Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 201/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 201/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 201/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ Nr. 201/2013
Ședința publică de la 18 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E. C.
Grefier V. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii formulată de petenta C. Județean Iași – S. A. P. Intern împotriva rezoluțiilor nr. 991/II/2/2012 și nr. 29/P/2013 din 24.07.2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 15 octombrie 2013, în ședință publică ( cu participarea din partea Ministerului P. a domnului procuror I. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, când.
CURTEA DE APEL
Dosar nr._
Asupra plângerii penale de fata:
La data de 28.08.2013, sub nr. de mai sus a fost înregistrata la aceasta instanța „plângerea” formulata de petenta C. Județean Iași – S. A. P. Intern – împotriva rezoluțiilor nr. 991/II/2/2012 și nr. 29/P/2013 din 24.07.2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Având în vedere atât enunțul cererii, înaintate pe cale administrativă de către P. de pe lângă Curtea de Apel Iași, intitulat „punct de vedere”, cât și însăși conținutul cererii, prin care nu se critica în fapt soluțiile dispuse de procurorii din cadrul menționatei unități de parchet, instanța a solicitat petentei – C. Județean Iași – să comunice dacă prin acest memoriu, intitulat „punct de vedere”, petenta înțelege să critice soluțiile de neurmărire dispuse de procurori, în condițiile plângerii reglementate de art. 278 ind. 1 cod proc. pen.
S-a comunicat instanței, prin adresa nr._ din 15.10.2013 a Consiliului Județean Iași, că memoriul intitulat „punct de vedere” reprezintă „argumentele și constatările S. A. P. Intern din Raportul de A. nr. 409/11.01.2012 față de soluțiile dispuse prin ordonanțele procurorului nr. 991/II/2/2012 și nr. 29/P/2012 cu privire la acuzațiile aduse numitului J. D.”. Coroborând aceste precizări, de unde rezultă că petenta C. Județean Iași, prin reprezentantul său legal, nu califică acest memoriu ca reprezentând o plângere formulată în condițiile art. 278 ind. 1 cod proc. pen., cu mențiunile din memoriul respectiv, unde se precizează „ (…) considerăm ca fiind legal și în interesul C. Județean Iași atacarea cu plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a ordonanței procurorului nr. 991/II/2/2012 și a ordonanței procurorului din 24.07.2013(…)”, rezultă că prezentul memoriu nu reprezintă o plângere formulată în condițiile art. 278 ind. 1 cod proc. pen., privind verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor procurorilor. Chiar dacă s-ar putea interpreta din modul în care este formulat că ar constitui o plângere împotriva soluțiilor procurorilor este formulat de un serviciu fără calitate, S. de A. neavând personalitate juridică de a reprezenta instituția Consiliului Județean .
Potrivit art. 278 cod proc. pen.: „Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
În cazul când măsurile și actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către aceștia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.
Plângerea formulată împotriva soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă.
În cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanței ori, după caz, al rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanță sau rezoluție, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 și art. 249 alin. 2.
Rezoluțiile sau ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale, se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate.
Dispozițiile art. 275-277 se aplică în mod corespunzător.”
Dispozițiilor art. 278/1 cod proc. pen., intitulat „Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată”, prevăd că:
„După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.”
Textul de lege se referă la „orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate”, ceea ce presupune, în mod firesc, că acesta are în vedere atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice prejudiciate în intereselor lor legitime, având în vedere că nu se face vreo distincție în acest sens. În schimb, în ceea ce privește persoanele juridice ale căror interese legitime sunt vătămate și care pot face plângere în condițiile art. 278 ind. 1 cod proc. pen., întrucât legea penală nu distinge în acest sens, dispozițiile privind aceste categorii de persoane se completează, în mod necesar, cu prevederile cadru reprezentate de legea civilă și procesual civilă, respectiv cu privire la capacitatea de exercițiu a acesteia.
Capacitatea de exercițiu a persoanei juridice se pune în valoare prin organele sale de conducere. În acest sens, art. 209 vechiul cod civil stabilește că persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor, acestea fiind persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acționeze, în raporturile cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice.
Începutul capacității de exercițiu a persoanei juridice este dat de momentul înființării acesteia, însă realizarea efectivă a capacității de exercițiu astfel dobândite este condiționată, în practică, de desemnarea organelor sale de administrare. Organele de administrare și modurile de constituire a acestora sunt reglementate de o . dispoziții din Codul civil și din alte acte normative ce privesc organizarea și funcționarea diferitelor categorii de persoane juridice.
Conținutul capacității de exercițiu a persoanei juridice este determinat de două limite: capacitatea de folosință și pluralitatea organelor de administrare ale persoanei juridice respective.
În cauză, S. A. P. Intern nu reprezintă o persoană juridică în sensul legii civilă, neavând nici personalitate juridică și, ca atare, nici capacitate de exercițiu, reprezentând doar un organ ce are în competență anumite atribuții, din cadrul persoanei juridice C. Local Iași. În consecință., nu se poate aprecia că acest serviciu din cadrul persoanei juridice poate fi asimilată noțiunii de „persoană ale cărei interese au fost lezate” în accepțiunea dispozițiilor art. 278 ind. 1 cod proc. pen., memoriul înaintat instanței, reprezentând, în fapt, o notă de constatare și de argumentare a acestui serviciu înaintat organele abilitate de lege, cu privire la activitatea desfășurată de către unul dintre angajații acestei instituții, și nicidecum o cale de atac împotriva actelor procurorilor în sensul art. 278 ind. 1 cod proc. pen.
Că este așa o confirmă și împrejurare că, ulterior pronunțării prezentei sentințe, pe rolul instanței a fost formulată o plângere în condițiile prev. de art. 278 ind.1 cod proc. pen. de către persoana juridică cu capacitate de exercițiu, respectiv C. Local Iași, intitulată expres „ plângere” și care are la baza tot o notă de fundamentare întocmită de acest serviciu din cadrul persoanei juridice cu atribuții specifice – S. A. P. Intern.
In aceste condiții, dat fiind cele expuse, Curtea urmează ca, in temeiul disp art. 278/1 alin 8 lit. a cod proc pen., sa respingă cererea - plângerea formulata de S. A. P. Intern – împotriva rezoluțiilor nr. 991/II/2/2012 și nr. 29/P/2013 din 24.07.2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Văzând și dispozițiile art. 193 alin. 6 cod proc. pen., având în vedere că faptul cauzator de cheltuieli din partea intimatului J. D., reprezentând onorariul apărătorului ales, este imputabil petentei, urmează a fi admisă cererea formulată de acesta și obligată petenta la plata acestor cheltuieli.
Văzând si disp. art. 192 alin. 2 cod proc pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul disp.art.278 ind.1 alin.8 lit. a Cod procedură penală, respinge plângerea formulată de petenta C. Județean Iași – S. A. P. Intern – împotriva rezoluțiilor nr. 991/II/2/2012 și nr. 29/P/2013 din 24.07.2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Obligă petenta să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Obligă petenta să plătească intimatului J. D. suma de 1000 lei cheltuieli judiciare ( onorariu apărător ales conform chitanței nr. 47 din 15.10.2013).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.10.2013.
Președinte,
I. E. C.
Grefier,
V. M.
red./tehnored. C.I.E- 2 exemplare
05.11.2013
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1049/2013. Curtea... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
