Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 50/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 50/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 50/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D.
Judecător G. S.
Grefier G. A.
Pe rol fiind judecarea apelurilor formulate de asiguratorul S.C. E. R. A.-R. S.A și de părțile civile R. R. M., prin reprezentanți legali R. S. și R. L. și R. S. și R. L. împotriva sentinței penale nr.1677NCPP/17.06.2014 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.) – latura civilă, privind pe inculpatul U. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică –lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19 ianuarie 2015, (cu participarea în calitate de reprezentant al Ministerului Public a d-nei procuror M. D.), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi – ce face parte integrantă din prezenta decizie când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 29 ianuarie 2015.
INSTANȚA
Asupra apelului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1677NCPP/17.06.2014 Judecătoria Iași, a hotărât următoarele:
„Admite în parte pretențiile părților civile.
Stabilește culpa inculpatului U. V. în producerea accidentului la 80%.
În temeiul dispozițiilor art. 19 și 397 Cod procedură penală, raportate la dispozițiile art. 998-999 din Codul Civil anterior și la prevederile art. 48 alin. 2, art. 481 alin. 2, 50 alin. 1 și art. 54 alin. 2 din Legea 136/1995, obligă asigurătorul S.C. E. R. asigurare R. S.A., să achite, cu titlul de despăgubiri, următoarele sume:
-pentru partea civilă R. M. R., prin reprezentanții legali R. S. și R. L., 176 000 de lei, cu titlul de daune morale;
-pentru fiecare dintre părțile civile R. S. și R. L. câte 32 000 de lei, cu titlul de daune morale, și câte 895 de lei, cu titlul de daune materiale.
În temeiul dispozițiilor art. 19 și 397 Cod procedură penală, raportate la dispozițiile art. 998-999 din Codul civil anterior, art. 48 alin. 2, art. 481 alin. 2, 50 alin. 1 și art. 54 alin. 2 din Legea 136/1995 și la prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006, obligă pe asigurătorul S.C. E. R. Asigurare R. S.A. să achite, cu titlul de despăgubiri civile, suma de 658,40 lei Serviciului de Ambulanță Județean Iași, suma de 9497,45 lei Spitalului C. de Urgență pentru Copii Sf. M. Iași și suma de 353,52 lei Spitalului C. de Urgență P.. Dr. N. O. Iași.
În temeiul dispozițiilor art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul U. V. să achite statului, cu titlul de cheltuieli judiciare, suma de 1500 de lei.”
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Iași a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„La data de 23.03.2010, în jurul orei 13,45, inculpatul U. V. conducea autoturismul Dacia Break cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 246 B, din direcția C.-B. spre Ursita, prin localitatea M.. Ajuns la km 1+200 m, inculpatul a observat că autovehiculul F. Ducato, cu nr. de înmatriculare_, care avea inscripția „Transport Copii”, staționa pe marginea din partea dreaptă a carosabilului, și s-a angajat în depășirea acestuia, dar în momentul în care se afla la doar câțiva metri de celălalt vehicul, a observat că prin fața microbuzului se angajase în traversare, de la dreapta spre stânga, partea vătămată minoră R. R. M., născută la 23.03.2005. Inculpatul a acționat frâna, dar din cauza distanței insuficiente pe care a avut-o la dispoziție a acroșat copilul cu partea din dreapta față a autoturismului. Minorul a fost proiectat pe carosabil, în timp ce autoturismul Dacia a mai parcurs o distanță de 13 metri în stare de frânare până la locul unde s-a oprit. La locul accidentului, la o distanță de 19,20 metri de roata din dreapta față a autoturismului Dacia oprit, a fost identificat un indicator care restricționa viteza la 30 km/h.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 964/7.05.2010, R. M. R. a prezentat un traumatism cranio-facial obiectivat prin plăgi contuze, excoriații, leziune axonală difuză, comă de gradul I și tetrapareză spastică, leziuni produse în cadrul unui accident rutier și care puteau data din 23.03.2010, necesitând pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 723/25.05.2011, R. M. R. prezenta tetrapareză spastică consecutivă unui traumatism cranio-facial cu leziuni axonale difuze, plăgi contuze, excoriații, leziuni care puteau fi produse prin lovire urmată de cădere în cadrului unui accident rutier și puteau data din 23.03.2010, necesitând 65-70 de zile de îngrijiri medicale și care au fost de natură să îi pună victimei viața în primejdie, stabilirea sechelelor infirmizante sau invalidante urmând a fi făcută după examinarea persoanei, fiind obiectul unei noi expertize.
Prin încheierea de ședință din data de 28.11.2012 s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei. Anterior, la termenul din 3.10.2012 părțile civile au depus, prin apărătorul ales, cererea prin care s-au constituit părți civile și și-au formulat pretențiile de la asigurătorul de răspundere civilă auto.
Prin respectiva cerere s-a solicitat obligarea asigurătorului să achite 2 710 000 de lei daune materiale și morale persoanei vătămate R. M. R., câte 200 000 de lei daune morale fiecăruia dintre părinții minorului, R. L. și R. S., respectiv suma de 212 000 de lei daune materiale pentru ambii părinți. Mai exact, în ceea ce îl privește pe minorul R. R. M., s-au solicitat 1 000 000 de lei pentru repararea prejudiciului de deficit funcțional, 100 000 de lei pentru repararea prejudiciului legat de durere, 10 000 de lei pentru repararea prejudiciului estetic, 200 000 de lei pentru repararea prejudiciului de agrement, 400 000 de lei pentru repararea prejudiciului de stabilire, 300 000 de lei pentru repararea prejudiciului ce rezultă din necesitatea asistenței unei terțe persoane și 700 000 de lei pentru repararea prejudiciului economic de incidență profesională. În ceea ce îi privește pe părinții victimei s-au solicitat câte 100 00 de lei daune morale pentru prejudiciul afectiv, respectiv pentru prejudiciul privind schimbarea condițiilor de existență, iar ca daune materiale 12 000 de lei reprezentând cheltuieli efectuate de părinți cu spitalizarea victimei, cu medicamentația, analizele, consultațiile, terapia, transportul la și de la spital, iar 200 000 de lei cheltuieli viitoare, ce vor fi impuse de evoluția bolii și a stării de handicap.
În susținerea pretențiilor civile, precum și în contestarea acestora de către asigurătorul S.C. E. R. Asigurare-R. S.A. s-au depus înscrisuri. La termenul din 3.04.2013 instanța a procedat la audierea nemijlocită a persoanei vătămate R. R. M., instanța dispunând a se consemna în încheierea de ședință că la începutul audierii copilul a prezentat tulburări de concentrare și râs necontrolat. La același termen au fost audiați părinții victimei, părțile civile R. S. și R. L..
Instanța a încuviințat efectuarea unei expertize medico-legale asupra persoanei vătămate R. R. M. de către I.M.L. Iași, cu următoarele obiective: să se precizeze dacă restabilirea stării de sănătate a părții civile minore mai este posibilă și, în caz afirmativ, care este numărul real de zile de îngrijiri medicale necesare în acest sens; să se arate dacă partea civilă R. R. M. prezintă infirmități sau sechele posttraumatice, dacă acestea sunt permanente și dacă se manifestă sub forma unui handicap; să se stabilească dacă partea civilă R. R. M. suferă de o incapacitate adaptivă și în ce proporție; să se stabilească legătura de cauzalitate între traumatismele suferite ca urmare a producerii accidentului și starea actuală a părții civile și care este numărul de îngrijiri medicale de care a avut aceasta nevoie pentru vindecare; să se stabilească, în măsura în care este posibil la această vârstă, dacă partea civilă va suferi de o incapacitate de muncă.
Părțile civile, prin apărătorul ales, au depus la dosar lista cu înscrisurile depuse la termenul din 15.05.2013, atașată la fila 105. La solicitarea instanței, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași a depus la dosar un set d înscrisuri, enumerate la fila 106. La termenul din 20.02.2013 au fost audiați martorii P. M. și C. F..
La 30.05.2013 a fost depus la dosarul cauzei raportul de primă-expertiză medico-legală nr. 2971/23.05.2013 întocmit de I.M.L. Iași, atașat la filele 135-138, cu următoarele concluzii: R. M.-R. a prezentat în martie 2010 un traumatism cranio-facial obiectivat prin comă de grad CGS 8, plăgi contuze, excoriații, leziune axonală difuză, tetrapareză spastică; la momentul examinării prezenta hemipareză spastică stângă în rezoluție; leziunile au putut fi produse în cadrul unui accident rutier și pot data din 23.03.2010; leziunile au necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și au fost de natură să îi pună viața în primejdie; pentru aprecieri asupra eventualelor sechele invalidante partea civilă trebuie să se adreseze Institutului Național de Expertiză Medicală și recuperarea Capacității de Muncă București; leziunile prezentate se încadrau în gradul de handicap accentuat pentru 12 luni.
Instanța a solicitat I.M.L. Iași să răspundă la toate obiectivele expertizei, astfel cum fuseseră formulate. La data de 7.03.2014 a fost depus la dosar raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 4933/28.02.2014, cu următoarele concluzii: R. R. M. a suferit un traumatism lombar și cranio-cerebral obiectivat prin excoriații, plagă epicraniană parietală dreapta, leziuni axonale difuze cu comă grad I-II și tetrapareză spastică, leziuni care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, cel mai probabil prin lovire urmată de căderea victimei pieton, și au necesitat 120-130 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, din momentul producerii acestora, timp în car sunt incluse perioadele de spitalizare și recuperare funcțională; între traumatismul cranio-cerebral și leziunile axonale difuze cu stare de comă și tetrapareză spastică există o legătură directă de cauzalitate; la data raportului leziunile traumatice s-au vindecat fără sechele de natură infirmizantă; la examinarea psihiatrică actuală s-a stabilit diagnosticul de tulburare emoțională de tip anxios pe fond de psihotraumă, aprecierea unei eventuale legături de cauzalitate cu traumatismul trebuind să facă obiectul unei expertize medico-legale psihiatrice.
Astfel cum s-a reținut și în cadrul concluziilor raportului de expertiză criminalistică din 22.11.2011, accidentul ar fi putu fi evitat și de R. R. M. în condițiile în care persoanele care ar fi avut obligația să îl supravegheze, dată fiind vârsta sa de 5 ani, prin urmare instanța va reține că inculpatul U. V. nu a avut culpa exclusivă în comiterea accidentului. Instanța notează că, în judecarea laturii civile a cauzei în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru vătămare corporală din culpă, având de stabilit obligația de despăgubire care incumbă asigurătorului de răspundere civilă auto, instanța nu are a stabili cine, în afara inculpatului, a avut culpa concurentă care a dus la traversarea, de către minorul de 5 ani, a drumului prin fața microbuzului, neînsoțit și fără să se asigure, ci doar proporția culpei inculpatului.
În acest sens, instanța va avea în vedere următoarele împrejurări: inculpatul circula cu un autoturism cu inspecția tehnică periodică expirată, care necesita remedierea unor vicii ale sistemului de frânare, s-a angajat în depășirea microbuzului staționat pe partea dreaptă a drumului, care în mod vizibil era destinat transportului copiilor, fără a prevedea posibilitatea traversării drumului de către un minor prin fața microbuzului, și circula cu viteza de 58 de km pe oră, în condițiile în care, astfel cum rezultă din raportul de expertiză criminalistică, viteza maximă pe sectorul de drum respectiv era de 30 de km pe oră, și ar fi putut evita producerea accidentului dacă ar fi circulat cu cel mult 42 de km pe oră. În aceste condiții, instanța va stabili culpa inculpatului în producerea accidentului la 80%, urmând a stabili în continuare cuantumul sumelor cuvenite drept despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate prin fapta ilicită, obligând apoi asigurătorul să achite 80% din valoarea acestora.
Astfel cum rezultă în mod vădit din actele medicale și din declarațiile persoanelor audiate în cauză, minorul R. M. R. a suferit leziuni traumatice intense cu urmări grave atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, unele dintre acestea producându-și efectele și la data judecății, având în acest sens în vedere în principal tulburarea emoțională de tip anxios pe fond de psihotraumă reținută în concluziile celui mai recent raport de expertiză medico-legală, care sprijină declarațiile părinților și ale martorilor în sensul că minorul este un copil schimbat din punct de vedere psihic și emoțional.
Instanța consideră că deficitul funcțional de care suferă minorul, cauzat de atrofia cerebrală, care a determinat încadrarea sa în gradul de handicap accentuat, a fost probat de partea civilă, trebuind avut în vedere atât efortul suplimentar pe care minorul trebuie să îl depună în prezent pentru dezvoltarea sa normală fizică și intelectuală, cât și perioada de recuperare medicală și funcțională îndelungată, starea de comă de grad I-II și tetrapareza spastică cu care a trebuit să lupte pentru a-și recăpăta capacitățile funcționale ale organismului, într-o perioadă vitală pentru buna evoluție a creșterii unui copil, toate consecințele inerente ale stării sale fizice ulterioare accidentului, cu pierderea cvasitotală temporară a capacității de a duce o viață normală, urmată de o perioadă îndelungată în care calitatea vieții a fost mult redusă, cu consecințe evidente în plan social și emoțional, la o vârstă la care copiii se dedică jocului și învață să construiască relații de prietenie și încredere.
Instanța apreciază că minorul a fost prejudiciat și prin suferințele de ordin fizic pe care a fost silit să le îndure atât în cursul spitalizării, cât și pe parcursul dificilei recuperări funcționale, dureri care trebuie luate în considerare și prin prisma vârstei sale fragede și a insuficientei dezvoltări afective și intelectuale, de natură a le potența intensitatea cu care erau percepute de minor.
În ceea ce privește prejudiciul estetic, instanța va ține cont de vârsta minorului și de importanța deosebită a unei normalități fizice în dezvoltarea de către un copil a unor relații normale cu alți copii, în evitarea marginalizării și a batjocurii, astfel încât apreciază ca fiind pe deplin justificată suma solicitată pentru prejudiciul ținând de motricitatea scăzută, spasmele membrelor, rigiditatea mișcărilor gâtului și umerilor, ticurile faciale.
În privința prejudiciului de agrement, instanța va ține seama doar de împrejurările care i-au afectat minorului posibilitatea de a desfășura cu aceeași ușurință și încredere activitățile ludice,sportive și intelectuale specifice vârstei până la data judecății, cu efectele inerente asupra dinamicii vieții sale sociale. În acest sens instanța reține că, deși din declarațiile celor audiați în cauză rezultă că acesta are prieteni și se joacă, această împrejurare nu este de natură să înlăture dificultățile de relaționare ale unui copil cu probleme în mișcări, comportament și instabil emoțional, față de niște copii de aceeași vârstă în ochii cărora orice greșeală sau defect are drept cauză evidentă accidentul de care a suferit.
Instanța apreciază ca fiind nejustificate sumele solicitate pentru repararea prejudiciului de stabilire și a prejudiciului rezultând din necesitatea asistenței de către o terță persoană, ținând cont de vârsta copilului și de capacitatea dovedită de acesta în depășirea multora din urmările grave ale accidentului, din actele medicale rezultând că vindecarea a avut loc fără sechele de natură infirmizantă, fiind vorba, în esență, de cuantificarea unui prejudiciu incert atât ca producere, cât mai ales sub raportul conținutului.
Instanța își însușește într-o mică măsură aprecierile apărătorului părților civile raportate la prejudiciul de incidență profesională, apreciind că, dată fiind natura și localizarea leziunilor, urmările grave ale acestora și durata recuperării, minorul va fi descurajat în a-și alege o carieră sau o ocupație care să implice efort fizic intens ori susținut sau finețe și exactitate motrică.
În concluzie, sub aspectul daunelor morale cuvenite minorului R. M. R. instanța va admite doar în parte pretențiile civile formulate, pe alocuri în mod vădit exagerat, și va reține ca fiind corespunzătoare pentru repararea prejudiciilor de ordin nepatrimonial următoarele sume: 100 000 de lei pentru prejudiciul funcțional, 80 000 de lei pretium doloris, 10 000 de lei pentru prejudiciul estetic, 20 000 de lei pentru prejudiciul de agrement și 10 000 de lei pentru prejudiciul de incidență profesională, în total 220 000 de lei, urmând a obliga asigurătorul să achite drept daune morale pentru minorul R. M. R. 176 000 de lei.
Cât privește daunele morale solicitate pentru părinții victimei, instanța va avea în vedere suferința intensă și de durată a acestora cauzată mai întâi de șocul accidentului, de starea de inconștiență și de incertitudinea supraviețuirii copilului, urmată apoi de lovitura reprezentată de starea acestuia în momentul în care a ieșit din comă, suferința cauzată de însăși suferința propriului copil, obligat să ducă o luptă inegală cu propriul organism pentru a-și recăpăta șansele la o viață normală, efectele de ordin emoțional pe care le-a avut efortul prelungit al familiei pentru a-l ajuta pe M. R. să depășească urmările accidentului, stresul intens la care au fost supuși părinții copilului în contextul stării funcționale grave a minorului, al perspectivelor sumbre sintetizate de gradul de handicap accentuat în care a fost încadrat copilul, al incertitudinii cu privire la recuperarea sa și al modificărilor vizibile de ordin emoțional pe care le-a produs accidentul asupra minorului, agravarea situației și a perspectivelor întregii familii, pentru aceste prejudicii instanța apreciind ca justificată suma de 40 000 de lei pentru fiecare părinte, din care asigurătorul va fi obligat să achite, cu titlul de daune morale, câte 32 000 de lei.
În ceea ce privește daunele materiale, instanța constată că doar o mică parte din suma solicitată de părțile civile, de 12 000 de lei, a fost efectiv probată, reținând că, în cazul acestei categorii de daune, aprecierea și calculele instanței trebuie să se întemeieze mai strict pe actele dosarului și pe sumele ce rezultă din acestea.
Instanța va ține cont de chitanțele depuse la dosar anterior disjungerii, ale căror copii se găsesc la filele 59 – 67 din dosarul cuprinzând copiile actelor anterioare disjungerii laturii civile, apreciind că acestea atestă cheltuieli având legătură cu urmările accidentului sau cu perioadele de spitalizare a minorului, va ține cont de chitanța de la fila 99 din dosarul instanței – 20 de lei, ulterior disjungerii, iar dintre numeroasele bonuri fiscale atestând cumpărături, doar de cele efectuate la magazine din apropierea Spitalului Sf. M. din mun. Iași, la magazinele Lidl și Express V. L. ( însumând 134,71, respectiv 76,20 lei).
Instanța consideră că nu se poate stabili o legătură clară între fapta ilicită și cheltuielile efectuate potrivit celorlalte bonuri depuse la dosarul cauzei, atestând cumpărături care pot avea sau nu legătură cu tratamentul medical și cu spitalizările minorului în relație directă cu accidentul, aceeași fiind și situația bonurilor care atestă cumpărarea unor produse farmaceutice care pot fi destinate tratării unor afecțiuni obișnuite la vârsta copilăriei.
În ceea ce privește bonurile de călătorie, instanța va ține sama de declarația martorilor în sensul că o călătorie cu microbuzul la Iași, dus-întors, din localitatea în care locuiesc părțile civile costa 22 de lei, astfel încât nu va ține seama decât de tichetele de călătorie cu valori de 9, 10 și 11 lei (tichete însumând 1439 de lei), ținând cont și de dificultățile practice evidente ale obținerii de la operatorii de transport în comun intrajudețean a unor dovezi din care să rezulte clar data și ora deplasării și numele persoanei care s-a deplasat.
Prin urmare, instanța va stabili cuantumul daunelor materiale dovedite în dosar la suma de 2236,84 de lei, obligând asigurătorul să achite 80% din această sumă, în părți egale, fiecăruia dintre părinții victimei.
În temeiul dispozițiilor art. 19 și 397 Cod procedură penală, raportate la dispozițiile art. 998-999 din Codul civil anterior, art. 48 alin. 2, art. 481 alin. 2, 50 alin. 1 și art. 54 alin. 2 din Legea 136/1995 și la prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța va obliga pe asigurătorul S.C. E. R. Asigurare R. S.A. să achite, cu titlul de despăgubiri civile, suma de 658,40 lei Serviciului de Ambulanță Județean Iași, suma de 9497,45 lei Spitalului C. de Urgență pentru Copii Sf. M. Iași și suma de 353,52 lei Spitalului C. de Urgență P.. Dr. N. O. Iași.
În temeiul dispozițiilor art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, instanța îl va obliga pe inculpatul U. V. să achite statului, cu titlul de cheltuieli judiciare aferente judecări laturii civile, suma de 1500 de lei.”
Împotriva hotărârii primei instanțe, în termen legal, au declarat apel asigurătorul . –R. SA și părțile civile R. R. M. prin reprezentanții legali și R. S. și R. L..
Părțile civile solicită admiterea apelurilor formulate și majorarea daunelor morale și materiale acordate, arătând că instanța de fond a acordat daune materiale în măsura în care au fost dovedite cu acte, deși unele dintre ele pot fi dovedite cu martori și prin prezumție judecătorească iar asigurătorul solicită diminuarea cuantumului daunelor morale și materiale acordate, apreciind că acestea sunt exagerat de mari, sunt nedovedite și duc la o îmbogățire fără just temei.
Asigurătorul critică și proporția culpei inculpatului în producerea accidentului pe care o consideră prea mare și reducerea daunelor în raport de noul procent ce urmează a fi stabilit.
C., examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, constată că apelurile declarate de asigurător și de părțile civile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 19 Cod procedură penală „acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale”.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că în urma faptei penale comise de inculpat minorul R. M. R. a suferit leziuni traumatice intense cu urmări grave atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, unele dintre acestea producându-și efectele și la data judecății, cel mai recent raport de expertiză medico-legală arătând că este un copil schimbat din punct de vedere psihic și emoțional.
Prima critică a asigurătorului vizează gradul de culpă procesuală stabilit de instanța de fond pe care îl consideră prea mare raportat la situația în care s-a comis fapta, vinovat de acest accident nefiind în totalitate inculpatul ci și persoanele care aveau obligația să supravegheze minorul.
Verificând toate împrejurările comiterii accidentului, C. consideră că instanța de fond a stabilit corect culpa inculpatului în producerea acestuia.
Probele administrate în cauză au dovedit că inculpatul circula cu un autoturism cu inspecția tehnică expirată, care necesita remedierea unor vicii ale sistemului de frânare, s-a angajat în depășirea microbuzului staționat pe partea dreaptă a drumului, care în mod vizibil era destinat transportului copiilor, fără a prevedea posibilitatea traversării drumului de către un minor prin fața microbuzului și circula cu o viteză de 58 km pe oră, în condițiile în care, astfel cum rezultă din raportul de expertiză criminalistică, viteza maximă pe sectorul de drum respectiv era de 30 km pe oră și ar fi putut evita producerea accidentului dacă ar fi circulat cu cel mult 42 km pe oră.
Nici criticile asigurătorului și a părților civile ce privesc cuantumul sumelor acordate cu titlu de daune morale și materiale părților civile nu sunt fondate.
Instanța de fond a efectuat o analiză laborioasă și pertinentă a mijloacelor de probă administrate și a stabilit în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului U. V., în considerentele hotărârii fiind expuse detaliat argumentele ce au condus la stabilirea întinderii prejudiciilor materiale și morale cauzate și a modalității de stabilire a cuantumului despăgubirilor civile acordate fiecăreia dintre părțile civile..
Cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligat asigurătorul în favoarea părților civile R. S. și R. L. a fost corect stabilit avându-se în vedere înscrisurile prezentate și proba testimonială.
Antrenarea răspunderii civile nu poate fi realizată decât în condițiile dovedirii existenței unui prejudiciu cert, nereparat, prejudiciu produs prin fapta ilicită a persoanei trimise în judecată.
Simpla afirmare a unor pretenții neputând atrage consecințe patrimoniale favorabile părții care le-a pretins, fără a fi dovedite.
În privința daunelor morale solicitate de părțile civile prima instanță a reținut că părțile civile au suferit un prejudiciu de natură psihică ce poate fi acoperit printr-o sumă de bani, cu titlu de daune morale, ce trebuie să aibă efectul compensării, astfel încât să nu constituie nici amenzi excesive pentru autorul daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimă, motiv pentru care prima instanță a apreciat că sumele de câte 32 00 lei pentru părțile civile R. S. și R. L. și suma de 176 000 lei, cu titlu de daune morale sunt îndestulătoare, raportat la prejudiciul de natură psihică produs prin accidentul rutier.
Din probele administrate în cauză rezultă că părțile civile au suferit un prejudiciu moral și sunt îndreptățite a fi desdăunate pentru prejudiciul cauzat, însă nu la nivelul cuantumului daunelor morale pretinse de acestea ci într-o proporție mai redusă și nici conform solicitărilor asigurătorului, suma stabilită de instanța de fond fiind suficientă pentru despăgubirea justă și echitabilă a părților civile.
Este de necontestat faptul că leziunile produse părții civile R. M. R. prin producerea accidentului au cauzat suferințe fizice și psihice profunde acestuia și suferințe psihice părinților acestuia.
Sunt evidente consecințele negative suferite de părțile civile în plan psihic, dat fiind legătura sentimentală dintre părinți și copii, traumele psihice suferite, sechelele posttraumatice afectând negativ viața socială și de familie, comparativ cu situația anterioară.
Cuantumul stabilit este unul echitabil, cu luarea în considerare a gradului de afectare negativă a familiei părților civile, dar și a procentului de culpă reținut în sarcina inculpatului, sumele acordate având efect compensatoriu și asigurând o justă reparare, cel puțin din punct de vedere material al prejudiciului moral produs, astfel că o reapreciere a întinderii daunelor acordate nu se mai justifică, criticile invocate de părțile civile în sensul majorării lor și de asigurător în sensul reducerii lor fiind neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse, constatând ca nefondate criticile expuse de părțile civile și asigurător, în baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate apelurile declarate împotriva sentinței penale nr. 1677 NCPP din 17 iunie 2014 a Judecătoriei Iași, pe care o va menține.
Va obligă părțile civile și asigurătorul să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile R. R. M., R. S. și R. L. și de asigurătorul . –R. SA împotriva sentinței penale nr. 1677 NCPP din 17 iunie 2014 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Obligă părțile civile și asigurătorul să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2015.
Președinte,Judecător,
D. D. G. S.
Grefier,
G. A.
Red. S.G.
Tehnored. A.G.
10 ex. la 11.02.2015
Judecătoria Iași: judecător M. M. A.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 272/2015. Curtea de... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 287/2015.... → |
|---|
