță a motivat temeinic de ce a acordat valoare probatorie primei declarații a inculpatului care se coroborează cu ansamblul probatoriului administrat în cauză, raționamentul primei instanțe care a apreciat în sensul existenței faptei și comiterii acesteia de către inculpat este unul documentat, bazat pe elemente concrete extrase din dosarul cauzei, analizate coroborat și sistematic, neexistând motive pentru invalidarea acestuia.

La rândul său, Curtea, potrivit evaluării proprii a materialului probator și din perspectiva susținerilor și apărărilor pe larg expuse atât în motivele de apel cât și în concluziile orale și scrise asupra căii de atac, constată că nu se poate îndepărta la reținerea aceleiași situații de fapt. Întrucât cvasiunanimitatea motivelor de apel vizează aprecierea și interpretarea probelor cauzei de către prima instanță, Curtea se va referi la ansamblul elementelor factuale susținute de probele apreciate ca fiind credibile în cauză și ca reflectând adevărul.

Inculpatul a contestat procesul-verbal întocmit la data de 16.03.2012, sub aspectul temeiniciei, invocând faptul că acesta nu a fost semnat imediat de martorul Bânzari S., însă din probe rezultă că mențiunile procesului-verbal exprimă adevărul.

Astfel, însuși inculpatul, după ce a luat la cunoștință de conținutul acestuia, a semnat procesul-verbal fără a avea nici un fel de obiecțiuni.

Mai mult, audiat fiind la data de 22.06.2012, martorul Bânzari S. a declarat că se deplasa cu bicicleta pe DN28 pe direcția Iași-Huși și a fost oprit de lucrătorii de poliției, moment în care a văzut o dubiță care staționa pe partea stângă a direcției Iași-Huși, ulterior, în aceeași declarație, precizând că dubița se afla la o distanță de aproximativ 150 m. de barul L., fiind poziționată cu fața către mun. Iași. De asemenea, martorul a arătat că lucrătorii de poliție i-au cerut inculpatului să sufle în direcția lui pentru a constata dacă are halenă alcoolică, dar martorul nu a putut face o astfel de constatare deoarece și el consumase alcool în acea seară.

Ulterior, același martor a declarat, la data de 07.06.2013, că lucrătorii de poliție au mai oprit un cetățean și i-au cerut inculpatului să sufle și spre acesta pentru a constata dacă a consumat alcool.

Această situație de fapt rezultă și din declarația martorului C. D. care, audiat atât la urmărire penală, cât și în instanță, a confirmat atât prezența martorului Bânzari S. cât și faptul că inculpatului i s-a cerut să sufle în direcția lui pentru a stabili dacă mirosea a alcool. De asemenea, în declarația dată la urmărire penală, martorul a arătat că inculpatul se afla lângă o dubiță care era poziționată cu fața spre Iași, la fața locului mai aflându-se o persoană cu o bicicletă.

Contestând veridicitatea depoziției acestui martor, inculpatul a susținut că au fost prezenți doar doi martori, respectiv Bânzari S. și C. L. G., persoană care nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Însă, audiată în cursul cercetării judecătorești la solicitarea inculpatului, martora C. L. G. a arătat că în momentul în care a fost oprită de lucrătorii de poliție mașina inculpatului staționa la o distanță de aproximativ 100 m. de barul L., pe partea dreaptă a drumului, fiind orientată pe direcția Iași. De asemenea, martora a precizat că după ea a fost oprit și martorul Bânzari S., precum și faptul că ea a stat 1-2 minute, după care a plecat.

Se constată așadar că declarația martorei nu confirmă susținerea inculpatului potrivit căreia martorul C. D. nu a fost prezent la momentul constatării infracțiunii, în condițiile în care prezența acestui martor este confirmată chiar de inculpat, care, prin declarația scrisă personal la data de 01.06.2012, a arătat că lucrătorii de poliție „au oprit doi cetățeni și m-au pus să suflu la ei”, declarația coroborându-se cu cea a martorului Bânzari S..

În ceea ce privește aspectul locului unde a parcat autoutilitara în momentul în care a hotărât să meargă la barul L., Curtea reține că în declarația din data de 01.06.2012, inculpatul a susținut că a oprit la o distanță de aproximativ 30-40 m. de bar, iar în instanță, a susținut că a parcat autoutilitara la aproximativ 150 m. de bar, adică exact la distanța indicată de martorii Bânzari S. și C. D. ca fiind cea la care era oprită autoutilitara în momentul controlului efectuat de organele de poliție.

Martorul N. C., audiat la propunerea inculpatului, a arătat la urmărire penală că inculpatul a parcat autoutilitara la o distanță de aproximativ 10 – 15 m. de bar pe partea stângă, iar în instanță, martorul a declarat că inculpatul a parcat mașina în fața barului, pe partea stângă, cu fața spre Huși, infirmând astfel declarația din instanță a inculpatului potrivit căreia a parcat la 150 m. de bar.

De altfel, atât martorul C. N. cât și martorul B. I. au arătat că autoutilitara era parcată în fața barului, susținând astfel declarația martorului N. C..

De precizat că inculpatul a contestat și prezența martorilor C. N. și B. I. la bar în acea seară, arătând că a rămas împreună cu martorul N. C. pe terasă aproximativ 20-30 de minute, timp în care au stat singuri, iar apoi au plecat spre mașină unde trebuia să se întâlnească cu martorul M. M..

Însă, martorul N. C. nu a confirmat aceasta ipoteză, arătând, în instanță, că a stat în bar împreună cu inculpatul și cu martorul L. C. aproximativ o oră și că în bar se afla și martorul C. N..

Mai mult, prezența martorului C. N. este confirmată și de martorul M. M., chemat de inculpat să conducă mașina la Moșna, martor care a declarat că la plecarea spre Moșna, în mașina pe care a condus-o, se aflau N. C., L. C. și martorul C. N., pe care l-au lăsat la locuința lui din localitatea G..

De altfel și martorul B. I. a confirmat prezența martorului C. N. în bar, precum și prezența inculpatului în bar care era însoțit de doi tineri din Moșna. De asemenea, martorii C. N. și B. I. au confirmat și faptul că, atunci când inculpatul se afla în bar, autoutilitara acestuia era parcată în fața barului, fiind poziționată cu fața spre A. (Huși).

Rezultă, așadar, din depozițiile coroborate ale martorilor N. C., C. N., B. I. și declarația olografă a inculpatului dată la urmărire penală, că, la sosirea la barul L., inculpatul a parcat autoutilitara în fața barului, și nu la 150 m. de bar,cum a susținut inculpatul în instanță. De asemenea, din depozițiile coroborate ale martorilor rezultă că martorul C. N. a fost prezent în bar și a consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul și martorii L. C. și N. C.. Potrivit declarației martorului C. N., în timp ce consumau bere, inculpatul a părăsit barul fără a spune celorlalți unde pleacă, iar la scurt timp au aflat că acesta a fost oprit de poliție.

Dacă se analizează și declarațiile martorilor Bânzari S. și C. D., rezultă fără îndoială că mașina inculpatului a fost oprită de echipajul de poliție la o distanță de 150 m. față de barul L., orientată cu fața spre Iași, martora C. L. G. apreciind o distanță de aproximativ 100 m. față de bar.

Mai mult, potrivit declarației martorului Bânzari S., la solicitarea lucrătorilor de poliție, acesta a privit în interiorul mașinii și a constatat că nu erau alte persoane, inculpatul fiind singur.

Rezultă așadar, că veridică este situația de fapt potrivit căreia inculpatul a parcat inițial mașina cu fața spre Huși, în fața barului L., iar ulterior, aceasta a fost văzută de martori staționând la o distanță de 150 m. de barul L., orientată cu fața spre Iași, inculpatul fiind lângă mașină, alături de lucrătorii de poliție, iar în mașină nu se mai afla altă persoană, împrejurare care dovedește că inculpatul a condus autoutilitara, deși anterior consumase băuturi alcoolice, fapt recunoscut inițial de inculpat și dovedit prin probele administrate de instanță, inclusiv prin cele administrate la solicitarea inculpatului.

Referitor la apărările invocate de inculpat privind atenționarea acestuia în timp ce consuma alcool de către organele de poliție locală să nu conducă, sau cele referitoare la stabilirea locului exact în care a fost oprit în trafic de către echipajul de poliție, corect a reținut prima instanță că stabilirea acestor aspecte nu reprezintă un element absolut esențial sub aspectul existenței infracțiunii, în condițiile în care conținutul constitutiv al infracțiunii se realizează prin simplul fapt al conducerii autoturismului pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, independent de existența unor avertizări sau de distanța parcursă, astfel încât analizarea probelor sub acest aspect nu mai este utilă.

Corect a fost înlăturată de către prima instanță declarația martorului L. C., aceasta necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, în sensul că, deși martorul susține că nu l-a însoțit pe inculpat la G., prezența acestuia în localitatea G. și în barul L. a fost confirmată de doi martori audiați la propunerea inculpatului, respectiv N. C. și M. M..

Nerelevantă este și depoziția martorului Halauca S. deoarece aceasta nu cuprinde elemente privind fapta dedusă judecății.

Referitor la apărările prin care inculpatul contestă legalitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale și a efectuare actelor de către organele de urmărire penală, prima instanța, în mod corect a reținut că acestea au făcut deja obiectul controlului judecătorului, în cauză fiind pronunțate soluții definitive, respectiv decizia penală nr. 97/2014 din data de 30.01.2014 a Curții de Apel Iași și încheierea din data de 09.04.2014 a Judecătorul de cameră preliminară, definitivă prin încheierea penală nr.11C-CP din 15.05.2014 a Judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Iași prin care s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor în cursul urmăririi penale, astfel încât acestea nu mai pot fi rediscutate și analizate de instanță.

Cu privire la așa zisa ,,excepție de netemeinicie a rechizitoriului”, în privința căreia prima instanță nu s-ar fi pronunțat, Curtea constată că aceasta chestiune vizează aspectul analizei temeiniciei acuzației în materie penală, în terminologia jurisprudenței CEDO, nefiind, ca atare, o excepție veritabilă reglementată de dreptul pozitiv, și pe cale de consecință, nefiind supusă analizei procedurii de cameră preliminară care are cu totul alt scop și funcțiune.

Aspectele de nulitate invocate de inculpat cu privire la probele cauzei (preponderent, cele care sunt defavorabile inculpatului) pe lângă faptul că au fost analizate în procedura de cameră preliminară, tranșându-se definitiv în privința acestora, nici dacă ar fi apreciate ca apărări de fond sub aspectul temeiniciei acuzației în materie penală, nu pot fi primite, neavând corespondent în actele dosarului, fiind simple opinii nesusținute de argumente reale.

Toate celelalte aserțiuni ale inculpatului, dezvoltate atât în cursul judecății în primă instanță, reluate și completate și în cursul judecății în apel, deși se constituie în dreptul la apărare a inculpatului, conțin susțineri neîntemeiate, nereale și tendențioase atât din perspectiva stabilirii adevărului judiciar, pe care inculpatul îl dorește în altă configurație decât cea obiectivă, dar și din perspectiva corectitudinii organelor judiciare care au instrumentat cauza. Evident că inculpatul este liber să-și construiască în manieră proprie apărare sa, neputând fi considerată nesinceritate atitudinea sa de a-și dovedi nevinovăția, susținere la care Curtea aderă de principiu, însă la fel de evident este că acesta, în măsura în care prin susținerile, afirmațiile și demersurile sale încearcă distorsionarea unui adevăr evident, extras din elemente de fapt cu sursă obiectivă, respectiv când vinovăția sa este dincolo de orice dubiu (iar sursa acestea este anterioară demersului de a dovedi nevinovăția, fiind dată de comiterea, în mod obiectiv, a faptei imputate), trebuie să-și asume calificarea ca nesincer în raport cu adevărul stabilit pe bază de probe.

Astfel cum a apreciat și prima instanță, inculpatul a recunoscut implicit săvârșirea faptei atunci când a solicitat aplicarea dispozițiilor privind renunțarea la aplicarea pedepsei, arătând că „infracțiunea prezintă o gravitate redusă având în vedere condițiile în care s-a produs (pe timp de noapte, traficul înregistra valori foarte reduse ale vehiculelor și pietonilor, nu s-a comis vreun eveniment rutier soldat cu victime omenești sau pagube materiale), că nu a avut vreun scop prestabilit, ținând cont de conduita bună a inculpatului, care este și consilier comunal, de faptul că este la prima abatere, are 2 copii în întreținere pe care îi crește și îi educă la nivelul cerințelor actuale, că prezintă garanții ferme că nu va mai comite abateri pe viitor, și ținând cont de faptul că până în prezent a trăit într-un stres continuu și a fost privat de dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice (urmări de care ar fi fost scutit, iar acum ar fi fost reabilitat dacă dosarul ar fi fost instrumentat cu celeritate)”.

II. În ceea ce privește apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Răducăneni, prin prisma motivelor invocate și a examinării sistematice a actelor și lucrărilor dosarului cauzei, Curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Instanța de control judiciar apreciază că reținându-se în mod corect vinovăția inculpatului, pe baza probelor administrate, trebuie să se aibă în vedere în totalitate criteriile prev. de art. 72 vechiul Cod penal, care se referă atât la pericolul social concret al faptei săvârșite, date de împrejurările și modalitatea de săvârșire a acesteia, cât și la circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, dovedind lipsa conștientizării implicațiilor sociale a propriei fapte, o poziție refractară față de ideea de adevăr și justiție în măsura în care rezultatul acesteia nu îi este convenabil în raport cu propriile interese de ordin personal, subiectiv, ceea ce relevă o periculozitate mai sporită a acestuia de care nu se poate face abstracție în cadrul procesului de individualizare a pedepsei.

Având în vedere contextul particular în care a fost săvârșită fapta, se remarcă faptul că prin conduita sa inculpatul a introdus în societate o sursa de pericol ale cărei manifestări obiective s-ar fi putut concretiza oricând in producerea unui accident rutier (legiuitorul a incriminat fapta în considerarea unui pericol generic virtual, infracțiunea fiind una de pericol și nu de rezultat).

Instanța deduce existenta pericolului social concret al faptei inculpatului din analiza dialectică a tuturor împrejurărilor cauzei penale, împrejurări in care inculpatul si persoana sa nu pot fi disociate de faptele săvârșite.

Odată stabilit de legiuitor pericolul social abstract, revine organului judiciar sarcina de a aprecia dacă, în concret, fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, demers in care acesta va tine teama de vătămarea sau periclitarea valorii sociale împotriva căreia este îndreptat actul de conduita ilicit, urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce in condițiile concrete ale săvârșirii faptelor, împrejurările comiterii acestora, etc.

În esență, fapta inculpatului trebuie privită în complexul elementelor, condițiilor și circumstanțelor concrete în care a fost săvârșită, a urmărilor și circumstanțelor acesteia, a particularităților atitudinii psihice a inculpatului la adoptarea rezoluției infracționale, și nu prin raportare exclusivă la modul în care inculpatul este perceput de unii membri ai societății sau la statutul său de consilier local.

Evaluarea periculozității sale trebuie raportată constant la nivelul atingerii valorilor protejate de lege, la conținutul concret al faptei, la importanța faptei, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările comiterii faptei, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, persoana și conduita făptuitorului.

În concret, în aprecierea pericolului social concret al faptei comise, instanța se va raporta la elementele constitutive ale infracțiunii în care aceasta a fost încadrată.

În raport de latura obiectivă a infracțiunii, elementul material al acesteia constă în conducerea unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică (substanțială-2,20gr%o), date și împrejurări care imprimă acțiunii încriminate o fizionomie agravantă.

În raport cu rezultatul infracțiunii, trebuie precizat că întinderea, amploarea rezultatului infracțiunii sunt elemente relevante pentru stabilirea gradului de pericol social concret. Or, în speță, inculpatul a introdus, într-un mod substanțial, o sursă de pericol grav în societate, aducând atingere climatului de siguranță în care trebuie să se desfășoare activitatea de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice.

În ceea ce privește raportul de cauzalitate, trebuie menționat că în speță, cauzalitatea este una principală, în funcție de rolul pe care activitatea infracțională a avut-o în producerea rezultatului (starea de pericol pentru normala desfășurare a activitatea de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice) care a intervenit doar datorită acțiunilor inculpatului nu și intervenției altor factori preexistenți sau concomitenți.

În evaluarea gradului de pericol social concret în raport de latura subiectivă a infracțiunii trebuie să se țină seama și de mobilul și scopul comiterii faptei.

Latura motivațională a conduitei inculpatului poate constitui un element relevant în aprecierea gradului de pericol concret al faptei săvârșite de către acesta. De asemenea, rezultatul spre care tinde inculpatul prin activitatea sa infracțională este un alt element ce trebuie luat în considerare la evaluarea pericolului social concret. Inculpatul a acționat în contextul satisfacerii unui interes subiectiv, în condițiile acceptării lezării sentimentului de siguranță socială.

În ceea ce privește persoana inculpatului, pericolul social concret al faptei este evaluat nu numai în funcție de gravitatea generică a faptei, dar și de periculozitatea inculpatului, exprimate în elementele ce-i caracterizează persoana și conduita.

În același plan vor fi analizate și elementele care pun în evidență trăsăturile de caracter ale infractorului, particularitățile sale psihice în general, datele referitoare vârsta și experiența de viață ale infractorului, constatând în concret că inculpatul a avut o poziție procesuală nesinceră, de nerecunoaștere a faptei, contextualizând imputarea acestei fapte unor împrejurări specifice ,,înscenării” (f. 18, dosar Curte).

În ceea ce privește micromediul persoanei inculpatului, instanța constată, în concret, că raportat la mediul familial și social, la educația, la gradul de cultură și statutul profesional, acesta este o persoană integrată social.

Raportat la comportarea inculpatului înainte și după comiterea infracțiunii, cunoașterea și evaluarea acestor date pun în evidență adevăratele dimensiuni și conotații ale profilului moral și social al inculpatului. În concret, instanța va avea în vedere datele referitoare la lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și la calitatea sa de consilier local, statut care însă nu l-a împiedicat pe acesta să comită infracțiunea, nefiind în măsură să funcționeze ca o frână morală, dincolo de capacitatea de autocenzurare.

Conduita inculpatului după comiterea infracțiunii va fi evaluată în raport cu procesul penal, ocazie cu care se vor avea în vedere elemente legate de conduita procesuală a acestuia, care deși inițial a recunoscut săvârșirea faptei, ulterior și-a modificat poziția procesuală, negând comiterea faptei, încercând, în mod neplauzibil, să distorsioneze stabilirea circumstanțelor comiterii faptei.

A retine în construcția acestui raționament, numai împrejurările ce aparent caracterizează favorabil persoana inculpatului, care este la primul impact cu legea penala și este perceput favorabil de unii membri ai corpului social, dovadă fiind alegerea sa în funcția de consilier local, făcând abstracție de amplitudinea pericolului faptei comise de acesta, ar însemna ca instanța să nu tină seama de o . elemente care particularizează conduita ilicita a inculpatului situând-o în sfera infracțiunilor grave.

În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că se impune majorarea cuantumului pedepsei principale aplicate de la 1 an închisoare, la 1 an și 6 luni închisoare, pentru ca pedeapsa să-și atingă, prin componentele de constrângere și reeducare a inculpatului, finalitatea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, Curtea apreciază că formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de valorile justiției și adevărului judiciar poate fi realizată și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei de către inculpat, astfel că nu se impune modificarea sentinței penale apelate sub aspectul modalității de executare a pedepsei.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M. V. împotriva sentinței penale nr. 9 din 09.02.2015, pronunțată de Judecătoria Răducăneni în dosarul nr._ ** și va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Răducăneni împotriva aceleiași sentințe, pe care o va desființa, în parte, în latură penală.

Rejudecând cauza în limitele arătate:

Curtea va majora cuantumul pedepsei principale de la 1 (unu) an închisoare, la 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare, aplicată inculpatului M. V. pentru săvârșirea infracțiunii de ,,conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge”, prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată și modificată, cu aplic. art. 5 noul Cod penal.

Totodată, va majora termenul de încercare pe durata căruia este suspendată condiționat executarea pedepsei principale, stabilit în condițiile art. 82 alin. 1 Cod penal din 1969, de la 3 ani, la 3 ani și 6 luni.

Se vor menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu au fost modificate prin prezenta decizie penală.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Răducăneni, vor rămâne în sarcina statului.

Reținând culpa procesuală a inculpatului apelant căruia i-a fost respinsă calea de atac promovată, în baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe acesta să plăteasca statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

I. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M. V., fiul lui V. și A., născut la data de 27.01.1980 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în com. Moșna, ., C.N.P._, cetățean român, căsătorit, studii 8 clase, agricultor, fără antecedente penale, împotriva sentinței penale nr. 9 din 09.02.2015, pronunțată de Judecătoria Răducăneni în dosarul nr._ **.

II. Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Răducăneni împotriva sentinței penale nr. 9 din 09.02.2015, pronunțată de Judecătoria Răducăneni în dosarul nr._ **, sentință pe care o desființează, în parte, în latură penală.

Rejudecând cauza în limitele arătate:

Majorează cuantumul pedepsei principale de la 1 (unu) an închisoare, la 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare, aplicată inculpatului M. V., fiul lui V. și A., născut la data de 27.01.1980 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în com. Moșna, ., C.N.P._, cetățean român, căsătorit, studii 8 clase, agricultor, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge”, prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată și modificată, cu aplic. art. 5 noul Cod penal.

Majorează termenul de încercare pe durata căruia este suspendată condiționat executarea pedepsei principale, stabilit în condițiile art. 82 alin. 1 Cod penal din 1969, de la 3 ani, la 3 ani și 6 luni.

Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu au fost modificate prin prezenta decizie penală.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul-apelant M. V. să plăteasca statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitiva.

Pronunțata in ședința publica azi 29.06.2015.

Președinte, Judecător,

M. M. M. C.

Grefier,

M. G.

Red, tehnored. M.M.

4 ex/19.08.2015

Judecătoria Răducăneni: judecător G. D. E.

2 comunicări emise:

- Inculpat,

- PCA

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Accesul ilegal la un sistem informatic. Art.360 NCP. Sentința... →

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 546/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 546/2015. Curtea de Apel IAŞI