Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Sentința nr. 1804/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1804/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 60/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 60/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D.
Judecător G. S.
Grefier G. A.
Pe rol fiind judecarea apelului penal formulat de inculpatul V. N. împotriva sentinței penale nr.1804NCPP/25.06.2014 a Judecătoriei Iași pronunțate în dosarul nr._, având ca obiect conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (art.336 NCP)
La apelul nominal făcut în ședința publică –lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19 ianuarie 2015, (cu participarea în calitate de reprezentant al Ministerului Public a d-nei procuror M. D.), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi – ce face parte integrantă din prezenta decizie când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 29 ianuarie 2015..
INSTANȚA
Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1804NCPP/25.06.2014 Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
„Condamnă inculpatul V. N., fiul lui G. și N., născut la data de 02.12.1951 în ., domiciliat în mun. Iași, ., ., ., jud. Iași, CNP_, cetățenie română, studii 12 clase, tehnician chimist, căsătorit, fără persoane în întreținere, fără antecedente penale, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge”, prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal (comisă la data de 19.05.2013).
În baza art. 81 Cod penal din 1969 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, conform art. 82 Cod penal din 1969.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal din 1969 în conformitate cu care comiterea unei noi infracțiuni intenționate înăuntrul termenului de încercare va conduce la revocarea suspendării executării pedepsei.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969 ce va fi suspendată în condițiile prev. de art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 600 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.”
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„La data de 19.05.2013, ora 01.50, în timp ce efectuau activități de control și supraveghere a traficului rutier, lucrătorii de poliție din cadrul PM Iași, Biroul Rutier, au depistat și oprit regulamentar autoturismul marca Renault Symbol, înmatriculat cu nr._, care se deplasa pe Bld Poitiers din mun. Iași, dinspre . CUG.
În urma legitimării conducătorului autoturismului marca Renault Symbol, înmatriculat cu nr._ s-a stabilit identitatea acestuia ca fiind V. N., posesor al permisului de conducere valabil pentru categoria B din anul 2004. Pe locul din dreapta față a fost identificat martorul V. M..
Întrucât emana halenă alcoolică, inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest la ora 01.54, înregistrându-se un rezultat de 0,49 mg/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatul a susținut verbal că a consumat un litru de vin în ziua de 18.05.2013 în intervalul 16.00 – 20.00.
Inculpatul a fost condus la Spitalul „Sf. S.” Iași unde i s-au recoltat probe biologice la orele 02.25 (prima probă), respectiv 03.25 (a doua probă) în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din buletinul de analiză toxicologică nr. 4570/A din 21.05.2013 întocmit de IML Iași rezultă că în ziua de 19.05.2013 inculpatul avea o îmbibație alcoolică de 1,10 gr/l alcool pur în sânge (la prima recoltare), respectiv 0,95 gr/l alcool pur în sânge (la a doua recoltare), peste limita legală de 0,80 gr/l alcool pur în sânge.
Întrucât prelevarea probelor biologice s-a realizat la un interval de circa 35 de minute de la momentul opririi în trafic, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de calcul retroactiv al alcoolemiei, iar conform raportului de expertiză medico-legală nr. 5258/28.11.2013 s-a apreciat că inculpatul avea la ora 01.50, când a condus efectiv autoturismul, o alcoolemie de 1,20 gr/l alcool pur în sânge. Calculul valorii alcoolemiei a demonstrat faptul că inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice în împrejurările arătate pe parcursul cercetărilor, rezultatul expertizei de clacul retroactiv raportat la consumul de băuturi declarat, neîncadrându-se în limita de credibilitate de +/- 10% admisă de metodologia de calcul.
Inculpatul nu a formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză medico-legală.
Martorul I. A.-Corneli a observat momentul când inculpatul a fost oprit în trafic și a asistat la testarea cu aparatul alcooltest a acestuia, auzind când acesta a recunoscut în fața organelor de poliție consumul de alcool.
Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că, deși a consumat băuturi alcoolice, a luat decizia de a conduce autoturismul întrucât la ora 23.00 soția i-a spus că se simte rău, ea suferind de mai multe boli, și neavând nici un medicament asupra lor au decis să revină la domiciliul din municipiul Iași.
Audiat în cursul judecății, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei și o regretă, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, conform art. 374 alin. 4, art. 375 Cod procedură penală.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv cu proces verbal de constatare, rezultat etilotest, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 4570/A din 21.05.2013 întocmit de IML Iași, buletin de examinare clinică, proces verbal de prelevare probe biologice, raportului de expertiză medico-legală nr. 5258/28.11.2013, declarațiile martorilor I. A. C., V. M. care, coroborate cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei, fac pe deplin dovada vinovăției acestuia sub forma intenției directe în săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În drept,
Fapta inculpatului V. N. care în noaptea de data de data de 19.05.2013, inculpatul a condus autoturismul marca Renault Symbol, înmatriculat cu nr._, pe Bld Poitiers din mun. Iași, iar ulterior, la momentul prelevării probelor biologice, a reieșit că avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge; potrivit primei probe biologice, la ora 02,25, inculpatul avea cantitatea de 1,10 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge”, prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
Prin decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale s-a decis că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. De asemenea, prin decizia nr. 5 din data de 26 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de D. în materie penală, s-a decis faptul că în aplicarea art. 5 din Codul penal, se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile.
La stabilirea încadrării juridice potrivit dispozițiilor art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 instanța a avut în vedere, potrivit dispozițiilor art. 5 din Codul penal 2014, faptul că de la săvârșirea infracțiunii 19.05.2013 și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, respectiv noul Cod penal, la data de 01.02.2014, în cauză existând o succesiune de legi penale, și a apreciat asupra legii penale mai favorabile, stabilind că, în speță, legea penală mai favorabilă este OUG 195/2002.
Pentru a ajunge la această concluzie instanța a analizat dispozițiile art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, precum și cele din art. 336 alin. (1) Cod penal 2014, prin prisma pedepsei principale prevăzute de lege. Astfel, potrivit OUG 195/2002 pedeapsa prevăzută în cazul art. 87 alin. (1) este de închisoare de la 1 la 5 ani. Aceleași limite ale pedepsei închisorii sunt prevăzute și de art. 336 alin. (1) Cod penal 2014, alternativ cu pedeapsa amenzii penale. Instanța, însă, nu se va opri asupra amenzii penale, prin urmare apreciază că legea nouă nu este mai favorabilă și va trece la analiza legii mai favorabile raportat la modalitatea de individualizare a executării pedepsei închisorii. Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 2 din Legea de punere în aplicare a noului Cod penal pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.
Raportat la gravitatea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, ce rezultă în împrejurările comiterii acesteia și periculozitatea infractorului, instanța consideră că nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 80 Cod penal (renunțarea la aplicarea pedepsei) ori art. 83 Cod penal (amânarea aplicării pedepsei).
Astfel, analizând criteriile mai sus expuse potrivit dispozițiilor art. 81 din Codul penal 1969, precum și dispozițiilor art. 91 din Codul penal 2014, prin prisma măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și a efectelor suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, instanța constată că poate fi stabilită ca lege penală mai favorabilă Codul penal din 1969. Din analiza dispozițiilor privind efectele suspendării, instanța constată că sunt mai favorabile inculpatului dispozițiile din Codul penal din 1969 având în vedere dispozițiile art. 86 care stabilesc că dacă condamnatul nu a săvârșit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 83 și 84, el este reabilitat de drept. În cazul suspendării sub supraveghere prev. de art. 91 din noul Cod penal, la expirarea termenului de supraveghere pedeapsa se consideră executată (conform art. 98 alin. 1), iar potrivit art. 167 alin. 4 din același cod, termenul de reabilitare începe să curgă de la împlinirea termenului de supraveghere. În cazul pedepsei de 8 luni ce urmează a fi aplicată inculpatului, acesta se va reabilita, conform art. 86 Cod penal din 1969, după expirarea termenului de 2 ani și 8 luni, în timp ce, în cazul suspendării sub supraveghere prev. de art. 91 din noul Cod penal, reabilitarea va avea loc după trecerea unui termen de minim 5 ani (termenul minim de 2 ani prev. de art. 92 la care se adaugă termenul de 3 ani prev. de art. 165).
Față de toate cele prezentate mai sus, având în vedere și intenția instanței de a se îndrepta spre o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special și suspendarea acesteia, a apreciat ca fiind lege penală mai favorabilă Codul penal din 1969.
Pentru infracțiunea săvârșită, inculpatul va fi condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare a acesteia, față de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, instanța va avea în vedere pe de o parte dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, reduse cu o treime, conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, gradul de pericol social concret al faptei comise caracterizat de nivelul foarte mic al îmbibației alcoolice în sânge, inculpatul a transportat-o pe soția sa cu autoturismul, crescând astfel probabilitatea ca într-un eveniment rutier urmările să fie mai grave, inculpatul cunoștea că soția sa este bolnavă și oricând putea să aibă nevoie de medicamente astfel încât trebuia să manifeste diligență sporită și să nu consume băuturi alcoolice, iar în cazul în care starea soției era gravă trebuia să apeleze la serviciul de ambulanță, care putea acorda un ajutor medical calificat, iar pe de altă parte persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, nu are copii minori în întreținere, are o ocupație stabilă, atitudinea procesuală de recunoaștere și regret a faptei.
Față de cele mai sus arătate, instanța apreciază că reeducarea, reinserția socială a inculpatului se va putea realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Considerând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 Cod penal din 1969, iar scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare calculat conf. art. 82 Cod penal din 1969.
Va atrage atenția inculpatului că săvârșirea cu intenție a unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare va atrage revocarea suspendării condiționate, în conformitate cu art. 83 Cod penal din 1969.
Va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969, motivat de natura infracțiunii comise, care îl face incompatibil cu exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, ce va fi suspendată pe aceeași durată ca pedeapsa principală, conform art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, pentru fapta pentru care a fost condamnat, va obliga inculpatul să plătească statului cheltuielile judiciare avansate de către acesta.”
În termenul prevăzut de lege, împotriva hotărârii primei instanțe, a declarat apel inculpatul care a solicitat în principal „renunțarea aplicării pedepsei” iar în subsidiar „amânarea aplicării pedepsei”.
Inculpatul arată că a fost nevoit să conducă autovehiculul pe drumurile publice după ce a consumat băuturi alcoolice, datorită faptului că soția sa se simțea rău, această situație fiind confirmată și de ora târzie la care a fost depistat în trafic.
Solicită a se mai avea în vedere și atitudinea corectă și de regret față de fapta comisă.
C., examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, constată că apelul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză rezultă că în mod judicios și temeinic argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului V. N. în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată în raport cu situația de fapt reținută.
Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidențiind aspecte relevante ce susțin vinovăția inculpatului- apelant, probe ce au servit ca temei al soluționării cauzei.
Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care inculpatul și le-a însușit ca urmare a solicitării judecării cauzei în procedura simplificată, prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului în comiterea faptei, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile codului de procedură penală.
Astfel soluția de condamnare a inculpatului se bazează pe interpretarea și coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces verbal de constatare, rezultatul etilotest, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 4570/A din 21.05.2013 întocmit de IML Iași, buletin de examinare clinică, proces verbal de prelevare probe biologice, raportul de expertiză medico-legală nr. 5258/28.11.2013, declarațiile martorilor I. A. C., V. M. și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului .
Probele administrate au dovedit fără tăgadă că inculpatul V. N. în noaptea de data de data de 19.05.2013, a condus autoturismul marca Renault Symbol, înmatriculat cu nr._, pe Bld Poitiers din mun. Iași, în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
Inculpatul a recunoscut fapta dar a precizat că pedeapsa aplicată este prea aspră raportat la situația că a fost nevoit să urce la volanul mașinii pentru a o transporta pe soția sa care se simțea rău, fiind diabetică și având probleme cu tensiunea arterială.
Raportat la criteriile de individualizare prevăzute de lege C. constată că instanța de fond a individualizat corect pedeapsa și modalitatea de executare.
Având în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise, conducerea pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană cu o alcoolemie în sânge de 1,20 g/l alcool pur în sânge reprezentând un pericol deosebit pentru siguranța persoanelor participante la traficul rutier, consecințele pe care putea să le aibă o astfel de faptă dar și persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale și poziția procesuală, C. consideră că pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pentru săvârșirea infracțiunii de conducere sub influența alcoolului pe drumurile publice este o pedeapsă dozată corespunzător care poate îndeplini toate funcțiile prevăzute pentru aceasta.
Așa cum just a reținut și instanța de fond, nu poate fi avută în vedere apărarea inculpatului referitoare la situația că ar fi fost nevoit să comită fapta pentru că soția sa se simțea rău, existând posibilitatea apelării la serviciul medical de urgență care pentru afecțiunile de care face vorbire inculpatul trimite imediat echipaj medical.
Analizând regimul sancționator al legii vechi și al legii noi, precum și criteriile de individualizare raportat la fapta comisă și persoana inculpatului, C. constată că instanța de fond a stabilit corect că legea mai favorabilă pentru inculpat este legea veche, deoarece prevede pentru infracțiunea săvârșită aceleași limite de pedeapsă cu închisoarea precum și posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate,
Este adevărat că legea nouă sancționează infracțiunea săvârșită cu pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii și posibilitatea aplicării instituțiilor „renunțării aplicării pedepsei” sau „amânări aplicării pedepsei”.
C. apreciază însă că legea nouă ar fi mai favorabilă în condițiile în care instanța s-ar orienta în raport de fapta comisă și persoana inculpatului spre o amendă penală sau spre cele două instituții arătate mai sus, ceea ce în speța de față nu este cazul.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt motive de desființare a hotărârii apelate, în baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. N. împotriva sentinței penale nr. 1804 NCPP din 25 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o va menține.
Va obligă inculpatul -apelant să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. N. împotriva sentinței penale nr. 1804 NCPP din 25 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Obligă inculpatul -apelant să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2015.
Președinte,Judecător,
D. DumitrescuGeta S.
Grefier,
G. A.
Red. S.G.
Tehnored. A.G.
4 ex. la 10.02.2015
Judecătoria Iași: judecător C. F.
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 287/2015.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 103/2015. Curtea... → |
|---|
