Distrugere. Art.253 NCP. Hotărâre din 08-10-2014, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 562/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE PENALĂ Nr. 562/2014
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte D. A.
Judecător A. C.-C.
Grefier L. R.-C.
Pe rol judecarea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Huși împotriva sentinței penale nr. 94/20.05.2014 pronunțată de Judecătoria Huși în dosar_, având ca obiect distrugerea (art.253 NCP).
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de_, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
C. de A.,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 94 din 20.05.2014 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, în temeiul dispozițiilor art. 386 alin.1 Cod procedura penală cu aplicarea art.5 Cod penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului T. A., din infracțiunea de distrugere, prev. și ped. de art. 217 alin.1 cu ref. la alin.4 din Codul penal din 1969, în infracțiunea de distrugere, fapta prev. și ped. de art.253 alin. 4 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.
În baza art.396 alin. 1 și 3 Cod procedura penală, s-a dispus condamnarea inculpatului T. A., fiul lui C. și M., născut la data de 18.01.1959, în mun. Huși, cu domiciliul în mun. Huși, .. 14, jud. V., CNP_, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de distrugere, prev. și ped. de art. 253 alin. 4 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 81 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost suspendata condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 din Codul penal din 1969.
În baza art. 359 din Codul de procedura penală din 1969, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor care atrag revocarea suspendării condiționate a pedepsei prevăzute de art. 83 din Codul penal din 1969.
S-a constatat că partea vătămată A. P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, inculpatul fiind obligata la plata, cu titlu de cheltuieli judiciare, a sumei de 700 lei, din care suma 400 lei reprezenta onorariul avocaților desemnați din oficiu în faza de urmărire penală și de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
”Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși cu nr. 2127/P/2012 și înregistrat la această instanță la nr._ /28.01.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T. A., cu datele personale arătate în dispozitivul sentinței, pentru comiterea infracțiunii de distrugere, prev. ped. art.217 alin.1 cu ref. la alin.4 V.C.P.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că, în ziua de 07.10.2012, în jurul orelor 13, inculpatul a distrus prin incendiere atât bunurile sale, cât și cele ale părții vătămate A. P., rezultând astfel pericol public.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare și declarațiile părții vătămate, proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, declarațiile inculpatului, declarațiile martorului, raport de expertiză medico-legal psihiatrică nr.75/PA din 14.11.2012, adresa nr.250.045/P din 29.04.2013 a Inspectoratului pentru Situații de Urgență V..
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 18.03.2014,
judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Potrivit Noului Cod Penal intrat in vigoare la data de 01.02.2014 încadrarea juridica a faptei pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, s-a modificat, in sensul ca fapta de distrugere prev. ped. art.217 alin. 1 cu ref. la alin. 4 V.C.P. întrunește acum condițiile prevăzute de disp. art. 253 alin.4 CP cu aplic. art. 5 CP.
Față de aceste considerente, în baza art.386 alin.1 C.proc.pen. rap. la art.5 C.pen. instanța va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului T. A., din infracțiunea de distrugere, fapta prev. și ped. de art.217 alin.1 cu ref. la alin.4 VCP, în infracțiunea de distrugere, fapta prev. și ped. de art.253 alin.4 CP, cu aplic. art. 5 C. P.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art.374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art.396 alin.10 C. pr. pen. iar, în urma răspunsului pozitiv al acestuia, a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art.375 C.pr.pen.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:
Partea vătămată A. P. deține un imobil pe ..16 ce se învecinează cu locuința inculpatului. În ziua de 07.10.2012, în jurul orelor 13, partea vătămată se afla în curtea locuinței, când a simțit un miros de fum și în momentul în când s-a uitat în direcția imobilului inculpatului, a văzut flăcări ieșind, pe geam, din acestuia.
Imediat au fost anunțate organele de poliție și pompierii, care s-au deplasat la fața locului. Partea vătămată a declarat că, până la sosirea organelor de poliție, inculpatul, înarmat cu un topor, a ieșit în stradă și a început să lovească gardul său și să-1 înjure. La sosirea echipajului de pompieri, incendiul se manifesta la una din încăperile și la acoperișul locuinței inculpatului, cu posibilitatea extinderii la locuințele învecinate
Ca urmare a intervenției pompierilor, incendiul a fost localizat și stins. Din procesul-verbal nr.30/07.10.2012, întocmit de reprezentanții Inspectoratului Pentru Situați De Urgență„Podul înalt", V. rezultă că, au ars aproximativ 20 metri din acoperișul casei inculpatului și multe bunuri din interior. Cauza producerii incendiului o reprezintă acțiunea unor persoane iresponsabile, respectiv inculpatul T. A., care și-a incendiat locuința.
Cu ocazia cercetării la fața locului, organele de poliție au constați incendiul s-a produs în casa inculpatului, fiind distruse mai multe bunuri, așa rezultă și din planșa foto întocmită. De asemenea, a fost distrusă o porțiune de 3 metri din gardul despărțitor, aparținând părții vătămate, precum și cea 0,50 mc material lemnos aflat în magazia de lângă gard. Din cercetările efectuate, mai precis din măsurători, a rezultat că, magazia părții vătămate se afla amplasată lângă gardul despărțitor, iar casa acesteia este la o distanță de 7 metri.
Așa cum se observa și din planșa foto, imobilele sunt apropiate și numai intervenția promptă a echipei de pompieri a împiedicat extinderea incendiului la casele din zonă.
Partea vătămată a precizat că, magazia i-a fost distrusă în proporție de 80% motiv pentru care a fost nevoită să o construiască într-o altă parte. Prin fapta sa inculpatul i-a cauzat un prejudiciu de 1000 lei, însă nu are pretenții civile.
Cu ocazia deplasării la fața locului, organele de poliție l-au găsit pe inculpat în stare de ebrietate și având în vedere fapta comisă, l-au transportat la Spitalul Județean V., unde a fost internat în secția de psihiatrie.
In declarațiile date inculpatul a recunoscut fapta, precizând că a incendiat haine în casă, deoarece numitul N. T., care locuia la el, nu-i plătise chiria și nici nu voia să părăsească imobilul. De asemenea, a mai precizat că era singur acasă și pe fondul consumului de alcool a comis fapta.
In cauză s-a dispus expertizarea psihiatrică a inculpatului și din concluziile raportului de expertiză nr.75/PA din. 14.11.2012 rezultă că, acesta „prezintă tulburare mixtă de personalitate, cu elemente histrionice și emoțional-instabile, tulburare afectivă organică mixtă cu regresie psiho-cognitive, etilism cronic", iar fapta a comis-o cu discernământ.
Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv: proces verbal de sesizare și declarațiile părții vătămate, proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, declarațiile inculpatului, declarațiile martorului, raport de expertiză medico-legal psihiatrică nr.75/PA din 14.11.2012, adresa nr.250.045/P din 29.04.2013 a Inspectoratului pentru Situații de Urgență V..
În drept, fapta inculpatului T. A. care, în ziua de 07.10.2012, în jurul orelor 13, a distrus prin incendiere atât bunurile sale, cât și cele ale părții vătămate A. P., rezultând astfel pericol public,întrunește elementele constitutiv ale infracțiunii de distrugere, fapta prev. și ped. de art.253 alin. 4 CP, cu aplic. art. 5 C. P.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța reține că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este necăsătorit, fără ocupație și domiciliază în mun.Huși.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a adoptat o poziție procesuală parțial sinceră, de recunoaștere si regret a faptei reținute in sarcina sa.
Pentru aceste motive în baza art.396 alin.1 și alin.3 C.pr.pen. va condamna pe inculpatul T. A. la o pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de distrugere, fapta prev. și ped. de art. 253 alin.4 CP, cu aplic. art.5 C. P., cu aplic. art.374 alin. 4 și art.396 alin. 10 C. pr. penală, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Conform disp. art.81 V.C.P., “Instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b) și c).”
Instanța consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 4 luni închisoare iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților astfel încât instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate urmând ca, în baza art. în baza art. 81 și 82 V.C.P. să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza art.359 V.C.P.P., instanța va atrage atenția inculpatului asupra disp. art.83 V.C.P. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Instanța va constata că partea vătămată A. P. nu se constituie parte civilă în cauză.
În baza art.272 C. pr. penală și art.274 alin.1 C. pr. penală, instanța va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 400 lei, (câte 200 lei) reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu în faza de urmărire penală și de judecată pentru inculpat, se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, conform dispozitivului sentinței”.
În termen legal, sentința penală sus menționată a fost atacata cu apel de către P. de pe lângă Judecătoria Huși care a criticat-o sub aspectul legalității.
În motivarea căii ordinare de atac promovate, critica de nelegalitate a procurorului a vizat, în esență, modul în care judecătorul fondului a făcut aplicarea principiului legii penale mai favorabile înscris în art. 5 Cod penal.
Se susține că, în condițiile în care încadrarea în drept a faptei s-a făcut în baza Codului penal actual, iar modalitatea de executare a fost stabilita conform Codului penal anterior, se reține că instanța de fond a combinat dispoziții penale mai favorabile din cele doua legi succesive, aplicarea legii penale mai favorabile realizându-se pe instituții autonome.
Motivează procurorul că aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome vine în contradicție cu Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, decizie care este obligatorie pentru instanțele de judecată.
A solicitat P. de pe lângă Judecătoria Huși admiterea căii de atac promovata, desființarea hotărârii instanței de fond, rejudecarea cauzei cu finalitatea pronunțării unei hotărâri judecătorești legale și temeinice.
Examinând sentința penală apelată, pe baza tuturor lucrărilor și a materialului probator existent la dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele conferite de dispozițiile art. 417 alin. (2) Cod procedura penală, C. constată că apelul de față este fondat motivat de considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși din 16.01.2014 dat în dosarul de urmărire penală numărul 2127/P/2012, Judecătoria Huși a fost investită cu judecarea în primă instanța a inculpatului T. A. pentru comiterea unei infracțiuni de ”distrugere”, în varianta normativa prevăzuta de art. 217 alin. (1) și (4) din Codul penal din 1969, constând în aceea că, în ziua de 07.10.2012, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul T. A. a incendiat în interiorul locuinței sale situata în municipiul Huși, mai multe haine, iar focul a cuprins imobilul casa de locuit ce îi aparține și, totodată, s-a extins și la o anexa a locuinței din imediata vecinătate care îi aparține persoanei vătămate A. P..
Fiind investită cu judecarea cauzei, instanța de fond, pe baza analizei și evaluării întregului material probator strâns în cursul urmăririi penale, a reținut o situație de fapt corectă, conformă cu realitatea practică dovedit petrecută în ziua de 07.10.2012, pe care, de altfel, și inculpatul T. A. a recunoscut-o în totalitate în condițiile prevăzute de art. 374 alin. 4 raportat la art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală.
Judecătorul fondului a dat eficiență dispozițiilor art. 103 Cod procedură penală, făcând o apreciere și o interpretare corecta a probelor administrate în prima faza a procesului penal, după prealabila examinare a tuturor mijloacelor de proba existente la dosar.
În considerentele sentinței penale supusa analizei de față, sunt prezentate, într-o manieră dezvoltată, argumentele care au stat la baza soluției de condamnare dispusa, fiind explicitată vinovăția, sub forma intenției, reținută în sarcina inculpatului T. A. în comiterea infracțiunii de distrugere.
Pe baza situației de fapt relevata de probatoriu strâns în cauză, prima instanță a procedat la încadrarea în drept a faptei dovedit comisa de către inculpatului T. A.. Astfel, la termenul de judecata din data de 20.05.2014, procurorul de ședința a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținuta prin rechizitoriu în sensul de a se reține dispozițiile art. 253 alin. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, iar instanța de judecata, după prealabila punere în discuția contradictorie a părților a cererii de schimbare de încadrare în drept, a procedat la o astfel de schimbare, stabilind ca fapta dovedit comisa de inculpatul T. A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, în varianta agravata prevăzuta de art. 253 alin. 1 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Instanța de control judiciar nu poate să nu observe faptul că judecătorul fondului nu a arătat care sunt motivele care susțin dispoziția sa de schimbare a încadrării juridice data faptei prin actul de inculpare, situație în care, observând reținerea dispozițiilor art. 5 Cod penal, se poate doar deduce ca succesiunea în timp a celor doua coduri penale și principiul aplicării legii penale mai favorabile incident într-o astfel de situație, sunt argumentele care au fundamentat dispoziția de schimbare a încadrării în drept.
Referitor la încadrarea în drept a faptei ce formează obiectul judecății de față, în contextul intrării în vigoare la data de 01 februarie 2014 a unui nou Cod penal, C. ține să arate că infracțiunea de ”distrugere” prevăzuta de art. 217 alin. 1 și 4 din Codul penal din 1969 are continuitate de incriminare, regăsindu-se în art. 253 alin. 1 și 4 din Codul penal în vigoare. Analiza comparativa a vechii și noii norme de incriminare a infracțiunii aflata în discuție, permite a se observa ca norma corespondenta din actuala lege penală generală a păstrat condițiile de incriminare însă, sub aspectul regimului sancționator, aceasta a adus o atenuare a limitelor speciale de pedeapsa, în sensul că daca vechea lege prevedea închisoarea de la 3 la 15 ani, noua lege prevede închisoarea de la 2 la 7 ani.
În condițiile în care noua lege penală generala, în cazul infracțiunii de distrugere prin incendiere, a adus o atenuare semnificativa a regimului sancționator, s-ar putea susține că noul Cod penal este legea penala mai favorabila pentru inculpatul T. A..
Însă, mecanismul de determinare a legii penale mai favorabile presupune compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în ansamblul său, în mod global. Acceptarea soluției potrivit căreia legea penala mai favorabila se determina prin combinarea dispozițiilor mai favorabile din legile succesive (pe instituții autonome), echivalează cu încălcarea principiul potrivit căruia legile penale se compara, nu se combina. Aceasta din urma varianta de determinare a legii penala mai favorabile – pe instituții autonome, așa cum a procedat instanța de fond în speța de față – este hibrida și duce la crearea, pe cale judecătorească, a unei a treia legi (lex tertia), consecință inadmisibila, deoarece ar însemna ca organul judiciar sa exercite funcția legislativa, situație în care s-ar încălca principiul constituțional al separației puterilor în stat.
Față de acestea, reținând și faptul ca instanța de contencios constituțional, prin Decizia nr. 265/06.05.2014, publicata în M.Of. nr. 372/20.05.2014, obligatorie pentru instanțele de judecata, a statuat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, C. reține că determinarea caracterului mai favorabil al legii penale se realizează prin metoda comparației globale și nu prin metoda comparației pe instituții autonome.
În speța de față, în aplicarea art. 5 din Codul penal, în condițiile în care determinarea legii mai blânde se face prin aplicarea legii în ansamblul ei și nu pe instituții autonome, cu combinarea instituțiilor de drept din legi penale diferite, analizând condițiile de incriminare, regimul sancționator, posibilitățile de executare a pedepsei, C. reține că reglementarea anterioara datei de 01 februarie 2014 este legea penală mai favorabila întrucât, din perspectiva modalității de executare a pedepsei închisorii, posibilitățile recunoscute de vechiul Cod penal sunt net favorabile pentru inculpat față de cele din Codul penal actual.
Față de acestea, observând și faptul ca instanța de fond a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei închisorii, măsura pe care C. o apreciază ca fiind corecta, reținând ca legea penală identificata ca fiind mai favorabila trebuie aplicata global, se apreciază ca se impune corectarea hotărârii instanței de fond în sensul ca legea penală identificata ca fiind mai favorabile să fie aplicata în mod global.
Pentru toate considerentele anterior dezvoltate, se constată că prezentul apel este fondat și, pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit.a Cod procedură penală, C. urmează să dispună admiterea căii ordinare de atac promovată împotriva sentinței penale nr. 94 din 20.05.2014 a Judecătoriei Huși, sentință ce va fi parțial desființată, în latura penală.
Procedând la rejudecarea cauzei, pentru argumentele mai sus dezvoltate, consecința aplicării dispozițiilor art. 5 din Codul penal, va înlătura din sentința penală apelată dispoziția privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținută prin actul de sesizare în sarcina inculpatului T. A. și va reține încadrarea în drept dată faptei de distrugere dovedit comisă de inculpat la data de 07.10.2012 prin actul de sesizare a instanței, respectiv infracțiunea de ”distrugere” prev. și ped. de art. 217 alin. (1) și (4) din Codul penal din 1968.
Consecința acestei modificări privitoare la încadrarea în drept a faptei penale dovedit comisa de inculpat, reținând că limitele de pedeapsa prevăzute de textul de incriminare din vechea lege sunt de la 3 la 15 ani închisoare, aplicând cauza speciala de reducere cu o treime a acestor limite ca urmarea aplicării procedurii recunoașterii simplificate a vinovăției, instanța de control judiciar constata ca minimul pedepsei închisorii, în speța examinat, este de 2 ani (limita minima de 3 ani închisoare, prevăzuta de art. 217 alin. 1 și 4 Cod penal, redusă cu 1/3).
Față de aceasta, observând ca instanța de fond a aplicat inculpatului T. A. o pedeapsa de 1 ani și 6 luni închisoare (situată sub minimul de 2 ani la care se poate ajunge în condițiile reținerii încadrării juridice realizata în baza codului penal anterior), pentru a asigura ca pedeapsa aplicata sa se încadreze în limitele legale, C. va dispune majorarea cuantumul pedepsei închisorii aplicată inculpatului T. A., pentru săvârșirea infracțiunii de ”distrugere” prev. și ped. de art. 217 alin. (1) și (4) din Codul penal din 1969, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal, cu referire la art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, de la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, la 2 (doi) ani închisoare.
Majorând cuantumul pedepsei închisorii, în condițiile în care termenul de încercare este format din durata pedepsei și un interval fix de 2 ani, pe cale de consecința, se va dispune majorarea și a termenului de încercare stabilit în sarcina inculpatului T. A., de la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, la 4 (patru) ani.
În condițiile în care Codul penal din 1969 a fost identificat ca fiind legea penală mai favorabilă, ținând seama de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 potrivit cărora pedeapsa accesorie se aplica în baza legii determinata ca fiind mai favorabilă, instanța de control judiciar urmează să-i aplice inculpatului T. A., alături de pedeapsa principala a închisorii și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului unor drepturi conform vechii legi penale.
D. fiind faptul că executarea pedepsei principale a fost suspendata condiționat, în deplina conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (5) din Codul penal din 1969, se va dispune suspendarea a și executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1968, aplicată prin prezenta hotărâre, pe durata executării pedepsei principale.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. art. 272 cod procedură penală și art. 275 alin. (3) Cod procedură penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul procedurii judiciare desfășurata în fața instanței de control judiciar.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Huși, împotriva sentinței penale nr. 94 din 20.05.2014 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, sentință pe care o desființează, în parte, în latura penală.
Rejudecând cauza:
Consecința aplicării dispozițiilor art. 5 din Codul penal, înlătură din sentința penală apelată dispoziția privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținută prin actul de sesizare în sarcina inculpatului T. A. și reține încadrarea în drept dată faptei de distrugere dovedit comisă de inculpat la data de 07.10.2012 prin actul de sesizare a instanței, respectiv infracțiunea de ”distrugere” prev. și ped. de art. 217 alin. (1) și (4) din Codul penal din 1968.
Majorează cuantumul pedepsei închisorii aplicată inculpatului T. A., fiul lui C. și M., născut la data de 18.01.1959 în mun. Huși, jud. V., domiciliat în mun. Huși, .. 14, jud. V., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de ”distrugere” prev. și ped. de art. 217 alin. (1) și (4) din Codul penal din 1968, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal, cu referire la art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, de la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, la 2 (doi) ani închisoare.
Majorează termenul de încercare stabilit în sarcina inculpatului T. A., de la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, la 4 (patru) ani.
În temeiul dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 din Codul penal din 1968, aplică inculpatului T. A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1968.
În baza dispozițiilor art. 71 alin. (5) din Codul penal din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, suspendă și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1968, aplicată prin prezenta hotărâre.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedura penală, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (delegația nr. 6179/19.09.2014 emisă de Baroul Iași) va fi avansată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia judecării prezentului apel în cuantum de 300 lei, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2014.
Președinte,Judecător,
D. A. A. C.-C.
Grefier,
L. R.-C.
Red și tehnored. jud C.C.A.
4 exemplare/04.12.2014
Jud fond B. I.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 144/2012. Curtea de... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Sentința nr.... → |
|---|
