Delapidarea. Art.295 NCP. Sentința nr. 440/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 440/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 293/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
DECIZIA PENALĂ NR. 293
Ședința publică din data de 03.04.2015
Completul compus din:
Președinte E. S.
Judecător C.-G. T.
Grefier C.-M. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de inculpata L. M. – C. și partea civilă ., împotriva sentinței penale nr.440 din 22.10.2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23.03.2015 (cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. I. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, când,
C. DE A.
Asupra apelurilor de față:
P. sentința penală nr. 440 din 22.10.2014, Judecătoria Bârlad a dispus următoarele:
”În baza art. 386 NCPP, schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei L. M. C., din art. art. 295 alin 1 rap. la art.308 alin 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, în art. 215 indice 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea la art. 41, alin. 2, Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.
În baza art. 386 NCPP, schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei N. M. A., din art. art. 295 alin 1 rap. la art.308 alin 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, în art. 215 indice 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea la art. 41, alin. 2, Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.
În baza art. 215 indice 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea la art. 41, alin. 2, Cod penal din 1969, art.5 al.1 N.C.pen. și art. 396 alin. 10 C.P.P. condamnă pe inculpata L. M. – C., fiica lui C. și E., născută la data de 24.03.1973 în mun. Bârlad, jud. V., domiciliat în mun. Bârlad, .. 4, ., jud. V., CNP-_ la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În temeiul art. 81 cod penal 1969, suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, stabilit în condițiile art. 82 cod penal 1969.
În baza art. 71, alin. 2 cod penal din 1969, aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 cod penal 1969, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 215 indice 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea la art. 41, alin. 2, Cod penal din 1969, art.5 al.1 N.C.pen. și art. 396 alin. 10 C.P.P. condamnă pe inculpata N. M. A., fiica lui A. și Ghenuța, născută la data de 13.07.1988 în mun. Bârlad, jud. V., domiciliat în mun. Bârlad, .. 17, ., ., CNP-_, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În temeiul art. 81 cod penal 1969, suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, stabilit în condițiile art. 82 cod penal 1969.
În baza art. 71, alin. 2 cod penal din 1969, aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 cod penal 1969, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art. 397 alin. 1 și art. 19 NCPP, raportat la art. 1357 Noul Cod Civil, admite acțiunea civila formulată de partea civilă, ..
În baza art. 1357, NCC, obligă inculpatele L. M. – C. și N. M. A., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 7 052,9 lei reprezentând daune materiale.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpata L. M. – C. la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpata N. M. A. la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 274, alin.1, teza finală, onorariul parțial al avocatului H. A., care a asigurat asistența din oficiu a inculpatelor, în cuantum de 100 lei, rămâne în sarcina statului și va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție către Baroul V..”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad nr. 634/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad au fost trimise în judecată, în stare de libertate inculpatele L. M. – C. și N. M. A., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 295 alin. 1 rap. la art. 308 al. 1, 2 cod penal cu aplicarea art. 35 al. 1 cod penal și art. 5 cod penal.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpatele L. M. – C. și N. M. A., în calitate de gestionare la .., au sustras bunuri și sume de bani din gestiunea comună în perioada februarie 2011- ianuarie 2013, cauzând un prejudiciu în cuantum de 12.266,59 lei părții civile ..
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatelor, declarația părții civile . prin reprezentantul legal F. V., declarația martorului T. C., raport de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert S. C., supliment de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert S. C., supliment de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert S. C., proces verbal de efectuare a actelor premergătoare, adresa nr. 478 din 02.01.2014 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă V. și înscrisuri.
P. încheierea de ședință pronunțată în dosarul nr._, la data de 04.07.2014, s-a constatat în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. legalitatea rechizitoriului cu nr. 634/P/2013 emis de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, fiind respectate dispozițiile art. 328 C. proc. pen., a administrării probelor, cu respectarea dispozițiilor art. 114-123 din același cod, precum și actelor de urmărire penală, respectiv: declarațiile inculpatelor, declarația părții civile . prin reprezentantul legal F. V., declarația martorului T. C., raport de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert S. C., supliment de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert S. C., supliment de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert S. C., proces verbal de efectuare a actelor premergătoare, adresa nr. 478 din 02.01.2014 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă V. și înscrisuri..
La termenul din 25.09.2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, L. M. – C. și N. M. A. au declarat că recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea altor probe, conform procedurii prevăzute de art.375 raportat la art 396 alin 10 C.pr.pen.
În acest context, instanța, după ascultarea inculpatelor, reținând aplicabilitatea în cauză a normelor procedurale invocate, date fiind aspectele arătate de inculpate, a încuviințat cererea formulată, prezenta procedură judiciară derulându-se în conformitate cu dispozițiile art. 375, Cod proc.penală ce reglementează judecata în cazul recunoașterii învinuirii.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatelor sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză în faza de urmărire penală din care rezultă existența faptei de delapidare.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut situația de fapt, așa cum a fost prezentată în rechizitoriul parchetului, respectiv faptul că în perioada februarie 2011 – ianuarie 2013, în calitate de gestionare la magazinul aparținând părții civile ., cu ocazia gestionării bunurilor destinate comercializării au sustras și și-au însușit parte din acestea, producând un prejudiciu în sumă de 12.266,59 lei.
În acest context, instanța consideră că probele care susțin vinovăția inculpatelor există și sunt dincolo de orice îndoială rezonabilă.
La termenul din data de 09.10.2014, în aplicarea legii penale mai favorabile, s-a solicitat de către reprezentantul Ministerului Public, schimbarea de încadrare din delapidarea prev. de art. 295 alin 1 rap. la art.308 alin 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, în delapidare prev. de art. 215 indice 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea la art. 41, alin. 2, Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.
Pentru a stabili corect încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, este necesar ca instanța să stabilească mai întâi legea aplicabilă din perspectiva incidenței legii penale mai favorabile, în aplicarea art. 5 Cod Penal.
Conform Codului penal în vigoare, fapta inculpatelor se încadrează în dispozițiile art. 295 alin. 1, rap. la art.308 alin 1,2 Cod penal, respectiv „însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.”. Conform Codului penal 1969, „însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani”.
Analizând succesiunea de legi penale în timp din perspectiva art. 5 din Codul penal în vigoare, care prevede că „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, ținând seama de cele statuate prin Decizia CCR nr. 265 din data de 6 mai 2014 prin care s-a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile și nici o autoritate nu poate ignora înțelesul constituțional astfel stabilit, instanța reține că inculpatelor le sunt mai favorabile prevederile din Codul penal din 1969. Acesta, deși pentru infracțiunea pentru care au fost trimise în judecată inculpatele, sunt prevăzute limite maxime de pedeapsă evident mai reduse conform noului cod, în analiza în concret a legii penale mai favorabile inculpatelor, raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei precum și la circumstanțele inculpatelor, instanța reține că se impune aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, iar scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă, iar sub acest aspect, dispozițiile vechiului cod penal prevedeau condiții mai favorabile atât sub aspectul limitei de pedeapsă cât și în ceea ce privește individualizarea judiciară a acesteia.
Aspectele învederate de către inculpate, prin apărători, în sensul că legea nouă ar fi mai favorabilă raportat la limitele maxime prevăzute de cele două reglementări și de faptul că legea nouă ar permite renunțarea la aplicarea pedepsei în condițiile art. 80, Noul Cod penal, nu sunt susținute. Aceasta întrucât, în primul rând infracțiunea reținută în sarcina inculpatelor nu este susceptibilă de aplicare a instituției menționate, în principal sub aspectul limitei de pedeapsă stabilit de lege la art. 80, alin.2, lit.d, rap. la art. 187, Noul Cod Penal, la aprecierea îndeplinirii criteriilor instanța urmând a avea în vedere limitele de pedeapsă pentru fapta săvârșită în forma consumată, fără a avea în vedere cauzele de reducere sau majorare ale acesteia.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat ca lege penală mai favorabilă, în această cauză, legea veche, prin urmare instanța va retine aceste prevederi legale ca lege mai favorabilă, motiv pentru care va admite cererea de schimbare de încadrare solicitată de către reprezentantul Ministerului Public.
În drept, fapta inculpatelor L. M. – C. și N. M. A. de a sustrage bunuri și sume de bani din gestiunea comună în perioada februarie 2011- ianuarie 2013, cauzând un prejudiciu în cuantum de 12 266,59 lei părții civile .., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, faptă prev. și pred. de art. 215 indice 1 Cod penal din 1969.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 244, Noul Cod Penal, instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de însușirea sau folosirea de către o persoană, în interes propriu, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează. Urmarea imediată a constat în deposedarea proprietarului bunurilor și împosedarea inculpatelor, producându-se un prejudiciu în dauna persoanei vătămate. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatele au acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1), pct.1, lit. a) C. pen., întrucât au prevăzut rezultatul faptei lor și au urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatelor pentru infracțiunea reținută în sarcina lor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsa fixate de art. 215¹, C. pen. din 1969 (limite ce vor fi reduse cu o treime), gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia (profitând de poziția deținută precum și de încrederea acordată din partea persoanei vătămate), de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Sub acest aspect instanța a reținut că inculpatele L. M. – C. și N. M. A. sunt în vârstă de 41 de ani, respectiv 26 ani, nu sunt cunoscute cu antecedente penale.
Instanța a mai reținut că inculpatele au săvârșit fapta de delapidare urmărind obținerea unor beneficii materiale imediate și nemeritate.
Se mai au în vedere prejudiciul într-un cuantum apreciabil, 12 266,59 lei, dar și faptul că inculpatele au achitat o parte din prejudiciu (5 208 lei), precum și atitudinea acestora după săvârșirea faptei, acesta recunoscând săvârșirea faptei.
Instanța a apreciat că nu se impune a se reține în ceea ce le privește pe inculpate aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 Cod penal.
Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de dispozițiile legale se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Inculpatele au adoptat o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, au dat dovada că înțeleg gravitatea faptei săvârșite, însa aceste împrejurări nu vor fi reținute ca și circumstanțe atenuante judiciare ci vor primi cuvenita eficiență juridică la stabilirea cuantumului pedepsei.
Reținând vinovăția inculpatelor în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de delapidare, faptă prev. și pred. de art. 215, indice 1 Cod penal din 1969, instanța urmează să le aplice o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege.
Astfel, în baza art. 215 indice 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea la art. 41 alin 2 Cod penal din 1969 a condamnat pe inculpata L. M. – C., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
De asemenea, în baza art. 215 indice 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea la art. 41 alin 2 Cod penal din 1969 a condamnat pe inculpata N. M. A., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei instanța a avut în vedere faptul că inculpatele și-au asumat responsabilitatea conduitei adoptate, astfel că nu se impune scoaterea acestora din mediul familial și social și plasarea lor în mediu închis, aspecte ce denotă că resocializarea inculpatelor se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate aplicate.
Față de aceste considerente, în baza art. 81 cod penal 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82, cod penal 1969.
Instanța a atras atenția inculpatelor asupra dispozițiilor art. 83 cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Cu privire la pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatelor duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 71, alin. 2 cod penal din 1969, a aplicat inculpatelor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b cod penal din 1969, de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Instanța nu a interzis inculpatelor dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO., reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care C. a apreciat, păstrând linia stabilită prin Hotărârea S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei. Ori, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorala, astfel că se apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege; dreptul de a fi ales sau de a exercita o funcție implicând exercițiul autorității de stat se impune însă a fi interzis, deoarece inculpatele nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că persoanei vătămate .., i-a fost cauzat un prejudiciu de 12 266,59 lei, din care inculpatele au achitat suma de 5 208 lei, rămânând neacoperit un prejudiciu de 7 058 lei.
Persoana vătămată .. a depus cerere de constituire parte civilă, în fața instanței, pentru suma de 7052,9 lei.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu cert și nereparat, existența unei fapte ilicite săvârșite de inculpate, existența vinovăției inculpatelor cu privire la fapta ilicită precum și raportul de cauzalitate între fapta comisă și prejudiciul cauzat, astfel, în temeiul art. 397 alin. 1 și art. 19 NCPP, raportat la art. 1357 Noul Cod civil, a admis acțiunea civila formulată de partea civilă, .. și va obliga inculpatele, în solidar, la plata sumei de 7 058 lei reprezentând daune materiale.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpată la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În termen legal sentința a fost apelată de inculpata L. M. – C., solicitând analizarea dispozițiilor noul Cod penal sub aspectul limitelor de pedeapsa care prevede că pedeapsa pentru fapta reținută în sarcina inculpatei este de la 2 ani la 7 ani închisoare iar făcându-se aplicarea art. 308 Cod penal limitele vor fi reduse cu o treime, pedeapsa fiind cuprinsă între un an și 4 luni și 4 ani și 8 luni închisoare, aspect ce demonstrează că noul Cod penal este mai favorabil inculpatei. Inculpata a mai solicitat ca instanța, în baza art. 80 din noul Cod penal să dispună renunțarea la aplicarea pedepsei, având în vedere că infracțiunea săvârșită de inculpată prezintă o gravitate redusă. De asemenea inculpata a mai solicitat să se aibă în vedere conduita avută pe parcursul desfășurării procesului penal, că a depus eforturi în achitarea prejudiciului, locuiește cu chirie și are în îngrijire un copil minor.
Tot în termen legal sentința a fost apelată și de partea civilă . solicitând obligarea inculpatelor la suma reprezentând onorariu expertiză contabilă efectuată în cauză și achitat de partea civilă (față de care instanța de fond a omis să se pronunțe), obligarea inculpatelor și la plata dobânzii legale aferente debitului cauzat părții civile.
Părțile au fost legal citate, nu s-au prezentat în instanță, inculpatele fiind asistate de avocat desemnat din oficiu.
C. a analizat legalitatea și temeinicia sentințe apelate prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, reținând:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad au fost trimise în judecată inculpatele L. M. – C. și N. M. A., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 295 alin. 1 rap. la art. 308 al. 1, 2 cod penal cu aplicarea art. 35 al. 1 cod penal și art. 5 cod penal.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpatele L. M. – C. și N. M. A., în calitate de gestionare la .., au sustras bunuri și sume de bani din gestiunea comună în perioada februarie 2011- ianuarie 2013, cauzând un prejudiciu în cuantum de 12.266,59 lei părții civile ..
La termenul din 25.09.2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, L. M. – C. și N. M. A.au declarat că recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea altor probe, conform procedurii prevăzute de art.375 raportat la art. 396 alin 10 C.pr.pen.
Instanța de fond a examinat ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța faptul că în perioada februarie 2011 – ianuarie 2013, în calitate de gestionare la magazinul aparținând părții civile ., cu ocazia gestionării bunurilor destinate comercializării au sustras și și-au însușit parte din acestea, producând un prejudiciu în sumă de 12.266,59 lei, probele care susțin vinovăția inculpatelor există și sunt dincolo de orice îndoială rezonabilă și a dispus condamnarea acestora.
Criticile apelantelor au vizat în special latura civilă a cauzei și individualizarea pedepselor aplicate inculpatei L. M. – C..
Reanalizând probele administrate, declarațiile inculpatelor, declarația părții civile . prin reprezentantul legal F. V., declarația martorului T. C., raport de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert S. C., supliment de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert S. C., supliment de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert S. C., proces verbal de efectuare a actelor premergătoare, adresa nr. 478 din 02.01.2014 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă V. și înscrisuri, C. constată că situația de fapt reținută în sarcina inculpatelor este legală și temeinică, în drept, fapta inculpatelor L. M. – C. și N. M. A. de a sustrage bunuri și sume de bani din gestiunea comună în perioada februarie 2011- ianuarie 2013, cauzând un prejudiciu în cuantum de 12 266,59 lei părții civile .., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, faptă prev. și pred. de art. 215 indice 1 Cod penal din 1969.
Sub aspectul aplicării pedepsei închisorii inculpatelor (aspect de critică în apelul părții civile față de ambele inculpate și în apelul inculpatei L. M. – C.) instanța de apel a reevaluat criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., prin perspectiva limitelor de pedeapsa fixate de art. 215¹, C. pen. din 1969 (reduse cu o treime), gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia (profitând de poziția deținută precum și de încrederea acordată din partea persoanei vătămate), de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit,conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatelor.
S-a mai avut în vedere prejudiciul într-un cuantum apreciabil, 12 266,59 lei, dar și faptul că inculpatele au achitat o parte din prejudiciu (5 208 lei), precum și atitudinea acestora după săvârșirea faptei, acesta recunoscând săvârșirea faptei.
Într-adevăr inculpatele au adoptat o atitudine sinceră, au achita parțial prejudiciul, recunoscând săvârșirea faptei, au dat dovada că înțeleg gravitatea faptei săvârșite, însa aceste împrejurări nu vor fi reținute ca și circumstanțe atenuante judiciare, ci au fost evaluate și apreciate corespunzător la stabilirea cuantumului pedepsei.
În fața instanței de apel inculpata L. M. – C. nu a produs alte dovezi în susținerea motivelor de apel, decât cele anterior analizate și de instanța de fond, diferența de prejudiciu rămânând în continuare achitată.
Pedepsele aplicate de prima instanță inculpatei L. M. – C. și modalitatea de executare a pedepsei au fost temeinic evaluate probator.
Pe cale de consecință, criticile inculpatei apelante L. M. – C. și ale părții civile, sub aspectul individualizării pedepsei nu sunt întemeiate iar apelul inculpatei L. M. – C. va fi respins ca nefondat în baza disp. art. 421 punctul 1 lit. b Cod procedură penală, însă sub aspectul criticilor ce au vizat soluționarea laturii civile de către instanța de fond, C. constată întemeiat apelul părții civile . și va fi admis în baza dispozițiilor art. 421 punctul 2 lit. a Cod procedură penală pentru următoarele considerente:
Instanța a constatat că persoanei vătămate .., i-a fost cauzat un prejudiciu de 12 266,59 lei, din care inculpatele au achitat suma de 5 208 lei, rămânând neacoperit un prejudiciu de 7 058 lei.
Partea civilă solicită acordarea dobânzilor legale, sumei reprezentând prejudiciul (la care au fost obligate inculpatele), deși în cererea inițială formulată de partea civilă au fost solicitate și dobânzi; precum și taxa pentru efectuarea expertizei contabile achitată în cursul urmăririi penale de către partea civilă (asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat).
Având în vedere dispozițiile art. 1357 noul Cod civil, corect a fost admisă acțiunea civilă formulată de parrtea civilă ., însă conform OG 95/2006, instanța de fond trebuia să oblige inculpatele în solidar și la plata dobânzii legale aferente debitului; în acest sens urmând a fi reformată sentința apelată.
Dobânda legale urmează a fi calculată de la data săvârșirii faptei până la achitarea integrală a debitului.
Analizând actele din dosarul de urmărire penală, C. constată că partea civilă . a achitat în cursul urmăririi penale taxa pentru efectuarea expertizei contabile și, întrucât acțiunea civilă formulată de aceasta a fost admisă, în conformitate cu dispozițiile art. 272 Cod procedură penală cu referire la art. 276 al. 1 Cod procedură penală inculpatele trebuiau obligate, fiecare la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă (taxa pentru efectuarea expertizei contabile).
În consecință, admițându-se apelul părții civile, în rejudecare vor fi obligate inculpatele L. M. – C. și N. M. A., în solidar, să plătească părții civile .. și dobânda legală aferentă debitului de 7052,9 lei la care au fost obligate inculpatele, calculată de la data săvârșirii faptei până la achitarea integrală a debitului.
Având în vedere dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate cu soluționarea apelurilor părții civile .., rămân în sarcina statului, iar inculpata apelantă L. M. – C., va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare (art. 275 al. 2 Cod procedură penală).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata L. M. – C., fiica lui C. și E., născută la data de 24.03.1973 în mun. Bârlad, jud. V., domiciliat în mun. Bârlad, .. 4, ., ., jud. V., CNP-_, împotriva sentinței penale nr.440 din 22.10.2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad.
Admite apelul declarat de partea civilă .., cu sediul în Bârlad, .. 14, jud. V., împotriva sentinței penale nr. 440 din 22.10.2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad.
Rejudecând:
Obligă inculpatele L. M. – C. și N. M. A., în solidar, să plătească părții civile .. și dobânda legală aferentă debitului de 7052,9 lei la care au fost obligate inculpatele, calculată de la data săvârșirii faptei până la achitarea integrală a debitului.
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpata L. M. – C., să plătească statului suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului părții civile .., rămân în sarcina statului, incluzând și onorariului avocatului desemnat din oficiu inculpatei N. M. A., în sumă de 300 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2015.
Președinte, Judecător,
E. S. C.-G. T.
Grefier,
C.-M. Ș.
Red. S.E.
Tehnored. Ș.C.M
2 ex./29.04.2015
Judecătoria Bârlad – judecător R. C.
| ← Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia... | Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Decizia nr. 209/2015.... → |
|---|
