Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1049/2013. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1049/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 1049/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 1049/2013

Ședința publică de la 10 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. D.

Judecător E. S.

Judecător D. A.

Grefier C. D.

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor penale formulate de către inculpatul Turiță D. și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice V. - în nume propriu și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală București împotriva sentinței penale nr.202/15.02.2013 a Judecătoriei V. pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005).

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 10.10.2013, când:

CURTEA

Asupra recursului penal de față,

P. sentința penală nr.202 din 15.02.2013 Judecătoria V. a hotărât:

„Condamnă pe inculpatul TURIȚĂ D. , fiica lui N. și M., născut la data de 28.03.1948 în localitatea Știoborăni, ., domiciliat în V., .. 17, județul V., studii – școala tehnică de maiștri, căsătorit, fără copii minori, pensionar, fără antecedente penale, CNP_ la pedeapsa de 1500 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii de stopaj la sursă prevăzută și sancționată de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

Atrage atenția inculpatei Turiță D. asupra dispozițiilor art. 63 indice 1 Cod penal că în cazul neexecutării cu rea - credință a pedepsei amenzii penale aplicate instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, ținând seama de partea din amendă care a fost achitată și a dispozițiilor art.425 Cod procedură penală.

Admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în București, Sector 5, ., și Direcția Generală a Finanțelor Publice V..

În baza art. 14, 15 și 346 Cod procedură penală, art. 998 -999 și 1003 din vechiul Cod civil, obligă pe inculpatul Turiță D. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. S.A. V. prin lichidator judiciar E. I.P.U.R.L. Huși, cu sediul în Huși, .. 32, județul V., la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Statul Român prin reprezentanții săi legali sumei de 20.415 lei reprezentând c/val impozit salarii, asigurări sociale de sănătate, asigurări sociale și contribuția pentru fondul de șomaj cu dobânzile legale aferente și penalitățile calculate conform Codului de procedură fiscală către bugetul consolidat al statului, până la data achitării integrale a debitului.

În baza art. 357 alin.2 lit.c Cod procedură penală, art. 163 alin.1,2 și 5 Cod procedură penală și art. 11 din Legea nr. 245/2005 admite cererea formulată de partea civilă și dispune luarea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor proprii imobile, proprietatea inculpatului Turiță D., respectiv asupra:

- terenului situat în intravilanul municipiului V., ..n., în suprafață de 1.065,28 m.p.;

- terenului situat în intravilanul municipiului V., ..n., în suprafață de 149, 29 m.p. și 527,90 m.p.;

- terenului situat în intravilanul municipiului V., ..n., în suprafață de 211, 48 m.p., până la concurența sumei de 20.415 lei.

În baza art. 164 alin.3 Cod procedură penală, măsura sechestrului asigurator se va aduce la îndeplinire prin organele proprii ale Direcției Generale a Finanțelor Public V., sens în care se va comunica către această instituție copia prezentei hotărâri.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 dispune – după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătorești – comunicarea acesteia la oficiul Național al Registrului Comerțului.

Constată că inculpatul Turiță D. a fost asistat în cursul cercetării judecătorești de apărător ales.

În baza art. 189 Cod procedură penală și art. 191 alin.1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul Turiță D. la plata sumei de 2850 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 2.500 lei reprezintă taxa expertizei contabile.”

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria V. a reținut următoarele:

„P. Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. nr.518/P/2011 din 20.08.2012 înregistrat pe rolul Judecătoriei V. sub număr de dosar_ în temeiul dispozițiilor art. 262 pct.1 lit. a Cod procedură penală, art. 38,art.25, art. 42 și art. 45 Cod procedură penală s-a dispus:

1.punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Turiță D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005;

2.disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria V. în vederea efectuării de cercetări față de Turiță D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, pentru acte materiale anterioare date de 01.01.2009.

În esență, în cuprinsul actului de sesizare s-a reținut că în calitate de administrator al S.C. A. S.R. V., inculpatul a reținut și nu a virat, impozite și contribuțiile cu reținere la sursă, pe care această societate comercială le-a avut de achitat în cursul anului 2009, către bugetul general consolidat, suma de 21.627 lei din care a fost achitată de către inculpat suma de 1.212 lei, rămânând neachitată suma de 20.415 lei, prejudiciu ce nu a fost recuperat.

PROCEDURA ÎN FAȚA INSTANȚEI DE JUDECATĂ

În conformitate cu dispozițiile art. 171 Cod procedură penală s-a dispus desemnarea unui apărător din oficiu pentru a-i asigura asistența judiciară obligatorie, ulterior inculpatul Turiță D. prezentându-se cu apărătorul ales.

În baza dispozițiilor art. 287 Cod procedură penală, prin rezoluția dată la primirea dosarului s-a dispus emiterea unei adrese către I.P.J. V. în vederea înaintării fișei de cazier actualizată a inculpatului Turiță D., aceasta fiind înaintată și atașată la dosarul cauzei la 30.08.2012 ( fila 6).

LATURA CIVILĂ A PROCESULUI PENAL

Față de dispozițiile art. 4 alin.2 pct.37 din H.G. nr. 109/2009 potrivit căruia Statul Român ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale este reprezentat în fața instanței de către Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a dispus introducerea și citarea în cauză ca și parte civilă a Statului Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V. ( fila 11).

Statul Român, reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice V. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului Turiță D. pentru suma de 20.415 lei – prejudiciu direct, reprezentând impozite cu stopaj la sursă, cauzat în dauna bugetului de stat, conform plângerii penale nr._/10.05.2010.

P. cererea depusă s-a solicitat de către partea civilă Statul Român, reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice V.:

-introducerea în cauză ca parte responsabilă civilmente S.C. A. S.A. V., în numele și pentru care a acționat inculpatul Turiță D.;

-în temeiul art. 163 și urm. Cod procedură penală în vederea recuperării prejudiciul luarea măsurii asiguratorii asupra bunurilor inculpatului Turiță D.. ( fila 20).

Raportat cererilor formulate de partea civilă, instanța:

-având în vedere dispozițiile art.1000 alin.3 vechiul cod civil precum și faptul că în cazul acțiunii civile izvorâte din comiterea unei infracțiuni de evaziune fiscală – infracțiune de rezultat – pe lângă răspunderea inculpatului pentru fapta proprie întemeiată pe dispozițiile art. 998 Cod civil operează și răspunderea comitentului – respectiv a societății comerciale – pentru faptele ilicite ale prepușilor în funcțiile ce le-au fost încredințate a dispus introducerea în cauză ca și parte responsabilă civilmente a S.C. A. S.A. V. ( fila 11).

Față de împrejurarea că prin sentința civilă nr. 175/F/06.04.2011 a Tribunalului V. a fost desemnat ca lichidator judiciar E. I.P.U.R.L. Huși s-a procedat la citarea în cauză ca parte responsabilă civilmente a S.C. A. S.A. V. prin lichidator judiciar E. I.P.U.R.L. Huși ( fila 11).

-a solicitat relații de la Primăria V. cu privire la bunurile mobile și imobile cu care figurează înscrisă în evidențele fiscale inculpatul Turiță D..

P. adresa nr._ din 16.10.2012 Primăria V. a comunicat că inculpatul Turiță D. figurează în evidențele fiscale cu următoarele bunuri:

- bunuri proprii:

• teren situat în intravilanul municipiului V., ..n., în suprafață de 1.065,28 m.p.;

• teren situat în intravilanul municipiului V., ..n., în suprafață de:

-149, 29 m.p.;

- 527,90 m.p.;

• teren situat în intravilanul municipiului V., ..n., în suprafață de 211, 48 m.p..

-în coproprietate cu soția Turiță G.:

•remorcă AUTOBUZUL, nr. de identificare UDAU130011I9511,an de fabricație 1982, masa maximă autorizată de 9,6 tone;

•autoturism FORD FOCUS, nr. de identificare WFOAXXWPDA1C121769, . 1C21760, capacitate cilindrică 1596 cmc,an fabricație 2001;

•semiremorcă AUTOMECANICA, nr. de identificare ZFAT12011I9305, an fabricație 1984, masa maximă autorizată 26 tone;

•autoturism PEUGEOT, nr de identificare VF33ADJZ_, ._, capacitate cilindrică 1905 cmc.

Inculpatul Turiță D. - prin apărător ales – la termenul de judecată din 19.10.2012 a invocat neregularitatea actului de sesizare a instanței și în temeiul art. 300 alin.2 Cod procedură penală a solicitat restituirea dosarului la P. de pe lângă Judecătoria V. pentru refacerea urmăririi penale.

S-a susținut că deși infracțiunea de stopaj la sursă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 este o infracțiune continuată, aspect ce rezultă din administrarea probatoriului, inculpatului Turiță D. i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și într-un termen rezonabil, încălcarea constând în aceea că efectuarea expertizei a fost făcută doar strict pentru anul 2009 fără a se lua în calcul și perioada anterioară.

Mai mult, prin expertiza efectuată în cursul urmăririi penale nu s-au verificat disponibilitățile bănești ale societății, dacă aceste disponibilități puteau asigura achitarea tuturor contribuțiilor cu stopaj la sursă, dacă în contabilitate erau creanțe de încasat de la alte societăți.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 518/P/2011 prin prisma excepțiilor invocate, instanța reține următoarele:

P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. nr. 518/P/2011 s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 262 pct.1 lit.a Cod procedură penală, art. 38, art. 25, art. 42 și art. 45 Cod procedură penală:

1.punerea în mișcare a acțiunii și penale și trimiterea în judecată a inculpatului Turiță D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

2.disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria V. în vederea efectuării de cercetări față de Turiță D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea nr.241/2005 pentru acte materiale anterioare datei de 01.01.2009.

P. rezoluția procurorului din 27.09.2011 conform art. 228 alin.3 indice 1 Cod procedură penală a fost confirmat procesul verbal de începere a urmăririi penale a organelor de cercetare penală împotriva învinuitului Turiță D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Asistența juridică a inculpatului Turiță D. a fost asigurată pe parcursul desfășurării urmăririi penale, de avocat ales H. M., fapt consemnate pe declarațiile inculpatului și prin depunerea împuternicirii avocațiale.

Aducerea la cunoștință a întregii activități de urmărire penală se face cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în condițiile art. 250 Cod procedură penală.

De altfel, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul Turiță D., care avea avocat ales, putea să facă declarații suplimentare sau să formuleze cereri noi, adică putea să invoce pretinsele încălcări ale drepturilor sale, însă nu le-a făcut.

Concluziile expertizei contabile judiciare efectuată în cauză nu au fost contestate în cursul urmăririi penale de inculpatul Turiță D., acesta neformulând obiective proprii sau obiecțiuni.

Art. 262 Cod procedură penală prevede:” Dacă procurorul constată că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare și legal administrate, procedează, după caz, astfel: când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârșită de învinuit sau de inculpat și că acesta răspunde penal … dacă acțiunea penală a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată.”

Art. 332 alin.2-4 Cod procedură penală prevede:” instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător. În cazurile în care dispune restituirea, instanța se pronunță și asupra măsurilor preventive, asupra măsurilor de siguranță prevăzute în art. 113 și 114 din Codul penal, precum și asupra măsurilor asigurătorii.”

În conformitate cu dispozițiile art. 300 alin.1 Cod procedură penală, instanța este datoare să verifice, regularitatea actului de sesizare.

Verificarea rechizitoriului, ca act de sesizare al instanței, efectuată în temeiul art. 300 alin.1 Cod procedură penală, poartă asupra actului de sesizare propriu-zis, asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege cu privire la conținutul actului de sesizare și asupra respectării dispozițiilor art. 246 alin.3 Cod procedură penală, iar nu asupra modului în care au fost respectate dispozițiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale.

În ceea ce privește descrierea faptei reținute în sarcina inculpatului Turiță D. potrivit art. 317 Cod procedură penală, judecata se mărginește la fapta și la persoana arătate în actul de sesizare a instanței.

Pentru a determina ce se înțelege prin „fapta" și „persoana" arătate în actul de sesizare, prevederile art. 317 trebuie raportate la cele ale art. 263 Cod procedură penală, care se referă la cuprinsul rechizitoriului.

În art. 263 alin. 1 se prevede că rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată. Aceste mențiuni pe care trebuie să le cuprindă rechizitoriul și care fixează obiectul judecății, adică limitele învestirii, se referă numai la faptă și persoană.

Rechizitoriul trebuie să cuprindă în mod detaliat, precis și complet acuzațiile formulate fiind necesar să cuprindă:

a)prezentarea situației de fapt cu care va fi sesizată instanța;

Procurorul trebuie să analizeze detaliat mijloacele de probă administrate pentru reținerea situației de fapt pe care este întemeiată ( cauza acuzării ), să prezinte motivele pentru care sunt reținute unele mijloace de probă sau pentru care sunt înlăturate altele. în cadrul acestei analize procurorul trebuie să antameze și apărările făcute de învinuit sau inculpat, combătând sau reținând apărările acestuia.

b ) încadrarea juridică completă;

Secțiunea în drept a rechizitoriului presupune analiza elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a început urmărirea penală: latura obiectivă, latura subiectivă.

În doctrină și jurisprudență se apreciază că nerespectarea dispozițiilor privitoare la „ sesizarea instanței” are în vedere încălcarea dispozițiilor privitoare la „ sesizarea primară” ( sesizarea prin rechizitoriu), „ sesizarea suplimentară” ( extinderea acțiunii penale, extinderea procesului penal) și „ sesizarea de trimitere” ( casarea cu trimitere, declinarea competenței, regulatorul de competență, strămutarea).

Jurisprudența și doctrina sunt, într-o covârșitoare majoritate, în sensul opiniei că verificările instanței, conform art. 300 alin.1 Cod procedură penală, poartă asupra actului propriu – zis ( rechizitoriului), asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege în ceea ce privește conținutul actului de sesizare și respectării art. 264 alin.3 Cod procedură penală.

În jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție s-a precizat că prin fapta arătată în actul de sesizare nu se poate înțelege doar simpla referire la o anumită faptă menționată în succesiunea activităților inculpatului, ci la descrierea acestei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice și anume de a învesti instanța.

Analizând rechizitoriul din dosarul nr. 3851/P/2010 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria V., s-a constatat că acesta respectă exigențele acestor dispoziții și din perspectiva cărora nu se rețin aspecte de neregularitate care să impună refacerea lui de către procuror.

Raportând aceste dispoziții la cele reglementate de art. 300 Cod procedură penală se reține numai că nerespectarea dispozițiilor privind sesizarea instanței constituie temei de restituire a cauzei la procuror.

Aspectele invocate de apărătorul ales vizează apărări de fond, situându-se din perspectiva art. 300 alin.1 raportat la art. 263 Cod procedură penală în afara sferei de analiză a actului de sesizare al instanței.

Instanța a constatat, în aprecierea cererii formulate de inculpatul Turiță D., respectiv de reținere a neregularității actului de sesizare al instanței și de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale că acestea nu sunt fondate, motiv pentru care în baza art. 300 alin.1 Cod procedură penală a reținut și constatat regularitatea rechizitoriului din dosarul nr. 518/P/2011 întocmit de P. de pe lângă Tribunalul V..

La termenul de judecată din 25.01.2013 instanța a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 323 Cod procedură penală și după ce a făcut cunoscute dispozițiile art. 70 alin.2 Cod procedură penală la audierea inculpatului Turiță D. declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei ( fila 64).

Audiat în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată inculpatul Turiță D. a adoptat o atitudine sinceră recunoscând săvârșirea faptei și a susținut că nu a avut posibilitatea achitării debitelor deoarece sumele încasate au fost folosite pentru plata salariilor, achiziționare de materiale și materii prime necesare desfășurării activității, a avut conturile blocate iar sumele obținute din vânzarea unor active au fost distribuite de Direcția Generală a Finanțelor Publice V. pentru acoperirea altor obligații financiare.

La dosarul cauzei inculpatul Turiță D. a depus înscrisuri – acte medicale ( filele 40-45).

În probațiune inculpatul Turiță D. a solicitat administrarea probei testimoniale solicitând audierea lui P. P., persoana care a ținut contabilitatea în perioada respectivă și administrarea probei cu înscrisuri.

Instanța apreciind asupra pertinenței, utilității și concludenței probelor solicitate în temeiul art. 67 Cod procedură penală, a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri și administrarea probei testimoniale.

Potrivit dispozițiilor art.78-86 și art.327 Cod procedură penală raportat la art. 323 Cod procedură penală instanța a procedat la audierea martorului P. P., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.( fila 68).

Cu ocazia dezbaterilor apărătorul inculpatului Turiță D. a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală motivat de faptul că nu se poate reține comiterea de către acesta a infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr.241/2005 atâta vreme cât contribuțiile angajaților pentru pensie suplimentară, asigurări sociale de sănătate și șomaj nu au fost reținute la sursă faptic, ci doar operate scriptic în contabilitate ca fiind reținute.

Ca atare, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective și subiective se impune achitarea inculpatului Turiță D. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Analizând actele și lucrările dosarului de față – prin coroborarea probatoriilor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, în concordanță cu dispozițiile art. 63 Cod procedură penală, instanța reține în fapt și în drept următoarele:

SITUAȚIA DE FAPT

Inculpatul Turiță D. a avut calitatea de asociat și administrator al S.C. A. S.A. V., societate înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J_ . La data de 26.05.2010 s-a dispus de către Tribunalul V., în dosarul nr._, deschiderea procedurii generale a insolvenței, în prezent procedura nefiind finalizată.

P. procesul-verbal nr._/07.05.2010 (vol. I, f. 70- 81), urmare a controlului de specialitate efectuat de comisarii Gărzii Financiare V. la S.C. A. S.A. V., s-a constatat că în perioada ianuarie - decembrie 2009 societatea a reținut și nu a virat la bugetul de stat în termenul legal contribuții cu reținere la sursă în valoare de 68.880,30 lei. Situația sumelor reținute cu titlu de stopaj la sursă, precum și a disponibilităților bănești lunare ale firmei este următoarea:

Luna, anul	Valoarea obligațiilor lunare declarate și datorate (lei)	Valoarea obligațiilor achitate (lei)	Sold în casă și conturi bancare (lei)
Sold 2008	58.728,02
Ian. 2009	2.276	96	7.547,71
Febr.2009	2.342	34	3.069,62
M..2009	2.314	0	9.039,66
Apr.2009	2.343	0	5.915,45
Mai 2009	2.342	0	7.761,15
Iun. 2009	1.907	58	6.244,17
Iul. 2009	2.181	0	1.924,63
Aug. 2009	1.430	124	8.572,74
Sept.2009	1.178	0	16.544,23
Oct.2009	1.022	9.739,72	5.302,69
Nov. 2009	1.022	757	3.956,03
Dec. 2009	1.198	594	12.728,92

Total 80.283,02 11.402,72

Pentru stabilirea prejudiciului cauzat prin comiterea faptei și a situației de fapt, fiind necesară concluzia unui expert tehnic în domeniu, s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize fiscale de către un expert tehnic fiscal, din cadrul Biroului Local de Expertize Judiciare, Tehnice și Contabile, de pe lângă Tribunalul V. cu următoarele obiective (întrebări):

I. Să se precizeze valoarea debitelor realizate prin reținere la sursă și nevirate la bugetul de stat, lunar, în cursul anului 2009, de către administratorul S.C. A. S.A. V., CUI-_, perioada de întârziere la plată a obligațiilor respective precum și dacă, taxele și impozitele cu reținere la sursă, au fost certe, reținute la sursă faptic, sau doar operate scriptic în contabilitatea societății ca fiind reținute ;

II. Care au fost disponibilitățile bănești lunare în soldurile debitoare (în conturile disponibil la casă și în conturile disponibil ia bancă) ale S.C. A. S.A. V., în perioada anului 2009, în care au fost realizate reținerile prin stopaj la sursă nevirate la bugetul de stat, precum și, care este sursa acestor disponibilitățile bănești și ce direcție au luat aceste resurse financiare ;

III.Care este valoarea sumelor achitate de administratorul S.C.

A. S.A. V., inclusiv sumele rezultate din valorificarea unor

active ale societății de către A.F.P. V. în cursul anului 2009, către bugetul

consolidat al statului, cu precizarea debitelor stinse de aceste sume ;

IV. Să se precizeze dacă au existat situații în care, sumele de bani achitate de S.C. A. S.A. V., în cursul anului 2009 inclusiv sumele rezultate din valorificarea unor active ale societății de către A.F.P. V. în cursul anului 2009, au avut ca destinație stingerea debitelor în ceea ce privește taxele și contribuțiile cu reținere la sursa; în caz afirmativ, care este valoarea acestor sume ;

V. Dacă în contabilitatea societății sunt înregistrate, în cursul anului 2009, creanțe de recuperat, creanțe rezultate din ordine de plată, CEC-uri sau bilete la ordin, ce nu au avut acoperire financiară în conturile bancare al debitorului, cauzând lipsa de lichidități de natură să influențeze achitarea creanțelor bugetare ;

VI. Să se precizeze valoarea totală a prejudiciului cauzat bugetului de stat, de către administratorul S.C. A. S.A. V., în cursul anului 2009 și din ce se compune acesta . (fila nr.1, vol. II)

Raportul de expertiză contabilă judiciară evidențiază următoarele:

Contribuțiile cu titlu de reținere la sursa, constituite în anul 2009, au fost:

- Contribuția individuala de asigurări sociale reținuta de la asigurați 8.817 lei;

- Contribuția pentru asigurări de sănătate reținuta de la asigurați: 4.670 lei;

- Contribuția individuala de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați 5421ei;

- Impozit pe salarii 7.5981ei.

Total sume reținute cu titlu de impozite și taxe cu reținere la sursă, în perioada 01.01._09, în valoare totală de 21.627 lei, din care a fost achitată, în aceeași perioadă, suma de 1.212 Iei, diferența de 20.415 lei, reprezintă suma totală cu titlu de impozite și taxe cu reținere la sursă, reținută și neachitată în perioada mai sus menționată, respectiv, prejudiciului cauzat prin comiterea faptei.

Din totalul încasărilor S.C. A. S.A. V., efectuate prin casă, în cursul anului 2009, în valoare totală de 618.843 lei s-au efectuat următoarele plăți:

- 171.431 lei plăți furnizori;

- 57.923 lei plăți salariale ;

- 28.790 lei plăți cu materiale consumabile ;

- 256.505 lei restituire sume atrase de la diverși creditori;

- 99.037 lei reprezentând diverse cheltuieli materiale .

Din totalul încasărilor S.C. A. S.A. V., efectuate prin bancă (cont bancar), în cursul anului 2009, în valoare totală de 6.929 lei, s-au efectuat plați exclusiv către bugetul de stat, impozite și taxe, în valoare de 6.929 lei.

Valoarea sumelor achitate de administratorul S.C. A. S.A. V., către bugetul de stat de contribuții cu titlu de impozite și taxe cu reținere la sursă, în cursul anului 2009, au fost de 5.000, 00 lei.

Tot în cursul anului 2009, din totalul de 222.364,00 lei, sume care au fost obținute din executări silite, ca urmare a titlurilor executorii ale Administrației Finanțelor Publice V., în cursul anului 2009, doar suma de 42.241 lei, a fost au fost distribuită de către Administrației Finanțelor Publice V., cu titlul de stopaj la sursă din perioada anterioară anului 2009, iar suma de 43.841 lei, a fost distribuită de către Administrației Finanțelor Publice V., pentru stingerea creanțelor reprezentând accesorii, dobânzi, penalități si cheltuieli de executare silita. Restul sumei, 136.286 lei, a fost distribuită de către Administrației Finanțelor Publice V., pentru stingerea altor creanțe, reprezentând alte debite principale, dar care nu au statutul de reținere la sursă .

Din raportul de expertiză contabilă judiciară, rezultă că societatea a avut lunar disponibilități financiare pentru achitarea impozitelor și taxelor cu reținere la sursă, relevant fiind faptul că, din totalul încasărilor societății, efectuate prin casă în cursul anului 2009 (valoare totală de 618.843 lei), au fost retrase lunar de către administrator, diferite sume cu titlul de "restituire sume atrase de la diverși creditori", cu o valoare totală de 256.505 lei, sumă mult mai mare comparativ cu totalul sumei reținute în cursul anului 2009, cu titlu de impozite și taxe cu reținere la sursă. În același sens, relevante sunt și sumele totale reprezentând plățile efectuate, în cursul anului 2009, pentru diverse cheltuieli materiale (99.037 lei).

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că încă din cursul anului 2007 societatea a avut conturile blocate de către A.F.P. V., astfel că nu a putut utiliza sumele de bani rulate prin conturile bancare, aceste sume fiind

distribuite de către unitatea fiscală pentru acoperirea unor obligații bugetare

neachitate. De asemenea, unitatea fiscală a efectuat o . executări silite asupra

bunurilor din patrimoniul societății

Verificând apărările inculpatului care se coroborează cu declarația martorului, se constată că, într-adevăr, conturile bancare ale societății erau blocate (vol. III, f. 2, 3), însă, potrivit atât a actului de control al Gărzii Financiare, cât și a concluziilor expertizei contabile, au fost rulate diverse sume de bani prin casieria societății. Aceste rulaje constau atât în încasări, cât și în plăți efectuate către furnizori, plăți salarii, achiziții de materiale consumabile, cheltuieli, materiale, precum și restituiri de sume atrase de la diverși creditori. Instanța reține că, în cursul anului 2009, încasările prin casă au fost de 625.772 lei, iar plățile au fost de 660.929 lei. P. urmare, aceste sume au fost consistente și ar fi putut permite cu lejeritate achitarea obligațiilor bugetare cu reținere la sursă curente, dacă ar fi fost considerate de către inculpat ca fiind prioritare, fapt care denotă reaua-credință a inculpatului cu privire la plata acestor obligații fiscale.

Din situația dată de A.F.P. V. (vol. II, f. 28- 30) rezultă că în cursul

anului 2009 au fost efectuate mai multe executări silite asupra bunurilor din

patrimoniul debitoarei, în urma cărora au fost efectuate distribuiri totale de

243.113 lei, atât pentru acoperirea unor obligații bugetare cu reținere la sursă, cât

și a unor alte obligații bugetare și cheltuieli cu executarea silită. Distribuirea

acestor sume s-a făcut în conformitate cu ordinea de prioritate prevăzută în Codul

de procedură fiscală. În urma distribuirilor efectuate, la data de 03.05.2012

societatea debitoare rămâne cu obligații bugetare principale din rețineri la sursă în

valoare de 76.662 lei.

P. urmare, prejudiciul cauzat de către inculpat în dauna bugetului de stat prin săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursă, pentru obligații bugetare aferente anului 2009, este în valoare de 20.415 lei, ca urmare a achitării sumei de 1.121 lei, prejudiciu ce nu a fost nerecuperat.

Situația de fapt reținută este dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- declarații inculpat ;

- act de constatare a Gărzii Financiare ;

- documente contabile ;

- raport de expertiză contabilă ;

- dispoziții de plată;

- procese verbale de aplicare a sechestrului;

- somații emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția generală a Finanțelor Publice V.;

- titluri executorii;

- facturi fiscale.

Solicitarea inculpatului Turiță D. formulată cu ocazia dezbaterilor în sensul achitării sale în baza art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală nu poate fi primită pentru următoarele motive:

Astfel, în perioada ianuarie - decembrie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale a reținut și nu a virat statului, la scadență sumele reprezentând contribuții și impozite.

Reaua credință a inculpatului Turiță D. rezultă și din faptul că deși în această perioadă a dispus de sume de bani necesare plății impozitelor și contribuțiilor a preferat să achite alte debite, spre exemplu plata unor credite în valoare de 256.505 lei.

Astfel, din totalul încasărilor societății efectuate prin casă în cursul anului 2009 au fost retrase lunar de către administratorul Turiță D. diferite sume cu titlu „restituire sume atrase de la diverși creditori” cu o valoare totală de 265.505 lei, sumă mult mai mare comparativ cu totalul sumei reținute în cursul anului 2009 cu titlu de impozite și taxe cu reținere la sursă în valoare de 21.627 lei.

Invocarea de către inculpatul Turiță D. a unor cauze pe care le apreciază ca externe voinței lui (blocarea conturilor societății comerciale pe care o administra ori folosirea lichidităților pentru acoperirea unor datorii și achiziționarea de materiale necesare desfășurării activității) nu constituie temei juridic pentru exonerarea sa, de răspundere penală.

Situația de fapt prezentată, este ea însăși, rezultatul propriei activități a inculpatului, care nu poate să invoce, în apărarea sa, propria culpă ( „nem propriam turpitudinem allegams”)

În raport de probatoriile administrate în cauză a fost răsturnată în mod neîndoielnic prezumția legală relativă de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului Turiță D. prin dispozițiile art. 66 și art.5 Cod procedură penală, art.23 alin.11 din Constituția României și art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, făcându-se dovada certă a săvârșirii faptei reținute prin rechizitoriu.

În drept,

Fapta inculpatului Turiță D. care în calitate de administrator al S.C. A. S.R. V. în perioada 01.01.2009 – 31.12.2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a reținut și nu a virat în cel mult 30 de zile de la scadență impozitele și contribuțiile la sursă pe care le-a reținut de la asigurați către bugetul consolidat al statului cauzând un prejudiciului în cuantum de 20.415 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 6 din legea nr. 241/2005.

Instanța apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 41 alin.2 Cod penal întrucât inculpatul, în fiecare lună, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, nu a plătit cu rea credință sumele datorate cu titlu impozite și contribuții cu reținere la sursă, fiecare faptă în parte întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții la sursă.

Privitor la aceste contribuții și impozite cu reținere la sursă există mai multe prevederi legale care stabilesc obligația de plată a acestora, cum ar fi OG 92/2003, privind Codul de procedură fiscală care prevede:

-în art. 22, lit. e se menționează că "P. obligații fiscale, în sensul prezentului cod, se înțelege:

e) obligația de la calcula, de a reține și de a înregistra în evidențele contabile și de plată, la termenele legale, impozitele și contribuțiile care se realizează prin stopaj la sursă;"

-în art. 26, al. 1 se menționează că „Plătitor al obligației fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte sume datorate bugetului general consolidat.""""

Conform art. 57, al. 1 din legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri", conform art. 58, al. 1 din aceeași lege plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri", iar conform art. 296 indice 18, al. 1 și 9 din lege „(1) Persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator, precum și entitățile prevăzute la art. 296 indice 3 lit. f) și g) au obligația de a calcula, de a reține și de a vira lunar contribuțiile de asigurări sociale obligatorii (9) Contribuțiile sociale individuale calculate și reținute potrivit alin. (1) se virează la bugetele și fondurile cărora le aparțin până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează, după caz, împreună cu contribuția angajatorului ori a persoanelor asimilate angajatorului datorată potrivit legii.".

Contribuțiile de asigurări sociale sunt menționate în art. 2, al. 2 din legea nr. 571/2003 astfel:

„ Contribuțiile sociale reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:

a)contribuțiile de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat;

b)contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

c)contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

d)contribuțiile asigurărilor pentru șomaj datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj;

e)contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator bugetului asigurărilor sociale de stat;

f)contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariate, datorată de persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator potrivit art. 4 din Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, cu modificările ulterioare. "

Din prevederile actelor normative mai sus expuse se poate constata că, în esență, pentru fiecare angajat angajatorul are obligația de a calcula, reține și vira impozitul și contribuțiile sociale menționate la punctele a, b și d din art. 2, al. 2 al Legii nr. 571/2003, aferente veniturilor angajaților, angajatorul având calitatea di plătitor al obligației fiscale.

Din cuprinsul probelor care au fost administrate rezultă că inculpatul Turiță D., în calitate de administrator al .. V. este persoana care avea obligația de a reține și vira impozitul și contribuțiile sociale menționate anterior pentru persoanele angajate în cadrul societății sale.

Sub aspectul laturii obiective, instanța reține că fapta inculpatului Turiță D. s-a realizat prin elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 care constă în reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, urmarea imediată a faptei constând în producerea unui prejudiciu bugetului de stat.

Legătura de cauzalitate, ca element al conținutului infracțiunii rezultă din însăși săvârșirea faptei aceasta fiind probată prin mijloace științifice.

Din punct de vedere al laturii subiective având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, declarațiile inculpatului Turiță D. că banii au fost folosiți în alte scopuri ( achitare salarii, achiziționare materiale în detrimentul îndeplinirii obligației legale de virare către bugetul de stat) instanța reține că aceasta a fost săvârșită de către inculpatul Turiță D. cu intenție indirectă în accepțiunea art. 19 alin.1 lit. b Cod penal, întrucât a avut reprezentarea faptului că nevirarea sumelor reținute salariaților era aptă de a conduce la fraudarea fiscală a statului și implicit prejudicierea bugetului consolidat al statului, deși nu a urmărit direct acest rezultat a acceptat producerea lui cât timp nu a virat la scadență sumele reținute la sursă.

INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSEI

Constatând, așadar, că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 345 alin.2 Cod procedură penală respectiv că fapta reținută în sarcina inculpatului există, constituie infracțiune sub aspect obiectiv și subiectiv și a fost săvârșită de inculpatul Turiță D., instanța va dispune condamnarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată în prezentul dosar prin aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de legea specială.

Fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată fiind dovedită și reținută de către instanță, urmează a se trece la individualizarea judiciară a acesteia în vederea stabilirii unei pedepse concrete, de natură să ducă la finalitatea legii penale.

Instanța va avea în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate.

La alegerea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului precum și pentru o justă individualizare a cuantumului acesteia, instanța va avea în vedere cumulativ dispozițiile art. 52 și art. 72 Cod penal.

Potrivit art. 52 alin.1 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.

Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Pentru stabilirea pedepsei care va fi aplicată inculpatului Turiță D., instanța va avea în vedere și criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 alin.1 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal și în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Vor fi avute în vedere datele personale ale inculpatului, respectiv faptul că aceasta este o persoană liniștită, căsătorită și se bucură de o reputație deosebită după cum rezultă din caracterizările depuse la dosarul cauzei, conduita sinceră de recunoaștere și regret manifestată, colaborarea cu organele judiciare, demersurile făcute pentru a achita o parte din prejudiciu.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal, art. 52 alin.1 – potrivit căruia „ scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.

Cum unul din principiile generale ale dreptului penal este principiul umanismului, și întrucât consecința umanismului impune o cât mai largă individualizare a răspunderii penale, reținând într-o viziune realistă asupra infracțiunii că personalitatea infractorului trebuie să domine toate analizele, și socotind că și examenul de personalitate al acestuia trebuie să dea măsura faptei, iar nu doar invers, instanța a apreciat că, într-o eră a degradării morale, față de o asemenea persoană, cu reale calități umane, nu este necesară aplicarea unei pedepsei cu închisoarea, nici chiar cu suspendarea condiționată a executării, o atare pedeapsă fiind vădit disproporționată.

Față de aspectele reținute și având în vedere și dispozițiile art. instanța apreciază că o pedeapsă cu amenda penală în cuantum de 1500 lei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 este suficientă și de natură a-l reeduca pe inculpat și de a-l determina ca pe viitor să se conformeze dispozițiilor legale.

Va atrage atenția inculpatului Turiță D. asupra dispozițiilor art. 63 indice 1 Cod penal că în cazul neexecutării cu rea - credință a pedepsei amenzii penale aplicate instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, ținând seama de partea din amendă care a fost achitată și asupra dispozițiilor art. 425 Cod procedură penală.

ACȚIUNEA CIVILĂ

Sub aspectul laturii civile instanța reține că partea civilă Statul Român, reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice V. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.415 lei – prejudiciu direct reprezentând impozite cu stopaj la sursă și întrucât acesta nu a fost achitat s-a solicitat obligarea și la plata dobânzilor și penalităților conform art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/3003 republicată cu modificările și completările ulterioare.

Din analiza probelor administrate în faza urmăririi penale și în cea dedusă judecății, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 998 Cod civil și art. 14 Cod de procedură penală pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatei în raport cu partea civilă în cadrul procesului penal, anume: existența unei fapte ilicite a inculpatei, existența prejudiciului suferit de persoana vătămată ca urmare a săvârșirii de către inculpatul Turiță D. a faptei ilicite, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției inculpatului care a cauzat prejudiciul, prejudiciul persoanei vătămate constituită partea civilă a fost cauzat prin săvârșirea infracțiunii pentru care inculpata este cercetată în procesul penal, existența manifestării de voință a părții vătămate de a fi despăgubită.

Astfel, în speță, fapta ilicită este reprezentată de însăși infracțiunea de reținere și nevărsare a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în cel mult 30 de zile de la scadență constatată a fi fost săvârșită de către inculpatul Turiță D., care sub aspectul laturii civile constituie un delict civil în dauna persoanei vătămate. În acest sens, prin reținerea și nevirarea sumelor la bugetul statului, inculpatul a încălcat dreptul statului de a dispune de ele.

Prejudiciul este constituit de diminuarea patrimoniului părții civile în urma săvârșirii infracțiunii cu valoarea sumelor reținute și nevirate, plus accesorii până la achitarea efectivă; raportul de cauzalitate rezultă din circumstanțele săvârșirii faptei; vinovăția inculpatului sub aspect civil poate fi dedusă a fortiori odată ce a fost stabilită sub aspect penal pentru aceeași faptă; partea civilă reclamă un prejudiciu suferit în urma săvârșirii unei infracțiuni.

Conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003 pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plastă, de datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. Nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligații fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum și sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor și sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei. Dobânzile și penalitățile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparține creanța principală. Dobânzile și penalitățile de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu excepția situației prevăzute la art. 142 alin.6.

Pentru toate aceste motive instanța în baza art. 14, 15 și 346 Cod procedură penală, art. 998 -999 și 1003 din vechiul Cod civil, va obliga pe inculpatul Turiță D. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. S.A. V. prin lichidator judiciar E. I.P.U.R.L. Huși la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Statul Român prin reprezentanții săi legali sumei de 20.415 lei reprezentând c/val impozit salarii, asigurări sociale de sănătate, asigurări sociale și contribuția pentru fondul de șomaj cu dobânzile legale aferente și penalitățile calculate conform Codului de procedură fiscală către bugetul consolidat al statului, până la data achitării integrale a debitului.

În baza art. 357 alin.2 lit.c Cod procedură penală, art. 163 alin.1,2 și 5 Cod procedură penală și art. 11 din Legea nr. 245/2005 va admite cererea formulată de partea civilă și va dispune luarea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor proprii imobile, proprietatea inculpatului Turiță D., respectiv asupra:

- terenului situat în intravilanul municipiului V., ..n., în suprafață de 1.065,28 m.p.;

- terenului situat în intravilanul municipiului V., ..n., în suprafață de 149, 29 m.p. și 527,90 m.p.;

- terenului situat în intravilanul municipiului V., ..n., în suprafață de 211, 48 m.p., până la concurența sumei de 20.415 lei.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 dispune – după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătorești – comunicarea acesteia la oficiul Național al Registrului Comerțului.

Va constată că inculpatul Turiță D. a fost asistat în cursul cercetării judecătorești de apărător ales.

În baza art. 189 Cod procedură penală și art. 191 alin.1 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul Turiță D. la plata sumei de 2850 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 2.500 lei reprezintă taxa expertizei contabile.”

În termen legal sentința penală a fost recurată de: inculpatul Turiță D. prin avocat ales care a criticat-o sub aspectul legalității și temeiniciei solicitând achitarea, întrucât fapta sa nu prezintă gradul de social al unei infracțiuni, și de partea civilă ANAF – care nu a motivat-o.

Inculpatul recurent a fost prezent în instanță, a depus înscrisuri în dovedirea motivelor invocate, acte în circumstanțiere.

Curtea a analizat criticile formulate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului; a evaluat din oficiu sentința penală recurată față de toate celelalte aspecte de fapt și de drept.

P. rechizitoriul procurorului a fost trimis în judecată inculpatul Turiță D. pentru infracțiunea prev. de art.6 din Legea 241/2005, reținându-se că în calitate de administrator al S.C. A. S.R. V., inculpatul a reținut și nu a virat, impozite și contribuțiile cu reținere la sursă, pe care această societate comercială le-a avut de achitat în cursul anului 2009, către bugetul general consolidat, suma de 21.627 lei din care a fost achitată de către inculpat suma de 1.212 lei, rămânând neachitată suma de 20.415 lei, prejudiciu ce nu a fost recuperat.

Instanța de fond a evaluat judicios întreg materialul probator administrat în cele 2 faze procesuale reținând fără dubiu vinovăția inculpatului Turiță D. care în calitate de administrator al S.C. A. S.R. V. în perioada 01.01.2009 – 31.12.2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a reținut și nu a virat în cel mult 30 de zile de la scadență impozitele și contribuțiile la sursă pe care le-a reținut de la asigurați către bugetul consolidat al statului cauzând un prejudiciului în cuantum de 20.415 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 6 din legea nr. 241/2005 – și a dispus condamnarea acestuia.

Instanța de recurs a reevaluat întreg materialul probator, actele depuse de inculpat în recurs, susținerile acestuia, constatând că situația de fapt și încadrarea juridică reținute de prima instanță sunt legale și temeinice.

Fapta ilicită este reprezentată de însăși infracțiunea de reținere și nevărsare a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în cel mult 30 de zile de la scadență constatată a fi fost săvârșită de către inculpatul Turiță D., care sub aspectul laturii civile constituie un delict civil în dauna persoanei vătămate. În acest sens, prin reținerea și nevirarea sumelor la bugetul statului, inculpatul a încălcat dreptul statului de a dispune de ele.

Inculpatul Turiță D. a avut calitatea de asociat și administrator al S.C. A. S.A. V..

Raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză în cursul judecății a evidențiat că totalul sumelor reținute cu titlu de impozite și taxe cu reținere la sursă, în perioada 01.01._09, a fost în valoare totală de 21.627 lei, din care a fost achitată, în aceeași perioadă, suma de 1.212 Iei, diferența de 20.415 lei, reprezintă suma totală cu titlu de impozite și taxe cu reținere la sursă, reținută și neachitată în perioada mai sus menționată, respectiv, prejudiciului cauzat prin comiterea faptei.

De asemenea, din toate probele administrate a rezultat clar că societatea a avut lunar disponibilități financiare pentru achitarea impozitelor și taxelor cu reținere la sursă, relevant fiind faptul că, din totalul încasărilor societății, efectuate prin casă în cursul anului 2009 (valoare totală de 618.843 lei), au fost retrase lunar de către administrator, diferite sume cu titlul de "restituire sume atrase de la diverși creditori", cu o valoare totală de 256.505 lei, sumă mult mai mare comparativ cu totalul sumei reținute în cursul anului 2009, cu titlu de impozite și taxe cu reținere la sursă. În același sens, relevante sunt și sumele totale reprezentând plățile efectuate, în cursul anului 2009, pentru diverse cheltuieli materiale (99.037 lei).

Susținerile și apărările inculpatului (atât la instanța de fond, cât și la instanța de recurs) nu au putut înlătura situația de fapt rezultată probator, ci doar au conturat unele aspecte (privind blocarea conturilor – însă actul de Control al Gărzii Financiare, raportul de expertiză contabilă, a reținut că au fost rulate sume de bani prin caseria unității ce reprezentau încasări, cât și în plăți efectuate către furnizori, plăți salarii, achiziții de materiale consumabile, cheltuieli, materiale, precum și restituiri de sume atrase de la diverși creditori. În cursul anului 2009, încasările prin casă au fost de 625.772 lei, iar plățile au fost de 660.929 lei.

În consecință, aceste susțineri nu pot fi primite și reținute ca circumstanțe pentru a se înlătura „reaua – credință” ori răspunderea penală a inculpatului în plata obligațiilor fiscale, aceste sume au fost consistente și ar fi putut permite cu lejeritate achitarea obligațiilor bugetare cu reținere la sursă curente.

Cert a rezultat că prejudiciul cauzat de către inculpat în dauna bugetului de stat prin săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursă, pentru obligații bugetare aferente anului 2009, este în valoare de 20.415 lei, ca urmare a achitării sumei de 1.121 lei, prejudiciu ce nu a fost nerecuperat.

Inculpatul recurent a solicitat să se constate că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni (invocând faptul că a adoptat o atitudine sinceră recunoscând săvârșirea faptei și a susținut că nu a avut posibilitatea achitării debitelor deoarece sumele încasate au fost folosite pentru plata salariilor, achiziționare de materiale și materii prime necesare desfășurării activității, a avut conturile blocate iar sumele obținute din vânzarea unor active au fost distribuite de Direcția Generală a Finanțelor Publice V. pentru acoperirea altor obligații financiare; și a depus copia unei sentințe penale prin care s-a dispus achitarea inculpatului și reținerea art.18 ind.1 Cod penal)

Instanța de recurs nu poate constata că argumentele expuse – înlătură evidența probelor administrate, ci au demonstrat fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului Turiță D. în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Situația de fapt reținută în sentința penală depusă la dosar (drept practică judiciară) nu este echivalentă cu cea dedusă judecății: perioada infracțională este foarte mică (doar 4 luni), inculpata a solicitat recunoscut săvârșirea faptei și a achitat parțial prejudiciul.

De asemenea, inculpatul a mai solicitat la instanța de fond reținerea lipsei intenției în săvârșirea infracțiunii, și aplicarea disp.art.10 lit.d Cod procedură penală – art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală – însă, corect instanța de fond a evaluat probatoriul față de reaua credință a inculpatului Turiță D. care a rezultat și din faptul că deși în această perioadă a dispus de sume de bani necesare plății impozitelor și contribuțiilor a preferat să achite alte debite, spre exemplu plata unor credite în valoare de 256.505 lei; iar din totalul încasărilor societății efectuate prin casă în cursul anului 2009 au fost retrase lunar de către administratorul Turiță D. diferite sume cu titlu „restituire sume atrase de la diverși creditori” cu o valoare totală de 265.505 lei, sumă mult mai mare comparativ cu totalul sumei reținute în cursul anului 2009 cu titlu de impozite și taxe cu reținere la sursă în valoare de 21.627 lei.

Instanța de recurs constată, de asemenea că, toate aspectele invocate prin criticile formulate și cele cuprinse în obiectivele noii expertize contabile solicitate – au fost temeinic evaluate și apreciate în conformitate cu disp. art.63 Cod penal rezultând că, fapta inculpatului Turiță D. s-a realizat prin elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 care constă în reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, urmarea imediată a faptei constând în producerea unui prejudiciu bugetului de stat.

Corect s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 41 alin.2 Cod penal întrucât inculpatul, în fiecare lună, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, nu a plătit cu rea credință sumele datorate cu titlu impozite și contribuții cu reținere la sursă, fiecare faptă în parte întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

În mod legal și temeinic s-a dispus condamnarea inculpatului Turiță D.; la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate fiind probator evaluate circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale inculpatului în conformitate cu cerințele prev. de art.72 Cod penal și 52 Cod penal.

Astfel, corect s-a apreciat că o pedeapsă cu amenda penală în cuantum de 1500 lei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 este suficientă și de natură a-l reeduca pe inculpat și de a-l determina ca pe viitor să se conformeze dispozițiilor legale și s-a atras atenția inculpatului Turiță D. asupra dispozițiilor art. 63 indice 1 Cod penal că în cazul neexecutării cu rea - credință a pedepsei amenzii penale aplicate instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

În ceea ce privește acțiunea civilă a cauzei, instanța de recurs reține că partea civilă Statul Român, reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice V. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.415 lei – prejudiciu direct reprezentând impozite cu stopaj la sursă și întrucât acesta nu a fost achitat s-a solicitat obligarea și la plata dobânzilor și penalităților conform art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/3003 republicată cu modificările și completările ulterioare.

Corect a fost obligat inculpatul Turiță D. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. S.A. V. prin lichidator judiciar E. I.P.U.R.L. Huși la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Statul Român prin reprezentanții săi legali sumei de 20.415 lei reprezentând c/val impozit salarii, asigurări sociale de sănătate, asigurări sociale și contribuția pentru fondul de șomaj cu dobânzile legale aferente și penalitățile calculate conform Codului de procedură fiscală către bugetul consolidat al statului, până la data achitării integrale a debitului.

În baza art. 357 alin.2 lit.c Cod procedură penală, art. 163 alin.1,2 și 5 Cod procedură penală și art. 11 din Legea nr. 245/2005 a fost admisă cererea formulată de partea civilă și s-a dispuns luarea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor proprii imobile, proprietatea inculpatului Turiță D., respectiv asupra:

- terenului situat în intravilanul municipiului V., ..n., în suprafață de 1.065,28 m.p.;

- terenului situat în intravilanul municipiului V., ..n., în suprafață de 149, 29 m.p. și 527,90 m.p.;

- terenului situat în intravilanul municipiului V., ..n., în suprafață de 211, 48 m.p., până la concurența sumei de 20.415 lei.

Față de toate considerentele expuse, constatându-se că sentința penală recurată este temeinică și legală, în baza disp. art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală vor fi respinse ca nefondate recursurile inculpatului Turiță D. și al părții civile.

Vor fi obligați inculpatul și partea civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă ANAF prin D.G.F.P V. și inculpatul Turiță D. împotriva sentinței penale nr.202 din data de 15.02. 2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și inculpatul recurent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei către Baroul Iași, reprezentând onorariu parțial avocat desemnat din oficiu suportat din fondurile statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10.10. 2013.

Președinte,Judecător,Judecător,

D. DumitrescuElena ScrimințiDan A.

Grefier,

C. D.

Redactat S.E.

Tehnoredactat D.C.

2 ex/28.10.2013

Judecătoria V.

Judecător L. M.

← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 935/2013. Curtea de Apel IAŞI		Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1049/2013. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1049/2013. Curtea de Apel IAŞI