Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Sentința nr. 256/2014. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Sentința nr. 256/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 560/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE PENALĂ Nr. 560/2014

Ședința publică de la 08 Octombrie 2014

Completul compus din:

Președinte D. A.

Judecător A. C.-C.

Grefier L. R.-C.

Pe rol judecarea apelului declarat de partea civilă M. A. A. împotriva sentinței penale nr. 256 din 10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosar_ având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.).

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de_, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,

C. DE A.

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 256 din 10 iunie 2014 a Judecatoriei Bârlad, dată în dosarul nr._, s-a hotărât:

„Condamnă pe inculpatul L. M. - A., fiul lui V. și V., născut la data de 14.03.1994 în Bârlad, jud. V., CNP –_, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în . Zorleni, jud. V., la pedeapsa de:

- 2 ( doi ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal anterior – Legea nr. 15 din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal actual - Legea nr. 286 din 2009, și cu referire la art. 320¹alin. 7 Cod procedură penală anterior, împotriva părții vătămate A. M. ;

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului, implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 modificată prin OUG nr. 63/2006- privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 5 Cod penal actual - Legea nr. 286 din 2009, și cu referire la art. 320¹alin. 7 Cod procedură penală anterior.

În temeiul art. 33 lit. a Cod penal anterior – Legea nr. 15 din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal actual - Legea nr. 286 din 2009, constată că faptele săvârșite sunt în concurs real.

În temeiul art. 34 lit. b Cod penal anterior – Legea nr. 15 din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal actual - Legea nr. 286 din 2009, contopește toate pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal actual, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal anterior, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal actual, suspendă condiționat executarea pedepsei principale a închisorii.

Fixează termen de încercare de 4 (patru) ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal actual, suspendă executarea pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal actual, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, în cazul în care în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 84 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal actual, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, în cazul în care în până la expirarea termenului de încercare nu v-a îndeplini obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art. 4 lit. b, art. 5 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 76/2008 obligă pe inculpatul L. M. - A. la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Admite în parte acțiunea civilă formulată de M. A.-A. domiciliată în Bârlad, .. 2, ., ., succesoarea partea vătămată A. M. - decedată la data de 22.12.2013 cu ultimul domiciliu în Bârlad, ., nr.129, jud. V..

Obligă pe inculpatul L. M. - A. să plătească părții civile M. A.-A., suma de 4.500 lei reprezentând daune materiale .

Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. de Urgență „E. B.” cu sediul în municipiul Bârlad, ., jud. V. .

Obligă pe inculpatul L. M. - A. să plătească părții civile S. M. de Urgență „E. B.” suma de 3171,633 lei, actualizată la data executării, reprezentând cheltuieli de asistență medicală de specialitate a părții vătămate A. M..

Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Ambulanță Județean V. cu sediul în municipiul V., ., jud. V. .

Obligă pe inculpatul L. M. - A. să plătească părții civile S. de Ambulanță Județean V. suma de 448,90 lei, actualizată la data executării, reprezentând cheltuieli de transport medical a părții vătămate A. M..”

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a argumentat în fapt și în drept după cum urmează:

“ În fapt: La data de 13.04.2012, în jurul orei 18.00, Politia mun. Bârlad - B.P.R. a fost sesizata cu privire la faptul ca, pe . din mun. Bârlad, a avut loc un eveniment rutier soldat cu victime omenești.

În baza acestei sesizări, organele de politie s-au deplasat la fata locului unde, in dreptul imobilului cu nr. 129 de pe ., au identificat-o pe partea civila A. M..

Locul faptei suferise modificări prin aceea ca atelajul implicat in evenimentul rutier nu se afla la fata locului.

Ulterior, acesta a fost găsit la o distanta de aprox. 3 km., ocazie cu care s-a stabilit si persoana care a condus la momentul impactului, respectiv inculpatul L. M. – A..

Din verificările efectuate s-a concluzionat faptul ca, in timp ce se deplasa in mun. Bârlad, cu atelajul proprietatea tatălui său – numitul L. V., la intersecția . cu . nu a respectat semnificația indicatorului rutier „STOP”, cu atat mai mult cu cat din partea dreapta se apropia un tir si, de teama impactului iminent, a tras de haturile calului.

In aceste conditii, calul s-a indreptat pe sensul opus de deplasare, patrunzand cu rotile pe trotuarul ., moment in care, in dreptul imobilului nr. 129 a surprins-o si accidentat-o pe partea civila A. M..

Dupa impact, inculpatul si-a continuat deplasarea catre domiciliu, desi a observat-o pe victima cazuta la sol, revenind la fata locului in urma depistarii de catre organele de cercetare penala.

Potrivit Raportului de Expertiza Medico-Legala nr. 71/E din data de 02.05.2012 intocmit de catre C.M.L. Barlad, A. M. a suferit „o . 1/3 inferioara ambele oase gamba stanga cu deplasare, traumatism ce a necesitat un numar de 90-95 de zile ingrijiri medicale.” - f. 19 verso.

In momentul impactului, atat inculpatul L. M. - A., cat si victima A. M. prezentau o valoare a alcoolemiei de 0,00 g%0. - f. 17, 18.

Inculpatul recunoaste faptele savarsite, declaratiile sale fiind in concordanta cu cele ale martorilor oculari L. V. – celalalt ocupant al atelajului la momentul producerii accidentului si B. C..

Cu ocazia audierii, în cursul urmăririi penale:

Înainte de a i se lua prima declarație, conform art. 6 al.5 C.p.p., coroborat cu art. 70 C.p.p., inculpatului L. M. A. i-au fost aduse la cunoștință învinuirea, încadrarea juridică a faptelor și dreptul la apărare, astfelcum rezultă din procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii din data de 22.08.2012. Inculpatul a declarat că nu dorește apărător – f. 6.

La finalizarea cercetărilor, la data de 22.08.2012, inculpatului L. M. A. i-a fost prezentat întreg materialul de urmărire penală, potrivit art. 250 C.p.p., fiind încheiat proces-verbal, ocazie prin care acesta a arătat că nu mai are de formulat cereri noi sau de propus acte probe în apărarea sa. De asemenea, arată că nu mai are de dat nicio declarație suplimentară.

L. M. A. are vârsta de 19 ani, studii 10 clase, fara ocupatie, necasatorit, nu este cunoscut cu antecedente penale conform fișei de cazier judiciar atasata la fila 27.

Pe tot parcursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut fapta săvârșită la data de 13.04.2012.

Cu privire la latura civilă, în faza de urmărire penală:

Partea vătămată A. M. se constituie parte civila in procesul penal cu o suma al carei cuantum il va preciza in fata instantei de judecata f. 24 verso.

S. M. de Urgență „E. B.” Bârlad a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 3171,633 lei reprezentand cheltuielile de spitalizare generate de ingrijirile acordate vatamatei A. M. f. 25.

Cele reținute mai sus rezultă din următoarele mijloace de proba: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică f. 8-15;Buletin de Analiză Toxicologică-Alcoolemie nr. 523 din data de 19.04.2012 intocmit de către S. de Medicină Legală V. – Laboratorul de Toxicologie f. 17Buletin de analiză Toxicologică-Alcoolemie nr. 522 din data de 19.04.2012 intocmit de către S. de Medicină Legală V. – Laboratorul de Toxicologie f. 18; Raport de Expertiză Medico-Legală nr. 71/E din data de 02.05.2012 emis de către Cabinetul Medico-Legal Bârlad f. 19; declaratia partii vatamate A. M. f. 24; declaratia martorului L. V. f. 26; declaratia martorului B. C. f. 26¹; declarația inculpatului L. M. A. f. 28, 29;, actele dosarului.

Inculpatul L. M. - A. a fost judecat în stare de libertate.

În aplicarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 255/2013 ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal și Cod de procedură penală, conform căruia:

(1) Cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s-a început cercetarea judecătorească se soluționează de către instanța competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeași lege.

(2) În situația prevăzută la alin. (1), instanța pe rolul căreia se află cauza o trimite judecătorului de cameră preliminară, pentru a proceda potrivit art. 342 - 348 din Codul de procedură penală, ori, după caz, o declină în favoarea instanței competente.",

Conform art. 7 din Legea nr. 255/2013 Cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță în care s-a început cercetarea judecătorească anterior intrării în vigoare a legii noi rămân în competența aceleiași instanțe, judecata urmând a se desfășura potrivit legii noi."

În prezenta cauză s-a început cercetarea judecătorească anterior intrării în vigoare a legii noi, fiind verificată conform art. 300 Cod procedură penală anterior sesizarea instanței, din oficiu, la prima înfățișare la termenul din 21.01.2014, regularitatea actului de sesizare, constatându-se că sesizarea este făcută potrivit legii, s-a luat act de înscrisul autentic depus de inculpat prin apărător privind declarația de recunoaștere a vinovăției și solicitarea de a fi judecat în procedura simplificată prevăzută la acea dată de art. 320 ¹ Cod procedură penală, s-a luat act de constituirea ca parte civilă a părții vătămate și sau propus probe în latura civilă. .

La judecarea cauzei în primă instanță, la termenul de judecată din 21.01.2014, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul L. M. – A. prin apărător ales a depus la dosar la termenul din 28.11.2013 un înscris sub semnătură privată prin care recunoștea săvârșirea faptelor și solicita să fie judecat doar pe baza probelor administrate în cursul urmării penale, motivând că se află la muncă în G., iar la termenul de judecată din 21.01.2014, un înscris autentic intitulat declarație autentificat sub nr. 4909/SC-_ din 16.12.2013 dat în fața Secției Consulare a Ambasadei României la A. în care a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în aplicarea dispozițiilor art. 320¹ Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

În cuprinsul declarației autentice Inculpatul L. M. - A. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, aspect confirmat și de probele administrate în cursul urmării penale.

Astfel, instanța reține că depozițiile inculpatului se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cauză, împrejurare în raport de care constată că devin incidente dispozițiile art. 69 Cod procedură penală, în baza cărora declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

În consecință, instanța, a dat eficiență cererii inculpatului, apreciind că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 320¹ aliniat 1-6 Cod procedură penală, care își găsesc corespondență și similitudine în actualele dispoziții procedurale intrate în vigoare la data de 01.02.2014 și prev. de art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, a admis cererea, la data formulării acesteia și a depunerii la dosar Codul de procedură penală anterior, în vigoare la acea dată permițând ca în procedura de Judecata în cazul recunoașterii vinovăției, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul să poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanța, admițând cererea inculpatului a trecut la judecarea cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, trecând la soluționarea laturii penale motivat de faptul că, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul având un regim sancționator care exclude pedeapsa detențiunii pe viață.

F. de probatoriul administrat în cauză, rezultă ca faptele penale mai sus descrise există, au fost săvârșite de către inculpat, existând probele necesare si legal administrate.

Instanța de judecată a procedat la soluționarea laturii penale, constatând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

I. Prin actul de sesizare al instanței, încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat a fost următoarea:

Fapta inculpatului L. M. - A. care, la data de 13.04.2012, în jurul orei 18.00, in timp ce conducea un atelaj tractat de un cal, la intersectia . cu . a respectat semnificatia indicatorului rutier „STOP”, si de teama de a nu intra in coliziune cu un tir ce se apropia din partea dreapta, a tras de haturile calului, a patruns pe contrasens si totodată pe trotuarul din stanga, accidentand-o pe A. M. care a necesitat pentru vindecare un numar de 90-95 de zile ingrijiri medicale, parasind apoi locul faptei – întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă – prev. de art. 184 alin. 2, alin. 4 Cod penal anterior si părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 R., cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal anterior.

Având în vedere că faptele reținute în sarcina inculpatului L. M. A. au fost săvârșite înainte ca acesta sa fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, in cauza devin incidente dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal anterior privind concursul real de infracțiuni.

II. Fapta mai sus descrisă este prevăzută și de actuala lege penală, intrată în vigoare la data de 01.02.2014, fiind incriminate ca infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă inculpatului L. M. - A..

Soluționând acțiunea penală:

În baza textelor de lege enunțat mai sus și a dispozițiilor art. 396 alin. 2 Cod Procedura Penala, instanța urmează sa aplice inculpatului o pedeapsa la individualizarea căreia sub aspectul categoriei de pedeapsă și a duratei se vor avea in vedere limitele de pedeapsă fixate de lege, criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Instanța apreciază că pericolul social concret al faptei săvârșite de inculpat este sporit fiind determinat modalitatea de săvârșire a acestora, comportamentul inculpatului, de ignorare evidentă a normelor care ocrotesc siguranța circulației rutiere, starea de pericol creată prin săvârșirea unei infracțiuni care a lezat sănătatea și integritatea corporală a persoanei, fiind sporită în aceste circumstanțe reale .

Cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezentă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social a acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente, deoarece de multe ori, modul de comportare în societate, caracterizat prin disciplină în muncă și o viață conformă cu regulile de conviețuire socială, poate determina concluzia că un inculpat nu a comis infracțiunea datorită înclinației sale pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită.

Din fișa de cazier emisă de IPJ V., rezultă că inculpatul L. M. - A. nu figurează cu antecedente penale, faptele din prezenta cauză constituind un aspect izolat în comportamentul antisocial al acestuia, iar din caracterizarea martorilor și este cunoscut în comunitate ca fiind o persoană liniștită, preocupată de muncă, motiv pentru care a plecat în G. unde muncește, integrat social, civilizat comportamental, nefiind cunoscut cu alte abateri sociale..

Cu toate acestea, față de modalitatea de săvârșire a faptei, gravitatea acesteia, rezultatul faptei concretizat ăn numărul mare de zile de ăngrijiri medicale raportat la posibilitatea redusă de recuperare la vîrsta părții vătămate de 84 de ani la data faptei, instanța apreciază că scopul de prevenire si reeducare poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu o durată proporțională cu gravitatea faptei, pedeapsa amenzii fiind neîndestulătoare pentru reeducarea inculpatului.

Prin aplicarea pedepsei amenzii instanța apreciază că nu se stinge scopul pedepsei de reeducarea inculpatului și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiunii, în primul rând raportat la gravitatea faptelor, dar și față de ineficiența unei astfel de pedepse pecuniare .

În baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală instanța va condamna pe inculpatul L. M. – A. la pedeapsa închisorii, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșite de inculpat.

Instanța va pronunța condamnarea inculpatului L. M. - A. la pedeapsa închisorii, acesta beneficiind cu privire la pedeapsa ce va fi aplicată de instanță, de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, ca efect al aplicării art. 320¹alin. 7 Cod procedură penală, având în vedere că sunt aplicabile dispozițiile judecații în cazul recunoașterii vinovăției, care își găsesc corespondență și similitudine în actualele dispoziții procedurale intrate în vigoare la data de 01.02.2014 și prev. de art. art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.

Instanța va soluționa cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, deoarece inculpatul a solicitat aceasta și a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa și instanța a admis cererea acestuia, apreciind că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață., nefiind propuse pentru administrare de probe cu înscrisuri., urmând ca în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii să fie reduse cu o treime.

Față de probatoriul administrat în cauză, conform prevederilor din Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02 2014 raportat la reglementările din Codul penal anterior, în baza cărora inculpatul a fost trimis în judecată, în aplicarea legii penale mai favorabile ce rezultă din compararea acelorași fapte care constituie infracțiuni și a instituțiilor de drept penal, instanța apreciază că în modalitatea descrisa mai sus:

În aplicarea legii penale mai favorabile instanța constată că fapta săvârșită de inculpat, în modalitatea reținută mai sus din probe, întrunește în continuare elementele constitutive ale unei infracțiuni prevăzute și în noua reglementare.

Conform art. 5 Cod penal, În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Conform art. 4 Cod penal, Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.

Conform art. 3 din Legea nr. 187/2012

(1) Dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

(2) Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire."

În aplicarea rațiunii acestor texte de lege, cu privire la fapta săvârșită de inculpatul L. M. - A. instanța reține următoarele:

* Legea penală anterioară datei de 01.02.2014:

- Conform art. 184 alin. 2,4 Cod penal anterior – Legea nr. 15 din 1968 constituie infracțiunea de Vătămarea corporală din culpă

(1) Fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 și 2^1, care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și cea prevăzută la art. 181, ( fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zille) săvârșite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

(2) Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 (Fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile,) sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

(4) Fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

- Conform art. art. 89 alin, (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată constituie infracțiune părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prev. de art. 89 alin, (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată pedepsită cu închisoare de la 2 an la 7 ani

# Legea penală ulterioară datei de 01.02.2014:

- Conform art. 196 alin. 2, 3 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 constituie infracțiune de Vătămarea corporală din culpă: Vătămarea corporală din culpă

(1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) ( Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecințe: b) leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;) a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

- Conform art. 338 alin. 1 Cod penal- Legea nr. 286 din 2009 constituie infracțiune Părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța urmează să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute atât de legea veche cât și de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată .

În acest sens, instanța va avea în vedere și împrejurarea că la individualizarea cuantumului pedepsei se va reține cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiile art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală din 1968.

Dispozițiile art. 320¹ alin. 7 din Cod procedură penală din 1968 au corespondent în dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală., ce prevăd același tratament sancționator, reducerea pedepsei închisorii cu 1/3, în cazul în care cauza a fost soluționată prin procedura recunoașterii învinuirii, potrivit dispozițiilor art. 375 alin. 1, 2 Cod procedură penală instituție similară celei prevăzute de art. 320¹ Cod procedură penală din 1968, urmând a fi reținute la stabilirea limitelor de pedeapsă potrivit legii vechi, deoarece, la data declarației de recunoaștere erau în vigoare nomele procedurale care permiteau ca această recunoaștere să aibă loc și prin înscris s autentic, aspect pe care noua lege de procedură penală nu îl mai prevede.

Cu privire la instituția concursului de infracțiuni, instanța apreciază că sunt mai favorabile dispozițiile Codului penal anterior, deoarece tehnica de calcul a pedepsei rezultante în caz de concurs de infracțiuni duce la o rezultantă a duratei pedepsei finale mai reduse, și implicit mai favorabil .

Cu privire la concursul de infracțiuni, conform art. 39 Cod penal, în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, spre deosebire de art. 34 Cod penal anterior conform căruia b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 .05.2014 instanța apreciază că noile reglementări prevăzute în Codul penal anterior- Legea nr. 15 din 1968, în vigoare la data faptei, sunt mai favorabile atât sub aspectul duratei pedepsei, și a modalităților de executare, având în vedere și faptul că în procesul de individualizare instanța a apreciat oportună pedeapsa închisorii, iar cuantumul pedepsei orientat spre limita maximă specială a pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, care urmează să fie redusă cu 1/3 ca efect al aplicării art. 320¹alin. 7 Cod procedură penală anterior, care își găsește corespondentul în art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.

Față de gravitatea faptelor instanța va opta pentru pedepsele închisorii cu privire la fiecare faptă., limitele de pedeapsă fiind similare, context în care se distinge ca fiind mai favorabilă pedeapsa închisorii fără executare.

Față de circumstanțele inculpatului instanța va opta pentru o modalitate de executare neprivativă de liberate.

Comparând modalitățile de executare a pedepsei neprivative de libertate se va analiza sfera obligațiilor impuse condamantului, efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.

Deși aparent legea nouă este mai favorabilă pentru că prevede și pedeapsa amenzii, instanța a optat în individualizare pentru pedeapsa închisorii față de care nu există diferență de regim sancționator, fiind identice limitele de pedeapsă.

Însă, modalitatea de executare a suspendării pedepsei prin prisma interdicțiilor, decăderilor și sfera obligațiilor impuse, fac ca efectele suspendării să fie diferite potrivit legilor succesive, fiind mai severe și împovărătoare conform noii legi penale, conținând un set larg de restricții, măsuri și obligații ce trebuie impuse inculpatului., limitând inclusiv posibilitatea de deplasare în afara teritoriului țării în vederea realizării de venituri din muncă, în condițiile în care ar fi suspus unui program de supraveghere conținând măsuri și obligații.

În condițiile în care instanța, în procesul de individualizare și proporționalizare, apreciază că este suficientă pentru reeducarea inculpatului aplicarea unei pedepse fără executare, în momentul în care consideră că nu este necesară și supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, devine mai favorabilă suspendarea conform legii penale anterioare, deși termenul de suspendare este mai lung.

Instanța apreciază că vechile reglementări sunt mai favorabile atât sub aspectul limitelor de pedeapsă a categoriile alternative de pedepse, modalităților de executare, pedepselor accesorii și pedepselor complementare, a modului de calcul privind concursul de infracțiuni

În consecință, instanța:

Va condamna pe inculpatul L. M. - A., fiul lui V. și V., născut la data de 14.03.1994 în Bârlad, jud. V., CNP –_, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în . Zorleni, jud. V., la pedeapsa de:

- 2 ( doi ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal actual - Legea nr. 286 din 2009, și cu referire la art. 320¹alin. 7 Cod procedură penală anterior, împotriva părții vătămate A. M. ;

În temeiul art. 33 lit. a Cod penal anterior – Legea nr. 15 din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal actual - Legea nr. 286 din 2009, va constata că faptele săvârșite sunt în concurs real .

În temeiul art. 34 lit. b Cod penal anterior – Legea nr. 15 din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal actual - Legea nr. 286 din 2009, va contopi toate pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 71 Cod Penal, se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II și b Cod Penal .

Instanța nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza I cod Penal, deși art. 71 reglementează obligația instanței de a interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod Penal.

Interzicerea dreptului de a vota contravine art. 3 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, astfel cum a statuat CEDO prin Hot. din 30.03.2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut ca indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o nu se justifica excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot neexistând nici o legătura intre interdicția votului și scopul pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni si de a asigura re inserția sociala a infractorului.

De asemenea, instanța nu va interzice nici exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. c Cod penal, deoarece inculpatul nu s-au folosit de o profesie sau activitate in comiterea infracțiunii, astfel ca nu se justifica interzicerea drepturilor prev. de lit. c.

Ca modalitate de executare, instanța apreciază că reeducarea L. M. - A. se poate realiza și prin lăsarea în libertate, respectiv prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, în temeiul art. 81 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal actual, având în vedere și limitele pedepsei aplicate și rezultante în urma concursului de infracțiuni..

Având în vedere persoana și conduita inculpatului, anterior săvârșirii faptei prin inexistența antecedentelor penale, raportat și la durata pedepsei stabilită de instanță pentru fapta dedusă judecății în prezenta cauză, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia urmând a dispune in temeiul art. 81 Cod Penal cu aplicarea art. 5 Cod penal actual, suspendarea condiționata a executării pedepsei .

In temeiul art. 82 Cod Penal cu aplicarea art. 5 Cod penal actual, conform căruia durata suspendării condiționate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat și se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, se va fixa termen de încercare de 4 ani, și în temeiul art. 71 alin. 5 Cod Penal se va suspenda executarea pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b Cod Penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal actual, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, în cazul în care în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune.

Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 84 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal actual, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, în cazul în care în până la expirarea termenului de încercare nu v-a îndeplini obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

Prin Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a fost înființat acest sistem național de date pentru crearea cadrului legal intern aplicării Deciziei nr. 2008/6 15/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere.

Scopul acestui sistem este potrivit art. 1… “constituirea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, denumit în continuare S.N.D.G.J., pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, precum și pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism.”

Art. 3 menționează că infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, printer care este prevăzută și infracțiunea de vătămare corporală din culpă, dedusă judecății în prezenta cauză.

Astfel, în temeiul art. 4 lit. b, art. 5 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare va obliga pe inculpat la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Cu privire la acțiunea civilă, în faza de judecată:

- M. A.-A. - succesoarea partea vătămată A. M. - decedată la data de 22.12.2013, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei daune materiale reprezentînd cheltuielile determinate de îngrijirea, tratamentul, alimentația, medicația părții vătămate în urma accidentului suferit.

Analizând cererea formulată de partea civilă - M. A.-A. - succesoarea partea vătămată A. M., instanța apreciază, față de ansamblul materialului probator, că este dovedită în parte.

Potrivit Raportului de Expertiza Medico-Legala nr. 71/E din data de 02.05.2012 intocmit de catre C.M.L. Barlad, A. M. a suferit „o . 1/3 inferioara ambele oase gamba stanga cu deplasare- omobilizată prinmetoda Bohler, traumatism ce a necesitat un numar de 90-95 de zile ingrijiri medicale și care a putu fi produs în condițiile unui accident rutier la data de 13 aprilie 2012.

Partea vătămată a fost internată în S. de Adulți Bârlad E. B. în perioada 13.04._12 când s-a practicat imobilizarea în aparat gipsat pe o perioadă de 90 de zile a zonei lezate.

Partea vătămată a rămas imobilizată la pat timp de 90 de zile după acest accident și având în vedere vârsta înaintată, 84 de ani și afecțiunile asociate de care suferea, aceasta a decedat după o perioadă de un an și jumătate de la accident, decesul acesteia neavând legătură de cauzalitate cu fapta inculpatului. .

În actele medicale ale părții vătămate s-a recomandat să se deplaseze pe cadru metalic 4 luni, fără sprijin pe m stângă, cu profilaxie medicamentoasă pe perioada imobilizării gipsate și cu revenirea periodică la control, tratament pentru afecțiunile asociate preexistente.

Din declarațiile martorilor C. G. și C. L. rezultă că în perioada de după accident partea vătămată a fost complet imobilizată, fiindu-i imposibilă propria îngrijire igienico-alimentară, motiv pentru care fiica sa, M. A.-A. s-a ocupat de îngrijirea acesteia împreună cu o femeie pe care a plătit-o timp de aproape 9 luni cu suma de 500 lei pe lună.

Martorii au declarat că înainte de accident, deși partea vătămată era o persoană în vârstă și cu probleme de sănătate, era o persoană în putere, care se ocupa de propria îngrijire și de mici treburi în gospodărie, fiind ajutată sporadic de alte persoane, doar la muncile grele.

Deși partea vătămată încasa o pensie de aproximativ 700 de lei lunar, fiica sa completa material nevoile de medicamente, consultații, alimentație, igienă, asistență medicală.

Sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile conform art. 19 și art. 20 Cod procedură penală, art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil - art. 1357 Cod civil ( Legea nr. 287 din 2009 privind Codul Civil ), fiind stabilită legătura de cauzalitate dintre prejudiciu, fapta făptuitorului și acțiunea culpabilă a acestuia, instanța apreciind că inculpatul este răspunzători de producerea pagubei în patrimoniul părții vătămate .

. Aceeași legătură de cauzalitate este apreciată de instanță ca existând între fapta inculpatului și cheltuielile medicale efectuate de:

- partea civilă S. M. de Urgență „E. B.” Bârlad și S. de Ambulanță Județean V. reprezentând cheltuieli de asistență medicală de specialitate a părții vătămate .

Instanța apreciază că cererile părților civile, instituții sanitară, sunt întemeiate și dovedite, fiind dovedită legătura de cauzalitate dintre prejudiciu, făptuitor și acțiunea culpabilă a acestuia, cu privire la îngrijirile medicale acordate părții vătămate în calitate de pacient al unității spitalicești, pentru leziunile suferite.

În consecință, instanța:

Va admite în parte acțiunea civilă formulată de M. A.-A. - succesoarea partea vătămată A. M. - decedată la data de 22.12.2013 cu ultimul domiciliu în Bârlad, ., nr.129, jud. V..

Va obliga pe inculpatul L. M. - A. să plătească părții civile M. A.-A., suma de 4.500 lei reprezentând daune materiale .

Va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. de Urgență „E. B.” cu sediul în municipiul Bârlad.

Va obliga pe inculpatul L. M. - A. să plătească părții civile S. M. de Urgență „E. B.” suma de 3171,633 lei, actualizată la data executării, reprezentând cheltuieli de asistență medicală de specialitate a părții vătămate A. M..

Va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Ambulanță Județean V. cu sediul în municipiul V.,.

Va obliga pe inculpatul L. M. - A. să plătească părții civile S. de Ambulanță Județean V. suma de 448,90 lei, actualizată la data executării, reprezentând cheltuieli de transport medical a părții vătămate A. M..”

În termen legal această sentință a fost atacată cu apel de partea civilă M. A.-A. fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Partea civilă critică sentința instanței de fond sub aspectul laturii civile a cauzei, în concret fiind nemulțumită de suma acordată drept daune material solicitând ca această sumă să îi fie majorată la 10.000 lei așa cum a solicitat în fața primei instanțe, precum și acordarea sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale.

Cu privire la daunele materiale susține partea civilă că prima instanță nu a luat în considerare declarațiile martorilor care au confirmat ca A. M. era o persoană în putere, se ocupa singură de gospodărie, după accident a fost imobilizată așa încât trebuia să fie îngrijită, aceste îngrijiri precum și treburile în gospodărie erau asigurate de partea civilă. În aceeași ordine de idei apelanta a făcut și deplasări la spitale, la medici, făcând costuri care trebuiau luate în seamă.

În privința daunelor morale, partea civilă susține că atât ea cât și mama ei au încercat suferinte psihice puternice - mama pentru că se îngrijea singură atât pe ea cât și gospodăria iar ea că și-a văzut mama distrusă atât fizic cât și psihic și că a stat lângă ea luni de zile și a îngrijit-o.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 al. 2 Cod proc. penală, instanța de control judiciar constată că apelul părții civile este nefondat din următoarele motive:

Relativ la solictarea părții civile de acordare a daunelor morale, C. constată că această cerere a fost făcută doar în apel, prin motivele de apel, așa încât această critică nu va mai fi analizată cu motivarea că nu au fost solicitate în fața instanței de fond.

Se observă că judecătorul fondului a reținut în sentință că M. A.-A., succesoarea părții vătămate A. M. - decedată la data de 22.12.2013, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei daune materiale reprezentând cheltuielile determinate de îngrijirea, tratamentul, alimentația, medicația părții vătămate în urma accidentului suferit.

Cat privește critica referitoare la suma acordată ca daune materiale se observă că prima instanță a avut în vedere raportul de Expertiză Medico - Legală nr. 71/E din data de 02.05.2012 întocmit de către C.M.L. Bârlad, internarea părții vătămate în spital în perioada 13.04._12, imobilizarea la pat timp de 90 de zile după acest accident, vârsta înaintată, de 84 ani și afecțiunile asociate de care suferea, actele medicale ale părții vătămate prin care i s-a recomandat să se deplaseze pe cadru metalic 4 luni, precum și declarațiile martorilor C. G. și C. L. din care rezultă că în perioada de după accident partea vătămată a fost complet imobilizată, fiindu-i imposibilă propria îngrijire igenico - alimentară, motiv pentru care fiica sa, M. A.-A. s-a ocupat de îngrijirea acesteia împreună cu o femeie pe care a plătit-o timp de aproape 9 luni cu suma de 500 lei pe lună.

Mai arată judecătorul fondului că martorii au declarat că, înainte de accident, deși partea vătămată era o persoană în vârstă și cu probleme de sănătate, era o persoană în putere, care se ocupa de propria îngrijire și de mici treburi în gospodărie, fiind ajutată sporadic de alte persoane, doar la muncile grele si ca, fiica sa completa material nevoile de medicamente, consultații, alimentație, igienă, asistență medicală.

Prin urmare este total neavenită critica conform căreia prima instanță nu a luat in considerare depozițiile martorilor.

Tocmai pe probele amintite mai sus a fost cuantificată suma acordată drept daune materiale.

În concluzie, instanța de control judiciar apreciază că despăgubirile care au fost stabilite pentru apelanta sub aspectul daunelor materiale au fost în mod just individualizate, în raport de materialul probator administrat în cauză, neimpunându-se majorarea acestora așa încât latura civilă a cauzei a fost rezolvată legal și temeinic.

Așa fiind, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b noul Cod procedură penală, apelul părții civile urmează să fie respins ca nefondat.

Văzând și disp. art. 275 al. 2 din Noul cod de procedură penală, apelanta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În numele legii,

Decide:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă M. A. A., domiciliată în mun. Bîrlad, .. 2, ., ., împotriva sentinței penale nr. 256 din 10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, sentință pe care o menține.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, obligă pe partea civilă apelanta M. A. A. să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea prezentului apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2014.

Președinte, Judecător,

D. A. A. C.-C.

Grefier,

L. R.-C.

Red și tehnored jud AD_

Tehnored gref RCL_

2 ex

Jud fond R. M. G.

← Distrugere. Art.253 NCP. Hotărâre din 08-10-2014, Curtea de...		Falsificarea de monede. Art.310 NCP. Hotărâre din 13-10-2014,... →

Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Sentința nr. 256/2014. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Sentința nr. 256/2014. Curtea de Apel IAŞI