Abuz de încredere. Art.238 NCP. Decizia nr. 604/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 604/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 604/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 604/2014
Ședința publică de la 17 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E. C.
Judecător A. G. O. M.
Grefier E. A.
Pe rol fiind pronunțarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria V. și inculpatul S. B., împotriva sentinței penale nr. 1209 din 27.05.2014, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect abuz de încredere (art. 238 NCP).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 23 septembrie 2014, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror L. D. E. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la 7 octombrie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la 10 octombrie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 17 octombrie 2014.
C.,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Judecătoria V., prin sentința penală nr. 1209 din 27.05.2014, a hotărât:
În baza art.396 al. 2 Noul Cod procedură penală raportat la art. 5 Noul Cod penal condamnă pe inculpatul S. B., fiul lui D. și D. Luciea, născut la 19.08.1981 în V., cetățean român, divorțat, studii-12 clase, domiciliat în V., ., . ., C.N.P.-_, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 238 al.1 Noul Cod penal - identificată ca lege penală mai favorabilă, cu aplicarea art.396 al.10 N.C.pr.pen.
În baza art. 81 Cod penal raportat la art. 5 Noul Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului și fixează termen de încercare de 2 ani și 2 luni, conform art. 82 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Vechiul Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.19, art.25, art.397 N.C.pr.pen. admite acțiunea civilă formulată de partea civilă M. L. A. M., domiciliată în V., ., ., județ V., și obligă inculpatul S. B. la plata către aceasta a sumei de 400 lei-despăgubiri materiale și a sumei de 10.000 lei-daune morale.
În baza art. 274 al. 1 Noul Cod procedură penală obligă pe inculpatul S. B. la plata către stat a sumei de 300 lei-cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în ziua de 07.11.2013, inculpatul și partea civilă se aflau într-un bar din mun. V.. La un moment dat, inculpatul S. B. i-a solicitat părții civile telefonul mobil marca Samsung Champ Deluxe, model GT C3310, pentru a efectua o convorbire, fapt cu care partea civilă a fost de acord, înmânându-i telefonul.
După ce a efectuat mai multe convorbiri, inculpatul a plecat din barul în care se afla cu partea civilă, deplasându-se la casa de amanet .. unde a amanetat telefonul în schimbul sumei de 120 lei, conform contractului de împrumut nr. 2639/07.11.2013. Ulterior, partea civilă s-a deplasat la domiciliul inculpatului și i-a solicitat restituirea telefonului, inculpatul recunoscând că l-a amanetat fiindcă nu mai avea bani și spunându-i că i-l va înapoia în cel mai scurt timp posibil, fapt care însă nu s-a realizat.
Prima instanță a reținut că fapta inculpatului S. B. de a dispune pe nedrept de telefonul mobil (în sensul amanetării acestuia contra sumei de 120 lei), primit de la persoana vătămată M. L. A. M. cu împrumut, în scopul de a efectua o convorbire telefonică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 238 al.1 din C.pen.
Potrivit art.238 alin.1 din Noul Cod penal, care are corespondent în vechiul art.213 din Codul penal anterior, dispunerea pe nedrept de un bun mobil al altuia, de către cel căruia i-a fost încredințat în baza unui titlu și cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, spre deosebire de vechea reglementare care prevedea pedeapsa închisorii de la 3 luni la 4 ani sau cu amenda.
Potrivit dispozițiilor art.5 Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se va aplica legea penală mai favorabilă.
Prin urmare, legea mai favorabilă este legea nouă, limitele de pedeapsă fiind mai reduse.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.2 Cod procedură penală întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune sub aspectul laturii obiective și a fost săvârșită de către inculpatul S. B. cu forma de vinovăție prevăzută de lege, prima instanță a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut seama de limitele de pedeapsă fixate în art. 336 alin.1 C.pen., reduse potrivit art. 396 alin.10 Cod procedură penală ca urmare a judecării cauzei în procedura recunoașterii învinuirii în condițiile art.374 alin.4 și art. 375 Cod procedură penală, de gradul de pericol social concret, dat de circumstanțele reale ale faptei, cuantumul relativ redus al prejudiciului cauzat, dar care nu a fost recuperat, precum și atitudinea sinceră de recunoaștere și regret manifestată în cursul derulării procedurilor penale, conduita inculpatului în societate, având-se astfel în vedere și datele personale ale inculpatului.
Pentru considerentele mai sus-expuse prima instanță a apreciat că o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare este suficientă și de natură a-l reeduca pe inculpat și de a-l determina ca pe viitor să se conformeze dispozițiilor legale.
Sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei aplicate, instanța a constatat însă că este mai favorabil Codul penal anterior care permite suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Prin urmare, în baza art. 81 alin. 1 Cod penal din 1968 cu referire la art. 5 Noul Cod penal și art. 15 din Legea nr. 187/2012, prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pentru următoarele motive:
Reglementarea art. 81 și urm. Vechiul Cod penal este mai favorabilă prin prisma condițiilor de acordare – nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile pe durata termenului de încercare sunt mai puține.
În ceea ce privește pedepsele suspendate condiționat sau sub supraveghere, în cazul în care nu intervine revocarea sau anularea măsurii suspendării condiționate sau sub supraveghere, condamnatul va fi considerat reabilitat la momentul împlinirii termenului de încercare.
Prima instanță, apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, inculpatul fiind la prima încălcare a legii penale și prezentând șanse sporite de reintegrare în societate și constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de art. 81 vechiul Cod penal (pedeapsa aplicată în prezenta cauză este mai mică de 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni), circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea manifestată de acesta după comiterea faptei, sinceritatea și regretul manifestate de acesta pe întreg parcursul desfășurării procesului penal sunt elemente de natură să determine concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție, iar condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și suspendarea condiționată a executării acesteia reprezintă un avertisment suficient pentru inculpat în măsură să conducă la reeducarea acestuia, la formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, de valorile sociale ocrotite prin dispozițiile legale ce incriminează infracțiunea pentru care a fost antrenată răspunderea penală și să își conformeze conduita exigențelor legii penale, a dispus în baza art. 81 Cod penal din 1968 cu referire la art. 5 noul Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni, fixat în condițiile art. 82 vechiul Cod penal (cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de 2 ani).
În baza art. 83 Cod penal din 1969 a atras atenția inculpatului că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În latura civilă a cauzei, persoana vătămată M. L. A. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 400 lei, despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea telefonului mobil, și cu suma de 10.000 lei, daune morale, reprezentând efectele pierderii legăturii cu persoanele ale căror numere de telefon se aflau în memoria telefonului, precum și cu cele care îi cunoșteau numărul de telefon.
Acțiunea civilă, chiar în cadrul procesului penal este guvernată de principiul disponibilității și, chiar dacă acțiunea civilă din cadrul procesului penal este dependentă de acțiunea penală, al cărei accesoriu este, ea își păstrează totuși natura juridică civilă și se soluționează, în ce privește răspunderea civilă, după normele dreptului civil.
Când inculpatul consimte, prin declarația dată în fața instanței, la plata integrală a despăgubirilor, acestea nu vor putea fi reduse, tocmai în virtutea principiului disponibilității.
Astfel, avându-se în vedere sumele solicitate cu titlu de despăgubiri civile, precum și atitudinea inculpatului care a achiesat la pretențiile părții civile, arătând că este de acord cu acestea așa cum au fost solicitate, instanța a admis acțiunea civilă așa cum a fost formulată de persoana vătămată, și l-a obligat pe inculpatul S. B. la plata către partea civilă a sumei de 400 lei, despăgubiri materiale și a sumei de 10.000 lei, daune morale.
Împotriva sentinței penale au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria V. și inculpatul S. B..
P. a criticat sentința pentru nelegalitate, arătând că, deși la data pronunțării sentinței intrase în vigoare Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea unor prevederi din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, prima instanță a constatat că legea mai favorabilă este Noul Cod Penal, însă a făcut aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată din Vechiul Cod Penal, ceea ce contravine deciziei invocate.
Inculpatul S. B. a criticat sentința în latură civilă, solicitând în apel reducerea daunelor morale pe care le consideră exagerat de mari în raport cu gravitatea faptei, precizând și faptul că nu are posibilitatea de a plăti aceste despăgubiri.
C., verificând sentința atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu cu privire la celelalte chestiuni de fapt și de drept deduse judecății în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată următoarele:
Situația de fapt, pe care inculpatul S. B. a recunoscut-o în condițiile prevăzute de art. art. 375 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, a fost corect stabilită de prima instanță în urma coroborării tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală, în mod corect stabilind prima instanță că în cauză sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz de încredere reținute în actul de sesizare.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, declarațiile lui coroborându-se cu declarațiile părții vătămate și ale martorului G. S. R., precum și cu contractul de împrumut cu amanet nr. 2639/07.11.2013 al .., din care rezultă că în ziua de 07.11.2013, după ce partea civilă i-a încredințat telefonul mobil pentru a efectua un apel telefonic, inculpatul S. B. nu i l-a mai restituit, amanetându-l la scurt timp.
Așa fiind, în mod temeinic a hotărât prima instanță condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere.
Potrivit art. 5 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Verificând succesiunea de legi în timp, în vederea identificării legii mai favorabile, făcând o evaluare globală și nu pe instituții autonome, nefiind permisă combinarea unor prevederi favorabile dintr-o lege cu prevederi favorabile din cealaltă lege, astfel cum a statuat C. Constituțională, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, C. constată că la data săvârșirii faptei de abuz de încredere limitele pedepsei închisorii erau de la 3 luni la 4 ani.
După . Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, limitele pedepsei închisorii sunt de la 3 luni la 2 ani.
Sub aspectul tratamentului sancționator al infracțiunii, C., verificând succesiunea de legi în timp, constată că noul Cod penal prevede un tratament mai blând prin reducerea limitei maxime a pedepsei de la 4 ani la 2 ani.
Totuși, având în vedere că la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea de abuz de încredere prima instanță s-a orientat spre minimul special, care este același atât sub legea veche, cât și sub legea nouă, C. constată că, în concret, nu poate fi reținută legea nouă ca lege mai favorabilă în virtutea art. 5 Cod penal.
Aceasta cu atât mai mult cu cât sub aspectul modalității de executare a pedepsei în varianta suspendării condiționate, stabilite corect de prima instanță, legea veche este mai favorabilă inculpatului întrucât noua reglementare instituie obligația privind munca în folosul comunității atât cu privire la amânarea aplicării pedepsei, cât și cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și, în această ultimă situație, elimină efectul reabilitării de drept.
Prin urmare, în aplicarea disp. art. 5 Cod penal, C., în baza art. 386 Cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică din art. 238 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în art. 213 alin. 1 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Reținând ca lege mai favorabilă vechiul cod penal, C., în analiza hotărârii apelate și sub aspectul individualizării pedepsei sub imperiul legii vechi, reține că pedeapsa aplicată de prima instanță la nivelul minimului prevăzut de lege, redus cu o treime, este în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate, dar și educativ, în vederea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lui viitoare pozitivă.
Cu privire la critica inculpatului în latură civilă, C. reține că este neîntemeiată.
M. L. A. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 400 lei, despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea telefonului mobil și cu suma de 10.000 lei, daune morale, reprezentând efectele pierderii legăturii cu persoanele ale căror numere de telefon se aflau în memoria telefonului, precum și cu cele care îi cunoșteau numărul de telefon.
În prezenta cauza, instanța de apel nu identifică temeiuri pentru reducerea daunelor morale, având în vedere achiesarea totală a inculpatului la daunele materiale și morale solicitate de partea civilă, achiesare exprimată clar prin declarația dată în fața primei instanțe la termenul de judecată din 27.05.2014.
Această achiesare totală, fiind o componentă a principiului disponibilității părților în cadrul acțiunii civile, obligă instanța să pronunțe a hotărâre bazată pe această recunoaștere a pretențiilor părții civile, fără a mai administra probe.
Cum în prezenta cauză principiul disponibilității nu este susceptibil de limitări, prima instanță corect a obligat pe inculpat la plata daunelor morale în cuantumul solicitat de partea civilă M. L. A. M..
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, C. va respinge apelul inculpatului S. B., ca nefondat.
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, C. va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria V. împotriva sentinței penale nr. 1209 din 27.05.2014 pronunțate de Judecătoria V., pe care o desființează parțial, în latură penală.
În rejudecare, va face aplicarea disp. art. 5 Cod penal și în baza art. 386 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică din art. 238 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în art. 213 alin. 1 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 și 3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria V. împotriva sentinței penale nr. 1209 din 27.05.2014 pronunțate de Judecătoria V., pe care o desființează în parte, în latură penală, în sensul aplicării disp. art. 5 Cod penal.
Rejudecând:
Face aplicarea disp. art. 5 Cod penal și în baza art. 386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică din art. 238 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în art. 213 alin. 1 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S. B. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe inculpatul S. B. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei.
Cheltuielile judiciare prilejuite de judecarea apelului declarat de parchet rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.10.2014.
Președinte, Judecător,
I. E. C. A. G.
O. M.
Grefier,
E. A.
Red./Tehnored.: OMAG/2 ex.
Judecătoria V.-S. L. C.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
