Furt. Art.228 NCP. Hotărâre din 27-04-2015, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 332/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 332/2015
Ședința publică de la 27 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător A. P.
Grefier C. B.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind apelul declarat de inculpatul M. R., împotriva sentinței penale nr, 145/12.12.2014, pronunțată de Judecătoria H. în dosarul nr._, având ca obiect furtul (art.228 NCP)
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată, Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror L. D..
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 27.04.2015, când:
INSTANȚA
Asupra apelurilor penale de față;
Judecătoria H. prin sentința penală nr. 145/12.12.2014a dispus următoarele:
„În baza art. 5 alin. 1 C.pen., stabilește că legea penală mai favorabilă inculpatului M. R. este noul Cod penal – respectiv art. 228 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen., raportat la art. 74-79 din noul Cod penal – și nu vechiul Cod penal, respectiv art. 208 alin. 1 din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul C.pen. și art. 37 lit. a din vechiul C.pen., raportat la art. 72-80 din vechiul Cod penal.
În temeiul art. 228 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., condamnă inculpatul M. R., zis „F.”, fiul lui C. și E., născut la data de 17.06.1986, în orașul H., județul Iași, domiciliat în orașul H., satul Pârcovaci, nr. 349, județul Iași, cu CNP_, de cetățenie română, fără ocupație, cunoscut cu antecedente penale, studii 6 clase, aflat în stare de arest preventiv în altă cauză, în Penitenciarul Iași, la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt (persoană vătămată C. M.-M.).
În temeiul art. 66 alin. 1 C.pen., art. 67 alin. 1 C.pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., pe o durată de 2 ani de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen., pe durata executării pedepsei închisorii interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen.
În temeiul art. 228 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., condamnă același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an, pentru săvârșirea infracțiunii de furt (persoană vătămată C. G.-D.).
În baza art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., hotărăște ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare, la care se adaugă o treime din cealaltă pedeapsă (de 1 an închisoare), respectiv 4 (patru) luni, inculpatul M. R. urmând, deci, sǎ execute o pedeapsǎ rezultantǎ de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare.
În temeiul art. 104 alin. 2 C.pen., raportat la art. 43 alin. 1 C.pen., revocă beneficiul liberării condiționate a executării pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1133/14.04.2010 a Judecătoriei Iași (dosar nr._ ), rămasă definitivă prin nerecurare, în ceea ce privește restul rămas neexecutat, de 443 zile, rest pe care îl adaugă la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință (de 3 ani și 4 luni), rezultând o pedeapsă totală de 4 (patru) ani, 4 (patru) luni și 18 (optsprezece) zile închisoare, cu executare în regim de detenție.
În temeiul art. 45 alin. 1 și 5 C.pen., inculpatul M. R. va executa, pe lângă pedeapsa principală de 4 ani, 4 luni și 18 zile, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., pe o durată de 2 ani de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. 1 C.pen., constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza dispozițiilor art. 72 C.pen., scade din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive, de la 13.01.2014, la 11.02.2014.
În baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ., cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., reține că persoanele vătămate C. M.-M. (prin reprezentantul legal, asistată de apărătorul desemnat din oficiu) și C. G.-D. nu s-au constituit părți civile în prezentul proces penal.
În baza art. 398 C.proc.pen. și art. 276 alin. 1 C.proc.pen., ia act de faptul că persoanele vătămate C. M.-M. și C. G.-D. nu au solicitat cheltuieli judiciare în cadrul prezentului proces penal.
În baza art. 398 și art. 274 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., obligă pe inculpat să plătească statului suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 500 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 500 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul fazei judecății.
În baza art. 272 alin. 2 teza I C.proc.pen., suma de 400 lei, reprezentând, conform delegațiilor atașate, onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat, respectiv 200 lei pentru avocat A. V. în timpul judecǎții (delegația nr. 173/04.02.2014), precum și onorariul avocatului desemnat pentru partea civilă minoră C. M.-M., respectiv 200 lei pentru avocat P. Ș. (delegația nr. 225/09.04.2014), va fi avansatǎ inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, sumă de bani care, în baza art. 274 alin. 1 teza finală C.proc.pen., rămâne în sarcina statului.”
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele :
„Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
P. rechizitoriul nr. 1142/P/2013 din data de 29.01.2014, P. de pe lângă Judecătoria H. a trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe inculpatul M. R., zis „F.”, fiul lui C. și E., născut la data de 17.06.1986, în orașul H., județul Iași, domiciliat în orașul H., satul Pârcovaci, nr. 349, județul Iași, cu CNP_, de cetățenie română, fără ocupație, cunoscut cu antecedente penale, studii 6 clase, pentru săvârșirea infracțiunii de furt (2 acte materiale), faptă prevăzută de art. 208 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. și art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.
În fapt, s-a reținut în rechizitoriu că, în ziua de 10.09.2013, a sustras un telefon mobil marca iPhone 4, în valoare de 2.800 lei, de la partea vătămată minoră C. M.-M., iar la data de 29.09.2013, a sustras suma de 100 lei și două chitanțe din buzunarul pantalonilor persoanei vătămate C. G.-D..
În cursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă:
- plângerile și declarațiile persoanelor vătămate;
- procese-verbal de cercetare la fața locului;
- proces-verbal de examinare și de restituire a telefonului mobil;
- procese-verbale de recunoaștere din grup, după fotografii;
- declarații martori;
- proces-verbal de control corporal (percheziție corporală);
- declarațiile inculpatului.
În timpul urmǎririi penale, la propunerea Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Hârlǎu, prin încheierea instanței din data de 13.01.2014, pronunțată de Judecătoria H., în dosarul nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. R., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 13.01.2014, când acesta a și fost încarcerat.
După înregistrarea dosarului pe rolul instanței de judecatǎ, prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 07.02.2014, rămasă definitivă prin necontestare, s-a dispus punerea în libertate a inculpatului, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile.
Părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în procesul penal, nici în cursul urmăririi penale și nici în timpul judecǎții, ca urmare a faptului că prejudiciul a fost recuperat în totalitate.
După . noului Cod penal și a noului Cod de procedură penală, instanța a pus în discuția contradictorie a părților aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește infracțiunea dedusă fondului cauzei. După punerea în discuția contradictorie a tuturor acestor aspecte, instanța a decis să se pronunțe asupra aplicării legii penale mai favorabile o dată cu fondul cauzei, atunci când se vor fi lămurit toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei. În acest sens, instanța a apreciat că stabilirea instituțiilor juridice mai favorabile inculpatului (cele din vechiul Cod penal sau cele din noul Cod penal) poate fi făcută doar după stabilirea cu exactitate a tuturor aspectelor prezentului dosar.
Instanța, din oficiu, a solicitat fișa de cazier judiciar a inculpatului din care rezultă faptul că acesta este înscris în evidențele cazierului judiciar, fiind cunoscut cu antecedente penale.
Astfel, instanța reține cǎ prin sentința penalǎ nr. 496/03.07.2006, pronunțată în dosarul nr. 496/2006 al Judecǎtoriei H., rǎmasǎ definitivǎ prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81, 82 C.pen (10 luni închisoare pentru art. 192 alin. 2 C.pen., 2 pedepse de câte 1 an închisoare, pentru art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g, cu aplicarea art. 33 lit. a, art. 74 lit. a, art. 76 lit. c C.pen.), termen de încercare 3 ani. Inculpatul a fost arestat la data de 09.05.2006, fiind liberat la data de 07.06.2006.
P. sentința penalǎ nr. 753/29.11.2006, pronunțată în dosarul nr. 256/2006 al Judecǎtoriei H., rǎmasǎ definitivǎ prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81, 82 C.pen (6 luni închisoare pentru art. 181 C.pen., 6 luni închisoare pentru art. 321 alin. 1, cu aplicarea art. 33 lit. a, art. 34 lit. b, art. 74 lit. a, art. 76 lit. d C.pen.), termen de încercare 2 ani și 6 luni. Inculpatul a fost arestat la data de 09.05.2006, fiind liberat la data de 07.06.2006.
P. sentința penalǎ nr. 16/17.01.2007, pronunțată în dosarul nr. 347/2006 al Judecǎtoriei H., rǎmasǎ definitivǎ prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g, i cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. c C.pen., s-au descontopit și repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 753/29.11.2006, care s-au contopit cu pedeapsa de 8 luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare, pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se termen de încercare 2 ani și 8 luni.
P. sentința penalǎ nr. 114/07.03.2006, pronunțată în dosarul nr._ al Judecǎtoriei H., rǎmasǎ definitivǎ prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g, i, cu aplicarea art. 74 lit. c, art. 76 lit. c C.pen.
P. sentința penalǎ nr. 420/17.10.2007, pronunțată în dosarul nr._ al Judecǎtoriei H., rǎmasǎ definitivǎ prin neapelare, s-au aplicat inculpatului pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, pentru art. 208 alin 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i C.pen., 2 ani închisoare, pentru art. 192 alin. 2 C.pen. și 2 ani închisoare pentru art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i, cu aplicarea art. 33 lit. a, art. 41 alin. 2, art. 75 lit. c, art. 74 lit. a, art. 76 lit. c, art. 80 C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, prin sentințele anterioare, și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 81, 82 C.pen., termen de încercare 4 ani.
P. sentința penalǎ nr. 156/10.06.2009, pronunțată în dosarul nr._ al Judecǎtoriei H., rǎmasǎ definitivǎ prin decizia penală nr. 346/14.08.2009 a Tribunalului Iași, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 2 ani închisoare, pentru art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g C.pen., 2 luni închisoare, pentru art. 217 alin. 1 C.pen., 1 an închisoare, pentru art. 192 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a, art. 37 lit. a, art. 41 alin. 2, art. 74 lit. c, art. 76 lit. c C.pen.), dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. De asemenea, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei anterioare, executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată, rezultând o pedeapsă de executat, de 4 ani închisoare. Inculpatul a fost arestat la data de 20.01.2009, liberat la data de 17.07.2009.
P. sentința penalǎ nr. 201/05.10.2009, pronunțată în dosarul nr._ al Judecǎtoriei H., rǎmasǎ definitivǎ prin decizia penală nr. 462/19.11.2009 a Tribunalului Iași, respectiv decizia penală nr. 827/17.2.2009 a Curții de A. Iași, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare (3 ani închisoare, pentru art. 192 alin. 2 C.pen., 3 ani și 6 luni închisoare pentru art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i, cu aplicarea art. 33 lit. a, art. 37 lit. a C.pen.). De asemenea, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, ce-i fusese aplicate inculpatului, prin sentința penală nr. 420/17.10.2007, executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată, rezultând o pedeapsă de executat, de 5 ani și 6 luni închisoare. A fost emis mandatul de arestare nr. 283/2009/18.12.2009.
P. sentința penalǎ nr. 1133/14.04.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Judecǎtoriei Iași, rǎmasǎ definitivǎ prin nerecurare, s-a admis cererea inculpatului de contopire a pedepselor aplicate, prin sentințele anterioare, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare, din care s-au dedus perioadele în care inculpatul a fost arestat. Inculpatul a fost arestat la data de 03.08.2009 (mandat de arestare nr. 9/U/03.08.2009, emis de Judecătoria H.), fiind liberat condiționat la data de 17.04.2013, prin sentința penală nr. 905/12.04.2013 a Judecătoriei B., rămânând un rest de pedeapsă de 443 zile.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, prin coroborarea probatoriilor administrate atât în cursul urmării penale cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
I. În ziua de 10.09.2013, în jurul orelor 19,30, persoana vătămată C. M.-M. a mers, împreună cu alți colegi, pe imașul satului Maxut, . tunelului de cale ferată, pentru a face fotografii.
În acel moment, inculpatul M. R. a venit în același loc și s-a adresat tinerilor din grupul din care făcea parte persoana vătămată, spunându-le că el este paznic și reproșându-le acestora că au venit la furat porumb, solicitându-le să îi dea un telefon pentru a putea suna la poliție. Niciunul dintre tineri nu i-a oferit telefonul, însă în momentul în care inculpatul a observat că persoana vătămată avea telefon (iPhone), i l-a luat din buzunarul acesteia, fără a întrebuința violențe, după care i-a solicitat acesteia să-l deblocheze, s-a prefăcut că vorbește la telefon (spunând că a găsit niște copii la furat porumb), apoi s-a îndepărtat de grupul de tineri, spunându-i persoanei vătămate că telefonul se confiscă.
După ce a utilizat acest telefon, inculpatul i l-a înmânat numitului H. C.-C., care i-a plătit un avans de 300 lei, deblocând telefonul și utilizându-l o perioadă (fără a cunoaște proveniența acestuia), după care i l-a restituit inculpatului, întrucât acesta îi mai cerea și alte sume de bani.
II. La data de 28.09.2013, în timp ce persoana vătămată C. G.-D. se afla pe un teren extravilan, din satul Maxut, .-a scos pantalonii pe care îi purtase, punându-i la uscat, întrucât se udaseră în timp ce efectua lucrări la un iaz.
În acel moment, inculpatul M. R. a luat pantalonii, examinându-i și încercând să-i probeze, după care i-a solicitat persoanei vătămate să-i dea lui pantalonii. Urmare a refuzului acestuia, inculpatul a lăsat pantalonii, încercând să se îndepărteze. Când persoana vătămată și-a îmbrăcat pantalonii, a constatat că din buzunarele acestora îi lipsesc suma de 100 lei și două chitanțe, motiv pentru care, ajutat de alte persoane, l-a imobilizat pe inculpat și a solicitat prezența unui echipaj de poliție.
Echipajul de poliție sosit la fața locului a efectuat un control (percheziție corporală) asupra inculpatului, ocazie cu care, în buzunarul drept al pantalonilor acestuia, au găsit suma de bani, precum și cele două chitanțe emise pe numele persoanei vătămate.
De asemenea, cu aceeași ocazie, într-una din cizmele inculpatului a fost găsit telefonul mobil ce fusese sustras de acesta de la persoana vătămată C. M.-M..
Bunurile găsite au fost restituite persoanelor vătămate, iar inculpatul nu a recunoscut săvârșirea niciuneia dintre cele două fapte.
Situația de fapt reținută mai sus este probată de întreg materialul probator administrat în prezenta cauză, atât în faza de urmǎrire penalǎ, cât și în faza de judecatǎ.
În drept, faptele inculpatului care, pe timp de zi, a sustras de la persoana vătămată C. M.-M. un telefon mobil, iar de la persoana vătămată C. G.-D. suma de 100 lei, pe care și le-a însușit pe nedrept, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen., raportat la art. 74-79 din noul Cod penal (respectiv art. 208 alin. 1 din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul C.pen. și art. 37 lit. a din vechiul C.pen., raportat la art. 72-80 din vechiul Cod penal).
Analizând latura obiectivă a infracțiunii de furt, instanța reține că elementul material al acesteia s-a realizat prin acțiunea de luare a unui bun mobil din posesia altuia, fǎrǎ consimțǎmântul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, realizându-se astfel deposedarea persoanei vătămate și imposedarea inculpatului, prin trecerea acelor bunuri în sfera sa de stăpânire, însușirea bunurilor având loc fără consimțământul victimelor. Astfel, instanța reține cǎ bunurile sustrase erau în posesia celor două persoane vǎtǎmate, iar imposedarea inculpatului cu ele s-a fǎcut fǎrǎ drept.
Urmarea imediată a acestor infracțiuni comise constă în atingerea adusă valorilor de natură patrimonială protejate prin legea penală, faptele comise producând persoanelor vătămate prejudicii patrimoniilor acestora.
Între elementul material și urmarea imediatǎ, mai sus analizate, există o legătură de cauzalitate, întrucât în lipsa elementului material, efectul, constând în urmarea imediatǎ - daunele produse persoanelor vǎtǎmate, nu s-ar mai fi produs.
Infracțiunile au fost comise în formǎ consumată, furtul consumându-se în momentul trecerii bunurilor în posesia inculpatului, respectiv în momentul în care a luat telefonul mobil al persoanei vătămate C. M.-M. (pentru prima faptă) și suma de bani din pantalonii persoanei vătămate C. G.-D. (a doua faptă).
Faptele de furt nu au fost comise de inculpat în condiții ce ar putea atrage incidența unor agravante speciale ale infracțiunii de furt, care să le califice, însă au fost săvârșite în concurs real de infracțiuni.
Din punct de vedere al laturii subiective, instanța reține că poziția psihică a inculpatului față de fapta comisă și față de urmările acesteia, a fost cea specifică intenției directe, prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. 3 lit. a C.pen., respeciv art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din vechiul C.pen., acesta prevăzând rezultatul faptei, respectiv deposedarea victimelor de bunuri, urmărind, totodată, împosedarea sa, prin săvârșirea faptelor.
Chiar dacă în noul Cod penal nu se mai prevede pericolul social al faptei ca și trăsătură esențială a infracțiunii, pentru a da eficiență aplicării legii penale mai favorabile, principiu constituțional consfințit și de art. 5 alin. 1 C.pen., instanța va analiza și acest aspect, ca element favorabil de care inculpatul poate încă să beneficieze.
De aceea, în ceea ce privește gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina inculpatului, instanța constată că, din probele administrate în cauză, reiese în mod evident că aceasta prezintă un pericol social ridicat, astfel încât aceasta constituie infracțiune, neaflându-ne în prezența cauzei de înlăturare a caracterului penal al faptei prevăzută de fostul art. 181 din vechiul C.pen.
Astfel, pericolul social al infracțiunii, stabilit în abstract de legiuitor în momentul incriminării faptei, trebuie să existe și să se verifice prin fiecare faptă săvârșită, pentru a caracteriza fapta respectivă ca infracțiune.
Odată stabilit de legiuitor pericolul social abstract, revine organului judiciar sarcina de a aprecia dacă, în concret, fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, demers în care acesta va ține seama de vătămarea sau periclitarea valorii sociale împotriva căreia este îndreptat actul de conduită ilicit, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce în condițiile concrete ale săvârșirii faptei și împrejurările comiterii acesteia.
Potrivit art. 181 din vechiul C.pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Instanța reține că, la stabilirea în concret a gradului de pericol social, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Astfel, analizând criteriile expuse de legiuitor în aprecierea aplicabilității dispozițiilor art. 181 din vechiul C.pen. în prezentul dosar, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina inculpatului nu pot fi excluse din sfera ilicitului penal, prezentând gradul de pericol social al unor infracțiuni, conform exigențelor legale.
Constatând, așadar, că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 C.proc.pen., respectiv că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptele reținute în sarcina inculpatului există, constituie infracțiuni sub aspect obiectiv și subiectiv și au fost săvârșite de inculpat, instanța va dispune condamnarea acestuia, prin aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege, pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar.
Faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată fiind dovedite și reținute de către instanță, urmează a se trece la individualizarea judiciară a acestora, în vederea stabilirii unor pedepse de natură să ducă la finalitatea legii penale.
Instanța va avea în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate.
Pentru stabilirea pedepselor ce-i vor fi aplicate inculpatului, precum și pentru o justă individualizare a cuantumului acestora, instanța va avea în vedere și criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a-g C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
La acest moment, instanța se va pronunța asupra aplicării legii penale mai favorabile, constatând că în prezenta cauză penală s-au lămurit toate aspectele de fapt și de drept ale speței.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 5 alin. 1 C.pen., în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
I. Legea veche. Conform art. 208 alin. 1 din vechiul C.pen., luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fara consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la unu la 12 ani.
Ținând cont de împrejurările faptei comise în dauna persoanei vătămate C. M.-M., respectiv că inculpatul a profitat de vârsta redusă a persoanei vătămate și a tinerilor care o însoțeau, de locul relativ izolat în care se aflau, dar și de temerea inspirată de acesta în momentul în care le-a spus tinerilor că va chema poliția pentru că i-a prins la furat și, mai ales, că va trebui să “sechestreze” pe unul dintre ei (împrejurări ce apropie fapta săvârșită de infracțiunea de tâlhărie, prin amenințarea victimei), dar și de atitudinea inculpatului de după săvârșirea faptei, respectiv nerecunoașterea acesteia, în ciuda faptului că telefonul a fost găsit asupra sa, că l-a utilizat pentru a o contacta pe mama lui, că a încercat să-l vândă unui cunoscut, fiind indicat ca autor de toți martorii, instanța apreciază că o pedeapsă de 6 ani închisoare, cu executarea efectivă a acesteia, aplicată inculpatului M. R., ar fi suficientă pentru îndreptarea acestuia și pentru realizarea scopului pedepsei.
De asemenea, ținând cont de împrejurările faptei comise în dauna persoanei vătămate C. G.-D., instanța apreciază că o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu executarea efectivă a acesteia, aplicată inculpatului M. R., ar fi suficientă pentru îndreptarea acestuia și pentru realizarea scopului pedepsei.
Având în vedere pedepsele stabilite mai sus pentru fiecare infracțiune în parte, instanța, în acest caz, ar face aplicarea prevederilor art. 34 alin. 1 lit. b din vechiul C.pen., referitor la pedeapsa principală în caz de concurs al mai multor infracțiuni atunci când sunt stabilite mai multe pedepse cu închisoarea, pedeapsa cea mai grea putând fi sporitǎ pânǎ la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulǎtor, putându-se aplica un spor de pânǎ la 5 ani închisoare.
Astfel, avându-se în vedere dispozițiile art. 34 alin. 1 lit. b din vechiul C.pen., instanța ar proceda la contopirea pedepsele aplicate prin prezenta sentințǎ penalǎ și ar hotărî ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 6 ani închisoare (fără aplicarea vreunui spor), cu executare în regim de detenție.
Având în vedere cǎ, infracțiunile din prezenta cauzǎ au fost sǎvârșite de către inculpat înainte de considerarea ca executată a pedepselor anterioare, instanța stabilește cǎ ar deveni aplicabile dispozițiile art. 61 alin. 1 teza a II-a din vechiul C.pen., referitoare la revocarea facultativǎ a liberǎrii condiționate, iar raportat la gravitatea infracțiunilor sǎvârșite de inculpat, coroboratǎ cu trecutul infracțional al acestuia, instanța apreciazǎ cǎ s-ar impune revocarea beneficiului liberǎrii condiționate aplicatǎ inculpatului prin sentința penală nr. 1133/14.04.2010 a Judecătoriei Iași (dosar nr._ ).
Deci, instanța ar face și aplicarea art. 61 alin. 1 teza a III-a din vechiul C.pen. Astfel, în acest caz, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea sǎvârșită ulterior și restul de pedeapsǎ ce a mai rǎmas de executat din pedeapsa anterioarǎ se contopesc, putându-se aplica un spor de pânǎ la 5 ani închisoare.
De aceea, apreciind cǎ se impune revocarea beneficiului liberǎrii condiționate, instanța, în baza art. 61 alin. 1 teza a II-a din vechiul C.pen., ar revoca liberarea condiționatǎ aplicatǎ inculpatului prin sentința penală nr. 1133/14.04.2010 a Judecătoriei Iași (dosar nr._ ), privind restul de pedeapsǎ de 443 zile rǎmas de executat; în baza art. 61 alin. 1 teza a III-a din vechiul C.pen., instanța ar contopi pedeapsa de 6 ani închisoare aplicatǎ inculpatului (pentru cele două infracțiuni) cu restul de pedeapsǎ de 443 zile rǎmas de executat, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 6 ani închisoare.
Rezultǎ cǎ, potrivit Codului penal anterior, inculpatul ar executa în total o pedeapsǎ rezultantǎ finalǎ de 6 ani de închisoare, cu executare în regim de detenție.
II. Legea nouă. Conform art. 228 alin. 1 C.pen., luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Ținând cont de împrejurările faptei comise în dauna persoanei vătămate C. M.-M., astfel cum au fost dezvoltate anterior (împrejurări ce apropie fapta săvârșită de infracțiunea de tâlhărie, prin amenințarea victimei), instanța apreciază că o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare (apropiată de maximul special), aplicată inculpatului M. R., ar fi suficientă pentru îndreptarea acestuia și pentru realizarea scopului pedepsei.
De asemenea, ținând cont de împrejurările faptei comise în dauna persoanei vătămate C. G.-D., instanța apreciază că o pedeapsă de 1 an închisoare, cu executarea efectivă a acesteia, aplicată inculpatului M. R., ar fi suficientă pentru îndreptarea acestuia și pentru realizarea scopului pedepsei.
Potrivit prevederilor art. 38 alin. 1 teza I-a C.pen., există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, iar având în vedere că instanța ar dispune condamnarea inculpatului, pentru cele două infracțiuni la pedepse cu închisoarea, devin aplicabile prevederile art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., conform cărora în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Făcând, așadar, aplicarea art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., instanța ar hotărî ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare, la care se adaugă o treime din cealaltă pedeapsă (de 1 an), respectiv 4 (patru) luni, astfel că inculpatul M. R. ar trebui sǎ execute o pedeapsǎ rezultantǎ de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare.
Observând prevederile art. 41 alin. 1 C.pen., potrivit cărora există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare, instanța observă că inculpatul a săvârșit faptele descrise mai sus în stare de recidivă postcondamnatorie, situație în care ar deveni aplicabile prevederile art. 43 alin. 1 C.pen., conform cărora dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. Instanța observă și că, potrivit art. 104 alin. 2 C.pen., dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 104 alin. 2 C.pen., raportat la art. 43 alin. 1 C.pen., instanța ar urma să revoce beneficiul liberării condiționate a executării pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1133/14.04.2010 a Judecătoriei Iași (dosar nr._ ), rămasă definitivă prin nerecurare, în ceea ce privește restul rămas neexecutat, de 443 zile, rest pe care l-ar adăuga la pedeapsa ce ar fi aplicată prin prezenta sentință (de 3 ani și 2 luni), rezultând, astfel, o pedeapsă de 4 ani, 4 luni și 18 zile închisoare, care ar trebui executată în regim de detenție.
Potrivit ambelor legi penale, inculpatului i s-ar putea aplica și pedepse complementare și accesorii, iar din pedeapsa ce ar fi aplicată s-ar scădea durata arestării preventive, de la 13.01.2014, la 11.02.2014.
În acest sens, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei care urmează să fie aplicată inculpatului, instanța apreciază că instituțiile juridice mai favorabile inculpatului din prezentul dosar sunt cele reglementate de noul Cod penal și nu cele reglementate de vechiul Cod penal. În considerarea acestei soluții, în aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., instanța are în vedere că potrivit prevederilor art. 208 alin. 1 din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul C.pen. și art. 37 lit. a din vechiul C.pen., inculpatului i s-ar aplica o pedeapsă de 6 ani închisoare, în regim de detenție, iar potrivit art. 228 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen. din actualul Cod penal, inculpatului i s-ar aplica o pedeapsă de 4 ani, 4 luni și 18 zile închisoare, în regim de detenție.
De aceea, raportat la toate aceste criterii și considerente mai sus enunțate, instanța stabilește că, în ceea ce privește individualizarea judiciară în integralitatea ei a pedepsei, apare evident că legea penală mai favorabilă inculpatului din prezentul dosar, în sensul art. 5 alin. 1 C.pen., este actualul Cod penal și nu vechiul Cod penal.
De aceea, instanța, în baza art. 5 alin. 1 C.pen., va stabili că legea penală mai favorabilă inculpatului din prezentul dosar este noul Cod penal – respectiv art. 228 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen., raportat la art. 74-79 din noul Cod penal – și nu vechiul Cod penal, respectiv art. 208 alin. 1 din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul C.pen. și art. 37 lit. a din vechiul C.pen., raportat la art. 72-80 din vechiul Cod penal
Urmare a acestui fapt, în temeiul art. 228 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., instanța îl va condamna pe inculpatul M. R. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt (în dauna persoanei vătămate C. M.-M.).
Instanța observă că, potrivit art. 67 alin. 1 C.pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară, și apreciază că se impune să aplice inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.
De asemenea, având în vedere că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă complementară, va aplica acestuia și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. 1 C.pen., respectiv interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., pe durata executării pedepsei închisorii de către inculpat.
De asemenea, în temeiul art. 228 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., instanța îl va condamna pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an, pentru săvârșirea infracțiunii de furt (în dauna persoanei vătămate C. G.-D.).
În baza art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., instanța va hotărî ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare, la care se va adăuga o treime din cealaltă pedeapsă (de 1 an închisoare), respectiv 4 (patru) luni, inculpatul M. R. urmând, deci, sǎ execute o pedeapsǎ rezultantǎ de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare.
În temeiul art. 104 alin. 2 C.pen., raportat la art. 43 alin. 1 C.pen., instanța va revoca beneficiul liberării condiționate a executării pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1133/14.04.2010 a Judecătoriei Iași (dosar nr._ ), rămasă definitivă prin nerecurare, în ceea ce privește restul rămas neexecutat, de 443 zile, rest pe care îl va adăuga la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință (de 3 ani și 2 luni), rezultând o pedeapsă de 4 ani, 4 luni și 18 zile închisoare, cu executare în regim de detenție.
În temeiul art. 45 alin. 1 și 5 C.pen., inculpatul M. R. urmează să execute pedeapsa principală de 4 ani, 4 luni și 18 zile, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., pe o durată de 2 ani de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. 1 C.pen., constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza dispozițiilor art. 72 C.pen., instanța va scădea din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive a acestuia, de la 13.01.2014, la 11.02.2014.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, în baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ., cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., instanța va reține că persoanele vătămate C. M.-M. (prin reprezentant legal, asistată de apărător desemnat de instanță, din oficiu) și C. G.-D. nu s-au constituit părți civile în prezentul proces penal, ca urmare a faptului că și-au recuperat integral bunurile ce le-au fost sustrase de către inculpat.
Cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de părți, în baza art. 398 C.proc.pen. și art. 276 alin. 1 C.proc.pen., instanța va lua act de faptul că persoanele vătămate C. M.-M. și C. G.-D. nu au solicitat cheltuieli judiciare în cadrul prezentului proces penal.
De asemenea, în baza art. 398 și art. 274 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., instanța îl va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 500 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 500 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul fazei judecății.
În baza art. 272 alin. 2 teza I C.proc.pen., instanța va dispune ca suma de 400 lei, reprezentând, conform delegațiilor atașate, onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat, respectiv 200 lei pentru avocat A. V. în timpul judecǎții (delegația nr. 173/04.02.2014), precum și onorariul avocatului desemnat pentru partea civilă minoră C. M.-M., respectiv 200 lei pentru avocat P. Ș. (delegația nr. 225/09.04.2014), va fi avansatǎ inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, sumă de bani care, în baza art. 274 alin. 1 teza finală C.proc.pen., rămâne în sarcina statului.”
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal prevăzut de art. 410 Cod procedură penală, inculpatul M. R., criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul M. R. arată că pedeapsa aplicată de instanța de fond pentru faptele reținute în sarcina sa este prea mare, solicitând reducerea pentru a se întoarce mai repede în libertate la familia sa.
Arată inculpatul că ar dori să fie înlăturat adaosul de 443 zile închisoare, întrucât regretă comiterea faptelor.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor de apel invocate în cauză, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, instanța apreciază ca nefondat apelul inculpatului M. R., urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
În mod corect, și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut că inculpatul M. R. a comis o infracțiune de furt prev. de art. 228 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen., art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 5 noul Cod penal (în dauna persoanei vătămate C. M.-M.) și o infracțiune de furt prev. de art. 228 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen., art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 5 noul Cod penal. (în dauna persoanei vătămate C. G.-D.), cauzându-le prejudicii recuperate prin restituire.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
În ziua de 10.09.2013, în jurul orelor 19,30, inculpatul M. R. a sustras din buzunarul persoanei vătămată C. M.-M. un telefon mobil, iar la data de 28.09.2013, inculpatul M. R. i-a sustras suma de 100 lei și două chitanțe din buzunarul pantalonilor, persoanei vătămate C. G.-D..
Coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond a ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpatul M. R. și s-a reținut în mod temeinic și legal vinovăția acestuia.
Instanța de fond a făcut o analiză temeinică în cauză și a apreciat just că noul Cod penal este legea penală mai favorabilă inculpatului M. R., față de întreaga sa situație infracțională.
Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului M. R. s-a făcut în mod temeinic de instanța de fond, care a ținut cont de gradul de pericol social al faptelor comise, de modalitatea concretă a săvârșirii faptelor, de atitudinea manifestată de inculpat în cauză care nu a recunoscut săvârșirea faptelor deși bunurile au fost găsite asupra lui și restituite persoanelor vătămate și de faptul că inculpatul a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie.
În cauză, nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului M. R., pentru comiterea celor două infracțiuni, iar revocarea restului neexecutat este obligatorie, instanța de fond rezolvând în mod legal situația infracțională a inculpatului.
Scopul educativ al pedepsei nu poate fi atins în cazul inculpatului M. R., decât prin executarea acestui cuantum de pedeapsă rezultantă, în regim de detenție, în vederea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și a formării unei atitudini corecte a acestuia față de normele de drept și regulile de conviețuire socială.
La momentul judecării prezentului apel, inculpatul M. R. este arestat preventiv în altă cauză, urmând ca instanța de apel să constate acest aspect.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. „b” C. proc. pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. R. împotriva sentinței penale nr. 145/12.12.2014 a Judecătoriei H., pe care o va menține
Potrivit art. 275 alin.2 Cod procedura penala, instanța va obliga inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. R. împotriva sentinței penale nr. 145/12.12.2014 a Judecătoriei Hîrlău, pe care o menține.
Constată că inculpatul este arestat preventiv în altă cauză.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă apelantul să achite suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către de stat, în apel, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu ce se va avansa către Baroul de Avocați Iași din fondurile Ministerului Justiției.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.04.2015.
Președinte,Judecător,
M. ChirilăAlina P.
Grefier,
C. B.
Red. C.M.
Tehnored. C.B
6 ex. - mai 2015
Judecătoria Iași
Judecător U. A.
Comunicat 2 ex.
1 ex. parchet
1 ex. inculpat.
2 ex. p.civ.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr.... | Revocare control judiciar. Art.213 alin. 6 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
