Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 197/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 197/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 197/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI – NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 197/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. O. M.
Judecător I. E. C.
Grefier E. A.
Pe rol fiind pronunțarea apelului declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr. 1240 din 13.05.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 10 februarie 2015, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror L. D. E. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru, 24 februarie 2015 când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru, 5 martie 2015 când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru, 9 martie 2015 când, față de lipsa justificată din instanță a unui membru al completului de judecată a amânat pronunțarea pentru azi, 11 martie 2015.
C.,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1240 din 13.05.2014, Judecătoria Iași a hotărât:
I. Condamnă pe inculpatul P. I.-I., fiul lui V. și C., născut la data de 06.02.1976 în mun.Iași, jud.Iași, domiciliat în mun.Iași, ., . 3, ., CNP_, cetățean român, studii superioare, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de „reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp.41 alin.2 din Codul penal din 1968 și art.5 din Codul penal, la pedeapsa de 1.000 lei amendă penală (faptă comisă în luna octombrie 2008, moment al epuizării infracțiunii), cu executarea efectivă a pedepsei aplicate.
Învederează inculpatului disp. art.63 ind.1 din Codul penal din 1968 privind faptul că, dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii.
II. Condamnă pe inculpatul I. C., fiul lui C. și G., născut la data de 18.12.1971 în mun.Iași, jud.Iași, domiciliat în mun.Iași, std.Scăricica nr.4, jud.Iași, CNP_, cetățean român, studii superioare, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de „reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp.41 alin.2 din Codul penal din 1968 și art.5 din Codul penal, la pedeapsa de 1.000 lei amendă penală (faptă comisă în luna octombrie 2008, moment al epuizării infracțiunii), cu executarea efectivă a pedepsei aplicate.
Învederează inculpatului disp. art.63 ind.1 din Codul penal din 1968 privind faptul că, dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii.
În baza disp. art. 25 alin.1 și art.397 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul P. I.-I., cu datele de stare civilă menționate anterior și pe inculpatul I. C., cu datele de stare civilă menționate anterior, în solidar, să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în mun.București, ., Sector 5, prin Direcția G. a Finanțelor P. a Județului Iași, cu sediul în mun.Iași, ..26, jud.Iași, suma de 20.839 lei (din care suma de 14.201 lei – debit principal și suma de 6.638 lei accesorii), precum și dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere, la debitul principal, din data de 02.12.2010 și până la achitarea integrală a debitului principal.
Menține măsura sechestrului asigurator instituită asupra bunului imobil – apartament, situat în municipiul Iași, ., . 3, ., proprietatea inculpatului P. I. I., până la concurența sumei de 14.201 lei, sechestru instituit prin ordonanța procurorului din 26.01.2012, dată în dosarul penal nr.2122/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.
Constată faptul că partea responsabilă civilmente S.C. „I. C. 2005” S.R.L. a fost radiată din evidențele Registrului Comerțului la data de 14.03.2012.
În baza disp. art.272 din Codul de procedură penală, suma de 600 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, va fi achitată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând ca această sumă să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat (delegații nr._ din 23.08.2013 și nr._ din 23.08.2013, ambele emise de Baroul Iași), și care va rămâne în sarcina statului, conform disp. art.274 alin.1 din Noul Cod de procedură penală.
În baza disp. art.398 și art.274 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă inculpații să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, suma de 250 lei fiecare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 27.10.2009 de către reprezentanții A.N.A.F.- Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași, înregistrată la P. de pe lângă Tribunalul Iași sub nr.2122/P/2010, s-a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpaților I. C. și P. I.-I., administratori ai S.C. I. C. 2005 S.R.L.Iași, cu sediul declarat în Mun. Iași, ., ., ., având ca date de identificare J_ și CUI -_, motivat de faptul că au reținut și nu au virat la bugetul de stat impozitele și contribuțiile cu caracter de reținere la sursă, în termen de 30 zile de la scadență, în perioada martie 2008 - octombrie 2009, fiind prejudiciat bugetul de stat cu suma de 14.201 lei, după cum urmează: impozit pe venituri din salarii în sumă de 4.912 lei; contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați în sumă de 5.423 lei; contribuția personalului la fondul de șomaj în sumă de 285 lei; contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați în sumă de 3.581 lei.
În susținerea plângerii formulate, reprezentanții persoanei vătămate au depus următoarele înscrisuri:
- declarațiile privind obligații de plată la bugetul general consolidat, Dl00, pentru perioada februarie 2008- august 2008;
- Declarațiile privind obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fondurilor speciale, Dl02 pentru perioada februarie 2008- august 2008;
- Fișa sintetică totală a contribuabilului S.C. I. C. 2005 SRL Iași, CUI_ emisă la data de 12.10.2009.
Constată instanța faptul că, din adresa nr.1323/25.01.2010, emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, rezultă că S.C. „I. C. 2005” S.R.L. Iași a fost înființată prin încheierea judecătorească nr.1200/27.04.2005, având ca obiect principal de activitate „construcții de clădiri și lucrări de geniu” iar inculpații P. I. I. și I. C. au întrunit calitatea de administratori de la înființare, respectiv, de la data de 27.04.2005.
Din probatoriile administrate în cauză, precum și din fișa sintetică totală editată la data de 12.10.2009 de către Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași și aflată la dosarul de urmărire penală, rezultă faptul că societatea a înregistrat debite reprezentând contribuții cu caracter de reținere la sursă, în perioada martie 2008 - septembrie 2008, perioadă în care inculpații I. C. și P. I.-I. au îndeplinit funcția de administratori ai S.C. „I. C. 2005” S.R.L. Iași, situația obligațiilor fiscale neachitate prezentându-se astfel:
Perioada - anul 2008 | Impozit pe venituri salariale(lei) | CAS (lei) | CASS (lei) | ȘOMAJ (lei) | |
Martie | 157 | 379 | 261 | 22 | |
Aprilie | 1195 | 1323 | 905 | 71 | |
Mai | 857 | 1052 | 718 | 53 | |
Iunie | 829 | 808 | 552 | 43 | |
Iulie | 678 | 675 | 461 | 34 | |
august | 682 | 660 | 380 | 35 | |
septembrie | 514 | 526 | 304 | 27 | |
TOTAL | 4912 | 5423 | 3581 | 285 | |
DEBIT | 14.201 (lei) | ||||
Constată instanța faptul că, așa cum rezultă din adresa nr._ din 26.02.2010 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași societatea a avut, în medie, în perioada februarie 2008 - august 2008, un număr de 6(șase) angajați. Pentru perioada septembrie 2008 și până la data sesizării instanței, S.C. „I. C. 2005” S.R.L. Iași nu a mai depus declarațiile cu privire la obligațiile aferente veniturilor salariale.
Constată instanța, din datele menționate în balanțele lunare de verificare ale S.C. I. C. 2005 S.R.L. Iași, la contul 512 „conturi curente la bănci”, pe rulajul curent în perioada martie 2008 - august 2008 situația se prezintă astfel:
Anul/Luna | Rulaj | lună |
2008 | Debit - lei | Credit - lei |
Martie | 16.450,01 | 16.013,54 |
Aprilie | 21.583,55 | 21.743,54 |
Mai | 92.673,61 | 92.657,37 |
Iunie | 244.376,70 | 244.084,98 |
Iulie | 53.300,07 | 53.419,30 |
August | 0.00 | 0.00 |
Din datele menționate în balanțele lunare de verificare ale S.C. „I. C. 2005” S.R.L. Iași, la contul 531 - „CASA" - pe rulajul curent - în perioada martie 2008 - august 2008, situația se prezintă astfel:
Anul/Luna | Rulaj | lună |
2008 | Debit - lei | Credit - lei |
Martie | 9.950,00 | 23.006,05 |
Aprilie | 7.400,00 | 44.519,26 |
Mai | 3.000,00 | 25.177,84 |
Iunie | 42.500,00 | 42.528,24 |
Iulie | 57.500,00 | 57.289,32 |
August | 0.00 | 52,00 |
Din cele prezentate mai sus, instanța constată că societatea a înregistrat venituri, ceea ce demonstrează că cel puțin în această perioadă societatea a dispus de lichidități, folosite în fapt pentru alte cheltuieli, înregistrând și solduri la sfârșit de lună. De asemenea, corespondența cu S.C. „.. atestă că S.C. „I. C. 2005” S.R.L. Iași a avut calitatea de client și a efectuat plăți în perioada aprilie 2008 - iulie 2008. Reține astfel instanța faptul că veniturile S.C. „I. C. 2005” S.R.L. Iași pentru perioada martie 2008- septembrie 2008 au fost direcționate către stingerea debitelor generate de activitatea societății, altele decât cele ce fac obiectul prezentului dosar, aspecte ce pot fi constatate din analiza balanțelor de verificare lunare, puse la dispoziția organelor de cercetare penală de numita S. E., contabil la S.C. „I. C. 2005” S.R.L. Iași în perioada de referință.
Mai constată instanța faptul că pentru perioada martie 2008 - octombrie 2009, a fost înaintat la dosarul de urmărire penală rulajul contului societății S.C. „I. C. 2005” S.R.L. Iași, de către următoarele instituții bancare: Banca Comercială Română S.A., prin adresa nr. DJ R 133/15.03.2011 și BRD GROUPE SOCIETE GENERALE, prin adresa nr. 174/20.01.2011. Rezultă astfel din balanțele lunare de verificare, precum și din rulajul contului deschis la Banca Comercială Română S.A. și la BRD GROUPE SOCIETE GENERALE, că societatea a rulat, pe tot parcursul perioadei avute în vedere, sume de bani care ar fi putut acoperi valoarea debitelor cu reținere la sursă.
Din adresa nr._/19.04.2013 emisă Administrației Finanțelor P. a Municipiului Iași, rezultă că până la data sesizării instanței, reprezentanții S.C. „I. C. 2005” S.R.L. Iași nu au efectuat nici un fel de plăți către bugetul de stat, figurând în continuare cu un debit în valoare totală de 14.201 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă.
În cursul urmăririi penale a fost audiat, la data de 28.09.2012, inculpatul I. C., care a declarat faptul că a fost administrator al S.C. „I. C. 2005” S.R.L. Iași din anul 2005 când, împreună cu inculpatul P. I.-I., a înființat societatea susmenționată, având ca obiect principal de activitate „lucrări construcții”. Cu referire la perioada ianuarie 2008-august 2008, inculpatul I. C. a precizat că, încă din luna martie 2008, pe când societatea executa o lucrare de construcții către S.C. „Trans Gigel” S.R.L. cu finanțare SAPARD, o parte din muncitori au plecat din societate, încetându-le astfel contractele de muncă. Inculpatul a arătat în declarația dată în cursul urmăririi penale faptul că declinul societății a început din luna iunie 2008, când contractul de executare construcții din acea perioadă a fost reziliat din inițiativa inculpatului, ca urmare a faptului că beneficiarul a refuzat punerea la plată a unei sume de 140.000 lei, deși lucrările fuseseră parțial executate, acesta fiind și momentul când a încetat activitatea S.C. „I. C. 2005” S.R.L. Iași, precum și momentul când au încetat contractele de muncă ale angajaților societății. În ceea ce privește obligațiile fiscale declarate de către S S.C. „I. C. 2005” S.R.L. Iași, inculpatul a declarat la urmărirea penală că pe parcursul anului 2007, lucrările de construcții erau scutite de plata TVA, iar pentru celelalte obligații fiscale se solicita o compensare, direct proporțională cu valoarea TVA-ului dedus. Din ianuarie 2008, această procedură a compensării TVA-ului s-a modificat, fiind necesară solicitarea unui control al Gărzii Financiare pentru a primi acordul de compensare, fapt pe care inculpatul l-a omis, din cauza activităților desfășurate în cadrul societății. Inculpatul I. C. a arătat faptul că, toate cele menționate mai sus, însumate între ele, au dus la încetarea activității societății, fără a se mai efectua demersurile necesare stingerii obligațiilor fiscale restante. Mai rezultă din declarația inculpatului I. C. faptul că acesta recunoaște debitul ce face obiectul prezentului dosar penal, precum și faptul că în perioada ianuarie-august 2008 societatea a avut rulaj de lichidități, însă a declarat că nu a avut intenția neachitării respectivelor obligații fiscale, acestea datorându-se neîncasării sumei de 140.000 lei, aferentă unui contract de executare construcții, precizând că va face eforturi pentru recuperarea prejudiciului.
Mai rezultă din dosarul de urmărire penală că la data de 11.03.2010 a fost audiat inculpatul P. I.-I., care a declarat faptul că faptul că a fost administrator al S.C. „I. C. 2005” S.R.L. Iași din anul 2005 când, împreună cu numitul I. C., a înființat societatea susmenționată, având ca obiect principal de activitate „lucrări construcții”. Inculpatul a precizat că activitatea societății a început efectiv în luna februarie 2008, având în medie un număr de 12(doisprezece) angajați și că că destabilizarea societății și motivul pentru care nu au fost achitate obligațiile fiscale cu caracter de reținere la sursă se datorează neîncasării unei sume de bani aferente executării unui contract de construcții. A mai declarat inculpatul că, având în vedere situația în care se găsea societatea la acel moment, a închis contractele de muncă ale angajaților în luna august 2008 și că recunoaște debitul în sumă totală de 14.201 lei, reprezentând impozite și contribuții cu caracter de reținere la sursă, declarând că va face eforturi pentru a-l recupera. În aceeași declarație, inculpatul P. a precizat că, pentru a dovedi faptul că neachitarea debitelor nu s-a datorat relei intenții, va depune la dosar statele de plată, balanțele de verificare lunară, contractul de prestări servicii-lucrări construcții, precum și alte documente aparținând S.C. „I. C. 2005” S.R.L. Iași.
Legal citați, inculpații Isadril C. și P. I.-I. nu s-au prezentat în fața instanței pentru a fi interogați, fiind reprezentați de apărătorii desemnați din oficiu, care au precizat că nu au luat legătura cu cei doi inculpați.
Constată instanța faptul că în ambele faze procesuale au fost audiați, în calitate de martori, numiții S. E., C. G. F., B. V., L. V. C. și P. D. C..
Martora S. E. a declarat faptul că a avut calitatea de contabil în cadrul S.C. „I. C. 2005” S.R.L. Iași, în perioada 30.12.2007 - august 2008, fiind angajată pe baza unui contract de prestări servicii. Susnumita menționează că societatea era administrată de numiții Isadril C. și P. I.-I., acesta din urmă fiind cel care îi preda documentele contabile necesare emiterii balanțelor și declarațiilor lunare. În ceea privește obligațiile fiscale, numita S. E. a susținut că depunea lunar declarațiile necesare, plata sumelor de bani aferente acestor declarații căzând în sarcina administratorilor, care aveau cunoștință de aceste obligații fiscale, pe care însă nu le-au achitat. Martora a declarat că lunar le aducea la cunoștință administratorilor despre necesitatea achitării obligațiilor fiscale, aceștia specificând că vor achita debitele respective în momentul încasării sumelor de bani aferente lucrărilor de construcții. În perioada în care martora S. E. a avut calitatea de contabil, în cadrul S S.C. „I. C. 2005” S.R.L. Iași activau în jur de 10 - 12 angajați, aceasta neputând specifica un număr exact, datorită fluctuațiilor din domeniul construcțiilor - obiectul principal de activitate al societății.
În ceea ce îi privește pe martorii C. G. F., B. V., L. V. C. și P. D. C., instanța constată că aceștia au fost angajați ai S.C. „I. C. 2005” S.R.L. Iași, cu contracte de muncă, pe o perioadă de câteva luni. Martorii au declarat faptul că societatea susmenționată era administrată de către inculpații I. C. și P. I.-I., cei doi frecventând în mod constant locurile în care angajații executau lucrări ale societății, mai mult inculpatul P.. Martorii au precizat că în momentul încasării salariilor, semnau statele de plată și că nu aveau cunoștință dacă cei doi administratori achitau respectivele obligații fiscale.
Din coroborarea întregului probatoriu administrat în cauză, care se coroborează și cu declarațiile date de inculpații I. C. și P. I.-I. în cursul urmăririi penale, instanța reține că cei doi inculpați, în calitate de administratori ai S.C. „I. C. 2005” S.R.L. Iași, în perioada martie – septembrie 2008, au reținut și nu au virat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadenței sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în sumă de 14.201 lei, după cum urmează: 1) impozit pe venituri din salarii în sumă de 4912 lei; 2) contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați în sumă de 5423 lei; 3) contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați în sumă de 3581 lei; 4)contribuția personalului la fondul de șomaj în sumă de 285 lei, debit efectiv, în condițiile în care societatea a dispus de sume de bani, așa cum rezultă din actele existente la dosar și din declarația martorei S. E., audiată în ambele faze procesuale.
Aceste sume de bani reținute nu au fost virate la bugetul de stat în termen de 30 de zile de la data scadenței, deși societatea a avut disponibil bănesc, după cum reiese din actele contabile și din declarațiile martorilor și ale inculpaților. Mai constată instanța faptul că inculpații nu au negat existența acestor datorii și nici cuantumul lor, dar constată că aceștia nu și-au exercitat în mod corect obligațiile care le reveneau în calitate de administratori de societate. Astfel, inculpaților, în calitate de administratori, le revenea obligația de a se interesa de situația economico-financiară a societății, de încasările și de datoriile acesteia către bugetul de stat, pe care aveau obligația să le achite. Mai reține instanța și faptul că, așa cum rezultă din declarațiile constante ale martorei S. E., care se coroborează au aspectele sus-menționate, cei doi inculpați au avut cunoștință despre existența acestor datorii, martora precizând că le-a adus la cunoștință de mai multe ori acest fapt.
Constată instanța că susținerile inculpaților, referitoare la dificultățile financiare ale societății, deși reale, nu sunt de natură să influențeze in vreun fel răspunderea lor penală.
Conform documentelor existente la dosar, societatea a înregistrat un rulaj în contul bancar, fiind vorba de diverse sume de bani, care ar fi putut acoperi, cel puțin parțial, debitul față de bugetul de stat, obligația de plată a impozitelor sau contribuțiilor cu reținere la sursă fiind prioritară altor obligații ale societății. Eventualele cheltuieli necesare „menținerii activității firmei", ori plății unor furnizori nu pot fi niciodată invocate pentru a justifica neplata sumelor de bani datorate statului, virarea la buget a acestor sume fiind obligatorie si întotdeauna prioritară față de alte plăți, chiar și față de plata salariilor pentru luna următoare. Menținerea sau redresarea activității unei societăți comerciale trebuie sa fie rezultatul unui management eficient și onest, al unei performante economice reale, si nu al sustragerii de la plata sumelor datorate bugetului de stat, activitate care lezează grav relațiile sociale privind corecta, eficienta si rapida colectare a sumelor de bani la bugetul statului, generalizarea fenomenului putând afecta grav chiar stabilitatea financiara a țării.
Cu alte cuvinte, a accepta justificarea neplății sumelor de bani datorate statului prin invocarea lipsei banilor necesari virării sumelor reținute (în condițiile in care societatea respectiva face alte plăți, sau rulează în conturi sume de bani sau deține în conturi sume de bani) înseamnă a accepta că oricine își gestionează defectuos lichiditățile de care dispune, să poată să nu plătească sumele reținute fiind irelevant, din acest punct de vedere, faptul că inculpatul nu și-a însușit – pentru folosul său personal – nicio sumă de bani, acesta având obligația de plată a obligațiilor fiscale ce reprezintă stopaj la sursă.
Desigur, există posibilitatea ca, într-o anumita conjunctură, sumele reținute pe statele de plata să fie folosite pentru efectuarea unor alte cheltuieli, administratorul societății bazându-se pe faptul că are de încasat, până la scadența obligației de virare a sumelor la bugetul statului, alte sume de bani de la diverși parteneri de afaceri. În situația în care aceștia nu plătesc la timp, eventuala nevirare a sumelor reținute la sursa apare ca accidentală, neintenționata. Însă, în situația în care, într-o perioadă mai îndelungată de timp, aproximativ 7 luni, cum este în speța de față, administratorul societății nu virează sumele reținute, continuându-și în schimb activitatea și efectuând alte plați (chiar dacă este vorba de plata în continuare a salariilor nete ale angajaților), intenția sa este evidentă, acesta cunoscând faptul că a reținut și nu a virat sumele de bani datorate, prevăzând lezarea relațiilor sociale referitoare la corecta, integrala și rapida virare a sumelor de bani la buget și urmărind acest lucru, continuând să își desfășoare totuși activitatea și să efectueze alte plăți.
Situația de fapt, așa cum a fost aceasta descrisă anterior și reținută de către instanță, este dovedită, pe deplin, cu întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv:
- sesizarea penală a. A. F. P. M. Iași (filele 5-7, dosar urmărire penală);
- adresa A. F. P. M. Iași nr._/19.04.2013, privind situația defalcată a debitelor cu caracter de stopaj la sursă pe categorii, actualizată, datorate de S.C. I. C. 2005 S.R.L. (filele 176-177, dosar urmărire penală);
- fișa sintetică totală, privind S.C. I. C. 2005 S.R.L., editată de A.F.P.M. IAȘI (filele 80-96, dosar urmărire penală);
- declarațiile 100 și 102 privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat al statului (filele 59-79, dosar urmărire penală);
- bilanțuri contabile, S.C. I. C. 2005 S.R.L.(filele 117-123, dosar urmărire penală);
- balanțe de verificare (filele 132-158, dosar urmărire penală);
- state de plată ale societății în perioada analizată, -filele 125-131;
- verificări O.R.C. Iași privind istoricul S.C. I. C. 2005 S.R.L. (filele 15-19, dosar urmărire penală);
-adresa nr. DJ R 133/15.03.2011, înaintată de Banca Comercială Română S.A. (filele 110-112, dosar urmărire penală);
-adresa nr.174/20.01.2011, emisă de BRD-GROUPE SOCIETE GENERALE, privind conturile deținute de societate și rulajul contului (filele 105-109, dosar urmărire penală);
- declarația martorilor S. E., C. G. F., B. V., L. V. C. și P. D. C., audiați în ambele faze procesuale;
- declarațiile date de către inculpații I. C. și P. I.-I., date în cursul urmăririi penale.
Constată instanța faptul că probele administrate în cauză se coroborează în privința tuturor elementelor de detaliu, conducând, dincolo de orice dubiu, la concluzia existenței faptei, a comiterii acesteia de către cei doi inculpați, cu vinovăția cerută de lege.
Constată instanța faptul că data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 prin care a fost adoptat un nou Cod penal, care reglementează și sancționează, într-o concepție unitară și într-o modalitate diferită, activitatea desfășurată de inculpat, expusă în cadrul situației de fapt, ce are conotație penală în ambele reglementări penale.
Din acest considerent, se impune a se da eficiență dispozițiilor art. 5 Cod penal, în conformitate cu care „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”
Instanța constată faptul că, prin Legea nr.50/2013, publicată în Monitorul Oficial nr.146 din 19.03.2013 și intrată în vigoare la data de 22.03.2013, s-a modificat Legea nr.241/2005, astfel încât infracțiunea prev. de art.6 din Legea nr.241/2005, este sancționată – în prezent – cu pedeapsa cuprinsă între 1 an și 6 ani închisoare, în condițiile în care, anterior, era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 an la 3 ani închisoare sau amendă, constatând astfel că legiuitorul, pe parcursul judecării prezentei cauze penale, a majorat limitele de pedeapsă în ceea ce privește infracțiunea pentru care este judecat inculpatul, neintervenind modificări în ceea ce privește conținutul constitutiv al infracțiunii sau condițiile de tragere la răspundere penală. Având în vedere succesiunea de legi penale în timp, instanța constată incidența în cauză a disp. art.5 din Noul Cod penal, privind legea penală favorabilă, în ceea ce privește limitele de pedeapsă aplicabile inculpaților I. C. și P. I.-I..
Analiza în concret a legii penale favorabilă inculpaților, conform art. 5 Cod penal, impune examinarea succesivă a următoarelor aspecte:
- condițiile de incriminare existente în legile succesive; în ceea ce privește această condiție, instanța constată faptul că dispozițiile Legii nr.241/2005 nu au suferit modificări referitoare la infracțiunea pentru care sunt judecați inculpații în prezenta cauză penală;
- condițiile de tragere la răspundere penală sunt identice în ambele reglementări, neexistând diferențe;
- pedepsele prevăzute de legea penală.
În ceea ce privește acest ultim criteriu de determinare a legii penale mai favorabile, incident doar în situațiile în care, în ambele legi penale succesive, sunt întrunite condițiile de existență ale infracțiunii și condițiile de tragere la răspundere penală a inculpatului, așa cum este cazul în prezenta speță, se impune a se menționa că analiza acestuia implică o evaluare în concret a tuturor circumstanțelor legate de faptă și de inculpat, în strânsă legătură cu operațiunea de individualizare judiciară pe care instanța este chemată să o realizeze, întrucât numai în această manieră se poate aprecia care este legea mai favorabilă pentru inculpat, căreia i se impune a i se da eficiență.
Altfel spus, chiar dacă în abstract, o anumită reglementare, prin limitele de pedeapsă prevăzute poate părea mai favorabilă inculpatului este posibil ca aceasta să nu fie în concret legea penală care acestuia îi este mai favorabilă, în condițiile în care, în temeiul unei alte reglementări, s-ar ajunge la aplicarea unei pedepse mai ușoare.
Prin urmare, instanța urmează să determine atât pedeapsa pe care i-ar aplica-o inculpatului în temeiului legislației anterioare, respectiv Codul penal din 1968, cât și pedeapsa pe care i-ar aplica-o în temeiul actualului Cod penal și pe baza comparației între acestea, să stabilească legea penală mai favorabilă și, în mod corespunzător, pedeapsa pe care inculpatul ar urma să o execute.
Aceste operațiuni se întemeiază pe situația ipotetică în care inculpatul ar fi fost judecat în conformitate cu dispozițiile Codului penal din 1968, pe de o parte și, pe de altă parte, luând în considerare ipoteza în care inculpatul ar fi fost judecat exclusiv conform actualului Cod penal.
De asemenea, instanța urmează să stabilească modalitatea de executare a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpaților, având în vedere aplicarea unitară a legii penale favorabile, așa cum a stabilit C. Constituțională prin decizia nr.265 din 06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.372 din 20.05.2014, decizie obligatorie pentru instanță de la data publicării.
Dacă în ceea ce privește limitele de pedeapsă, instanța a constatat că acestea nu au suferit modificări, așa cum s-a arătat anterior, Legea nr.241/2005 nesuferind modificări după data de 01.02.2014, în ceea ce privește forma continuată a infracțiunii, aceasta a suferit modificări de reglementare și de sancționare. Astfel, conform disp. art.41 alin.2 din Codul penal din 1968, infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleași infracțiuni, iar conform disp. art.42 din Codul penal din 1968, infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, la care se poate adăuga un spor, potrivit disp. art.34, respectiv, un spor de până la 5 ani, în cazul pedepsei cu închisoarea sau un spor de până la jumătate din maximul amenzii penale prevăzută de lege.
Conform disp. art.35 alin.1 din Noul Cod penal, infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleași infracțiuni. conform disp. art.36 din Noul Cod penal, infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv, cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.
În cauza de față, instanța constată că infracțiunea a fost comisă de către inculpați în formă continuată (art.35 alin.1 din Noul Cod penal), caracterizându-se prin săvârșirea de către aceeași persoană (inculpații I. C. și P. I.-I.), la intervale de timp diferite (în fiecare lună), împotriva aceluiași subiect pasiv (statul, prin Agenția de Administrare Fiscală), în realizarea aceleiași hotărâri infracționale a unor acțiuni și inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleași infracțiuni (mai multe acțiuni de reținere a sumelor de bani reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă și nevirarea acestora în termen de 30 de zile la bugetul consolidat al statului, acestea constituind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Mai constată instanța că, în ceea ce privește pedeapsa amenzii, pedeapsă către instanța se va îndrepta în prezenta cauză, pentru ambii inculpați, pentru motivele ce vor fi expuse ulterior în prezenta hotărâre, Codul penal din 1968 are caracter de lege penală favorabilă, pentru următoarele considerente:
Astfel, conform disp. art.63 alin.3 din Codul penal din 1968, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an (cum este cazul în prezenta cază), minimul special este de 500 lei și maximul special de 30.000 lei.
Conform disp. art.61 alin.2 din Noul Cod penal, cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă este cuprinsă între 10 și 500 lei, care se înmulțește cu numărul zilelor amendă. Conform aliniatului 4 lit.c) din același articol, limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 180 și 300 zile amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani. Analizând comparativ aceste dispoziții, cuprinse în legile penale succesive, instanța constată faptul că atât minimul pedepsei amenzii penale, cât și maximul acesteia, calculate conform Codului penal din 1968, sunt mai mici decât cele prevăzute de Noul Cod penal (500 lei – 30.000 lei – Codul penal din 1968, comparativ cu 1.800 lei – 250.000 lei – Noul Cod penal), motiv pentru care vechile reglementări penale reprezintă, în cauza de față, lege penală favorabilă, în sensul disp. art.5 din Noul Cod penal.
Raportat la toate aceste considerente instanța constată că, în drept, fapta inculpaților P. I.-I. și I. C. care, în calitate de asociați și administratori ai S.C. „I. C. 2005” S.R.L. din Iași, având ca date de identificare J_ și CUI_, în perioada martie 2008 - septembrie 2008, în baza aceleași rezoluții infracționale, cu intenție, au reținut și nu au virat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, după cum urmează: 1) impozit pe venituri din salarii în sumă de 4912 lei; 2) contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați în sumă de 5423 lei; 3) contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați în sumă de 3581 lei; 4)contribuția personalului la fondul de șomaj în sumă de 285 lei, în total cumulând debite în sumă de 14.201 lei, prejudiciu ce nu a fost recuperat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, prevăzută de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal și art. 5 din Codul penal, având în vedere incidența în cauză a legii penale favorabile, așa cum s-a arătat anterior.
Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu intenție indirectă (art. 16 alin. 3 lit. b din Noul Cod penal), aceștia prevăzând și acceptând prejudicierea bugetului de stat, prin reținere și nevărsarea în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, producând bugetului de stat o pagubă, iar infracțiunea a fost comisă în formă continuată, așa cum s-a arătat anterior.
Pentru infracțiunea săvârșită, inculpații P. I.-I. și I. C. vor fi pedepsiți.
La individualizarea judiciară a pedepseiâlor și a modalității de executare, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor prescrise de art.72 din Codul penal din 1968 (identificată ca lege penală favorabilă în prezenta cauză, așa cum s-a arătat anterior), instanța va avea în vedere criterii precum modalitatea de săvârșire a faptei, gradul de pericol la care au fost expuse valorile sociale ocrotite de lege, urmările concrete pe care infracțiunea le-a produs sau ar fi putut să le producă, precum și rezonanța pe care fapta a avut-o în rândul comunității din care infractorul face parte. Astfel, instanța, având în vedere – pe de o parte – gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia (respectiv, comiterea faptei prin acte materiale succesive, în baza unei rezoluții infracționale unice, cauzarea unui prejudiciu relativ modic bugetului de stat, prejudiciu produs într-un interval de 7 luni, rămas nerecuperat), iar – pe de altă parte – având în vedere persoana inculpaților P. I.-I. și I. C., care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, care nu au negat existența datoriilor către bugetul de stat și nici cuantumul acestora, recunoscând săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina lor, dar care, legal citați, nu s-au prezentat în fața instanței pentru a fi interogați și pentru a-și propune eventuale probe în apărare, care nu au recuperat prejudiciul relativ modic cauzat prin comiterea faptei instanța deci, funcție de toate aceste criterii, va aplica fiecărui inculpatului o pedeapsă în alternativa amenzii, situată dozată corespunzător dar orientată spre limita minimă prevăzută de legea penală pentru infracțiunea comisă, apreciind că pedeapsa în alternativa amenzii este suficientă pentru atingerea scopului pedespei, așa cum este prevăzut de legea penală și pentru reeducarea inculpaților, cu executare efectivă a amenzii penale aplicate fiecărui inculpat.
Instanța va învedera celor doi inculpați disp. art.63 ind.1 din Codul penal din 1968 privind faptul că, dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în mun.București, ., Sector 5, prin Direcția G. a Finanțelor P. a Județului Iași, cu sediul în mun.Iași, ..26, jud.Iași, în termen legal, s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, solicitând obligarea, în solidar, a inculpaților și a părții responsabile civilmente S S.C. „I. C. 2005” S.R.L. Iași la plata sumei de 20.839 lei (din care suma de 14.201 lei – debit principal și suma de 6.638 lei accesorii, sumă actualizată cu dobânda legală prev. de art.120 din O.G. nr.92/2003, reprezentând suma datorată bugetului de stat.
Din informațiile existente în baza de date a O.R.C. (fila 22, dosar instanță), rezultă că S.C. „I. C. 2005” S.R.L. Iași a fost radiată din evidențele O.R.C. la data de 14.03.2012, urmare a închiderii procedurii de faliment și a dispoziției de radiere a acesteia.
Având în vedere înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală, referite anterior de instanță, constată că suma solicitată de partea civilă cu titlu de debit efectiv, respectiv, 14.201 lei este dovedită, debitul nefiind achitat, astfel încât acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal este întemeiată astfel încât, în baza disp. art. 25 alin.1 și art.397 din Codul de procedură penală, va obliga pe inculpatul P. I.-I., cu datele de stare civilă menționate anterior și pe inculpatul I. C., cu datele de stare civilă menționate anterior, în solidar, să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în mun.București, ., Sector 5, prin Direcția G. a Finanțelor P. a Județului Iași, cu sediul în mun.Iași, ..26, jud.Iași, suma de 20.839 lei (din care suma de 14.201 lei – debit principal și suma de 6.638 lei accesorii), precum și dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere, la debitul principal, din data de 02.12.2010 și până la achitarea integrală a debitului principal.
Instanța va menține măsura sechestrului asigurator instituită asupra bunului imobil – apartament, situat în municipiul Iași, ., . 3, ., proprietatea inculpatului P. I. I., până la concurența sumei de 14.201 lei, sechestru instituit prin ordonanța procurorului din 26.01.2012, dată în dosarul penal nr.2122/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.
Împotriva sentinței a declarat apel partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând ca măsurile asigurătorii sa fie dispuse asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale ambilor inculpați până la concurența sumei de 20.839 lei plus dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere, la debitul principal, din data de 02.12.2010 și până la achitarea integrală a debitului principal.
Verificând sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie invocate, precum și din oficiu cu privire la celelalte chestiuni de fapt și de drept deduse judecății, însă numai cu privire la latura civilă devoluată de apelul declarat, C. constată că faptele ilicite, vinovăția inculpaților, raportul de cauzalitate și producerea prejudiciului au fost dovedite, astfel că va analiza doar întinderea măsurilor asigurătorii în raport cu prejudiciul produs și caracterul solidar al obligațiilor de dezdăunare stabilite în sarcina fiecărui inculpat.
Prima instanță a obligat corect pe inculpații P. I.-I. și I. C. să plătească, în solidar, părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală suma de 20.839 lei (din care suma de 14.201 lei, debit principal și suma de 6.638 lei, accesorii), precum și dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere, la debitul principal, din data de 02.12.2010 și până la achitarea integrală a debitului principal.
Soluția de menținere a măsurii sechestrului asigurator instituită prin ordonanța procurorului din 26.01.2012, dată în dosarul penal nr. 2122/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași asupra bunului imobil situat în municipiul Iași, ., . 3, ., proprietatea inculpatului P. I. I., până la concurența sumei de 14.201 lei, nu este însă în măsură să asigure repararea integrală a prejudiciului, deoarece prejudiciul nu se rezumă la suma de 14.201 lei, ci are o valoare de 20.839 lei (din care suma de 14.201 lei, debit principal și suma de 6.638 lei, accesorii), precum și dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere, la debitul principal, din data de 02.12.2010 și până la achitarea integrală a debitului principal, iar prejudiciul nu a fost provocat doar prin acțiunea ilicită a inculpatului P. I. I., ci la producerea acestuia a concurat și acțiunea ilicită a inculpatului I. C..
Prin urmare, pentru a înlătura riscul ca, prin înstrăinarea bunurile aflate în patrimoniile inculpaților, să nu mai fie reparate paguba produsă prin infracțiunile săvârșite de aceștia, C., în temeiul dispozițiilor art. 249 alin. 1, 2 și 5 Cod procedură penală, va institui sechestrul asigurator asupra apartamentului situat în municipiul Iași, ., . 3, ., proprietatea inculpatului P. I. I. și asupra tuturor bunurilor imobile aflate în proprietatea inculpatului I. C. până la concurența sumei de suma de 20.839 lei (din care suma de 14.201 lei reprezintă debit principal și suma de 6.638 lei reprezintă accesorii) plus dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere, la debitul principal, din data de 02.12.2010 și până la achitarea integrală a debitului principal.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005 luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de legea nr. 241/2005, identificarea bunurilor imobile aflate în proprietatea inculpatului I. C. asupra cărora ar putea fi aplicate măsurile asigurătorii fiind o măsură ce se impune cu prilejul aducerii la îndeplinire (punerii în executare) a hotărârii de luare a măsurilor asigurătorii.
Măsura sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanța nr. 122/P/2008 din 20.06.2011 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași va fi ridicată, sechestrul asigurător instituit prin prezenta decizie fiind în măsură să ocrotească pe partea civilă de o eventuală insolvabilitate a inculpaților.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, C. va admite apelul declarate de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr. 558/20.05.2014 pronunțate de Tribunalul Iași, pe care o va desființa în parte, în latură civilă.
În rejudecare, va ridica măsura sechestrului asigurător instituită asupra apartamentului situat în municipiul Iași, ., . 3, ., proprietatea inculpatului P. I. I., până la concurența sumei de 14.201 lei, sechestru instituit prin ordonanța procurorului din 26.01.2012, dată în dosarul penal nr. 2122/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.
Va institui măsura sechestrului asigurător asupra apartamentului situat în municipiul Iași, ., . 3, ., proprietatea inculpatului P. I. I. și asupra tuturor bunurilor imobile aflate în proprietatea inculpatului I. C. până la concurența sumei de suma de 20.839 lei (din care suma de 14.201 lei reprezintă debit principal și suma de 6.638 lei reprezintă accesorii) plus dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere, la debitul principal, din data de 02.12.2010 și până la achitarea integrală a debitului principal.
Văzând și disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr. 1240/13.05.2014 pronunțate de Judecătoria Iași, pe care o desființează în parte, în latură civilă.
Rejudecând:
Ridică măsura sechestrului asigurător instituită asupra apartamentului situat în municipiul Iași, ., . 3, ., proprietatea inculpatului P. I. I., până la concurența sumei de 14.201 lei, sechestru instituit prin ordonanța procurorului din 26.01.2012, dată în dosarul penal nr. 2122/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.
Instituie măsura sechestrului asigurător asupra apartamentului situat în municipiul Iași, ., . 3, ., proprietatea inculpatului P. I. I. și asupra tuturor bunurilor imobile aflate în proprietatea inculpatului I. C. până la concurența sumei de suma de 20.839 lei (din care suma de 14.201 lei reprezintă debit principal și suma de 6.638 lei reprezintă accesorii) plus dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere, la debitul principal, din data de 02.12.2010 și până la achitarea integrală a debitului principal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariile avocaților desemnați din oficiu în sumă de câte 300 lei vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.03.2015.
Președinte,Judecător,
A. G. I. E. C.
O. M.
Grefier,
E. A.
Redactat/tehnoredactat: OMAG/2 ex.
Judecătoria Iași
Judecător C. A.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Hotărâre din 17-02-2015, Curtea... | Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia... → |
|---|
