Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 1292/2013. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1292/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 1292/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 1292/2013

Ședința publică de la 12 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C.-G. T.

Judecător: T. J.

Judecător: E. S.

Grefier :C. D.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași reprezentat prin procuror

E. P.

Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect „furt calificat”, declarat de inculpatul C. B., fiul lui V. și A., născut la data de 26.01.1973, deținut în Penitenciarul Iași, arestat în altă cauză, împotriva sentinței penale nr. 1617 din 31 mai 2013 pronunțate de Judecătoria Iași în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul C. B., în stare de arest, asistat de avocat I. O., apărător desemnat din oficiu, partea vătămată intimată F. I., lipsă fiind reprezentanții legali ai părților civile - unitățile spitalicești, martorii P. C. și F. E..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că la dosar au fost atașate procesele verbale privind executarea mandatelor de aducere emise pe numele martorilor, după care:

Instanța constată că la dosar s-au depus procesele verbale de punere în executare a mandatelor de aducere a martorilor, procese verbale din care rezultă că martora F. E. este plecată din țară iar martorul P. C. este plecat în județul Bacău.

Avocat I. O., precizează că instanța poate constata imposibilitatea audierii martorei F. E., care este plecată din țară. În ceea ce privește martorul P. C., a fost găsită o persoană la domiciliul la care a fost citat acesta ce a declarat că martorul este plecat la Bacău. La dosarul cauzei există informații că martorul a locuit în județul Bacău, în satul Bîrsănești, anterior domiciliului actual. Solicită citarea martorului la acest din urmă domiciliu.

Reprezentantul Ministerului Public precizează că se opune acestei solicitări întrucât nu este util audierea acestui martor.

Instanța, în ce privește adresa martorului P. C., potrivit datelor din dosar acesta are domiciliul activ în satul Tomești, ., chiar inculpatul prezentând fișa de evidență a persoanelor care au vizitat inculpatul în Penitenciarul Iași din care rezultă că domiciliul declarat al acestui martor este în .. Constatând că nu sunt date certe în ceea ce privește domiciliul martorului P. C. în Bacău, din istoricul domiciliilor acestuia rezultă doar o adresă din Onești, și având în vedere că s-au făcut numeroase diligențe pentru aducerea acestor martori în fața instanței, în vederea audierii, constată imposibilitatea audierii lor.

Avocat I. O. depune la dosar un memoriu formulat de către inculpat.

Partea vătămată precizează că audierea celor doi martori este o pierdere de timp și nu au nici o treabă cu fapta în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat I. O., pentru inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursul formulat de către inculpat, în baza art.385 ind.15 pct.2 Cod procedură penală, criticând inculpatul sentința penală atât pe latură penală cât și pe latură civilă. Pe latură penală, solicită achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cod procedură penală pentru infracțiunea de furt calificat, întrucât fapta nu există, iar, în subsidiar, achitarea în baza art.10 lit.c Cod procedură penală, nu inculpatul este făptuitorul. Solicită a se avea în vedere faptul că apelul la 112 s-a efectuat de pe acel telefon de către F. E. cu mult timp după ce inculpatul a părăsit locul infracțiunii. A formulat recurs și cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, solicitând redozarea pedepsei și înlăturarea sporului de pedeapsă de 1 an.

Cu privire la latura civilă, inculpatul critică cuantumul daunelor morale și materiale la care a fost obligat. Pagubele materiale provocate nu sunt mari și nu există dovezi materiale că aceste pagube sunt just apreciate ca valoare. În ceea ce privește daunele morale de 50.000 euro solicitate, menționează faptul că partea vătămată a avut nevoie de 60-65 zile de îngrijiri medicale, nu au fost audiați martori și nu sunt probe care să dovedească aceste daune.. Daunele morale nu trebuie lăsare la aprecierea instanței ci trebuie dovedite. Solicită admiterea recursului formulat de către inculpat.

Partea vătămată, având cuvântul, precizează că inculpatul trebuia să se gândească că este la a doua faptă, prima făcut cu concubina lui și a doua cu persoana sa. Inculpatul nu merită clemență, întrucât a declarat că nu se teme de nimeni, și nu se va cuminți niciodată.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că sentința instanței de fond este legală și temeinică, fiind corect individualizată pedeapsa aplicată inculpatului și corect evaluată latura civilă a cauzei. Solicită respingerea recursului formulat de inculpat.

Inculpatul C. B., având ultimul cuvânt, precizează că toate probele dosarului nu probează actul de sesizare și ce a reținut instanța de fond.

Instanța constată închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.

Ulterior dezbaterilor:

INSTANȚA

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr.1617/31.05.2013, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:

„I. În baza disp. art.11 pct.2 lit.a) din Codul de procedură penală rap. la art.10 alin.1 lit.a) din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul C. B., fiul lui V. și A., născut la data de 26.01.1973 în mun.C., jud.C., domiciliat în oraș M., ., ., ., în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Iași (arestat preventiv în altă cauză penală), CNP_, cetățean român, studii medii, conducător auto, căsătorit, cunoscut cu antecedente penale, nerecidivist, pentru infracțiunea de „distrugere”, prev. și ped. de art.217 alin.1 din Codul penal (actul material din data de 26.09.2011).

II. Condamnă pe inculpatul C. B., fiul lui V. și A., născut la data de 26.01.1973 în mun.C., jud.C., domiciliat în oraș M., ., ., în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Iași (arestat preventiv în altă cauză penală), CNP_, cetățean român, studii medii, conducător auto, divorțat, cunoscut cu antecedente penale, nerecidivist, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni concurente:

- „distrugere”, prev. și ped. de art.217 alin.1 din Codul penal, la pedeapsa de 1(un) an închisoare (actul material din data de 19/20.10.2011).

- „violare de domiciliu” în formă continuată, prev. și ped. de art.192 alin.2 din Codul penal, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal, la pedeapsa de 4(patru) ani închisoare (faptă comisă la data de 19/20.10.2011, moment al epuizării infracțiunii).

- „amenințare”, prev. și ped. de art.193 alin.1 din Codul penal, la pedeapsa de 8(opt) luni închisoare (faptă comisă la data de 26.09.2011).

- „vătămare corporală gravă”, prev. și ped. de art.182 alin.1 din Codul penal, la pedeapsa de 5(cinci) ani și 6(șase) luni închisoare (faptă comisă la data de 19/20.10.2011).

- „furt calificat”, prev. și ped. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g) din Codul penal, la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare (faptă comisă la data de 19/20.10.2011).

În baza disp. art.33 lit.a) și art.34 lit.b) din Codul penal, contopește pedepsele cu închisoarea aplicate prin prezenta sentință penală, inculpatul C. B. urmând să execute pedeapsa cea mai grea rezultantă, de 5(cinci) ani și 6(șase) luni închisoare, pe care o sporește cu 1(un) an închisoare.

Total pedeapsă de executat pentru inculpatul C. B., pedeapsa de 6(șase) ani și 6(șase) luni închisoare, în regim de detenție.

Pe durata și în condițiile prev. de art.71 din Codul penal, aplică inculpatului C. B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 alin.1 lit.a) teza a II-a și lit.b) din Codul penal.

Constată că, în prezent, inculpatul C. B. este deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Iași, fiind arestat preventiv într-o altă cauză penală.

În baza disp. art.14 și art.346 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul C. B., cu datele de stare civilă menționate anterior să plătească părții civile F. I., domiciliat în ., jud.Iași, CNP_, suma de 945 lei, cu titlu de despăgubiri civile - daune materiale și echivalentul în lei al sumei de 50.000 euro, raportat la cursul de referință al B.N.R. din data efectuării plății, cu titlu de despăgubiri civile – daune morale și respinge restul pretențiilor solicitate de această parte civilă.

Respinge cererea formulată de partea civilă F. I., de instituire a măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor proprietatea inculpatului C. B..

În baza disp. art.14 și art.346 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul C. B., cu datele de stare civilă menționate anterior să plătească următoarele sume de bani:

- părții civile S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași, cu sediul în mun.Iași, ., prin reprezentanții săi legali, suma de 2779,79 lei cu titlu de despăgubiri civile, sumă la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R., de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a prejudiciului.

- părții civile S. de Ambulanță Județean Iași, cu sediul în mun.Iași, ., jud.Iași, prin reprezentanții săi legali, suma de 1048 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

- părții civile S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O.” Iași, cu sediul în mun.Iași, ., prin reprezentanții săi legali, suma de 704,62 lei, cu titlu de despăgubiri civile și respinge, ca fiind nefondate, restul pretențiilor formulate în cadrul procesului penal de această parte civilă.

În baza disp. art.189 din Codul de procedură penală, suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în faza de urmărire penală, va fi achitată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Public (delegație nr.6854 din 24.04.2012, emisă de Baroul Iași), iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în faza cercetării judecătorești, va fi achitată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției (delegație nr.9549 din 14.08.2012, urmând ca aceste sume să fie incluse în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

În baza disp. art.349 și art.191 alin.1 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, suma de 1.200 lei, din care suma de 400 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat, în ambele faze procesuale.”

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, dat în dosarul penal nr._/P/2011 la data de 31.07.2012 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul mai sus-menționat, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de deținere (arestat preventiv în altă cauză penală), a inculpatului C. B., pentru săvârșirea infracțiunilor de „distrugere” în formă continuată, prev. și ped. de art.217 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal (două acte materiale, descrise la punctele 1 și 2 din rechizitoriu), „violare de domiciliu” în formă continuată, prev. și ped. de art.192 alin.2 din Codul penal, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal (două acte materiale, descrise la punctele 1 și 2 din rechizitoriu), „amenințare”, prev. și ped. de art.193 alin.1 din Codul penal (faptă descrisă la punctul 1 din rechizitoriu), „vătămare corporală gravă”, prev. și ped. de art.182 alin.1 din Codul penal (faptă descrisă la punctul 2 din rechizitoriu) și „furt calificat”, prev. și ped. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g) din Codul penal (faptă descrisă la punctul 2 din rechizitoriu), faptele fiind comise în forma concursului real de infracțiuni, prev. de art.33 lit.a) din Codul penal.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpatul C. B., la data de 26.09.2011, orele 08.30, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate F. I., situată în satul și ., prin distrugerea tavanului și a amenințat-o pe aceasta cu acte de violență; ulterior, în noaptea de 19/20.10.2011, orele 03.00, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul C. B. a pătruns din nou fără drept în locuința părții vătămate F. I., prin distrugerea unui perete din chirpici și, ulterior, a unui geam de la o ușă interioară, după care a lovit-o pe partea vătămată F. I. cu o rangă din fier, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale, iar la plecarea din imobil a sustras un telefon mobil marca Nokia și o cartelă telefonică Orange din locuința părții vătămate F. I., bunuri în valoare de 400 lei; prejudiciul total estimat pentru distrugerile imobilului fiind în sumă de 2.400 lei.

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform disp. art.339 alin.2 din Codul de procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt,

În perioada februarie 2009 - aprilie 2011, inculpatul C. B. a trăit în concubinaj cu martora R. M., la domiciliul inculpatului din municipiul M., jud. C., din relația lor rezultând un copil. Din cauza neînțelegerilor între cei doi, la data de 04.04.2011, martora R. M. s-a mutat la un centru de asistență socială-maternală din municipiul M., jud. C., iar la sfârșitul lunii iulie 2011 s-a mutat la domiciliul unei rude prin alianță, respectiv la partea vătămată F. I., care locuiește în satul și .. La acel moment, copilul martorei R. M., respectiv R. R. M., în vârstă de 1 an și 7 luni, născut din relația de concubinaj cu inculpatul, a rămas internat în Centrul maternal din municipiul M.. Inculpatul C. B. a urmărit-o pe martora R. M. în . și a aflat despre mutarea acesteia la domiciliul părții vătămate F. I. și, întrucât era foarte gelos și considera că între martora R. M. și partea vătămată există o relație de natură intimă, a contactat-o telefonic de mai multe ori pe partea vătămată F. I., solicitându-i ca R. M. să plece din locuința sa.

1. Pe fondul de gelozie excesivă manifestată de inculpat, în dimineața zilei de 26.09.2011, orele 08.30, inculpatul C. B. s-a deplasat la locuința părții vătămate F. I. din satul și ., unde a pătruns, fără drept în curte, prin escaladarea gardului. Inculpatul a pătruns, ulterior, în interiorul locuinței părții vătămate, printr-un locaș al streșinii imobilului, după care a printr-un locaș deja existent în tavan, ce corespundea cu hornul de la soba camerei respective și a coborât din podul locuinței într-una din camere.

În acel moment, în imobil se afla martora R. M. împreună cu copilul ei nou-născut, partea vătămată F. I. fiind plecată la un vecin. Martora R. M. a alertat-o pe partea vătămată, care a sosit imediat la domiciliu, unde a fost amenințată de către inculpatul C. B. cu acte de violență, care i-au provocat părții vătămate o stare de temere. Întrucât la fața locului venise și martorul Ț. T., inculpatul C. B. a plecat de la locuința părții vătămate F. I..

2. Inculpatul C. B. a continuat să o contacteze telefonic pe fosta sa concubina R. M., solicitându-i să plece de la locuința părții vătămate F. I..

În noaptea de 19/20.10.2011, orele 03.00, în baza aceleiași rezoluții infracționale, determinată de starea de gelozie, inculpatul C. B. s-a deplasat din nou la locuința părții vătămate F. I., din satul și .. Astfel, înarmat cu o rangă din fier, inculpatul C. B. a pătruns fără drept în curte, prin escaladarea gardului, iar ulterior a forțat ușa unei anexe ce avea un perete comun cu casa de locuit a părții vătămate și, distrugând peretele respectiv, construit din chirpici, a intrat în interiorul locuinței. De aici, inculpatul C. B. s-a deplasat în holul imobilului, folosindu-se de o lanternă, pentru a putea ajunge în camera unde dormea partea vătămată F. I..

Între timp, partea vătămată F. I. s-a trezit din somn și s-a deplasat la ușă pentru a vedea ce se întâmplă, moment în care inculpatul C. B. i-a aplicat prin geamul ușii o lovitură cu ranga în zona maxilarului și a urechii și o altă lovitură în zona umărului. Inculpatul a pătruns apoi în camera în care se afla partea vătămată F. I. și i-a mai aplicat acesteia o lovitură cu piciorul în zona feței, moment în care partea vătămată a căzut la podea, urmată de încă o lovitură cu ranga peste picioare. Înainte de a ieși din imobilul părții vătămate F. I., inculpatul C. B. a sustras din camera părții vătămate un telefon mobil marca Nokia și o cartelă telefonică Orange.

La data de 20.10.2011, martora R. M. l-a contactat telefonic pe numitul F. I., dar a constatat că la numărul de telefon mobil al părții vătămate a răspuns inculpatul C. B., acesta spunându-i martorei că a agresat-o pe partea vătămată și că i-a sustras telefonul, așa cum rezultă din declarația martorei R., dată în cursul urmăririi penale.

Rezultă din probatoriile administrate că inculpatul C. B. și-a pierdut la locul faptei un portmoneu, în care se aflau atât cartea sa de identitate, permisul său de conducere și cartela conducătorului auto, care au fost predate la Centrul de Reținere și Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Iași, cât și înscrisuri și documente care au fost sigilate de către organele de poliție judiciară într-un plic, fiind anexate la dosarul penal.

Partea vătămată F. I. a fost transportată cu ambulanța la S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași, pentru acordarea de îngrijiri medicale, fiind internată în perioada 20-25.05.2011.

Din certificatul medico-legal nr.2508 din 26.10.2011 emis de Institutul de Medicină Legală Iași și aflat la dosarul cauzei, rezultă că partea vătămată F. I. a prezentat fractură de mandibulă subcondiliană joasă - dreaptă, fractură 1/3 medie cubitus drept cu minimă deplasare, fractură transversală falangă distală police stg., echimoze, excoriații, plăgi contuze, hematom subungheal evacuat, leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu mijloace și corpuri contondente și pot data din 20.10.2011, necesitând un număr 65-70 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, timp ce include și recuperarea funcțională.

Situația de fapt, așa cum a fost aceasta descrisă anterior și reținută de către instanță, este dovedită, pe deplin, cu întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv:

- proces-verbal de constatare, întocmit de organele de poliție la momentul deplasării acestora la locuința părții vătămate, la data de 20.10.2011, orele 05,20, organele de poliție fiind anunțate prin numărul de urgență 112 (filele 8-9, dosar urmărire penală);

- proces-verbal întocmit de organele de poliție cu ocazia predării de către partea vătămată a portmoneului inculpatului, găsit în locuința numitului F. I. (fila 10, dosar urmărire penală);

- plângerile și declarațiile părții vătămate F. I. (filele 11-20, dosar urmărire penală);

- certificatul medico-legal nr.2508 din 26.10.2011, emis de I.M.L. Iași pe numele părții vătămate (filele 21-22, dosar urmărire penală);

- proces-verbal de cercetare la fața locului, întocmit la data de 20.10.2011 și planșe fotografice judiciare (filele 30-57, dosar urmărire penală);

- proces-verbal de reconstituire și planșe fotografice judiciare (filele 76-90, dosar urmărire penală);

- proces-verbal încheiat cu ocazia recunoașterii inculpatului după fotografii, recunoaștere efectuată de martorul Țifachi T., în cazul faptelor comise la data de 26.09.2011 (filele 130-132, dosar urmărire penală);

- declarațiile martorilor A. M., B. P., R. M., Țifachi T., R. I., F. V., F. G., E. N., și M. C., toți audiați în cursul urmăririi penale, martorii A. M., B. P., Țifachi T., R. I., F. G., F. V., M. C. și E. N. fiind audiați în mod nemijlocit de către instanța de judecată. În ceea ce o privește pe martora R. M., instanța a constatat, în baza disp. art.327 alin.3 din Codul de procedură penală, imposibilitatea audierii acestei martore, din procesele-verbale întocmite de organele de poliție, urmare a mandatelor de aducere emise pe numele acesteia, rezultând că martora nu mai locuiește la adresa de domiciliu, neputând fi identificată la o altă adresă, instanța urmând a avea în vedere, la soluționarea cauzei, declarația dată de această martoră în cursul urmăririi penale.

Partea vătămată F. I. a fost audiat la termenul de judecată din data de 16.10.2012, acesta precizând că menține plângerea penală formulată împotriva inculpatului, pentru toate infracțiunile, relatând în mod amănunțit succesiunea de evenimente petrecute la datele de 26.09.2011 și 20.10.2011, așa cum au fost acestea descrise anterior de către instanță. Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul C. B. a recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, mai puțin a infracțiunii de distrugere, constând în distrugerea tavanului de la locuința părții vătămate, inculpatul precizând că exista deja un locaș în tavan, prin care a coborât în camera din casa părții vătămate, dar fără a provoca distrugeri ale tavanului. În cursul cercetării judecătorești, instanța a dispus citarea inculpatului C. B. în Penitenciarul Iași, unde acesta se află, fiind arestat preventiv într-o altă cauză penală. Inculpatul a fost interogat la termenul de judecată din data de 16.10.2012, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, ocazie cu care acesta a recunoscut toate infracțiunile reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, mai puțin a infracțiunii de distrugere, pretins a fi comisă la data de 26.09.2011 și constând în distrugerea tavanului de la locuința părții vătămate, inculpatul precizând că exista deja un locaș în tavan, respectiv, o gaură pentru hornul de la sobă, gaură ce era suficient de mare pentru a intra prin ea, fără să o lărgească și prin care a coborât în camera din casa părții vătămate, dar fără a provoca distrugeri ale tavanului și a infracțiunii de amenințare, inculpatul declarând că partea vătămată nu era în locuință la data de 26.09.2011. Inculpatul a recunoscut faptul că a pătruns fără drept, de două ori, în locuința părții vătămate și că a lovit-o pe aceasta, motivat de faptul că partea vătămată l-a amenințat anterior cu moartea și cu toporul, în momentul în care a intrat în casa părții vătămate. Inculpatul a mai declarat că avea cunoștință de la fiica părții vătămate despre faptul că între partea vătămată și martora R. M. exista o relație intimă și a precizat că o căuta pe R. M. deoarece dorea să scoată copilul din centrul maternal din municipiul C..

Analizând probatoriile administrate în cauză, respectiv, plângerea și declarațiile părții vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului, declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, coroborate între ele și coroborate și cu declarațiile inculpatului, instanța constată că nu s-a probat în nici un mod faptul că la data de 26.09.2011, inculpatul C. B. a provocat distrugerea tavanului de la locuința părții vătămate pentru a intra din podul casei într-una dintre camere. Astfel, niciunul dintre martorii audiați în cauză, nici măcar R. Marcelea, persoană care locuia efectiv la acel moment în casa părții vătămate, nu au relatat faptul că inculpatul ar fi dislocat o parte din tavan pentru a intra în locuință ci, dimpotrivă, martorul F. V., fiul părții vătămate, audiat la termenul de judecată din data de 22.01.2013, a declarat că tatăl său, F. I., i-a arătat locul prin care inculpatul C. B. a intrat din pod în casă, precizând că aceasta era o „trapă de acces”, fără să facă referire la vreo distrugere a tavanului. Martora R. M. a precizat în declarația aflată la filele 104-108, dosar urmărire penală, că partea vătămată i-a spus că inculpatul a intrat în locuință prin pod și, ulterior, a coborât în cameră printr-o gaură deja existentă în tavan, care era făcută pentru hornul sobei, pe care ar fi lărgit-o, dar constată instanța că martora R., deși locuia în casa părții vătămate la acel moment, nu a relatat că a văzut acea lărgire a găurii din tavan, care să fi constituit o eventuală distrugere a tavanului, relatând doar susținerile părții vătămate. Constată instanța faptul că, urmare a plângerii formulate de partea vătămată F. I. ca urmare a comiterii de către inculpat a faptelor din data de 26.09.2011, nu a avut loc o cercetare la fața locului și nu s-au întocmit fotografii judiciare care să surprindă eventualele distrugeri pretins a fi comise tavanului din locuința părții vătămate. Din fotografiile judiciare efectuate cu ocazia cercetării la fața locului din data de 20.10.2011, aflate la filele 40-57, dosar urmărire penală, rezultă doar distrugerea peretelui de la locuința părții vătămate și forțarea ușii de acces în locuința acestuia. La data de 24.04.2012, respectiv, la 7 luni de la data săvârșirii faptelor, a avut loc o reconstituire a faptelor pretins a fi comise de către inculpat la data de 26.09.2011, în prezența acestuia, din care rezultă modalitatea concretă în care inculpatul a pătruns, la acea dată, în locuința părții vătămate și, din în fotografiile judiciare aflate la fila 81, dosar urmărire penală, rezultă că inculpatul a indicat locul de pe lângă streașina casei, pe unde a urcat în pod, iar la fila 82, dosar urmărire penală, se află fotografia judiciară în care inculpatul ar indica gaura din tavan prin care a coborât în cameră dar care, la momentul efectuării reconstituirii, era reparată, nerezultând astfel că inculpatul ar fi provocat distrugerea tavanului.

Având în vedere toate aceste probatorii, coroborate și cu declarațiile constante date de către inculpat, în sensul că, la data de 26.09.2011, a coborât din podul casei într-una dintre camerele locuinței printr-o gaură deja existentă în tavan și care corespundea cu locașul pentru coșul de fum al sobei (așa cum rezultă și din fotografiile judiciare aflate la fila 82, dosar urmărire penală) și care era suficient de mare pentru a-i permite accesul, fără a provoca nicio distrugere la tavan, instanța constată că susținerile părții vătămate în sensul comiterii acestor distrugeri nu au fost dovedite în nici un mod, reținând astfel că infracțiunea de „distrugere”, prev. și ped. de art.217 alin.1 din Codul penal, pretins a fi comisă la data de 26.09.2011 de către inculpat și constând în distrugerea tavanului locuinței părții vătămate, nu există, inculpatul coborând la acea dată din podul casei într-una dintre camere printr-o gaură deja existentă, fără a provoca vreo distrugere tavanului. Pentru aceste motive instanța, în baza disp. art.11 pct.2 lit.a) din Codul de procedură penală rap. la art.10 alin.1 lit.a) din Codul de procedură penală, va dispune achitarea inculpatului C. B. pentru infracțiunea de „distrugere”, prev. și ped. de art.217 alin.1 din Codul penal (actul material din data de 26.09.2011).

În ceea ce privește celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, instanța constată – din coroborarea întregului probatoriu administrat în cauză, așa cum a fost acesta expus anterior și care se coroborează pe deplin, în cele mai mici amănunte - că s-a făcut pe deplin dovada vinovăției inculpatului C. B..

Astfel, instanța reține că din probele administrate rezultă fără nici un dubiu faptul că – în baza aceleași rezoluții infracționale - la datele de 26.09.2011 și 22.10.2011, în timpul zilei și, a doua oară, în timpul nopții, la orele 03,00, inculpatul C. B. a pătruns fără drept în locuința părții vătămate F. I., că la data de 22.10.2011 – pentru a pătrunde în casă – inculpatul a distrus un perete din chirpici de la locuința acestuia că, la aceeași dată, l-a lovit în mod repetat pe F. I. cu o rangă din fier, peste diferite zone ale corpului (respectiv, în zona capului și a picioarelor), provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 65-70 zile îngrijiri medicale, iar plecarea din locuință i-a sustras un telefon mobil marca Nokia și o cartelă telefonică Orange și că la data de 26.09.2011, a adresat părții vătămate F. I. amenințări cu moartea și cu acte de violență.

Instanța va înlătura susținerile inculpatului C. B., în sensul că nu a sustras telefonul mobil și cartela telefonică, bunuri ce aparțineau părții vătămate, în condițiile în care – așa cum rezultă din declarația martorei R. M., dată în cursul urmăriri penale, la data de 20.10.2011, în cursul zilei, respectiv, după lovirea părții vătămate și în timp ce aceasta era internată în spital, a sunat pe telefonul mobil ce aparținea acesteia, iar la telefon a răspuns inculpatul C. B., fiind făcută astfel dovada certă a faptului că la momentul respectiv telefonul mobil al numitului F. I. se afla în posesia inculpatului C. B. (declarația martorei R. aflată la filele 104-108, dosar urmărire penală). Martora a mai precizat în aceeași declarație faptul că l-a întrebat pe inculpat care este motivul pentru care a răspuns el la telefonul părții vătămate, iar inculpatul i-a precizat că a bătut-o pe partea vătămată și i-a luat telefonul mobil, fără a indica martorei motivația pentru care a comis aceste fapte (fila 107, dosar urmărire penală). Tot din declarația martorei R. M., coroborată și cu declarațiile martorilor R. I., F. G., F. V. rezultă, fără nici un dubiu, faptul că inculpatul C. B. a amenințat-o cu moartea pe partea vătămată F. I., de mai multe ori, inclusiv la data de 26.09.2011, când a intrat fără drept în locuința acestuia, în scopul de a a-l determina să o îndepărteze din casă pe martora R. M., amenințări care au fost de natură a crea părții vătămate o puternică stare de temere pentru viața și integritatea sa corporală, fiind urmate, dar la un interval mai îndelungat de timp, de o lună, de agresarea părții vătămate. Martorii menționați anterior au precizat că partea vătămată era „terorizată” de către inculpat, care o amenința constant, în mod direct, la data de 26.09.2011 și telefonic, plângerea penală formulată pentru această faptă referindu-se însă doar la fapta comisă la data de 26.09.2011. Susținerile inculpatului, în sensul că partea vătămată l-ar fi amenințat cu toporul și cu moartea, motiv pentru care l-a agresat ulterior pe acesta, vor fi înlăturate, de asemenea, de către instanță, din probatoriile administrate rezultând faptul că, după pătrunderea inculpatului fără drept în locuința părții vătămate, la data de 26.09.2011 și amenințarea părții vătămate cu moartea, aceasta a luat un topor în mână, cerându-i inculpatului să plece din locuința sa, fapt care s-a și petrecut, atitudinea părții vătămate neputând fi interpretată ca o provocare a inculpatului, în condițiile în care acesta din urmă a intrat fără drept în casa părții vătămate, în modalitatea descrisă anterior și a amenințat-o cu moartea, atitudinea numitului F. I. având exclusiv scopul de a se apăra și de a-l determina pe inculpat să plece din locuință, inculpatul agresând pe partea vătămată la interval de o lună de la acest prim incident.

Din probatoriile administrate în cauză, coroborate între ele și din copia rechizitoriului emis la data de 01.06.2012 în dosarul penal nr.570/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, aflat la dosarul cauzei și prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. B. – în stare de arest preventiv – pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, faptă pretins a fi comisă asupra numitei R. M. la data de 20.04.2012), instanța constată faptul că s-a făcut dovada motivației pentru care inculpatul a comis și faptele pentru care este judecat în prezenta cauză, și anume o stare de gelozie exagerată față de numita R. M., inculpatul urmărind-o pe aceasta o perioadă îndelungată de timp, din momentul în care a părăsit imobilul în care locuia împreună cu inculpatul și până la momentul în care aceasta s-a stabilit în locuința numitului F. I., în scopul de o determina să se întoarcă la el, inculpatul apelând la mai multe tertipuri (inclusiv, la alertarea organelor de poliție cu pretinsa intenție a numitei R. M. de a vinde copilul acesteia și al inculpatului, contra sumei de 2.000 euro) pentru a o forța pe acesta să se întoarcă la el. Mai reține instanța că această atitudine obsesivă a inculpatului, a cărei victimă colaterală a fost și partea vătămată F. I. (despre care inculpatul credea că întreține relații intime cu R. M.) a culminat la data de 20.04.2012, când inculpatul C. B. a înjunghiat-o pe R. M., la locul de muncă al acesteia din municipiul Iași, de mai multe ori, cu un cuțit în zona gâtului, faptă pentru care a și fost condamnat – prin sent. pen. nr.501 din 05.12.2012 a Tribunalului Iași, nedefintivă – la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

În drept,

Fapta inculpatului C. B. care, în baza unei rezoluții infracționale unice, ce rezultă cu prisosință din modalitatea de comitere a faptelor și din motivația infracțională a inculpatului, așa cum a fost expusă anterior, la data de 26.09.2011, orele 08.30, și în noaptea de 19/20.10.2011, orele 03,00, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate F. I., situată în satul și ., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „violare de domiciliu”, prev. și ped. de art.192 alin.2 din Codul penal, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal (faptă comisă la data de 19/20.10.2011,moment al epuizării infracțiunii).

Fapta inculpatului C. B. care, la data de 26.09.2011, a adresat amenințări cu moartea și cu acte de violență părții vătămate F. I. și care au cauzat acesteia o stare de temere reală pentru integritatea sa corporală și pentru viața sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „amenințare”, prev. și ped. de art.193 alin.1 din Codul penal.

Fapta inculpatului C. B. care cu intenție, în noaptea de 19/20.10.2011, în scopul de a pătrunde în locuința părții vătămate F. I., situată în satul și ., a distrus un perete din chirpici și, ulterior, a unui geam de la o ușă interioară, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „distrugere”, prev. și ped. de art.217 alin.1 din Codul penal.

Fapta inculpatului C. B. care, în noaptea de 19/20.10.2011, după ce a pătruns fără drept – în modalitatea descrisă anterior - în locuința părții vătămate F. I., situată în satul și ., a aplicat acestuia lovituri repetate cu o rangă din fier, peste cap și peste picioare, provocându-i astfel leziuni ce ua necesitat un număr de 65-70 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „vătămare corporală gravă”, prev. și ped. de art.182 alin.1 din Codul penal.

Fapta inculpatului C. B. care, în noaptea de 19/20.10.2011, după ce a pătruns fără drept – în modalitatea descrisă anterior - în locuința părții vătămate F. I., situată în satul și ., în scopul de a o agresa fizic pe partea vătămată, la plecare, a sustras din locuință un telefon mobil marca Nokia și o cartelă telefonică Orange, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „furt calificat”, prev. și ped. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g) din Codul penal.

Pentru infracțiunile săvârșite, inculpatul C. B. va fi pedepsit.

La individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor prescrise de art.72 din Codul penal, instanța, având în vedere – pe de o parte – gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia și urmările ce s-au produs prin săvârșirea infracțiunii. Astfel, instanța va avea în vedere perseverența deosebită de care inculpatul C. B. dă dovadă, îndrăzneala acestuia și agresivitatea deosebită, faptul că inculpatul a pătruns de două ori, fără drept, în locuința părții vătămate, în scopul de a o amenința și a o intimida, astfel încât să o determine să o alunge pe R. M. din casă, modalitatea în care a intrat în casa părții vătămate, așa cum a fost descrisă anterior, faptul că inculpatul a intrat în locuință și în timpul nopții, când partea vătămată dormea, ocazie cu care a lovit-o pe aceasta cu sălbăticie, de mai multe ori, cu o rangă din fier, peste corp, cauzându-i leziuni grave, aspecte care, coroborate între ele, fac dovada perseverenței infracționale foarte mari a inculpatului și a periculozității deosebite a acestuia. Instanța are în vedere, la dozarea pedepselor, și persoana inculpatului C. B. care, deși nu este recidivist, nu se află la primul contact cu legea penală. Astfel, din fișa de cazier judiciar a acestuia, aflată la fila 136, dosar instanță, rezultă că acesta a fost condamnat anterior, de două ori, pentru comiterea unor infracțiuni de „lovire sau alte violențe”, condamnări care nu atrag însă starea de recidivă, dar fac dovada agresivității inculpatului și a predispoziției acestuia pentru comiterea de infracțiuni cu violență, îndreptate împotriva persoanei. Raportat la toate aceste criterii, instanța va aplica inculpatului C. B. câte o pedeapsă cu închisoarea, dozată în mod corespunzător față de gravitatea concretă a fiecărei fapte comisă de către acesta și de consecințele grave ale infracțiunilor săvârșite de inculpat.

În baza disp. art.33 lit.a) și art.34 lit.b) din Codul penal, instanța va contopi pedepsele cu închisoarea aplicate prin prezenta sentință penală, inculpatul C. B. urmând să execute pedeapsa cea mai grea rezultantă, de 5(cinci) ani și 6(șase) luni închisoare, pe care o sporește cu 1(un) an închisoare, instanța apreciind că este obligatorie aplicarea unui spor de pedeapsă, dozat corespunzător, față de numărul mare de infracțiuni comise de către inculpat.

Total pedeapsă de executat pentru inculpatul C. B., pedeapsa de 6(șase) ani și 6(șase) luni închisoare, în regim de detenție, instanța considerând că doar prin executarea efectivă a pedepsei totale rezultante, în regim de detenție, scopul pedepsei și, implicit, reeducarea inculpatului se poate realiza, pentru considerentele anterior expuse. Instanța nu va acorda circumstanțe atenuante inculpatului, având în vedere gravitatea deosebită a infracțiunilor comise, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, așa cum s-a arătat anterior și urmările faptelor, materializate, dincolo de prejudiciul material cauzat, prin producerea unui stări de temere părții vătămate pentru viața și integritatea sa corporală și prin vătămarea gravă a acesteia.

Pe durata și în condițiile prev. de art.71 din Codul penal, va aplica inculpatului C. B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a și b) din Codul penal. Astfel, instanța va interzice inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau într-o funcție electivă publică, luând în considerare gravitatea faptelor săvârșite, cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicate, constatând existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală. Instanța apreciază că aplicarea acestei pedepse accesorii este proporțională cu scopul legitim urmărit, instrucția penală, în deplină concordanță cu prevederile art.3 din Protocolul 1 la CEDO și jurisprudența EDO, cauza Hirst c. Marii Britanii.

Instanța va constata că, în prezent, inculpatul C. B. este deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Iași, fiind arestat preventiv într-o altă cauză penală, așa cum s-a arătat anterior.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată faptul că partea vătămată F. I., audiat la termenul de judecată din data de 16.10.2012, a declarat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 1.195 lei – daune materiale, din care suma de 400 lei – contravaloarea telefonului sustras de către inculpat, suma de 195 lei – contravaloare consultațiilor medicale necesare și plătite de partea civilă, suma de 250 lei – contravaloarea tavanului distrus de inculpat, suma de 250 lei – contravaloarea peretelui distrus de inculpat, suma de 100 lei – contravaloarea geamurilor sparte de inculpat și cu suma de 50.000 euro cu titlu de daune morale.

Inculpatul C. B., audiat la același termen de judecată, a declarat că este de acord să despăgubească pe partea civilă cu sumele de bani solicitate.

Având în vedere achiesare inculpatului la pretențiile civile formulate, legătura de cauzalitate dovedită între pretențiile solicitate și faptele comise de inculpat, precum și faptul că instanța a constatat că distrugerea tavanului de la locuința părții vătămate, din data de 26.09.2011, nu există, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă F. I. și, în baza disp. art.14 și art.346 din Codul de procedură penală, va obliga pe inculpatul C. B., cu datele de stare civilă menționate anterior să plătească părții civile F. I., domiciliat în ., jud.Iași, CNP_, suma de 945 lei cu titlu de despăgubiri civile - daune materiale (instanța nu va acorda suma de 250 lei solicitată și care reprezintă pretinsele distrugeri provocate de inculpat tavanului locuinței, pentru motivul arătat anterior, respectiv, că fapta nu există) și echivalentul în lei al sumei de 50.000 euro, raportat la cursul de referință al B.N.R. din data efectuării plății, cu titlu de despăgubiri civile – daune morale, constatând că părții civile i-au fost cauzate grave suferințe fizice (prin cauzarea de leziuni ce au necesitat un număr mare de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare) și psihice prin faptele comise de inculpat, o perturbare însemnată a vieții sale obișnuite și o stare de temere reală pentru viața și integritatea sa corporală, ce justifică, pe deplin, acordarea de daune morale în cuantumul solicitat de partea civilă.

Instanța va respinge cererea formulată de partea civilă F. I., de instituire a măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor proprietatea inculpatului C. B., având în vedere faptul că partea civilă nu a întreprins demersuri pentru identificarea bunurilor inculpatului asupra solicită instituirea sechestrului.

S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași, prin reprezentanții săi legali, s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 2779,79 lei cu titlu de despăgubiri civile, sumă la care a solicitat și acordarea dobânzii de referință a B.N.R., de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a prejudiciului, S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O.” Iași, prin reprezentanții săi legali, s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 704,62 lei, cu titlu de despăgubiri civile, iar S. de Ambulanță Județean Iași, prin reprezentanții săi legali, s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 1048 lei, cu titlu de despăgubiri civile, sume ce reprezintă contravaloarea îngrijirilor medicale cauzate părții vătămate F. I., urmare a agresării acestuia de către inculpat și, respectiv, contravaloarea cheltuielilor ocazionate de transportul părții vătămate, cu ambulanța, de la domiciliu la spital, la dosarul cauzei fiind depuse deconturile prin care se face dovada sumelor de bani solicitate (filele 28-30, 52-55, și 66, dosar instanță). Constată astfel instanța că acțiunile civile promovate în cadrul procesului penal de părțile civile S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași și S. de Ambulanță Județean Iași sunt întemeiate și dovedite, dar că, în ceea ce privește acțiunea civilă promovată de S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O.” Iași, prin reprezentanții săi legali, aceasta este întemeiată doar în parte. Astfel, la fila 44 dosar, acest spital a înaintat cerere de constituire parte civilă cu suma de 649,78 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate în perioada 25.06.2012 – 04.07.2012, perioadă de timp ce este mult ulterioară agresiunii exercitată asupra părții vătămate și care nu are legătură de cauzalitate cu infracțiunea pretins a fi comisă de inculpat. La fila 66 dosar, se află cererea de constituire parte civilă a aceluiași spital, cu suma de 1493,59 lei, arătându-se în acel înscris că partea vătămată F. I. a fost consultată la acest spital de 3 ori, la datele de 26.10.2011, 04.11.2011 și 09.11.2011, pentru care s-a solicitat, cu titlu de despăgubiri civile, suma totală de 704,62 lei, instanța constatând că această sumă este justificată de consultarea medicală a părții vătămate, urmare a agresării acesteia de către inculpat, la data de 20.10.2011.

Pentru toate aceste motive instanța, în baza disp. art.14 și art.346 din Codul de procedură penală, va obliga pe inculpatul C. B., cu datele de stare civilă menționate anterior să plătească următoarele sume de bani:

- părții civile S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași, prin reprezentanții săi legali, suma de 2779,79 lei cu titlu de despăgubiri civile, sumă la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R., de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a prejudiciului.

- părții civile S. de Ambulanță Județean Iași, prin reprezentanții săi legali, suma de 1048 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

- părții civile S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O.” Iași, prin reprezentanții săi legali, suma de 704,62 lei, cu titlu de despăgubiri civile și respinge, ca fiind nefondate, restul pretențiilor formulate în cadrul procesului penal de această parte civilă.”

***

În termenul prev. de art. 385 ind. 3 C. proc. pen., hotărârea Judecătoriei Iași a fost recurată de către inculpatul C. B., care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei invocând, prin memoriul depus la dosar, dar și prin concluziile apărătorului, următoarele:

- nu a comis infracțiunea de furt calificat, drept pentru care se impune achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. a Cod procedură penală pentru infracțiunea de furt calificat, întrucât fapta nu există ori, în subsidiar, achitarea în baza art.10 lit.c Cod procedură penală, întrucât nu el este făptuitorul. În susținerea acestui motiv de recurs, inculpatul a precizat că apelul la 112 s-a efectuat de pe acel telefon de către F. E. cu mult timp după ce inculpatul a părăsit locul infracțiunii;

- cuantumul pedepsei aplicate este prea mare și nu se impunea aplicarea unui spor de pedeapsă;

- în latură civilă, instanța de fond a cuantificat în mod greșit daunele materiale, neexistând la dosar probe în dovedirea sumei de 945 lei, și, de asemenea, nu au fost probate daunele morale în cuantumul acordat de instanța de fond;

Analizând cauza din prisma motivelor invocate de către recurent, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 3856 alin. 3 Cod proc. pen., Curtea de Apel constată că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea de Apel constată că, în cauză, instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect atât situația de fapt cât și vinovăția inculpatului, dându-se în drept o justă încadrare juridică faptelor deduse judecății.

Constatând întrunite condițiile tragerii la răspundere penală, instanța de fond a hotărât în mod corect, în opinia Curții de Apel, condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de:

- „violare de domiciliu”, reținându-se în sarcina acestuia că, în baza unei rezoluții infracționale unice, la data de 26.09.2011, orele 08.30, și în noaptea de 19/20.10.2011, orele 03,00, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate F. I., situată în satul și .;

- „amenințare”, reținându-se în sarcina acestuia că, la data de 26.09.2011, a adresat amenințări cu moartea și cu acte de violență părții vătămate F. I., care au cauzat acesteia o stare de temere reală pentru integritatea sa corporală și pentru viața sa;

- „distrugere”, reținându-se în sarcina acestuia că, în noaptea de 19/20.10.2011, cu intenție, în scopul de a pătrunde în locuința părții vătămate F. I., situată în satul și ., a distrus un perete din chirpici și, ulterior, un geam de la o ușă interioară;

- „vătămare corporală gravă”, reținându-se în sarcina acestuia că, în noaptea de 19/20.10.2011, după ce a pătruns fără drept – în modalitatea descrisă anterior - în locuința părții vătămate F. I., situată în satul și ., a aplicat acestuia lovituri repetate cu o rangă din fier, peste cap și peste picioare, provocându-i astfel leziuni ce au necesitat un număr de 65-70 zile îngrijiri medicale;

- „furt calificat”, reținându-se în sarcina acestuia că, în noaptea de 19/20.10.2011, după ce a pătruns fără drept – în modalitatea descrisă anterior - în locuința părții vătămate F. I., situată în satul și ., în scopul de a o agresa fizic pe partea vătămată, la plecare, a sustras din locuință un telefon mobil marca Nokia și o cartelă telefonică Orange.

Inculpatul recurent a criticat prin recursul de față doar condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat”, nevinovăție care a fost susținută și în fața instanței de fond.

Dar, în vederea aflării adevărului, instanța de fond a administrat toate probele utile și concludente necesare și care au condus la lămurirea cauzei sub toate aspectele.

În baza propriului examen a întregului material probator, Curtea de Apel constată că, în mod fondat, prima instanță a apreciat, în cazul faptei de „furt calificat”, că declarațiile părții vătămate F. I. se coroborează cu declarația martorei R. M., martoră ca a declarat că, la data de 20.10.2011, după ce a aflat de la organele de poliție, că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată F. I., a sunat-o pe aceasta, dar la telefonul părții vătămate a răspuns inculpatul care i-a spus că i-a luat telefonul acesteia (a se vedea filele 96,104-108 ds. urm. pen.)

Susținerile inculpatului că de pe telefonul părții vătămate s-a sunat la serviciul de urgență 112, nu sunt dovedite în cauză, ci dimpotrivă sunt contrazise de declarațiile martorei A. M., vecină a părții vătămate F. I., care a declarant că, în dimineața zilei de 20.10.2011, la orele 05,00, a fost trezită din somn de bătăile în poarta de acces în curte, la poartă fiind partea vătămată care a rugat-o să sune la salvare și la poliție, întrucât cineva i-a intrat peste el în casă, l-a lovit și i-a luat și telefonul, ceea ce a și făcut (filele 93, 127-128 ds. urm . pen. și 72 dosar instanță).

Este evident faptul că partea vătămată, după ce a fost agresată, nu mai avea telefonul mobil, având în vedere că a fost nevoită să meargă la un vecin pentru a solicita a se suna la serviciul de urgență 112.

Faptul că deținea un telefon mobil este dovedit, nu numai de declarația martorei R. M., dar și de declarația martorului F. V., fiul părții vătămate, care a declarat că tatăl său deținea un telefon mobil, pe care chiar el i l-a dăruit, iar după ce a fost bătut, i-a spus că acel telefon i-a fost luat de inculpat.

Trebuie precizat și faptul că inculpatul, în faza de urmărire penală a recunoscut faptul că a răspuns, în data de 20.10.2011, pe numărul de telefon aparținând părții vătămate și a vorbit cu martora R. M., dar a susținut că nu a sustras telefonul părții vătămate, ci doar o cartele S. – Orange, ce se afla pe televizor. Cum, martora R. M. a declarat că a sunat pe numărul pe care-l folosea în mod curent partea vătămată F. I., rezultă că inculpatul a sustras atât telefonul părții vătămate cât și o cartelă telefonică.

În ceea ce privește comiterea celorlalte infracțiuni trebuie precizat că inculpatul le-a recunoscut în fața instanței de fond, solicitând aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii, solicitare respinsă întrucât nu a recunoscut și fapta de furt calificat.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea fiecărei infracțiuni, Curtea constată că aceasta este corect dozată și adaptată gravității faptelor comise astfel cum au fost descrise mai sus, dar și persoanei inculpatului, care prezintă antecedente penale, fiind judecat și condamnat pentru încălcare acelorași relații sociale referitoare la sănătatea și integritatea persoanei, iar, în prezent acest a fost condamnat, în primă instanță, pentru săvârșirea unei infracțiuni de „tentativă la omor calificat”, comportament agresiv ce denotă o periculozitatea socială deosebită a inculpatului, ce impune, în cazul infracțiunii de „vătămare corporală gravă”, individualizarea judiciară a pedepsei spre maximul special prevăzut de lege.

În cauză nu sunt întrunite condițiile circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1, lit. a ori lit. c din Codul penal, având în vedere că atitudinea agresivă a inculpatului nu este una singulară, acesta având un istoric de agresiuni fizice atât asupra soție sale cât și asupra concubinei R. M., agresiuni care au culminat cu înjunghierea acesteia, precum și faptul că poziția procesuală nu a fost un total sinceră, acesta neasumându-și răspunderea pentru comiterea faptelor, declarând că el ar fi fost agresat și amenințat de partea vătămată, aceasta i-a amenințat și copii, iar, în noaptea de 20.10.2011 l-a lovit doar pentru a-l dezarma.

În consecință, în mod fondat a apreciat instanța de fond că natura, gravitatea, modalitatea de săvârșire a faptelor, dar și periculozitatea socială a inculpatului, conduc la concluzia că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus decât cel stabilit de instanța de fond, nu ar putea asigura reeducarea inculpatului și realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art. 52 din Codul penal, reeducare ce poate fi asigurată doar prin executarea efectivă a pedepsei.

Și sporul de pedeapsă este just aplicat, având în vedere multitudinea de infracțiuni comise, dar mai ales aria relațiilor sociale încălcate, perseverență infracțională ce impune a fi reflectată în mod corespunzător și în pedeapsa finală de executat.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond în mod fondat a constatat, față de declarația inculpatului că este de acord cu despăgubirea părții vătămate cu sumele solicitate, că inculpatul a achiesat la pretențiile civile formulate, achiesare care are nu doar o semnificație de ordin probator (mărturisire), ci este un act de dispoziție, întrucât inculpatul renunță la mijloacele pe care legea i le pune la dispoziție pentru a se apăra, și, astfel, nu se impunea și administrarea de probe.

Pentru aceste considerente Curtea constată că motivele de recurs invocate de către inculpatul C. B. nu sunt întemeiate, și, cum, în cauză, nu este incident nici vreun caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3), să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea de Apel, în temeiul art. 38515pct.l lit. b) din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de acesta, apreciind hotărârea pronunțată de instanța fond ca fiind legală și temeinică.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul C. B. împotriva sentinței penale nr. 1617/31 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, pe care o menține.

Obligă inculpatul să plătească statului suma de 600 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi suportată din fonduri M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 decembrie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

C.-G. TarlionTatiana JuverdeanuElena S.

Grefier,

C. D.

Redactat T.C.G.

2 ex/ -18.03.2014

Judecătoria Iași

Judecător C. A.

← Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 209/2013....  Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1301/2013. Curtea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 1292/2013. Curtea de Apel IAŞI