Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 393/2014. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 393/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 393/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ Nr. 393/2014

Ședința publică de la 24 Iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. D.

Judecător G. S.

Grefier C. D.

Pe rol judecarea apelurilor penale formulate de către inculpatul U. A. și P. de pe lângă Judecătoria P. împotriva sentinței penale nr.19/04.03.2014 a Judecătoriei P., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect amenințarea (art. 193 C.p.).

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 24.06.2014, când:

INSTANȚA

Deliberând asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr.19 din 4 martie 2014, Judecătoria P. a condamnat inculpatul U. A., fiul lui I. si E., nascut la 27.11.1975, CNP_, domiciliat în P., ., jud. Iași, la pedepsele de:

- 4 (patru) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de amenințare prev. de art.193 al.1 CP, cu aplic. art.3 NCP,

- 1 (un) an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ultraj prev. de art.257 al.1 NCP, cu aplic. art.5 al.1 NCP, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.239 al.1,5 Cod pen,

toate cu aplic.art.33 lit.a Cod pen și art.5 al.1 NCP.

În tem.art.34 lit.b Cod pen și art.5 al.1 NCP a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev.de art.66 lit.a,b, h,k N Cod pen, pe durata și în condițiile prev.de art.65 N Cod pen.

A constatat că părțile vătămate U. P. și U. E. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În tem.art.112 NCP a confiscat un cuțit cu lamă oțel de 21/3 cm cu inscripția Bufalo Casa Stainless Steel și mâner din plastic negru cu lungime de 12 cm, aflat la Camera de corpuri delicte a Judecătoriei P..

În tem. art. 274 al.1 N C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare stat în sumă de 900 lei, din care 645 lei- cheltuieli u.p.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

„Prin rechizitoriul nr 3474/P/2014 din 27.06.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P. a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul U. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev de art 239 al 1,5 Cp și amenințare prev de art. 193 al 1 C.p, cu aplic art 33 lit a Cp.

În fapt se reține că în ziua de 26.08.2012, în jurul orelor 14,00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul a provocat scandal la domiciliul său din P., . B, imobil în care locuiește împreună cu mama sa, U. E. și fratele său, U. P.. Astfel, inculpatul a adresat injurii părților vătămate U. E. și U. P., a spart un ghiveci de flori, a aruncat cu obiecte prin locuință provocând distrugeri, apoi a luat de pe masa din bucătărie un cuțit cu care a amenințat părțile vătămate .

Actele de violență verbală s-au derulat în prezența martorilor U. E. L. și a minorului U. R. P., soția și respectiv fiul părții vătămate U. P..

Ulterior partea vătămată U. E. a apelat SNUAU 112 și a solicitat intervenția organelor de poliție, la domiciliul părților deplasându-se un echipaj de patrulare compus din agent poliție A., V., plutonier jandarm Z. M. și polițist local G. D.. Membrii echipajului de patrulare au arătat că au solicitat inculpatului să se liniștească, inculpatul mergând în bucătărie de unde s-a întors cu două cuțite pe care le agita și cu care amenința organele de poliție . În acele condiții a intervenit jandarmul Z. M. care a folosit un spray-ul lacrimogen iritant din dotare, moment în care inculpat a aruncat cele două cuțite, el fiind imobilizat și condus la sediul Poliției mun. P., unde a fost sancționat contravențional.

Unul din cuțitele aruncate de inculpat, cu lama de oțel de lungime de 21 cm, lățime de 3 cm și mâner de plastic negru, a fost ridicat și luat de organele de poliție în vederea continuării cercetărilor .

Părțile vătămate U. E. și U. P. nu a formulat plângere în ceea ce privește infracțiunea de distrugere. Acestea nu s-au constituit părți civile în cauză.

Prin declarațiile sale din cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor. În cursul judecății inculpatul a refuzat să dea declarație.

Au fost administrate ca mijloace de probă: plângerile și declarațiile părților vătămate, proces verbal încheiat la 12.11.2012 privind verificarea registrului dispozitivului de siguranță publică și patrulare din luna august 2012, proces verbal de examinare criminalistică, raport privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare și fișa intervenției la eveniment, proces verbal de sancționare contravențională, adrese ale Poliției munic.P., memoriu, copie contract vânzare-cumpărare, declarațiile martorilor A. V., Z. M., G. D., declarațiile inculpatului.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 26.08.2012, orele 15,20, organele de poliție au fost sesizate că pe ., la familia U., are loc un scandal. Așa cum rezultă din procesul verbal încheiat de organele de poliție care s-au deplasat aici în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la locuința respectivă, a fost identificat inculpatul U. A., care se afla în stare de ebrietate și care avea un comportament violent fizic și verbal. Astfel, acesta ținea în mana drapată un cuțit de bucătărie cu care îl amenința pe fratele său, U. P., dar și pe membrii patrulei formată din agenți de poliție A. V., G. D. și jandarm Z. M.. Ulterior inculpatul a fost imobilizat, fiind încătușat și condus la sediul poliției.

Situația de fapt astfel menționată este confirmată și plângerile și declarațiile părților vătămate U. E. și U. P. care au arătat că la data respectivă inculpatul le-a adresat injurii, a spart un ghiveci de flori, a aruncat cu obiecte prin locuință provocând distrugeri, apoi a luat de pe masa din bucătărie un cuțit cu care le-a amenințat cu moartea. Actele de violență verbală s-au derulat în prezența martorilor U. E. L. și a minorului U. R. P., soția și respectiv fiul părții vătămate U. P..

Instanța a mai reținut în cauză că ulterior inculpatul a luat în mâini două cuțite cu care a amenințat membrii echipajului de patrulare sosit aici, care i-au solicitat să se liniștească. Așa cum rezultă din declarațiile agenților de poliție A. V. și G. D. și jandarmului Z. M., inculpatul i-a amenințat pe aceștia cu cuțitele pe care le ținea în mâini, motiv pentru care jandarmul Z. M. a folosit un spray-ul lacrimogen iritant din dotare. Această împrejurare rezultă și din raportul privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare încheiat la 26.08.2012 de către agent șef de poliție A. V..

Ulterior inculpatul a aruncat cele două cuțite, el fiind imobilizat și condus la sediul Poliției mun. P., unde a fost sancționat contravențional.

Unul din cuțitele aruncate de inculpat, cu lama de oțel de lungime de 21 cm, lățime de 3 cm și mâner de plastic negru, a fost ridicat și luat de organele de poliție, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar.

Din declarațiile părților vătămate mai rezultă că anterior au mai existat astfel de scandaluri, provocate tot de către inculpat, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, când acesta le-a amenințat cu moartea.

Instanța a constatat că aceste susțineri sunt confirmate prin adresele Poliției munic.P. din care rezultă că în perioada 2009-2013 inculpatul a fost sancționat contravențional de 37 ori, fiind încheiate în acest sens procese verbale.

În ceea ce privește pe inculpat, acesta a recunoscut săvârșirea faptelor în cursul urmăririi penale, susținând că a fost enervat de faptul că venind acasă în stare de ebrietate, fratele său, U. P. l-a amenințat că-l va evacua din imobil. Atunci l-a amenințat pe acesta și pe mama sa, U. E., cu acte de violență, el ținând în mână un cuțit pentru a-l speria pe fratele său. În acest moment au intervenit organele de ordine, și acestora el adresându-le injurii și amenințându-le cu acte de violență.

În cursul judecății inculpatul a refuzat să dea declarație. prin memoriul depus la dosar inculpatul și-a recunoscut vinovăția invocând ca scuză a comportamentului său atitudinea mamei și fratelui său care urmăresc să-l îndepărteze din imobil și de la o succesiune.

Față de acestea, coborând probatoriul administrat în cauză instanța a constatat dovedită vinovăția inculpatului privind săvârșirea infracțiunilor de amenințare a celor două părți vătămate precum și a celor de ultraj la adresa agenților de poliție A. V. și G. D. și jandarmului Z. M., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cărora inculpatul le-a adresat injurii și amenințări, pentru care va dispune condamnarea la pedepsele de:

- 4 (patru) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de amenințare prev. de art.193 al.1 CP, cu aplic. art.3 NCP,

toate cu aplic.art.33 lit.a Cod pen și art.5 al.1 NCP.

În tem.art.34 lit.b Cod pen și art.5 al.1 NCP a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare.

La individualizarea pedepselor instanța a reținut modul de comitere a faptelor, pluralitatea lor, urmările produse precum și conduita anterioara a inculpatului- cu multiple abateri contravenționale, dar și antecedente penale, acesta dând dovadă în mod constant de un comportament violent și total dispreț față de normele de conviețuire socială, pe care le-a încălcat în mod repetat (pe lângă săvârșirea a numeroase contravenții, inculpatul a fost condamnat cu executare în regim de detenție și pentru săvârșirea a mai multor infracțiuni de furt calificat).

Față de acestea instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei nu poate fi realizat decât prin executarea acesteia în regim de detenție.

A interzice inculpatului exercițiului drepturilor prev.de art.66 lit.a,b, h,k N Cod pen, pe durata și în condițiile prev.de art.65 N Cod pen.

A luat act că părțile vătămate U. P. și U. E. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Văzând și disp. art. 274 al.1 N C. proc. pen..”

Hotărârea primei instanțe a fost apelată de P. de pe lângă Judecătoria P. și de inculpatul U. A..

Prin apelul promovat, parchet a invocat următoarele critici:

- omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra tuturor faptelor cu care a fost sesizată prin rechizitoriu, respectiv asupra celei de a treia infracțiune de ultraj imputată inculpatului ce a exercitat amenințări față de trei persoane vătămate – agenți de poliție A. V. și G. D. și jandarmul Z. M..

- greșita încadrare juridică reținută de prima instanță pentru infracțiunea de ultraj, în speță fiind realizate elementele infracțiunii de ultraj prev. de art.257 alin.1 și 4 Cod penal întrucât faptele de amenințare au fost comise de inculpatul U. A. asupra unui polițist sau jandarm aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu ceea ce ar impune și revizuirea pedepselor aplicate având în vedere că potrivit alin.4 al art.257 Cod penal limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate.

Motivându-și apelul declarat, inculpatul U. A. a solicitat amânarea aplicării pedepsei cu stabilirea unui termen de supraveghere, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.83 Cod penal.

Apelantul a susținut că în familia sa există permanent o stare tensionată – conflictuală provocată de către persoana vătămată U. P. în scopul de a-l determina să renunțe la dreptul la moștenire.

Pe fondul acestor relații, numitul U. P. a determinat-o pe mama lor, U. E. aflată într-o stare depresivă să-l reclame organelor de poliție pentru fapte pe care nu le-a comis.

S-a reținut greșit în sarcina sa că ar fi folosit un cuțit de bucătărie,, obiect ce aparține fratelui său, U. P. și pe care acesta l-a înmânat organelor de poliție, afirmând mincinos că l-ar fi amenințat, vinovăția sa fiind de altfel reținută doar pe baza declarațiilor mamei sale și ale fratelui său, fără a exista alte probe de natură a-l incrimina.

În faza apelului, la termenul de judecată din 10 iunie 2014, partea vătămată U. E. s-a prezentat în fața instanței și a declarat că retrage plângerea formulată împotriva inculpatului pentru infracțiunea de amenințare, solicitând a se lua act de declarația sa.

Analizând sentința penală apelată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în raport de prevederile art.417 alin.2 Cod procedură penală, C. constată următoarele:

Fiind investită cu soluționarea cauzei, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului U. A. și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.

Pe baza analizei probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului U. A., probe analizate și judicios evaluate ce dovedesc că inculpatul U. A., la data de 26.08.2012, pe fondul consumului de băuturi alcoolice a provocat scandal la domiciliul său din municipiul P. și a exercitat acte de amenințare cu violența, folosindu-se de un cuțit față de persoanele vătămate U. P. și U. E., provocându-le o stare de temere, iar, ulterior a exercitat acte de amenințare cu violență, folosindu-se de același cuțit și față de agentul de poliție A. V., plutonier jandarm Z. M. și polițistul local Goarcioaia D., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu (solicitați prin serviciul de Urgență 112 să intervină pentru aplanarea acelui conflict) și provocându-le o stare de temere.

Soluția de condamnare dispusă în cauza de față de inculpat s-a întemeiat pe interpretarea și coroborarea plângerilor și declarațiilor părților vătămate cu procesul verbal încheiat la 12.11.2012 privind verificarea registrului dispozitivului de siguranță publică și patrulare din luna august 2012, procesul verbal de examinare criminalistică a cuțitului încheiat la 28 septembrie 2012, raportul privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare întocmit de I.P.J. Iași – Poliția Municipiului P. la data de 26 august 2012, procesul verbal de sancționare contravențională din 26 august 2012 - adresa emisă de Poliția Municipiului P. ce atestă sancțiunile contravenționale primite de inculpat în perioada2009-2013, declarațiile martorilor A. V., Z. M. și G. D. și declarațiile date de inculpat, probe ce au confirmat activitatea infracțională desfășurată de inculpatul U. A..

Mijloacele de probă sus-menționate au fost administrate cu respectarea normelor procesual penale și au fost evaluate în mod corespunzător din punctul de vedere al forței lor probante.

În raport cu cele expuse, C. constată că în cauză s-a făcut o apreciere corectă a materialului probator administrat pe baza căruia s-a format convingerea existenței atât a faptelor, precum și a vinovăției inculpatului U. A..

Prin urmare, nu pot fi reținute criticile invocate de inculpatul-apelant privind lipsa de suport probator a soluției de condamnare dispusă de prima instanță

Având în vedere situația de fapt relevată de probele administrate, prima instanță a stabilit că faptele inculpatului U. A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de amenințare (două infracțiuni) prev. de art.193 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.3 Cod penal și de ultraj (două infracțiuni) prev. și ped. de art.257 alin.1 Noul Cod penal cu aplicarea art.5 alin.1 Noul Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.5 alin.1 Noul Cod penal.

Prin apelul promovat, parchetul a criticat modul de soluționare a laturii penale, invocând omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra tuturor faptelor cu care a fost investită prin actul de sesizare, critică ce este întemeiată.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul U. A. a exercitat acte de amenințare cu violența, prin folosirea unui cuțit față de agentul de poliție A. V., plutonier jandarm Z. M. și polițistul local G. D., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, provocându-le o stare de temere.

Prin urmare, acțiunea de a ultragia a fost săvârșită de inculpat față de trei persoane vătămate, realizând astfel conținutul constitutiv a trei infracțiuni de ultraj și nu două infracțiuni cum greșit a reținut prima instanță, omisiune ce va fi remediată de instanța de apel prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului U. A. pentru cea de a treia faptă de ultraj.

Verificând succesiunea de legi în timp, prima instanță a dat eficiență principiului aplicării legii penale mai favorabile, conform art.5 din Noul Cod penal, însă, a procedat la o analiză pe instituții autonome și nu la o evaluare globală, reținând că legea nouă este mai favorabilă în raport cu limitele de pedeapsă mai reduse prevăzute pentru infracțiunile de ultraj, iar, legea veche îi creează o situație mai favorabilă inculpatului având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile de amenințare și pe planul regulilor de sancționare ale concursului de infracțiuni.

În raport de faptul că în cauză a fost exercitată calea de atac a apelului și de către parchet, C. va proceda la o analiză globală în sensul celor statuate de C. Constituțională prin Decizia nr.265 din 6 mai 2014 în vederea identificării legii penale mai favorabile.

Astfel, comparând dispozițiile aplicabile din codul penal din 1968 și pe cele din noul cod penal, prin prisma tuturor instituțiilor de drept penal incidente în cauză, C. reține că aplicarea legii vechi conduce la o situație mai favorabilă inculpatului întrucât tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de legea veche este mai blând și determină în cazul inculpatului aplicarea în concret a unei pedepse rezultante mai mici.

Având în vedere manifestarea expresă de voință a persoanei vătămate U. E. care s-a prezentat în fața instanței de apel și a declarat că retrage plângerea formulată împotriva inculpatului pentru comiterea faptei de amenințare, C. va da eficiență juridică declarației de retragere dată de persoana vătămată și va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului U. A. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art.193 alin.1 Cod penal din 1968.

Reținând ca lege mai favorabilă vechiul cod penal, C., prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de această lege pentru infracțiunea de amenințare prev. de art.193 alin.1 Cod penal din 1968 comisă în dauna persoanei vătămate U. P. și pentru infracțiunile de ultraj prev. de art.239 alin.1 și 5 Cod penal din 1968 săvârșite de inculpat față de persoanele vătămate A. V., Z. M. și G. D. și ținând seama de condițiile concrete de comitere a faptelor, prin ale căror modalități de săvârșire s-a adus atingere unor valori sociale importante – libertatea psihică a persoanei și respectul datorat autorității de stat - precum și de împrejurările privitoare la persoana inculpatului ce a mai fost condamnat anterior și sancționat contravențional pentru numeroase contravenții, apreciază ca necesară aplicarea imediată a unor pedepse, nefiind întrunite condițiile prev. de art.83 Noul Cod penal contrar susținerilor inculpatului apelant.

În același timp, C. consideră că aplicarea unor pedepse în cuantum orientat spre minimul special prevăzut de textele sancționatorii este de natură a realiza în concret atribuțiile sancțiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reinserție socială.

Pentru considerentele arătate, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, vor fi admise apelurile promovate de P. de pe lângă Judecătoria P. și de inculpatul U. A. împotriva Sentinței penale nr.19 din 4 martie 2014 pronunțată de Judecătoria P., hotărâre ce va fi desființată, în parte, în latură penală.

Ulterior rejudecării, se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin sentința penală apelată.

Se va dispune condamnarea inculpatul U. A. la pedeapsa de 1(un)an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art.239 alin.1 și 5 Cod penal din 1968.

Vor fi menținute pedepsele aplicate inculpatului prin hotărârea apelată pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare împotriva persoanei vătămate U. P. și a infracțiunilor de ultraj prev. de art.193 alin.1 și 239 alin.1 și 5 Cod penal din 1968.

În baza art.17 alin.2 Cod procedură penală rap. la art.16 lit.g Cod procedură penală se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului U. A. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art.193 alin.1 Cod penal din 1968 urmare retragerii plângerii formulate de persoana vătămată U. E..

În temeiul art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal din 1968, pedepsele aplicate inculpatului, vor fi contopite în pedeapsa cea mai grea de 1(un)an închisoare.

Fiind reținută ca lege mai favorabilă, legea veche, aceasta va fi aplicată și în privința pedepsei accesorii, astfel că va fi înlăturată aplicarea față de inculpat a pedepsei accesorii prevăzute de legea nouă, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.66 lit.a,b, h și k Cod penal pe durata și în condițiile prev. de art.65 Cod penal.

Se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal din 1968., reținând că în raport de natura și gravitatea faptelor, condițiile concrete de comitere și circumstanțele personale ale inculpatului, o astfel de pedeapsă se impune pentru a asigura pe deplin scopul general al pedepsei penale, fiind justificată interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, în acord cu dispozițiile art.53 din Constituție și jurisprudența CEDO.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art.275 alin.1 pct.2 lit.b Cod procedură penală va fi obligată persoana vătămată U. E. la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare efectuate la fond urmând a fi redus la 850 lei, cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul prin sentința penală apelată.

Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare efectuate în apelurile de față vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria P. și de inculpatul U. A. împotriva Sentinței penale nr.19 din 4 martie 2014 pronunțată de Judecătoria P., pe care o desființează, în parte, în latură penală.

Rejudecând cauza:

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin sentința penală apelată.

Condamnă inculpatul U. A., fiul lui I. și E., născut la data de 27 noiembrie 1975, CNP_, domiciliat în P., . B. județul Iași la pedeapsa de 1(un)an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art.239 alin.1 și 5 Cod penal din 1968.

Menține pedeapsa de 4(patru)luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art.193 alin.1 Cod penal din 1968 (persoană vătămată U. P.).

Menține pedeapsa de 1(un)an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art.239 alin.1 și 5 Cod penal din 1968.

În baza art.17 alin.2 Cod procedură penală rap. la art.16 lit.g Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului U. A. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art.193 alin.1 Cod penal din 1968 prin retragerea plângerii formulate de persoana vătămată U. E..

În temeiul art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal din 1968 contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 1(un)an închisoare.

Înlătură aplicarea față de inculpat a pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.66 lit.a,b, h și k Cod penal pe durata și în condițiile prev. de art.65 Cod penal.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal din 1968.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art.275 alin.1 pct 2 lit.b Cod procedură penală obligă persoana vătămată U. E. să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare efectuate la fond și reduce la 850 lei, cheltuieli judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul prin sentința penală apelată.

Cheltuielile judiciare efectuate în apelurile de față rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2014.

Președinte,Judecător

D. DumitrescuGeta S.

Grefier,

C. D.

Redactat D.D.

Tehnoredactat D.C.

2 ex/25.06.2014

Judecătoria P.

Judecător Ș. I.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr....		Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 362/2014. Curtea de Apel IAŞI →

Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 393/2014. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 393/2014. Curtea de Apel IAŞI