Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 935/2013. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 935/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 935/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 935/2013

Ședința publică de la 17 septembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. D.

Judecător I. E. C.

Judecător M. C.

Grefier V. M.

Ministerul public reprezentat prin procuror – I. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de partea civilă G. M., împotriva sentinței penale nr. 348 din 13.08.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul cu nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat, în stare de deținere, asistat de av. N. C. substituind pe av. B. I., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.

Se prezintă soțul părții vătămate P. J. și depune la dosar motivele de recurs. Precizează că partea vătămată are cunoștință de existența procesului și nu are de formulat cereri.

Av. N. pentru inculpatul intimat arată că nu are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.

Av. N. pentru inculpatul intimat formulează concluzii de respingere a recursului declarat de partea civilă și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului declarat de partea civilă, ca fiind nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca fiind legală și temeinică. Hotărârea instanței de fond corespunde legalității, nu există o dispoziție legală de a ridica un bun de la o societate.

Inculpatul având cuvântul arată că este de acord cu sentința primei instanțe. După ce va fi liberat va încerca să achite prejudiciul.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra recursului penal de față.

Prin sentința penală nr.348 din 13.08.2013 a Judecătoriei Bârlad, s-au dispus următoarele:

„Condamnă pe H. D., fiul lui G. și M., născut la data de 26.08.1975 în Bârlad, jud. V., CNP-_, cetățean român, studii 12 clase, ziler, cu antecedente penale în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare, domiciliul în ., aflat în prezent în Penitenciarul Iași - în stare de arest preventiv, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 41 emis la data de 19.06.2013 de Judecătoria Bârlad, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal cu referire la art. 320 1 alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate P. J., domiciliată în Bârlad, ., .. A, ..

Constată că faptele sunt săvârșite în concurs real în temeiul art. 33 lit. a Cod penal și în temeiul art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare.

Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventiv a inculpatului H. D. de la 18 iunie 2013 – la zi.

În baza art. 350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului H. D..

Admite acțiunea civilă formulată de partea vătămată G. M..

Admite acțiunea civilă formulată de partea vătămată C. M..

Obligă pe inculpatul H. D. să plătească părții civile G. M. suma de 2.200 lei despăgubiri.

Obligă pe inculpatul H. D. să plătească părții civile C. M. suma de 1.200 lei despăgubiri.

Ia act că partea vătămată P. J. nu se constituie parte civilă.

Constată recuperat prejudiciul produs părții vătămate P. J..

În baza art. 4 lit. b, art. 5 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 76/2008 obligă pe inculpatul H. D. la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Obligă pe inculpatul H. D. să plătească statului suma de 1.200 lei reprezentând cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial avocat din oficiu pentru inculpat în faza de judecată și suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru inculpat în faza de urmărire penală, va fi plătit Baroului V. din fondurile Ministerului Justiției.”

Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

„Sub nr._ din 11.07.2013 a fost înregistrat la instanță dosarul nr. 2655/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, împreună cu Rechizitoriul din 11.07.2013 prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului H. D., fiul lui G. și M., născut la data de 26.08.1975 în Bârlad, jud. V., CNP-_, cetățean român, studii 12 clase, ziler, cu antecedente penale în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare, domiciliul în ., jud. V., aflat în prezent în Penitenciarul Iași - în stare de arest preventiv, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 41 emis la data de 19.06.2013 de Judecătoria Bârlad, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal, în dauna părții vătămate P. J., domiciliată în Bârlad, ., .. A, ..

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod, în dauna părții vătămate G. M., domiciliată în Bârlad, ., jud. V..

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal, în dauna părții vătămate C. M., domiciliată în Bârlad, ., ., toate faptele săvârșite în concurs real în temeiul art. 33 lit. a Cod penal.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:

Inculpatul H. D. are vârsta de 38 de ani, domiciliază împreună cu familia în ., realizează venituri sporadic ca ziler, și în anul 2000 a suferit o condamnare la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie.

1. La data de 09.06.2013, ziua, inculpatul H. D. se afla într-un loc public, în zona Stadion din Bârlad, unde a observat-o pe partea vătămată G. M., care purta la gât un lănțișor din aur.

În acel moment, inculpatul s-a hotărât să-i sustragă respectivul lanț.

În acest scop, a urmărit-o pe partea vătămată, din zona Stadion până în zona școlii Generale nr. 8 din Bârlad și profitând de faptul că în acel moment, în respectiva zonă nu se afla nicio persoană, s-a apropiat de partea vătămată din spate și i-a smuls lănțișorul pe care îl avea la gât, după care a fugit.

Ulterior, inculpatul a vândut lanțul la casa de amanet aparținând .. situată pe . din Bârlad, contra sumei de 770 lei.

Cele reținute mai sus rezulta din următoarele mijloace de proba: declarația părții vătămate G. M. (fil.11), declarație martor Lanț T. (fil.14), declarație martor F. L. F. (fil.18), contract de împrumut cu gaj prin deposedare încheiat între inculpat și . Bârlad (fil.20), proces verbal de prezentare pentru recunoaștere a bijuteriilor (fil. 49-53), declarație martor P. G. (fil.30), proces verbal de cercetare la fața locului și anexa planșa foto (fil.31-37), declarație inculpat H. D. (fil.133-134), actele dosarului,

2. La data de 17.06.2013, ziua, inculpatul H. D. se afla într-un loc public, în zona Pieței M. din Bârlad, unde a observat-o pe partea vătămată C. M., care purta la gât un lănțișor din aur.

În acel moment, inculpatul s-a hotărât să-i sustragă respectivul lanț.

În acest scop, a urmărit-o pe partea vătămată din zona Pieței M. până în zona Bulevardului E..

Inculpatul, profitând de faptul că partea vătămată a ajuns printre blocuri, s-a apropiat de acesta, din spate și i-a smuls lănțișorul pe care îl avea la gât, după care a fugit.

Ulterior inculpatul a vândut lanțul la casa de amanet aparținând S.C BEST INVEST S.R.L situat pe . din Bârlad, contra sumei de 340 lei.

Din raportul de expertiză medico-legală cu nr. 86/E/18.06.2013, partea vătămată C. M., a suferit în urma actelor de violență exercitate de inculpat leziuni ce necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Cele reținute mai sus rezulta din următoarele mijloace de proba: declarație parte vătămată C. M., raportul de expertiză medico-legală cu nr. 86/E/18.06.2013 (fil.42), declarație martor I. M. (fil.47), contract de împrumut cu gaj prin deposedare încheiat între inculpat și S.C Best Invest SRL Bârlad (fil.48), proces verbal de cercetare la fața locului(fil. 60-64), declarație martor P. G. (fil.65), declarație inculpat H. D. (fil.133-134), actele dosarului.

3. La data de 18.06.2013, ziua, inculpatul H. D. se afla într-un loc public, în zona Pieței M. din Bârlad, unde a observat-o pe partea vătămată P. J., care purta la gât un lănțișor din aur.

În acest scop, a urmărit-o pe partea vătămată din zona Pieței M. până în zona Bulevardului E..

Inculpatul, profitând de faptul că partea vătămată a ajuns printre blocuri, s-a apropiat de acesta din spate și a încercat să smulgă lănțișorul pe care îl avea la gât.

Acesta nu a reușit, dar a reușit să-i smulgă pandantivul de la lănțișor, după care a fugit.

Ulterior inculpatul a vândut pandantivul la casa de amanet aparținând S.C MONEY GOLD situat pe . din Bârlad, contra sumei de 110 lei.

Cele reținute mai sus rezulta din următoarele mijloace de proba: proces verbal de cercetare la fața locului (fil.70-74), declarație parte vătămată P. J. (fil.76), proces verbal de examinare bunuri sustrase (fil. 79-82), proces verbal de depistare (fil.86), contract de împrumut cu gaj prin deposedare încheiat între inculpat și S.C Money Gold SRL Bârlad (fil.94), procese verbale de predare primire (fil.95-96), procese verbale de conducere în teren (fil.97-108), declarație martor P. G. (fil.109), declarație martor E. M. (fil.1109, declarație martor D. G. G. (fil.111), proces verbal de prezentare pentru recunoaștere a bijuteriilor (fil. 113-118), proces verbal de vizionare a imaginilor video (119-123), declarație inculpat H. D. (fil.133-134), actele dosarului.

Cu ocazia audierii, în faza de urmărire penală, pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine sinceră și de colaborare cu organele de urmărire penală recunoscând și regretând săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

Inculpatul H. D. a declarat că banii obținuți în urma vânzării bunurilor sustrase au fost cheltuiți de inculpat pe țigări, băuturi alcoolice și jocuri de noroc.

În faza de judecată, la judecarea cauzei în primă instanță, la primul termen de judecată, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul H. D. a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

Inculpatul H. D. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.

Audiat fiind inculpatul H. D. a recunoscut în totalitate faptele cu privire la săvârșirea cărora a fost trimis în judecată, în modalitatea reținută în rechizitoriu, aspect confirmat si de probele administrate în cursul urmării penale.

Astfel, instanța reține că depozițiile inculpaților se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cauză, împrejurare în raport de care constată că devin incidente dispozițiile art. 69 Cod procedură penală, în baza cărora declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

În consecință, instanța, a dat eficiență cererii inculpatului, apreciind că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3201 aliniat 1-6 Cod procedură penală, a admis cererea și a trecut la judecarea cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, trecând la soluționarea laturii penale motivat de faptul că, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul având un regim sancționator care exclude pedeapsa detențiunii pe viață.

Instanța de judecată a procedat la soluționarea laturii penale, constatând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Instanța a apreciat că pentru soluționarea acțiunii civile nu se impune disjungerea de latura penală și în consecință, instanța a continuat judecata, păstrând spre judecată cauza în întregul său, sub aspectul laturii penale și sub aspectul laturii civile, cauza fiind complexă, existând legătură de indivizibilitate între toate aspectele și laturile cauzei, o eventuală disjungere afectând buna soluționare a cauzei, toate elementele acesteia fiind în conexitate, sub aspectul întregii activități infracționale săvârșite de inculpat, cu efect asupra ambelor acțiuni, penală și civilă.

Instanța a apreciat că pentru soluționarea acțiunii civile nu se impune administrarea de noi probe în fața instanței, probele administrate în timpul urmăririi penale, făcând dovada prejudiciului cauzat, iar inculpatul a fost de acord să despăgubească părțile vătămate cu contravaloarea prejudiciului așa cum a fost solicitat și dovedit, în măsura stabilirii legăturii de cauzalitate dintre fapta inculpatului și prejudiciul produs.

Față de probatoriul administrat în cauză, instanța apreciază că în modalitatea descrisă mai sus că:

1.- Fapta inculpatului H. D., care la data de 09.06.2013, singur și pe timp de zi, în loc public și anume în zona Stadion din Bârlad, a sustras prin acte de violență un lănțișor din aur de la gâtul părții vătămate G. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal.

2.- Fapta inculpatului H. D., care la data de 17.06.2013, singur și pe timp de zi, în loc public și anume pe Bld. E. din Bârlad, a sustras prin acte de violență un lănțișor din aur de la gâtul părții vătămate C. M., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 4-5 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal.

3.- Fapta inculpatului H. D., care la data de 18.06.2013, singur și pe timp de zi, în loc public și anume în zona Bld. E. din Bârlad, a sustras prin acte de violență de la gâtul părții vătămate P. J. un pandantiv din aur, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal.

Incidența dispozițiilor art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal privind forma calificată a tâlhăriei este determinată de săvârșirea faptei de tâlhărie în următoarele împrejurări: c) într-un loc public sau într-un mijloc de transport.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă, potrivit art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen. deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale – luarea bunurilor din posesia părții vătămate - și a urmărit producerea lui, cauzând astfel, o pagubă posesorului.

Faptele descrise mai sus, au fost săvârșite în concurs real, fiind săvârșite de aceiași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, motiv pentru care se vor reține și dispozițiile art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal.

În baza textelor de lege enunțate mai sus și a dispozițiilor art. 345 Cod Procedura Penală, instanța urmează sa aplice inculpatului, minore la data faptei, câte o pedeapsa, pentru fiecare faptă la individualizarea căreia se vor avea in vedere disp. art. 52 si 72 Cod Penal.

Conform acestor texte de lege, la stabilirea și aplicarea pedepselor se va ține seama și de limitele de pedeapsă fixate de lege, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pedeapsa trebuie să fie de natură a asigura reeducarea inculpatului și atingerea scopului prev. de art. 52 alin. 1 teza ultimă Cod penal „prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii.”

La individualizarea judiciară a pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal și anume dispozițiile părții generale, gradul de pericol concret al faptei, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă.

Modul concret de comitere a faptei penale, în loc public, abordarea părțlor vătămate, dovedesc un curaj infracțional de natură să pună în pericol siguranța cetățenilor, creând o puternică stare de insecuritate și încredere în forța ocrotitoare a normei legale penale.

Instanța apreciază că pericolul social concret al faptelor săvârșite de inculpat este sporit, prin mijloacele violente, gravitatea acesteia rezultând din însăși modul de comitere, modul de concepere a faptei, într-un loc public, gravitatea faptelor reflectându-se în însuși regimul sancționator, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea de la 5 la 20 ani.

Pericolul este observat din perspectiva producerii unei încălcări a regulilor de conviețuire socială, a valorilor ocrotite prin art.1 din Codul de procedură penală –printre care se numără persoana, drepturile și libertățile ei.

Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță a faptei, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, care apare ca o urmare firească având în vedere natura infracțiunii.

Ordinea publică poate fi atinsă direct, fizic, dar și indirect prin intermediul unei stări psihice induse publicului sub forma unei temeri colective, motivații colective pentru acte contrarii ordinii publice, stare de nemulțumire publică.

Prin incriminarea infracțiunii de tâlhărie legiuitorul a înțeles să protejeze atât relațiile sociale referitoare la posesia și detenția asupra bunurilor mobile cât și relațiile sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei, sănătatea și integritatea corporală a victimei.

Recrudescența acestui gen de infracțiuni atât în comunitatea locală cât și în țară impun luarea unor măsuri deosebite în curmarea acestora.

Pericolul ridicat al acestor noi infracțiuni de tâlhărie săvârșite de inculpat reiese din următoarele împrejurări: a fost adusă atingere atât patrimoniului părților civile, cât și integrității fizice a acestora, infracțiunile au fost săvârșită în loc public, prin urmare, exista posibilitatea ca la orice moment inculpatul să fie surprins de alte persoane, fapt ce denotă curajul acestuia.

Periculozitatea inculpatului este reprezentată și de faptul că scopul său a fost de a procura bani în urma vânzării bunurilor sustrase, care au fost cheltuiți de inculpat pe țigări, băuturi alcoolice și jocuri de noroc.

Pericolul social al faptelor comise de către H. D. rezidă în speța de față din multitudinea de fapte comise într-o perioadă relativ scurtă de timp, debutul activității infracționale fiind de la o vârstă tânără, modul de operare, precum și cuantumul mare al prejudiciilor, prin repetarea faptelor comise de inculpat, creează în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate și neliniște.

Modul concret de comitere a faptei penale, în loc public, alegerea victimelor, abordarea acestora, dovedesc un curaj infracțional de natură să pună în pericol siguranța cetățenilor, creând o puternică stare de insecuritate și încredere în forța ocrotitoare a normei legale penale.

Faptele săvârșite de inculpat au un grad de pericol social ridicat, deoarece inculpatul H. D. a comis faptele de tâlhărie în locuri publice; de asemenea victimele sunt femei, o parte persoană în vârstă și de această stări ale victimei s-a profitat, știut fiind că în general persoanele în vârstă au reacție întârziată și diminuată de apărare, fiind evidentă disproporția de forțe în cauză, între victimă și agresor, în avantajul agresorului, prin prisma diferențelor de vârstă și sex.

Comportamentul inculpatului indică o specializare din partea făptuitorului, o persistență în săvârșirea unui anumit gen de infracțiuni, nicidecum nu se poate reține că a fost un incident nefericit în viața inculpatului, și nici că este o excepție de la regula ce indică un comportament pro – social.

Valoarea economică a bunurilor sustrase, bijuterii în valoare de 3.900 lei, cât și natura acestora - bunuri de volum mic, valoare mare și ușor comercializabile, va fi avută în vedere ca un element important la individualizarea pedepselor, în sensul ca pedeapsa aplicată să constituie un tratament sancționator adecvat și suficient, iar recuperarea parțială a prejudiciilor nu s-a produs prin concursul comportamentului diligent și stăruitor al inculpatului, ci prin intervenția organelor de poliție, prejudiciul fiind recuperat parțial prin restituire în natură ca efect al intervenției autorităților, și nu prin stăruința depusă de infractor pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii sau de reparare a pagubei pricinuite, valoare care fără a fi derizorie, va fi avută în vedere ca un element important la individualizarea pedepselor, în sensul că pedeapsa aplicată să constituie un tratament sancționator adecvat și suficient. Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din circumstanțele personale ale inculpatului.

Verificând situația inculpatului, din fișa de cazier a inculpatului, instanța constată că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, acesta fiind anterior condamnat prin S.P 249/20.08.2000 pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit. c Cod penal.

Chiar dacă s-a împlinit termenul de reabilitare pentru aceste infracțiuni, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică, antecedența inculpatului nu trebuie ignorată, deoarece demonstrează perseverența pe cale infracțională a acestuia, precum și faptul că executarea unei pedepse privative de libertate nu a creat în conștiința inculpatului o atitudine corectă față de valorile sociale pe care în mod continuu le încalcă prin săvârșirea de noi infracțiuni.

Având în vedere persoana și conduita inculpatului, instanța apreciază că este oportună pentru reeducarea acestuia, aplicarea unei pedepse severe ca durată și modalitate de executare, deși inculpatul este la o vârstă tânără, tocmai acest aspect formează convingerea instanței că în lipsa unor valori sociale, a săvârșit cu ușurință fapte penale grave, cum este cea de tâlhărie.

Manifestarea inculpatului de a recunoaște și regreta faptele este un aspect care nu este de natură a înlătura starea de pericol concret creată deja.

Deși inculpatul a prezentat instanței, ca o justificare a nevoilor sale materiale acute, existența unei situații dramatice de familie - respectiv boala gravă a fetiței sale minore, instanța constată că acest aspect nu este o scuză pentru săvârșirea unor fapte penale grave, pe de o parte, iar pe de altă parte, susținerile inculpatului sunt nereale și lipsite de moralitate, având în vedere că banii obținuți din faptele penale au fost cheltuiți de inculpat pe țigări, băuturi alcoolice și jocuri de noroc.

Față de modalitatea de săvârșire a faptelor, gravitatea acestora, curajul infracțional, de a acționa în modalitatea violentă descrisă mai sus, care dovedesc din partea inculpatului, o preocupare și un curaj infracțional, instanța apreciază că scopul de prevenire și reeducare poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de o durată proporțională cu gravitatea faptei, doar prin aplicarea pedepsei închisorii.

Nu se va reține starea de recidivă cu privire la faptele deduse judecății în prezenta cauză, deoarece infracțiunile pentru care inculpatul a suferit condamnările anterioare au fost săvârșite în după împlinirea termenului de reabilitare, fiind aplicabile dispozițiile art. 38 alin. 1 lit. a Cod penal.

Față de istoricul antecedentelor penale, se evidențiază persistența infracțională a inculpatului și după ce a s-a împlinit termenul de reabilitare, pentru săvârșirea unor fapte de tâlhărie, fapt, ceea ce demonstrează perseverența infracțională a inculpatului și faptul că anterioarele condamnări nu au fost suficiente pentru ca acesta să adopte o conduită corespunzătoare în sensul respectării normelor legale.

Pedepsele aplicate nu și-au atins scopul, inculpatul nu a dat dovadă de îndreptare, aspect care reclamă o intervenție mai fermă în planul cuantificării infracțiunii și pedepsei.

Executarea pedepsei în regim de detenție este singura în măsură să realizeze scopul educativ și de exemplaritate al acestuia, precum și îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Instanța va pronunța condamnarea inculpatului H. D., la pedeapsa închisorii, acesta beneficiind cu privire la pedeapsa ce va fi aplicată de instanță, de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, ca efect al aplicării art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, având în vedere că sunt aplicabile dispozițiile judecații în cazul recunoașterii vinovăției, urmând ca durata acesteia să fie de: 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal, în dauna părții vătămate P. J., 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal, în dauna părții vătămate G. M., 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal, în dauna părții vătămate C. M. .

Va constata că faptele sunt săvârșite în concurs real în temeiul art. 33 lit. a Cod penal și în temeiul art. 34 lit. b Cod penal va contopi pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ( trei) ani și 4 (patru) luni închisoare.

Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal instanța va interzice inculpatelor exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

Instanța nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza I Cod Penal, deși art. 71 reglementează obligația instanței de a interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod Penal.

Interzicerea dreptului de a vota contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, astfel cum a statuat CEDO prin Hot. din 30.03.2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că indiferent de durata pedepsei si de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot neexistând nici o legătura intre interdicția votului si scopul pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni si de a asigura re-inserția socială a infractorului.

De asemenea, instanța nu va interzice nici exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.c Cod penal, deoarece inculpatul nu s-au folosit de o profesie sau activitate in comiterea infracțiunii, astfel ca nu se justifică interzicerea drepturilor prev. de lit. c.

Ca o consecință a condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, în baza art. 88 Cod penal va deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventiv a inculpatului H. D. de la 18 iunie 2013 – la zi și în baza art. 350 Cod procedură penală va menține starea de arest a inculpatului H. D..

Cu privire la latura civilă, în faza de judecată:

Sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile conform art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil - art. 1357 Cod civil (Legea nr. 287 din 2009 privind Codul Civil), fiind stabilită legătura de cauzalitate dintre prejudiciu, fapta făptuitorului și acțiunea culpabilă a acestuia, cu privire la paguba produsă părților vătămate.

În temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil instanța apreciază că cererile părților civile sunt întemeiate și dovedite, urmând a fi admise.

În consecință, instanța: Va admite acțiunea civilă formulată de partea vătămată G. M. și de partea vătămată C. M..

Va obliga pe inculpatul H. D. să plătească părții civile G. M. suma de 2.200 lei despăgubiri și să plătească părții civile C. M. suma de 1.200 lei despăgubiri.

Va lua act că partea vătămată P. J. nu se constituie parte civilă și va constata recuperat prejudiciul produs părții vătămate P. J..

Prin Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a fost înființat acest sistem național de date pentru crearea cadrului legal intern aplicării Deciziei nr. 2008/6 15/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere.

Scopul acestui sistem este potrivit art. 1… “constituirea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, denumit în continuare S.N.D.G.J., pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, precum și pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism.”

Art. 3 menționează că infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, printer care este prevăzută și infracțiunea de tâlhărie dedusă judecății în prezenta cauză.

Astfel, în temeiul art. 4 lit. b, art. 5 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare va obliga pe inculpatul H. D. la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Ca o consecința a condamnării inculpatului și a obligării la repararea pagubei, va obliga pe inculpatul H. D. să plătească statului cheltuieli judiciare din care onorariu avocat din oficiu pentru inculpat în faza de judecată și onorarii avocați din oficiu pentru inculpat în faza de urmărire penală, va fi plătită Baroului V. din fondurile Ministerului Justiției.”

In termen legal hotărârea primei instanțe a fost recurată de partea civilă G. M., fiind criticată sub aspectul greșitei soluționări a cauzei în ceea c o privește, întrucât nu s-a dispus de către instanță restituirea în natură a bunului sustras de către inculpatul H. D.. Astfel, în memoriul scris depus la dosar, partea vătămată, constituită parte civilă, a solicitat restituirea în natură a bunului sustras, bun ce a fost identificat la casa de amanet „Poker” din Bârlad.

Examinând actele și lucrările dosarului de fond, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, în virtutea caracterului devolutiv al recursului, Curtea constată că este întemeiat recursul de față pentru considerentele ce vor fi expuse:

Însa cu privire la devoluarea cauzei din oficiu, Curtea reține că potrivit art. 386 ind. 6 cod proc. pen., efectul devolutiv al recursului prezintă anumite limite determinate de:

a) persoana care l-a declarat;

b) persoana la care se referă declarația de recurs;

c) calitatea pe care recurentul o are în proces;

d) motivele de recurs prevăzute expres de lege in art. 385-9.

Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385 ind. 9, iar instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.

Potrivit art. 385 ind.6, instanța judecă recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces.

Astfel, efectul devolutiv al recursului este limitat de: a) persoana care l-a declarat; b) persoana la care se referă declarația de recurs; c) calitatea pe care o are recurentul în proces; d) motivele de casare, prevăzute expres de lege.

Așa fiind, examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept astfel cum impune caracterul devolutiv al recursului, se va mărgini, potrivit considerațiilor expuse, doar la partea civilă recurentă și modul de soluționare a laturii civile pe care aceasta o critică prin cererea de recurs.

Criticile formulate cu privire la modul de soluționare a laturii civile, sunt neîntemeiate, pentru considerațiile ce se vor expune;

Prin rechizitoriul procurorului inculpatul intimat H. D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal, în dauna părții vătămate P. J., în dauna părții vătămate G. M., și în dauna părții vătămate C. M..

În ceea ce o privește pe partea vătămată G. M. se reține că la data de 09.06.2013, ziua, inculpatul H. D. se afla într-un loc public, în zona Stadion din Bârlad, unde a observat-o pe partea vătămată G. M., care purta la gât un lănțișor din aur.

În acel moment, inculpatul s-a hotărât să-i sustragă respectivul lanț.

Ulterior, inculpatul a vândut lanțul la casa de amanet aparținând .. situată pe . din Bârlad, contra sumei de 770 lei..

Partea vătămată G. M. s-a constituit parte civilă în procesul penal încă din cursul urmăririi penale, solicitând restituirea de către casa de amanet a bunului sustras de către inculpat, în natură, sau, în măsura în care restituirea în natură nu mai este posibilă, obligarea inculpatului la plata sumei de 2200 lei reprezentând contravaloarea acestuia.

În art. 998 – 1003 din vechiul cod civil, art. 1349 și următoarele din noul cod civil, se sintetizează un principiu care corespunde atât unor cerințe de etică și echitate socială, cât și unor cerințe ale securității juridice: principiul răspunderii civile pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii.

Potrivit art. 1349 din noul cod civil, care reglementează răspunderea delictuală, se prevede că „ (1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”

În speță s-au constatat întrunite cumulativ condițiile de existență ale răspunderii civile delictuale, prev. de art. 1349 și următoarele Cod civil astfel că prima instanță a dispus, în mod corespunzător, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor solicitate de către partea civilă recurentă, plata la care inculpatul a și achiesat prin declarați de recunoaștere dată în fața instanței.

În ceea ce privește plata acestor despăgubiri, executarea lor efectivă, aceasta nu mai cade în sarcina și responsabilitatea instanței penale de condamnare, ci se execută, potrivit dispozițiilor art. 446 cod proc. pen., potrivit dispozițiilor legii civile.

Restituirea lucrurilor, astfel cum a solicitat partea vătămată recurentă, are loc potrivit dispozițiilor art. 169 cod proc. pen.”Dacă procurorul sau instanța de judecată constată că lucrurile ridicate de la învinuit ori inculpat, sau de la orice persoană care le-a primit spre a le păstra, sunt proprietatea persoanei vătămate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau deținerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vătămate. Orice altă persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispozițiilor art. 168, stabilirea acestui drept și restituirea.

Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai dacă prin aceasta nu se stingherește aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei și cu obligația pentru cel căruia îi sunt restituite să le păstreze până la rămânerea definitivă a hotărârii.”

Din procesul verbal aflat la fila 22 dosar u.p., rezultă că organele judiciare împreună cu partea vătămată recurentă au identificat bunul sustras acesteia la casa de amanet S.C. Poker din Bârlad, bunul respectiv fiind lăsat de către organele judiciare în custodia numitului S. O., administratorul societății, căruia i s-a pus în vedere să nu înstrăineze bunul până la soluționarea definitivă a cauzei.

Astfel, nici procurorul și nici instanța nu s-au aflat în situația prevăzută de art. 169 cod proc. pen., privind procedura restituirii bunului, cu atât mai mult cu numitul S. O. a solicitat, la rândul său, restituirea sumei de 770 lei reprezentând suma achitată inculpatului pentru amanetarea lănțișorului.

Așa fiind, împrejurarea că partea vătămată nu a fost despăgubită efectiv, fie prin plata sumei stabilită de prima instanță, fie prin restituirea bunului, excede cadrului procesual atât al primei instanțe, cât și al instanței de control judiciar.

Mai mult, o dată cu rămânerea definitivă a soluției pronunțate în cauză, partea vătămată poate întreprinde demersuri, prin intermediul organelor judiciare, în vederea recuperării bunului sustras, în măsura în care acest lucru mai este posibil.

În consecință, pentru considerentele de drept și de fapt expuse, constând criticile formulate de partea vătămată G. M. ca fiind nefondate, Curtea urmează ca, în temeiul disp. Art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b cod proc. pen., să respingă ca atare recursul formulat de aceasta împotriva sentinței penale nr.348 din 13.08.2013 a Judecătoriei Bârlad, ce va fi menținută ca și legală și temeinică.

Partea vătămată recurentă va fi obligată, în temeiul art. 192 alin. 2 cod proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare avansate de sta în cauză. Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul intimat H. D. va rămâne în sarcina statului și va fi avansat din fondurile M-.J., asigurarea asistenței juridice în cazurile prevăzute de lege fiind opțiunea statului de politică penală și de ocrotire a unor categorii de infractori – cei aflați în stare de deținere sau cercetați pentru anumite categorii de infracțiuni -, fără ca această politică penală să afecteze drepturile patrimoniale ale unei parți vătămate, deja afectate în patrimoniul său prin faptele culpabile ale inculpatului. În consecință, ocrotirea acestor categorii de infractori prin asigurarea asistenței juridice obligatorii cade în sarcina exclusivă a statului, chiar în situația în care calea de atac declanșată de o parte civilă/vătămată a fost respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de partea civilă G. M., împotriva sentinței penale nr. 348 din 13.08.2013 a Judecătoriei Bârlad, sentință pe care o menține.

Obligă partea civilă recurentă să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, ce va fi avansat din fondurile M.J, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2013.

Președinte,Judecător,Judecător,

D. DumitrescuIulia E. CiobanuMaria C.

Grefier,

V. M.

red. /tehnored. C.I.E – 2 exemplare

25 septembrie 2013

Judecătoria Bârlad - M. G. R.

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 933/2013. Curtea de...		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1049/2013. Curtea... →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 935/2013. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 935/2013. Curtea de Apel IAŞI