Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 103/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 103/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 103/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE Nr. 103/2015

Ședința publică de la 17 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. P.

Judecător M. C.

Grefier C. B.

Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași și de A.- Direcția G. A Finanțelor P. Iași împotriva sentințe4i penale nr. 1611 din 10.06.2014, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, inculpat fiind Ș. D. - I. – L..

La apelul nominal lipsesc părțile. .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror L. D..

Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 17.02.2015, când .

INSTANȚA

Judecătoria Iași, prin sentința penală nr. 1611 din 10.06.2014, pronunțată în dosarul nr._, a dispus următoarele:

„Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice.

În temeiul art. 6 din Legea nr.241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, raportat la art.41, alin.2 C.pen.din 1969, cu aplicarea art.5 C.pen., art.396, alin.10 C.pr.pen., condamnă inculpatul Ș. D. I. L., fiul lui L. și V., născut la data de 09.06.1945 în municipiul A., județul A., domiciliat în municipiul Iași, ..8, județul Iași, CNP_, cetățean român, căsătorit, studii superioare, ocupația actuală pensionar, fără antecedente penale, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.

În baza dispozițiilor art.63, ind.1 C.pen. din 1969, atrage atenția inculpatului că în cazul sustragerii cu rea-credință de la plata amenzii, aceasta se poate înlocui cu pedeapsa închisorii.

În temeiul dispozițiilor art.397 din C.pr.pen., raportat la art.998-999 C.civ. anterior, admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă, Ministerul Economiei și Finanțelor-Agenția Națională de Administrare Fiscală și obligă inculpatul să achite părții civile suma totală de 16.395 lei, compusă din suma de_ lei, debit principal și suma de 940 lei, reprezentând accesorii, sumă totală la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la achitarea integrală.

În temeiul dispozițiilor art. 11 din Legea nr.241/2005, raportat la art.163 C.pr.pen., dispune instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei de_ lei.

Constată că societatea .” S.R.L. a fost radiată la data de 25.10.2012. Ia act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În temeiul art.272 C.pr.pen., onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Iași (delegație nr._/23.08.2013) și va rămâne în sarcina statului.

În baza dispozițiilor art. 274, alin.1 din C.pr.pen., obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în ambele etape ale procesului penal, în cuantum de 800 de lei.”

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

„P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, din data de 17.05.2013, dat în dosarul nr. 1119/P/2012 al acestei instituții, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ș. D.-I. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41, alin.2 C.pen..

În actul de sesizare s-a reținut că în perioada iunie-decembrie 2008 învinuitul, în calitate de administrator al S.C. „E Il Q.” S.R.L., a reținut și nu a virat la bugetul de impozitele și contribuțiile cu stopaj la sursă, fiind prejudiciat bugetul statului cu suma de _ lei. Din această sumă, 7661 lei reprezintă impozitul pe venituri din salarii, suma de 6334 lei, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați, suma de 339 lei reprezintă contribuția personalului la fondul de șomaj, iar suma de 3760 lei contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați.

În rechizitoriu s-a mai arătat că prejudiciul total datorat bugetului de stat a fost recuperat parțial, rămânând de achitat suma de_ lei.

S-a mai arătat că în anul 2008 societatea a înregistrat venituri totale în cuantum de_ lei, din care_ lei venituri din vânzări de produse finite,_ lei, reprezintă venituri din prestări servicii,_ lei venituri din chirii,_ lei reprezintă venituri din vânzări mărfuri, iar_ lei venituri din alte activități diverse. De asemenea, s-a arătat că administratorul societății avea cunoștință de obligațiile fiscale neachitate, responsabilitatea virării acestor sume de bani către bugetul de stat revenindu-i acestuia.

Situația de fapt descrisă în actul de sesizare a instanței a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, fișa sintetică totală privind debitele aparținând S.C.”E Il Q.” S.R.L., declarațiile 100 și 102, statele de plată, verificări la ORC, bilanțurile contabile, balanțele lunare de verificare, extrase de cont, declarațiile martorilor S. E., M. Florența, V. I., declarațiile învinuitului.

Urmărirea penală împotriva învinuitului sub aspectul săvârșirii infracțiunii mai sus menționate a fost începută prin rezoluția din data de 26.02.2013, a organelor de cercetare penală (f.7), fiind confirmată prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, de la aceeași dată (f.6).

Dreptul la apărare al învinuitului a fost respectat prin aducerea la cunoștință a conținutului art. 6 și art. 70 alin. 2 C.pr.pen în etapa urmăririi penale.

La termenul de judecată din data de 05.12.2013, inculpatul a solicitat aplicarea prevederilor art. 320, ind.1 din C.pr.pen., cerere ce i-a fost încuviințată de către instanță.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:

Societatea.”E Il Q.” S.R.L., a fost înființată la data de 04.12.1996, administrator fiind inculpatul Ș. D.-I. L., care a deținut această funcție pe toată durata de funcționare a societății, și anume până la 25.10.2012, când a fost radiată ca urmare a închiderii procedurii falimentului.

În perioada iunie–decembrie 2008, societatea administrată de inculpați a avut în medie 7-8 angajați, pentru fiecare dintre aceștia fiind reținute pe statul de plată și declarate la organele fiscale, dar fără a fi virate către bugetul de stat, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, fiind prejudiciat bugetul statului cu suma de _ lei.

Din această sumă, 7661 lei reprezintă impozitul pe venituri din salarii, suma de 6334 lei, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați, suma de 339 lei reprezintă contribuția personalului la fondul de șomaj, iar suma de 3760 lei contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați.

Instanța reține că aceste sume de bani reținute nu au fost virate către bugetul de stat în termen de 30 de zile de la scadență, deși societatea a avut disponibil bănesc, astfel după cum rezultă din bilanțul prescurtat din data de 31.12.2008, contul de profit și pierdere din 31.12.2008, situația activelor imobilizate, situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30.06.2009, extrasele de cont eliberate de instituțiile bancare unde societatea a avut conturi deschise.

Astfel, în anul 2008 societatea a înregistrat venituri totale în cuantum de_ lei, din care_ lei venituri din vânzări de produse finite,_ lei, reprezintă venituri din prestări servicii,_ lei venituri din chirii,_ lei reprezintă venituri din vânzări mărfuri, iar_ lei venituri din alte activități diverse.

Situația de fapt descrisă mai sus rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu declarația inculpatului, dată în fața instanței, în care a arătat că recunoaște fapta e care este acuzat.

Instanța are în vedere, în acest sens, procesul-verbal de sesizare din oficiu, fișa sintetică totală privind debitele aparținând S.C.”E Il Q.” S.R.L., declarațiile 100 și 102, statele de plată, verificări la ORC, bilanțurile contabile, balanțele lunare de verificare, extrase de cont, declarațiile martorilor.

De asemenea, instanța are în vedere declarația martorei S. E., contabil al societății, care a arătat că în perioada iunie-decembrie 2008 societatea a avut încasări, lucru evidențiat și în balanțele lunare întocmite pe baza unor documente justificative reale (bonuri de casă, zetul la terminarea zilei de muncă, facturi, etc.). Martora a mai susținut că inculpatul, în calitate de administrator al societății, avea cunoștință de obligațiile fiscale neachitate, responsabilitatea virării acestor sume de bani către bugetul de stat revenindu-i acestuia.

Din declarațiile martorilor M. Florența și V. I., angajați ai societății în baza unor contracte individuale de muncă, a rezultat că angajații primeau lunar salaraiul, fără să existe întârzieri la plata acestuia.

În drept, fapta inculpatului Ș. D.-I. L. care, în perioada iunie 2008-decembrie 2008, în calitate de administrator al societății S.C. „E Il Q.” S.R.L. Iași, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, a reținut și nu a virat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă datorate bugetului de stat, în termen de 30 de zile de la scadență, în sumă totală de_ lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41, alin.2 C.pen.din 1969 și art.5 C.pen.

Instanța reține că de la data comiterii faptei până la data judecării au intervenit mai multe acte normative care, deși au incriminat, în continuare fapta, au stabilit pedepse cu limite diferite sau chiar pedepse diferite, ridicându-se problema aplicării legii penale mai favorabile.

Astfel, instanța reține că Legea nr.241/2005, sub imperiul căreia a fost săvârșită fapta, și care prevedea pentru această infracțiune pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani sau amendă, a fost modificată prin Legea nr.50/14.03.2013, care a stabilit doar pedeapsa închisorii de la 1 la 6 ani.

De asemenea, din perspectiva formei continuate de săvârșire a faptei, instanța reține că, strict sub aspectul sporului ce ar putea fi aplicat pentru săvârșirea infracțiunii în formă continuată, codul penal intrat în vigoare la 01.02.2014 cuprinde dispoziții mai favorabile, deoarece prevede un spor de până la 3 ani închisoare, spre deosebire de codul penal din 1969 care prevedea un spor de până la cinci ani închisoare.

Însă, raportat la modalitatea concretă a săvârșirii faptei, la atitudinea sinceră, de recunoaștere a acesteia, la stăruința depusă de inculpat pentru repararea prejudiciului, instanța urmează a dispune condamnarea acestuia la pedeapsa amenzii penale, apreciind că o sancțiune pecuniară este suficientă pentru corijarea inculpatului.

Având în vedere limitele pedepsei amenzii indicate în dispozițiile art.63, alin.3 C.pen.din 1969, între 500 și 30.000 lei, reduse cu o pătrime ca urmare a aplicării prevederilor art.396, alin.10 C.pr.pen., comparativ cu dispozițiile art.61, alin.2, raportat la art.61, alin.4, lit.c C.pen.actual, care stabilește o pedeapsă între 180 și 300 de zile-amendă, înmulțită cu suma minimă corespunzătoare unei zile-amendă, de 10 lei, rezultând o limită minimă a amnezii de 1800 lei, redusă cu o pătrime, ceea ce înseamnă că legea penală mai favorabilă în cazul pedepsei amenzii este codul anterior, astfel încât instanța va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice, solicitată de reprezentantul Ministerului Public la termenul de judecată din 27.02.2014.

În ceea privește latura subiectivă a infracțiunii, instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, în accepțiunea art.19, pct.1, lit.b din C.pen. întrucât acesta a avut reprezentarea rezultatului socialmente periculos al faptei sale, și anume prejudicierea bugetului statului prin reținerea și nevirarea impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, acceptând producerea acestui prejudiciu.

Faptul că societatea s-a confruntat cu dificultăți financiare poate fi reținut, eventual, ca o circumstanță de individualizare a sancțiunii penale aplicabile, însă nu poate duce la înlăturarea caracterului penal al faptei, prin înlăturarea vinovăției, ca element constitutiv al infracțiunii.

Conform documentelor existente la dosar, societatea a înregistrat un rulaj atât în contul bancar, cât și prin casă, fiind vorba de sume de bani, care ar fi putut acoperi, cel puțin parțial, debitul față de bugetul de stat, obligația de plată a impozitelor sau contribuțiilor cu reținere la sursă fiind prioritară altor obligații ale societății.

Instanța, apreciază ca suficient si complet materialul probator administrat în prezenta cauza.

Reținând ca îndeplinite condițiile de antrenare a răspunderii penale a inculpaților, instanța urmează a da eficiență dispozițiilor legale privitoare la aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare. În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a sancțiunii se va ține seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Ținând seama de criteriile de individualizare anterior menționate, de circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, care a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei, a achitat o parte din prejudiciul cauzat bugetului de stat, care au avut o conduită procesuală corectă, va dispune condamnarea acestuia la câte o pedeapsa amenzii penale în cuantum de 4000 lei, prin reținerea efectului art.396, alin.10 din C.pr.pen., de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu o pătrime.

Va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.63, ind.1 din C.pen., în sensul înlocuirii amenzii cu închisoarea în cazul în care se sustrag cu rea-credință de la executarea amenzii.

În privința laturii civile, instanța reține că partea civilă, Ministerul Finanțelor-Agenția Națională de Administrare Fiscală –Direcția G. a Finanțelor P. Iași s-a constituit parte civilă cu suma de_ lei, reprezentând prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii, din care suma de_ lei debit principal și suma de 940 de lei accesorii.

Instanța constată că pe parcursul judecății inculpatul a achitat suma de 2300 lei, conform chitanțelor aflate la filele 14, respectiv 35 din dosar, astfel încât, apreciind ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța, în temeiul art. 346 din C.pr.pen., raportat la art.1357 din C.civ., va admite în parte acțiunea civilă și va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei totale de 16.395 lei, compusă din suma de_ lei, debit principal și suma de 940 lei, reprezentând accesorii, sumă totală la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la achitarea integrală.

În temeiul dispozițiilor art. 11 din Legea nr.241/2005, raportat la art.163 C.pr.pen., va dispune instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei de_ lei.

Va constata că societatea .” S.R.L. a fost radiată la data de 25.10.2012.

Va lua act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

Referitor la cheltuielile judiciare efectuate în prezenta cauză, având în vedere soluția de condamnare a inculpatului și observând dispozițiile art. 274, alin. 1 C.proc.pen, instanța urmează a dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 800 lei.”

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, în termen legal prevăzut de art. 410 Cod procedură penală, P. de pe lângă Judecătoria Iași și de A.- Direcția G. A Finanțelor P. Iași criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

P. încheierea de îndreptare eroare materială din data de 21.10.2014 s-a dispus:

„În temeiul art.278, alin.1 din C.pr.pen., îndreaptă eroarea materială strecurată în minuta sentinței penale nr.1611 NCPP/10.06.2014, pronunțată în dosarul nr._, în sensul că:

- la alineatul al 4-lea, în loc de „…obligă inculpatul să achite părții civile suma totală de 16.415 lei, compusă din suma de_ lei, debit principal și suma de 940 lei, reprezentând accesorii…” se trece „…obligă inculpatul să achite părții civile suma totală de 16.395 lei, compusă din suma de_ lei, debit principal și suma de 940 lei, reprezentând accesorii…”

- la alineatul al 5-lea, în loc de „ În temeiul dispozițiilor art. 11 din Legea nr.241/2005, raportat la art.163 C.pr.pen., dispune instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei de_ lei” se trece „În temeiul dispozițiilor art. 11 din Legea nr.241/2005, raportat la art.163 C.pr.pen., dispune instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei de _ lei” reținându-se: „Verificând minuta sentinței penale nr. 1611 NCPP/10.06.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași și actele dosarului, constată că s-a strecurat o eroare materială, în sensul că:

- la alineatul al 4-lea, s-a menționat „…obligă inculpatul să achite părții civile suma totală de 16.415 lei, compusă din suma de_ lei, debit principal și suma de 940 lei, reprezentând accesorii…” în loc de „…obligă inculpatul să achite părții civile suma totală de 16.395 lei, compusă din suma de_ lei, debit principal și suma de 940 lei, reprezentând accesorii…”

- la alineatul al 5-lea, s-a menționat „În temeiul dispozițiilor art. 11 din Legea nr.241/2005, raportat la art.163 C.pr.pen., dispune instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei de_ lei” în loc de „În temeiul dispozițiilor art. 11 din Legea nr.241/2005, raportat la art.163 C.pr.pen., dispune instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei de_ lei”, motiv pentru care, în temeiul art. 278 alin.1 din C.pr.pen, va dispune îndreptarea erorii materiale.”

În motivarea apelului, procurorul arată că pedeapsa aplicată inculpatului Ș. D.-I. L. este netemeinică, întrucât se impunea condamnarea la pedeapsa închisorii, într-o modalitate de executare neprivativă de libertate.

Arată procurorul că în mod greșit instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea părții civile de luare a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor părții responsabile civilmente .” S.R.L.

Procurorul solicită ca, ținând cont de condamnarea anterioară a inculpatului Ș. D.-I. L., pentru același gen de fapte, prin sentința penală nr. 778/02.03.2011 a Judecătoriei Iași, definitivă la 15.03.2011, să se constate că faptele din prezenta cauză au fost comise în baza aceleiași rezoluții infracționale și să se judece în mod unitar infracțiunea în întregul ei, fiind greșită constatarea de către instanța de fond a intervenirii reabilitării de drept pentru condamnarea anterioară.

În motivarea apelului, partea civilă A.N.A.F. arată că în mod greșit instanța de fond l-a obligat pe inculpatul Ș. D.-I. L. doar la plata sumei de 16.393 lei întrucât au solicitat suma de_ lei și s-a reținut greșit că în timpul desfășurării procesului penal, inculpatul a achitat o parte din prejudiciul în cuantum de 2.300 lei, întrucât, acești bani au fost plătiți de inculpat pentru stingerea unor debite mai vechi.

Se arată că măsurile asiguratorii trebuiau luate asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența valorii reale a prejudiciului solicitat în cuantum de_ lei.

Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor de apel invocate în cauză, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, instanța apreciază ca nefondate apelurile urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente:

În mod corect, și în concordanță cu materialul probator administrat în cursul urmăririi penale instanța de fond a reținut că inculpatul Ș. D.-I. L. a comis o infracțiune prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, raportat la art.41, alin.2 C.pen. din 1969, cu aplicarea art.5 C.pen și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.

Din declarațiile martorilor M. Florența și V. I., angajați ai societății în baza unor contracte individuale de muncă, a rezultat că angajații primeau lunar salariul, fără să existe întârzieri la plata acestuia.

Coroborând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, instanța de fond a ajuns la concluzia justă că fapta există, a fost comisă de inculpatul Ș. D.-I. L. și s-a reținut în mod temeinic și legal vinovăția acestuia.

Individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului Ș. D.-I. L. s-a făcut în mod temeinic de instanța de fond, care a ținut cont atât de criteriile generale, prev. de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social al faptei comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptei, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut și regretă săvârșirea faptei, a achitat o parte din prejudiciul cauzat bugetului de stat și a avut o atitudine procesuală corectă.

Instanța de fond a identificat corect legea penală mai favorabilă inculpatului Ș. D.-I. L. și a aplicat-o în mod legal stabilind o pedeapsă cu amendă penală în sarcina inculpatului, reținând în mod corect intervenirea reabilitării de drept a inculpatului pentru faptele anterioare, ținând cont la calcularea pedepsei amenzii penale și de prevederile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind reducerea cu o treime a acesteia.

Latura civilă a fost tem,einic și legal soluționată de instanța de fond care a constatat corect că inculpatul Ș. D.-I. L. a achitat în cursul judecății asuma de 2.300 lei, făcând dovada prin chitanțele depuse la dosar și aflate la filele 14 și 35 dosar.

Pornind de la această situația, instanța de fond în mod just a admis în parte acțiunea civilă a părții civile A.- Direcția G. A Finanțelor P. Iași și a dispus obligarea inculpatului să achite părții civile suma totală de 16.395 lei, compusă din suma de_ lei, debit principal și suma de 940 lei, reprezentând accesorii, sumă totală la care a adăugat dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală.

De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 163 Cod procedură penală, s-a dispus în mod corect instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei acordate de_ lei.

Nu se puteau lua măsuri asiguratorii asupra bunurilor societății S.C.”E Il Q.” S.R.L. din moment ce aceasta a fost radiată la data de 21.10.2012.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. „b” C. proc. pen. se vor respinge ca nefondate apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și de A.- Direcția G. A Finanțelor P. Iași împotriva sentinței penale nr. 1611 din 10.06.2014, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, pe care o va menține.

Conform art. 72 Cod penal raportat la art. 424 alin. 3 Cod procedură penală, se va deduce din pedeapsa rezultantă de executat durata arestării preventive de la 26.09.2014 la zi ( 16.12.2014 ).

Conform art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și de A.- Direcția G. A Finanțelor P. Iași împotriva sentinței penale nr. 1611 din 10.06.2014, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, pe care o menține.

În art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, rămân în sarcina statului.

Definitiva.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2015.

Președinte,Judecător,

A. PrelipceanMihaela C.

Grefier,

C. B.

Red. C.M.

Tehnored. C.B.

2 ex. 27.02.2015

Judecătoria Iași

Judecător I. L. M.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 78/2015. Curtea de... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 103/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 103/2015. Curtea de Apel IAŞI