Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 599/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 599/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 599/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 599/2014
Ședința publică de la 17 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E. C.
Judecător A. G. O. M.
Grefier E. A.
Pe rol fiind pronunțarea apelurilor declarate de subscrisa . Sibiu și părțile civile O. C. și A. D. împotriva sentinței penale nr. 142 din 23.01.2014, pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul penal cu nr._, având ca obiect „vătămare corporală din culpă”.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 23 septembrie 2014, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror L. D. E. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la 7 octombrie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la 10 octombrie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi 17 octombrie 2014.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra apelurilor penale de fata:
Prin sentința penala nr. 142 din 23.01.2014 a Judecătoriei Iași, s-au dispus următoarele:
„În baza disp. art. 320/1 alin. 1, 2 și alin. 7 Cod Procedură Penală (judecata în cazul recunoașterii vinovăției) condamnă inculpatul R. C.-N., fiul lui C. și E., ns:28.04.1970 în Iași, domiciliat în .,. - fără forme legale în Oradea, Aleea Rogerius, ., Apt.27, jud. Bihor, CNP:_, cu antecedente penale,dar nerecidivist,la:
-1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală din culpă”,prev. și ped. de art. 184 alin. 1 și alin. 3 Cod Penal(pentru partea vătămată O. C.),și
-2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală din culpă”,prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod Penal(pentru partea vătămată A. D.),cu aplicarea art. 33 lit. b Cod Penal.
În baza disp.art.33 lit. b și art. 34 alin. 1 lit. b Cod Penal dispune contopirea pedepselor aplicate inculpatului, acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea,aceea de 2-doi-ani închisoare.
În baza disp. art. 81 Cod Penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.
În baza disp.art.82 Cod penal stabilește termen de încercare de 4-patru-ani.
Atrage atenția inculpatului R. C.-N. asupra disp. art. 83 Cod Penal.
Aplică pedeapsa accesorie, interzicând inculpatului R. C.-N. pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod Penal drepturile prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza II și alin. 2 Cod Penal.
În baza disp. art. 71 alin. 5 Cod Penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza disp. art. 14,15 și 346 alin. 1 Cod Procedură Penală cu referire la art. 49 alin. 1 lit. a,art.50 și 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările admite în parte acțiunile civile formulate de părțile vătămate O. C. și A. D. și obligă asigurătorul .-Sibiu,cu sediul în Sibiu, . A, Nr.2, Etaj 3-6, jud. Sibiu să achite părților civile: O. C.,domiciliată în ., jud. Iași - fără forme legale în .. Iași și A. D., domiciliat în Iași, .,., Etaj 2, Apt.8, jud. Iași următoarele sume de bani reprezentând despăgubiri civile:
1) părții civile O. C.,domiciliată în ., jud.Iași-fără forme legale în ..Iași suma de 100.000 lei reprezentînd daune morale,la care se adaugă dobînda legală pînă la achitarea prejudiciului, și
2) părții civile A. D.,domiciliat în Iași,., ., Apt.8, jud.Iași suma de 203.609 lei reprezentînd despăgubiri civile, la care se adaugă dobînda legală pînă la achitarea prejudiciului,din care 200.000 lei reprezintă daune morale și 3.609 lei reprezintă daune materiale.
În baza disp. art.14 și 346 aln. 1 Cod Procedură Penală obligă inculpatul R. C.-N. să achite părților civile:S. C. de Urgență”P..Dr.N.O.”, S. C. de Urgență”Sf.S.” și S. Județean de Ambulanță Iași următoarele sume de bani: Spitalului C. de Urgență”P..Dr.N.O.” suma de 146,93 lei reprezentînd cheltuieli de spitalizare acordate părții vătămate A. D.; Spitalului C. de Urgență”Sf.S.”suma de 1602,78 lei reprezentînd cheltuieli de spitalizare acordate părții vătămate A. D.,sumă la care se adaugă dobînda de referință a BNR pînă la achitarea sumei și suma de 2077,82 lei reprezentînd cheltuieli de spitalizare acordate părții vătămate O. C.,sumă la care se adaugă dobînda de referință a BNR pînă la achitarea sumei și Serviciului Județean de Ambulanță Iași suma de 339 lei reprezentînd cheltuieli de transport acordate părții vătămate A. D..
În baza disp.art.189 aln. 1 și art. 191 aln. 1 Cod Procedură Penală obligă inculpatul R. C.-N. să achite suma de 700 lei reprezentînd cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare,și de la comunicare pentru partea responsabilă civilmente .,cu sediul în Iași,.,jud.Iași,părțile civile O. C.,domiciliată în .,j ud.Iași-fără forme legale în ..Iași, A. D.,domiciliat în Iași, ., ., Etaj 2,Apt.8, jud.Iași, S. C. de Urgență”P..Dr.N.O.”, S. C. de Urgență”Sf.S.” și S. Județean de Ambulanță Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2014.”
Pentru a dispune astfel, prima instanța a reținut următoarea situație de fapt si de drept:
„Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași cu nr. 3647/P/2010 din data de 04.07.2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului R. C.-N. pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală din culpă”, prev. și ped. de art. 184 alin. 1 și alin. 3 Cod penal și „vătămare corporală din culpă”,prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod Penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, reținându-se în actul de sesizare aceea că numitul R. C.-N. la data de 20.10.2010, în jurul orelor 07,30 în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_ pe DN 28, pe raza comunei Comarna, jud. Iași, din cauza neadaptării vitezei de deplasare la condițiile de drum (carosabil umed și curbă deosebit de periculoasă, semnalizată corespunzător cu indicator rutier) a pierdut controlul asupra direcției de mers și, pătrunzând pe contrasens, a intrat în coliziune frontală cu borna kilometrică 96 confecționată din beton, iar în urma impactului a provocat vătămarea corporală a părților vătămate O. C., care a suferit leziuni ce au necesitat 45-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și A. D., care a suferit leziuni care au necesitat 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, ambii pasageri ai autoturismului condus de R. C. N..
Pentru soluționarea cauzei, instanța s-a raportat la dispozițiile legale cuprinse în art. 313-342 Cod procedură penală privind procedura desfășurării cauzelor, precum și dispozițiilor legale cuprinse în art. 6 din CEDO ce face parte din dreptul intern, conform art. 11 alin. 2 din Constituția României și care reglementează dreptul la un proces echitabil, reglementare ce garantează dreptul oricărei persoane de a fi judecată în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de o instanță independentă și imparțială, instituit de lege, dreptul oricărei persoane acuzate de o infracțiune de a fi prezumată nevinovată până când vinovăția sa va fi legal stabilită, dreptul oricărei acuzat de a fi informat în termenul cel mai scurt asupra citării și cauzei acuzației aduse împotriva sa, de a dispune de timpul și de însușirile necesare pregătirii apărării sale, de a se apăra el însuși sau pentru a fi asistat de un apărător ales de el și dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător să poată fi apărat în mod gratuit de un avocat din oficiu, dreptul de a întreba sau de a solicita audierea martorilor acuzării și să solicite citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Având în vedere polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./17/G17/HR nr._ încheiată de . Sibiu pentru autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_ la data de 08.12.2009 pentru o perioadă de 1 (un) an (de la 11.12.2009 până la 10.12.2010) fila 47 din dosarul de urmărire penală și polița ., nr._ încheiată de O. Viena I. G. pentru autovehiculul Dacia L. pentru accidente persoane și bagaje călători, în data de 26.05.2010 (fila 48 dosar urmărire penală) s-a dispus introducerea în cauză a asiguratorilor . Sibiu și O. Viena I. G.. De asemenea, pentru că la data producerii accidentului inculpatul conducea autoturismul_ și avea calitatea de taximetrist la . SA instanța a solicitat angajatorului fișa postului inculpatului la data producerii evenimentului pentru a se constata atribuțiile inculpatului. Din conținutul acestei fișe a postului (fila 81 dosar cercetare judecătorească) inculpatul avea obligația să nu execute activități de taximetrie sau alte activități de transport în afara municipiului Iași, iar inculpatul R. C.-N. efectua transport de persoane în afara municipiului Iași(a oprit în loc.Comarna și a luat ca pasager prima dată pe A. D. și apoi pe O. C.) Acest aspect de fapt a trebuit evidențiat în fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, fundamentare pe care instanța o evidențiază prin prisma ideii de garanție, în sensul că garanția comitentului pentru fapta proprie a prepusului derivă din împrejurarea că, în virtutea raportului de prepușenie, comitentul exercită supravegherea, îndrumarea și controlul activității prepusului. Așa cum s-a arătat și în Decizia de îndrumare nr. 2/1960 a Plenului Tribunalului Suprem legea obligând pe comitent să răspundă pentru întreaga pagubă cauzată de prepușii săi în funcțiile ce li s-au încredințat, a vrut să acorde părții păgubite posibilitatea de a urmări, pentru întreaga sumă reprezentând despăgubirile, fie pe angajatul care a cauzat paguba, fie angajatorul civilmente responsabil. Acesta, deci este ținut să despăgubească integral partea păgubită, nu se află în aceeași situația cu cei vinovați de producerea pagubei care trebuie până la urmă să suporte singuri consecințele faptei lor, partea responsabilă civilmente nu are decât rolul de a asigura părții păgubite repararea daunei. Pentru aceste considerente, instanța a dispus introducerea în cauză a . SA ca parte responsabilă civilmente.
Părțile vătămate O. C. și A. D. au fost audiate de către instanță și acestea au solicitat următoarele despăgubiri civile: A. D. a solicitat suma de 20.000 lei daune materiale și 200.000 lei daune morale și acordarea dobânzii legale pentru aceste sume de la data producerii accidentului până la plata efectivă (fila 151 dosar cercetare judecătorească) și O. C. a solicitat suma de 3000 lei daune materiale și_ lei daune morale, sume la care se adaugă acordarea dobânzii legale de la data producerii accidentului până la plata efectivă (fila 150 dosar cercetare judecătorească).
La termen de judecată din data de 10.10.2013, inculpatul R. C.-N. a declarat că dorește să se prevaleze de disp. art. 3201 Cod de procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Astfel, instanța a luat declarație inculpatului în sensul voinței acestuia, constând aceea că recunoaște săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, în modalitatea descrisă în actul de sesizare, și nu solicită administrarea de probe, cu excepția actelor în circumstanțiere. Conform acestei declarații instanța a pus în discuție cererea formulată de inculpatul R. C.-N. și s-a constat ca fiind admisibilă această cerere formulată de inculpat.
Din probatoriul administrat în cursul procesului penal (proces-verbal de cercetare a locului accidentului, planșă fotografică privind aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, schița producerii accidentului, proces-verbal de cercetare tehnică a autoturismului_, fișă Alcooltest Printer; buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1994/A/21.10.2010, proces-verbal de prelevare; buletin de examinare clinică; plângeri părți vătămate O. C. și A. D., certificat medico-legal cu nr. 2740 din 23.11.2010 eliberat părții vătămate O. C. ce atestă că prezintă tumefacție, cicatrice după plagă contuză, fractură col chirurgical, humerus drept, s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, pot data din 20.10.2010 și necesită 45-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, după care include și recuperarea funcțională; certificat medico-legal nr. 2623/09.11.2010 eliberat părții vătămate A. D. ce atestă că prezintă echimoze, fractură complexă 1/3 medie humerus stâng tratată chirurgical, a prezentat pierdere de cunoștință de scurtă durată, contuzie toraco-abdominală, s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, leziunile pot data din 20.10.2010 și necesită 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, timp care include și perioada de recuperare funcțională; fișă cazier judiciar pentru inculpat; declarație inculpat; declarații martori, fotocopii RCA și asigurare de accidente a persoanelor aflate în autovehicule; contract de dispecerizare nr. 30/01.02.2009 încheiat între . și . SA Iași; autorizația taxi nr. 675 acordată transportatorului în regim de taxi . SA pentru autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ de la 28.05.2008 până la 27.05.2013; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală) s-a reținut următoarea situație de fapt: R. C.-N. era conducător auto (taximetrist) la . SA Iași, posesor al permisului de conducere categoria B din anul 2008 și data de 20.10.2010 își desfășura activitatea de taximetrist pe autoturismul marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_, proprietatea firmei la care lucra.
În dimineața zilei de 20.10.2010, în jurul orelor 07:30, inculpatul a plecat la volanul autoturismului sus menționat, de la domiciliul său din . mun.Iași. Din Comarna inculpatul a luat la ocazie trei persoane care se deplasau în mun. Iași, respectiv două femei și un bărbat. Pe locul dreapta față s-a urcat S. M., pe locul dreapta spate O. C., iar pe locul stânga spate A. D..(conform declarației părții vătămate A. D. atunci cînd inculpatul a oprit pentru a-l lua în mașină,în aceasta se afla deja o persoană-S. M.,s-a urcat el pe bancheta spate stînga și apoi O. C. pe bancheta spate dreapta).Nici unul din ocupanții autoturismului nu purtau centura de siguranță. În urma unei convorbiri telefonice, inculpatul a început să conducă cu viteză excesivă pentru a ajunge mai repede în mun.Iași. Pasagerii autoturismului i-au atras atenția să conducă mai încet, însă acesta a continuat să circule cu viteză. Conform declarației inculpatului acesta se deplasa cu o viteză de circa 90 km/h. Ajuns pe DN 28 la km 96, într-o curbă deosebit de periculoasă la dreapta, semnalizată corespunzător prin indicator rutier, datorită vitezei excesive, a carosabilului umed și a uzurii pneurilor, inculpatul a pierdut controlul direcției de deplasare, mașina a derapat către stânga, a pătruns pe contrasens, apoi a părăsit carosabilul în stânga sensului de mers,a impactat frontal borna kilometrică 96 confecționată din beton, ce a fost smulsă din pământ și mutată la o distanță de 1,40 m, apoi mașina s-a rostogolit pe o distanță de 15,80 m către Iași, oprindu-se pe cupolă în zona acostamentului din stânga sensului Răducăneni - Iași.
Cu ocazia cercetărilor s-a constatat faptul că în zona producerii accidentului circulația se desfășoară în ambele sensuri pe câte o bandă de mers pe sens. Carosabilul este acoperit cu asfalt, umed, are o lățime de 5,60 m, fiind mărginit de acostament consolidat cu lățimea de 1,20 m, urmat de șanț de scurgere a apei și spațiu verde(conform procesului-verbal de cercetare la fața locului accidentului încheiat de organele de poliție).Conducătorul auto nu se afla sub influența băuturilor alcoolice. Din procesul-verbal de constatare tehnică rezultă faptul că anvelopele de pe autoturism prezentau o uzură de 80 %. Toți ocupanții mașinii implicate în accident au fost transportați la spital, părțile vătămate O. C. și A. D. rămânând internate.
Din certificatul medico-legal nr.2740 din 23.11.2010, rezultă faptul că O. C. de 41 ani a prezentat tumefacție, cicatrice după plagă contuză și fractură col humerus drept redusă chirurgical, leziuni ce au putut fi produse în cadrul unui accident rutier, necesitând pentru vindecare 45-50 zile îngrijiri medicale. La data de 29.11.2010, O. C. depune plângere prealabilă pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Din certificatul medico-legal nr.2623 din 09.11.2010, rezultă faptul că A. D. de 71 ani a prezentat echimoze și fractură complexă 1/3 medie humerus stâng tratată chirurgical, a prezentat pierdere de cunoștință de scurtă durată, contuzie toraco- abdominală, leziuni ce au putut fi produse în cadrul unui accident rutier, necesitând pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale.
S. M. a suferit leziuni ușoare, nu a depus plângere împotriva nu s-a constituit parte vătămată sau civilă, fiind de acord să participe în calitate de martor în procesul penal.
Vătămarea corporală din culpă a părților vătamate s-a produs datorită încălcării de către inculpat a dispozițiilor legale prevăzute de art.35 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și art.123 lit.h și art.148 pct l6 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Raportat acestei situații de fapt, instanța a constatat întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 184 alin. 1 și aln. 3 Cod Penal ,respectiv art. 184 alin. 2 și alin 4 Cod Penal respectiv latura obiectivă (totalitatea condițiilor privitoare la actul de conduită, cerute de lege pentru existența infracțiunii: elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată) și latura subiectivă (totalitatea condițiilor privitoare la atitudinea psihică a inculpatului față de propriul său act de conduită, condiții care privesc atitudinea conștiinței și voinței inculpatului față de acțiunea care constituie elementul material al infracțiunii, față de urmarea imediată și față de legătura de cauzalitate din acestea), sens în care, în drept, fapta inculpatului R. C. N., care, la data de 20.10.2010, în jurul orelor 07.30, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe DN 28, pe raza comunei Comarna din județul Iași din cauza neadaptării vitezei de deplasare la condițiile de drum (carosabil umed și curbă deosebit de periculoasă, semnalizată corespunzător cu indicator rutier), a pierdut controlul asupra direcției de mers și, pătrunzând pe contrasens, a intrat în coliziune frontală cu borna kilometrică 96 confecționată din beton, iar în urma impactului a provocat vătămarea corporală a părților vătămate O. C.(pasager pe bancheta spate dreapta) care a suferit leziuni ce au necesitat 45-50 zile de îngrijire medicală pentru vindecare și A. D.(pasager pe bancheta spate stînga) care a suferit leziuni ce au necesitat 65-70 zile de îngrijire medicală pentru vindecare - ambii pasageri în autoturismul condus de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de "vătămare corporală din culpă" prev de art 184 aln. 1 și aln. 3 Cod Penal(față de partea vătămată O. C.) și "vătămare corporală din culpă" prev de art. 184 aln. 2 și aln. 4 Cod penal (față de partea vătămată A. D.) cu aplic.art.33 lit.b din Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului se va ține cont de dispozițiile art. 72 Cod Penal ce indică criteriile generale de individualizare a pedepsei, și anume: dispozițiile părții generale din Codul Penal; limitele de pedeapsă fixate în partea specială; gradul de pericol social al faptei săvârșite; persoana inculpatului; împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, se va aplica inculpatului R. C.-N. câte o pedeapsă prevăzută de lege pentru fiecare infracțiune, limitele acestor pedepse fiind reduce cu o treime, dar, în procesul de individualizare instanța s-a raportat la faptul că inculpatul R. C. N. a realizat două infracțiuni vătămând două părți vătămate și aceea că în antecedența sa inculpatul R. C. N. figurează cu trei (3) condamnări, care nu atrag starea de recidivă, condamnări aplicate (fila 35 dosar urmărire penală) pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației rutiere,a unei infracțiuni de tâlhărie și a unei infracțiuni de furt aspecte ce relevă o inclinație infracțională ce trebuie limitată de instanță printr-o îndreptare a limitelor pedepselor aplicate spre maximul prevăzut de lege.
Se vor contopi aceste pedepse, iar pedeapsa rezultată se va executa în regim de suspendării condiționate.
De asemenea, conform art. 414 ind. 5 din Codul de procedură privind dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii este aplicabil, instanța a făcut aplicarea dispoziției Deciziei nr. 74/2007 a ÎCCJ – Secțiile Unite în materie penală ce a stabilit aceea că disp. art. 71 Cod penal se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I lit. c Cod Penal nu se va face automat, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei instanța s-a raportat la existența condițiilor privind răspunderea civilă delictuală, și anume:
- existenta faptei ilicite;
- existența prejudiciului;
- existența legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu;
- existența vinovăției inculpatului.
Se constată că aceste condiții sunt îndeplinite în prezenta cauză, instanța urmând a stabili cuantumul acestor despăgubiri.
Pentru partea vătămată O. C. care s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 lei daune materiale și 100.000 lei daune morale (fila 150 dosar cercetare judecătorească) instanța a admis administrarea probei cu martori, conform art. 67 alin. 1 și al. 3 C. pr.penală, respectiv martorul S. V.. Acesta a declarat că o cunoaște pe O. C. de 7 (șapte) ani și că a fost victima unui accident de circulație, că a fost spitalizată, dar nu știe pentru cât timp, are trei (3) copii, a înțeles de la vecinii părții vătămate că ar acea probleme fizice, s-a întâlnit de două ori cu partea vătămată după externare care i-a spus că se descurcă foarte greu cu banii; a fost prieten de familie cu parte vătămată până când a decedat soțul acesteia (în urmă cu 6 – șase – ani) și din acel moment s-a întâlnit cu partea vătămată doar de două ori și au stat de vorbă despre lucru generale. Din conținutul acestei declarații, ca unic martor propus de partea vătămată prin apărător ale, nu rezultă nici o sumă cheltuită de partea vătămată și care să reprezinte daune materiale (partea vătămată O. C. a mai declarat că în urma accidentului rutier a rămas cu o cicatrice facială, iar hainele cu care era îmbrăcată au fost tăiate de membrii echipei de descarcerare și nu le-a mai putut folosi ulterior), motiv pentru care instanța va respinge pretențiile civile solicitate de O. C..
Pentru partea vătămată A. D. care s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei daune materiale și 200.000 lei daune morale (fila 151 dosar cercetare judecătorească) instanța a admis administrarea probei cu martori, conform art. 67 alin. 1 și al. 3 C. pr.penală, respectiv martorul Z. V.. Acesta a declarat că are o suprafață de teren ce se învecinează cu terenul părții vătămate, l-a văzut cu mâna imobilizată aproximativ una-două luni, i-a spus martorului că are dureri în zona bucală deoarece în urma accidentului i-a fost fracturată fața, partea vătămată are vie și livadă, respectiv are jumătate de hectar livadă și 2000 mp vie, iar A. D. a rugat-o pe soția martorului și cei doi fii ai acestuia să muncească în gospodăria lui, cei trei fiind plătiți cu 50-60 lei/zi plus mâncare, și aceștia au muncit aproximativ trei (3) luni (dintr-o săptămână soția și cei doi fii lucrau 3-4 zile la partea vătămată). Prin calcularea sumelor cheltuite de partea vătămată A. D., respectiv aproximativ trei (3) luni, trei persoane l-au ajutat la muncile agricole (vie și livadă), în fiecare săptămână lucrând 3-4 zile, instanța a ajuns la suma de 3609 lei cheltuiți de partea vătămată, sumă pe care instanța o va acorda ca despăgubiri civile părții civile A. D..
Cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate instanța s-a raportat la leziunile suferite, numărul de zile de îngrijiri medicale acordate fiecărei părți vătămate și implicațiile de natură psihică ale primelor, dar și elemente asupra vieții părților vătămate. Este de necontestat că implicarea într-un accident rutier aduce prejudicii de natură psihică asupra conduitei persoanei implicate, această conduită fiind determinată de leziunile suferite și de percepția acestor leziuni de către persoana implicată și persoanele cu care intră în contact. Unicul element ce face diferența în ceea ce privește cuantumul daunelor morale ce va fi acordat de instanță este cel al zilelor de îngrijiri medicale, și anume 45-50 zile pentru O. C. și 65-70 zile pentru A. D., nr. de zile determinat de gravitatea leziunilor suferite în urma evenimentului rutier.
Astfel, va admite în parte acțiunile civile solicitate de părțile vătămate, obligând asiguratorul . Sibiu (deoarece polița . nr._ încheiată cu . G. a fost reziliată pentru neplata primelor de asigurare – fila 96 dosar cercetare judecătorească), instanța a obligat doar . să achite lui O. C. suma de 100.000 lei daune morale, la care se adaugă dobânda legală până la achitarea prejudiciului și lui A. D. suma de 203.609 lei despăgubiri civile, din care suma de 200.000 lei daune morale și 3609 lei daune materiale, sumă la care se adaugă dobânda legală până al achitarea prejudiciului.
Se va obliga inculpatul R. C.-N. să achite sumele reprezentând cheltuieli de spitalizate și cheltuieli de transport efectuate pentru părțile vătămate și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.”
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, părțile civile apelante O. C. si A. D., precum și asigurătorul . Sibiu, criticând soluția primei instanțe pentru netemeinicie.
Părțile civile apreciază că în mod greșit instanța de fond a admis doar în parte cererea privind pretențiile materiale formulate. În cauză a fost administrată proba testimonială pentru dovedirea pretențiilor solicitate, prin care se atesta faptul ca părțile au fost in imposibilitate de a-si desfășura viața in condiții normale, după accident, necesitând îngrijire si ajutor pentru treburile gospodărești din partea altor persoane, care au fost plătite pentru prestațiile efectuate in gospodăria fiecăreia din părțile vătămate.
Arata partea civilă O. C., ca a necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale, si având in vedere ca soțul sau este decedat, iar la data producerii accidentului avea un copil minor in vârstă de 10 ani, este evident ca a fost nevoie de sprijin financiar, moral si material. Partea civilă O. C. a fost supusă unei intervenții chirurgicale, plata acesteia făcându-se din bani pe care aceasta i-a împrumutat. Deși a trecut un interval de timp semnificativ de la data producerii accidentului, nici până în prezent partea civila nu își folosește la capacitate maximă brațul drept, iar acest lucru o deranjează în desfășurarea în bune condiții a activităților agricole, singura activitate desfășurată de clienta mea.
De asemenea, partea civilă A. D. care a necesitat pentru vindecare un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale, a stat cu mâna imobilizată aproximativ una-două luni, a avut dureri în zona bucală deoarece în urma accidentului rutier i-a fost fracturată fața. Aceste aspecte rezultă din declarația dată de martorul Z. V., care a arătat că numitul A. D. are o suprafață de teren care se învecinează cu terenul său, și că 1-a văzut pe acesta cu mâna imobilizată aproximativ una-două luni și că i-a spus ca are dureri în zona bucală. Martorul Z. V. a mai declarat ca numitul A. D. a rugat-o pe soția sa și pe cei doi fii ai săi să muncească în gospodăria clientului meu, cei trei fiind plătiți cu 50-60 lei/zi plus mâncare. Solicita in conformitate cu prevederile art. 19 din Noul Cod de Procedură Penală admiterea pe lângă daunele morale și a daunelor materiale solicitate in primă instanță. Este riguros exact că daunele materiale pot fi acordate numai în măsura dovedirii lor, însă conform principiului general al normelor de procedură civilă potrivit căruia cel ce face o afirmație în cadrul judecății trebuie să o dovedească, considerăm că sunt depuse la dosar suficiente probe care demonstrează prejudiciile multiple aduse părților civile așa cum e cazul întotdeauna în situația infracțiunilor cu efecte complexe cum e și cea de vătămare corporală din culpă săvârșită de către un conducător auto. Repararea prejudiciului trebuie să se facă integral în scopul repunerii victimelor (pe cat posibil) în situația anterioară (restitutio in integrum). Or, în această cauză neacordându-se decât în parte despăgubiri reprezentând daune materiale nu se poate vorbi despre o repunere a părților în situația anterioară.
Asiguratorul de răspundere civila a criticat, de asemenea, sentința primei instanțe sub aspectul modului de soluționare a laturii civile. Apreciază asiguratorul ca daunele acordate, atât cele morale, cat si cele materiale, deși justificate de suferința încercata de părțile vătămate, sunt cuantificate disproporționat in raport de toate circumstanțele cauzei, atât cele referitoare la consecințele produse prin fapta inculpatului, precum si cele privind persoana si standardul de viața al fiecăreia dintre cele doua parți civile apelante. Mai arata asiguratorul ca in mod nelegal prima instanța nu a reținut si culpa parților vătămate la producerea leziunilor suferite, având in vedere ca nici una dintre acestea nu purta centura de siguranța in momentul producerii impactului, obligație impuse de actele normative ce reglementează circulația pe drumurile publice.
Examinând actele și lucrările dosarului de fond prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu motivele invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în raport de dispozițiilor art. 417 Cod procedură penală C. constată următoarele:
Prin sentința penala apelata s-a reținut, in ceea ce privește starea de fapt, ca in dimineața zilei de 20.10.2010, în jurul orelor 07:30, inculpatul R. C.-N. - taximetrist la . SA Iași - a plecat la volanul autoturismului marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_, proprietatea firmei la care lucra, de la domiciliul său din . mun. Iași. Din localitatea Comarna inculpatul a luat la ocazie trei persoane care se deplasau în mun. Iași, respectiv două femei și un bărbat. Pe locul dreapta față s-a urcat S. M., pe locul dreapta spate O. C., iar pe locul stânga spate A. D.. Nici unul din ocupanții autoturismului nu purtau centura de siguranță. În urma unei convorbiri telefonice, inculpatul a început să conducă cu viteză excesivă pentru a ajunge mai repede în mun. Iași. Pasagerii autoturismului i-au atras atenția să conducă mai încet, însă acesta a continuat să circule cu viteză. Conform declarației inculpatului acesta se deplasa cu o viteză de circa 90 km/h. Ajuns pe DN 28 la km 96, într-o curbă deosebit de periculoasă la dreapta, semnalizată corespunzător prin indicator rutier, datorită vitezei excesive, a carosabilului umed și a uzurii pneurilor, inculpatul a pierdut controlul direcției de deplasare, mașina a derapat către stânga, a pătruns pe contrasens, apoi a părăsit carosabilul în stânga sensului de mers, a impactat frontal borna kilometrică 96 confecționată din beton, ce a fost smulsă din pământ și mutată la o distanță de 1,40 m, apoi mașina s-a rostogolit pe o distanță de 15,80 m către Iași, oprindu-se pe cupolă în zona acostamentului din stânga sensului Răducăneni - Iași.
Retine instanța de apel că părțile vătămate s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpatul R. C.-N. fără a purta centuri de siguranță, centură care, raportat la viteza de impact, ar fi putut determina reținerea acestora pe scaun/banchetă și, implicit, probabilitatea producerii unor leziuni mai ușoare ca intensitate decât cele suferite. Dar, deși retine si prima instanța acest aspect, nu apreciază ca încălcarea acestei obligații constituie o culpa concurenta a parților vătămate la producerea leziunilor suferite care, așa cum am arătat, in cazul in care ar fi purtat centuri de siguranța ar fi fost mai ușoare.
Așa fiind, instanța de apel urmează să rețină culpa concurentă a părților vătămate în producerea rezultatului periculos, în proporție de 20%, întrucât au circulat în autoturism fără a purta centuri de siguranță, obligație impusă de art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit căruia: „Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament. Părțile vătămate nu se află în nici una din excepțiile prevăzute de art. 97 din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
Ca urmare a reținerii culpei concurente în proporția menționata, instanța de apel urmează ca, in apelul declarat de asigurator, sa reducă cuantumul daunelor civile acordate părților civile in raport de gradul de culpa reținut in sarcina acestora.
Tot in acest context, al daunelor morale, instanța de apel retine ca cuantumul despăgubirilor stabilit de prima instanță este la adăpost de critici, constatându-se din această perspectivă temeinicia și pertinența argumentelor expuse pentru justificarea acestora.
Potrivit și art.14 alin.1 din același ordin, asiguratorul are obligația de a despăgubi partea civilă pentru prejudiciile suferite în urma accidentului provocat de asigurat, potrivit pretențiilor formulate, dovedite prin orice mijloc de probă.
Este de jurisprudență faptul că cuantumul despăgubirilor nu poate să depășească prejudiciul efectiv suferit, acesta urmând a fi evaluat în concret în raport de împrejurările fiecărei cauze. S-a statuat în jurisprudență că daunele morale nu pot fi aceleași, că, în momentul evaluării daunelor, se iau în calcul două dimensiuni: cea statică și cea dinamică. Acestea se referă la prezența, severitatea și evoluția în timp a daunelor morale. De altfel, în practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că daunele morale se disting de cele materiale prin faptul că nu se probează și se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. ÎCCJ a mai subliniat că evaluarea nu trebuie să fie una subiectivă și, prin acordarea despăgubirilor pentru daune morale, nu trebuie să se ajungă la o îmbogățire fără just temei(Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3966 din 11 octombrie 2012).
CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, C. le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).
Ca orice pretenție dedusă în justiție, prejudiciul moral trebuie să fie dovedit, dar judecătorii au obligația să-l aprecieze în raport de gravitatea și importanța lui, el nu se acordă ope legis. În cauză este evident că părțile civile recurente au suferit un prejudiciu nepatrimonial, un prejudiciu afectiv constând din suferințe fizice, dar si psihice, cauzate prin afectarea, pentru un interval de timp considerabil, a modului de viața, a activităților desfășurate zi de zi, a participării la tot ceea ce implica o viața de familie. Pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicita. Cum în cauza dedusă judecății, aceste elemente ale răspunderii civile delictuale au fost dovedite, in mod just prima instanța a apreciat ca întemeiata si dovedita cererea parților civile privind acordarea de daune morale.
Este adevărat că, suferințele omenești nu pot fi evaluate în bani, dar s-au evidențiat suficiente criterii, în practică și în doctrină, în măsură să ofere posibilități de apreciere a cuantumului despăgubirilor stabilite și care să fie în măsură reparare prejudiciul de ordin afectiv suferit, sau cel puțin să amelioreze o atare suferință.
Repararea daunelor morale prin indemnizații bănești este eficientă deoarece, într-adevăr, sumele de bani acordate persoanelor vătămate sunt capabile să-i ofere acesteia o satisfacție compensatorie de natură a-i ușura suferințele fizice sau psihice. Este eficientă repararea bănească și pentru că aceste mijloace bănești pot fi folosite pentru repararea oricărui tip de prejudiciu moral.
Chiar dacă este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța a avut în vedere criteriile evidențiate in acest domeniu, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Așa fiind, raportat celor expuse, apare ca fiind neîntemeiată critica asiguratorului apelant referitoare la acordarea unor sume de bani prea mari, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciile morale.
Însa pentru motivul găsit întemeiat privind reținerea culpei concurente a parților vătămate la producerea prejudiciului suferit, instanța de apel va reduce cuantumul daunelor morale acordate de prima instanța corespunzător gradului de culpa reținut.
În ceea ce privește despăgubirile materiale reprezentând prejudiciul cauzat, C. retine:
Astfel, așa cum a reținut și prima instanță, în cauza au fost administrate, pentru dovedirea pretențiilor civile, ca mijloace de probă declarații de martori, înscrisuri. În acest sens, martorul Z. V. a declarat că are o suprafață de teren ce se învecinează cu terenul părții vătămate A. D., l-a văzut cu mâna imobilizată aproximativ una-două luni, i-a spus martorului că are dureri în zona bucală deoarece în urma accidentului i-a fost fracturată fața, partea vătămată are vie și livadă, respectiv are jumătate de hectar livadă și 2000 mp vie, iar A. D. a rugat-o pe soția martorului și cei doi fii ai acestuia să muncească în gospodăria lui, cei trei fiind plătiți cu 50-60 lei/zi plus mâncare, și aceștia au muncit aproximativ trei (3) luni (dintr-o săptămână soția și cei doi fii lucrau 3-4 zile la partea vătămată). Prin calcularea sumelor cheltuite de partea vătămată A. D., respectiv aproximativ trei (3) luni, trei persoane l-au ajutat la muncile agricole (vie și livadă), în fiecare săptămână lucrând 3-4 zile, prima instanța a ajuns la o suma de 3609 lei cheltuiți de partea vătămată, sumă pe care instanța a acordat ca despăgubiri civile părții civile A. D..
Însă, deși reține ca bază de calcul, declarațiile martorului menționat, nu rezultă modul în care instanța a ajuns în final la acordarea cu titlu de daune materiale în cuantum de 3609lei. Astfel, păstrând certitudinea asupra probelor ce au constituit premisa dovedirii prejudiciului material suferit de aceasta parte vătămata, instanța de apel reține că partea civilă este îndreptățită la suma de 4.320 lei cu titlu de daune materiale, după aplicarea coeficientului de 20% reprezentând gradul de culpabilitate al părții vătămate in producerea prejudiciului (astfel, 50 lei reprezentând plata pentru o zi de munca x 3 trei persoane pe zi, reprezintă 450 lei pe zi, iar pentru o perioada de 12 săptămâna, astfel cum a precizat martorul, rezulta ca partea vătămata a cheltuit pentru plata persoanelor ce l-au ajutat in gospodărie suma de 5400 lei, la care, așa cum am precizat de aplica reducerea de 20% reprezentând culpa părții vătămate). Această constatare va determina instanța de apel la majorarea corespunzătoare și a despăgubirilor reprezentând daune materiale, astfel cum au fost stabilite.
Cu privire la criticile formulate de partea civilă O. C. privind neacordarea daunelor materiale, instanța de apel constata ca acestea sunt nefondate.
Instanța de control judiciar retine că sistemul nostru de drept are la bază principul liberei aprecieri a probelor, acesta fiind reglementat expres de art. 63 alin. 2 Cod de procedură penală din 1968 (in vigoare la data judecării cauzei in prima instanța), conform căruia probele nu au valoare mai dinainte stabilită; aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate, iar mijloacele de probă sunt enumerate în dispozițiile art. 64 Cod de procedură penală din 1968, printre acestea fiind nu numai înscrisurile, ci și declarațiile părții civile și declarațiile martorilor.
Astfel, pentru dovedirea pretențiilor materiale solicitate, partea civila menționată a solicitat audierea martorului S. V.. Acesta a declarat că o cunoaște pe O. C. de 7 (șapte) ani și că a fost victima unui accident de circulație, că a fost spitalizată, dar nu știe pentru cât timp, are trei (3) copii, a înțeles de la vecinii părții vătămate că ar acea probleme fizice, s-a întâlnit de două ori cu partea vătămată după externare care i-a spus că se descurcă foarte greu cu banii; a fost prieten de familie cu parte vătămată până când a decedat soțul acesteia (în urmă cu 6 – șase – ani) și din acel moment s-a întâlnit cu partea vătămată doar de două ori și au stat de vorbă despre lucru generale. Din conținutul acestei declarații, ca unic martor propus de partea vătămată prin apărător ale, astfel cum a reținut si prima instanța, nu rezultă nici o sumă cheltuită de partea vătămată și care să reprezinte daune materiale, astfel incit in mod just prima instanța a respins pretențiile civile solicitate de O. C..
Cum de altfel a afirmat si partea civila prin motivele de apel, daunele materiale pot fi acordate numai în măsura dovedirii lor, conform principiului general al normelor de drept material potrivit căruia cel ce face o afirmație în cadrul judecății trebuie să o dovedească. Însă, in ciuda susținerilor din motivele de apel, in sensul că sunt depuse la dosar suficiente probe care demonstrează prejudiciile multiple aduse acestei părți civile instanța de apel retine, similar primei instanțe, ca partea civila nu a produs nici o proba la dosarul cauzei prin care sa dovedească existenta prejudiciului material, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale cu privire la acest prejudiciu.
În consecință, raportat considerentelor de fapt și de drept expuse, C. urmează ca în temeiul disp. art. 421 pct. 2 lit. „a” Cod procedură penală, să admită, apelurile formulate de partea civilă A. D. și asigurătorul . Sibiu, împotriva sentinței penale nr. 142 din 23.01.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o va desființa, în parte.
În rejudecare se va proceda conform dispozitivului.
Va majora despăgubirile civile la care a fost obligat asigurătorul . Sibiu, cu titlu de daune materiale către părțile civile A. D. de la 3.609 lei la 4.320 lei.
Va reduce despăgubirile civile la care a fost obligat asigurătorul . Sibiu, cu titlu de daune morale către părțile civile, astfel:
- pentru partea civilă A. D. de la 200.000 lei la 120.000 lei;
- pentru partea civilă O. C., de la 100.000 lei la 80.000 lei;
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate
De asemenea, raportat considerentelor de fapt și de drept expuse, C. urmează ca în temeiul disp. art. 421 pct. 1 lit. „b” Cod procedură penală să respingă, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă O. C., împotriva aceleiași sentințe penale.
Văzând si dispozițiile art. 275 alin. 2 si alin. 3 cod proc. pen., privind cheltuielile judiciare cuvenite statului,
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
Admite apelurile declarate de partea civilă A. D. și asigurătorul . Sibiu, împotriva sentinței penale nr. 142 din 23.01.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o desființează, în parte:
Rejudecând:
Majorează despăgubirile civile la care a fost obligat asigurătorul . Sibiu, cu titlu de daune materiale către părțile civile A. D. de la 3.609 lei la 4.320 lei.
Reduce despăgubirile civile la care a fost obligat asigurătorul . Sibiu, cu titlu de daune morale către părțile civile, astfel:
- pentru partea civilă A. D. de la 200.000 lei la 120.000 lei;
- pentru partea civilă O. C., de la 100.000 lei la 80.000 lei;
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
II. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă O. C., împotriva aceleiași sentințe penale.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor declarate de partea civilă A. D. și asigurătorul . Sibiu, rămân în sarcina statului.
Obligă partea civilă O. C. să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.10.2014
Președinte,Judecător,
I. E. CiobanuAncuța G.
O. M.
Grefier,
E. A.
Red./tehn. C.I.E
2 ex. – 17.11.2014
Jud. Iași – jud. C. G. V.
| ← Falsificarea de monede. Art.310 NCP. Hotărâre din 13-10-2014,... | Abuz de încredere. Art.238 NCP. Decizia nr. 604/2014. Curtea de... → |
|---|
