Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 276/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 276/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 276/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 276/2014
Ședința publică de la 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător M. C.
Grefier C. B.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind apelurile declarate de apelanții-contestatori Institutul Național de H. Transfuzională P.. Dr. C.T.N. București, C. V. și V. F. împotriva sentinței penale nr. 10/14.02.2014 a Judecătoriei Iași, dată în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.) – contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată, Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. I..
La solicitarea apărătorului ales al apelanților, pentru a depune concluzii scrise cu privire la excepția inadmisibilității apelurilor, invocată de instanță din oficiu, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 22.05.2014, când
C.
Asupra apelurilor penale de față, C. constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 10/NCPP/14.02.2014 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul cu nr._ *, în baza disp. art. 431 Cod procedură penală au fost respinse ca inadmisibile contestațiile în anulare formulate de către contestatorii V. F., Institutul Național de H. Transfuzională P.. Dr. C.T. N., și C. V. împotriva sentinței penale nr. 3254/13.11.2013 a Judecătoriei Iași, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală au fost obligați contestatorii să plătească statului, fiecare, suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, numita V. F. a formulat o contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 3254/12.11.2013 pronunțată în dosarul penal nr._/245/2013 al Judecătoriei Iași motivat de faptul că nu a fost legal citată.
La data de 11.02.2014 contestatoarea a înaintat prin fax motivele contestației în anulare, arătând că, din copia cărții de identitate rezultă că nu domiciliază în București, Sect. 1, .-36, și nu la sediul Institutului Național de H. Transfuzională P.. Dr. C.T. N., din București, . nr. 2-8, Sector 1, unde se pare că a fost citată, motiv pentru care contestația este admisibilă. În cuprinsul aceluiași memoriu, contestatoarea a expus și motivele pentru care consideră că hotărârea atacată este greșită.
Totodată, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._/245/2013, Institutului Național de H. Transfuzională P.. Dr. C.T. N. a formulat o contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 3254/12.11.2013 pronunțată în dosarul penal nr._/245/2013 al Judecătoriei Iași motivat de faptul că unitatea nu a fost legal citată.
La data de 11.02.2014 contestatoarea a înaintat prin fax motivele contestației în anulare, arătând că nu a fost citată, motiv pentru care contestația este admisibilă. În cuprinsul aceluiași memoriu, contestatoarea a expus și motivele pentru care consideră că hotărârea atacată este greșită.
La fel, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._/245/2013, numita C. V. a formulat o contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 3254/12.11.2013 pronunțată în dosarul penal nr._/245/2013 al Judecătoriei Iași motivat de faptul că nu a fost legal citată.
La data de 11.02.2014 contestatoarea a înaintat prin fax motivele contestației în anulare, arătând că, din copia cărții de identitate rezultă că nu domiciliază în București, Sect. 6, ., ., ., și nu la sediul Institutului Național de H. Transfuzională P.. Dr. C.T. N., din București, . nr. 2-8, Sector 1, unde se pare că a fost citată, motiv pentru care contestația este admisibilă. În cuprinsul aceluiași memoriu, contestatoarea a expus și motivele pentru care consideră că hotărârea atacată este greșită.
Prin încheierea de ședință din data de 12.02.2014, instanța de judecată legal investită cu soluționarea cauzei nr._ a dispus reunirea cauzelor nr._/245/2013 și nr._/245/2013.
Analizând cauza sub aspectul admisibilității în principiu a contestațiilor în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 431 Cod procedură penală, instanța a constatat că cererile sunt inadmisibile.
În primul rând, s-a reținut că potrivit art. 3 din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi, iar potrivit art. 4 din aceeași lege, actele de procedură îndeplinite înainte de . Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.
În aceste condiții, admisibilitatea cererilor contestatorilor urmează a se verifica în conformitate cu art. 431 Cod procedură penală (Legea 135/2010). Prin urmare, urmează a se verifica dacă cererile de contestația în anulare se încadrează în vreunul din cazule prevăzute de acest cod. Potrivit art. 426, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Potrivit tuturor celor trei cereri, contestatorii V. F., Institutul Național de H. Transfuzională P.. Dr. C.T. N. și C. V. au arătat că nu au fost legal citați, caz care s-ar încadra la lit. a din articolul de lege mai sus citat, respectiv „când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate”.
Aprecierea instanței că s-ar încadra la acest text de lege este făcută în condițiile în care motivele contestatorilor nu privesc cazul mai sus menționat întrucât lipsa citării trebuie să existe la judecata în apel, nu și la alte tipuri de judecată, cum a fost cea din dosarul nr._/245/2013 al Judecătoriei Iași care a avut ca obiect „plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată”.
Pe de altă parte, analizând dispozițiile care reglementează calea de atac a contestației în anulare, în cazul prevăzut de art. 426 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, instanța a constatat că se poate exercita această cale de atac doar împotriva hotărârilor prin care s-a dispus asupra fondului cauzei, respectiv se stabilește existența faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 396 din Codul de procedură penală, întrucât doar în aceste cauze se poate exercita calea de atac a apelului. Prin admiterea plângerii împotriva unei soluții a procurorului de netrimitere în judecată procesul penal nu i-a sfârșit, el își reia cursul din faza de urmărire penală, iar persoanele implicate beneficiază în continuare de toate drepturile conferite de calitatea pe care o au în această fază procesuală.
În al doilea rând, nici susținerile contestatorilor nu sunt întemeiate, în sensul că nu ar fi fost legal citați, Institutul Național de H. Transfuzională P.. Dr. C.T. N. a aplicat ștampila pe procedura de citare, iar celelalte două contestatoare au fost legal citate la adresele cunoscute. Deși cunoșteau despre existența dosarului de urmărire penală, cele două contestatoare nu au indicat adresele la care să le fie comunicate actele de procedură, prin urmare culpa procesuală în necitarea la domiciliul legal le aparține și nu o pot invoca în favoarea lor.
***
Hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată de către contestatorii Institutul Național de H. Transfuzională P.. Dr. C.T.N. București, C. V. și V. F., care au arătat că în mod greșit prima instanță a făcut referire în dispozitiv la contestații la executare, în loc de contestații în anulare, că soluția de respingere a cererilor lor este greșită pentru motivele expuse pe larg în fața instanței de fond.
Analizând cererile de apel, C. constată că sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:
Astfel, la data pronunțării sentinței penale nr. 3254/12.11.2013, în dosarul penal nr._/245/2013 al Judecătoriei Iași, având ca obiect plângere soluție procuror, era în vigoare art.278 indice 1 Cod procedura penala.
Contestatorii Institutul Național de H. Transfuzională P.. Dr. C.T.N. București, C. V. și V. F. au declarat apel împotriva acestei sentințe, cale de atac menționată, de altfel, și în dispozitiv, invocându-se ca temei de drept art. 432 alin. 4 NCPP.
Or, sentința penală nr. 10/14.02.2014 a Judecătoriei Iași, în condițiile în care prin aceasta a fost soluționată o contestație în anulare împotriva unei sentințe definitive, nu este supusă apelului.
Astfel, examenul legislației aplicabile la momentul pronunțării soluției din plângere, relevă faptul că art. 278 indice 1 alin. 8 Cod procedură penală reglementează soluțiile care se pot pronunța în cadrul plângerii îndreptate împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului, statuând că ,, judecătorul pronunță una dintre următoarele soluții:
a) respinge plângerea, prin sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menținând rezoluția sau ordonanța atacată;
b) admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă;
c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.”
Potrivit art. 278 indice 1 alin.10 cod procedură penală, astfel cum acest text de lege a fost modificat prin legea nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României nr.714/26 octombrie 2010, ,,hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 este definitivă.’’
Așadar, se observă că, după . legii nr.202/2010, toate soluțiile pronunțate de către judecătorul care soluționează în primă instanță plângerea întemeiată pe disp. art.278 indice 1 cod procedură penală erau definitive, nemaiputând deci fi atacate cu recurs, deoarece calea de atac ordinară a recursului (prevăzută de lege la acel moment) se exercită doar în condițiile și termenele prevăzute de lege.
Hotărârile judecătorești pronunțate în cadrul contestației în anulare sunt supuse acelorași căi de atac prevăzute de lege în materia hotărârii a cărei anulare s-a solicitat, aceasta fiind soluția pronunțată de instanțele judecătorești atât sub imperiul vechiului Cod de procedură penală – art. 392 alin. ultim, cât și al noului Cod de procedură penală – art. 432 alin. ultim în situația în care hotărârea inițială, împotriva căreia se declară contestație în anulare, este o hotărâre pronunțată în baza art. 278 indice 1 din Vechiul Cod de procedură penală. Or, atâta timp cât hotărârea contestată - sentința penală nr. 3254/12.11.2013 a Judecătoriei Iași - este definitivă, nemaiputând fi atacată cu recurs la data pronunțării ei, pe cale de consecință și hotărârea pronunțată în soluționarea contestației în anulare este, de asemenea definitivă, nemaifiind exercitabilă calea de atac a apelului promovată de contestatori.
Pentru toate aceste considerente, C. apreciază că apelurile sunt inadmisibile, deoarece sunt declarate împotriva unei hotărâri pronunțate în cadrul soluționării unei căi extraordinare de atac - contestația în anulare, îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, urmând a fi respinse.
În baza disp. art. 275 alin. 2 C. proc. pen, vor fi obligați apelanții - contestatori Institutul Național de H. Transfuzională P.. Dr. C.T.N. București, C. V. și V. F. la plata a câte 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge ca inadmisibile apelurile declarate de apelanții-contestatori Institutul Național de H. Transfuzională P.. Dr. C.T.N. București, C. V. și V. F. împotriva sentinței penale nr. 10/14.02.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
În baza disp. art. 275 alin. 2 C. proc. pen., obligă apelanții - contestatori Institutul Național de H. Transfuzională P.. Dr. C.T.N. București, C. V. și V. F. la plata a câte 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.05.2014.
Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. A. G. C. M.
aflat în C.O., semnează președintele instanței
pt. Grefier,
C. B.
aflat în C.O., semnează grefierul șef
Red. P.A/tehnored. P.A/2 ex/02.07.2014
Judecătoria Iași
Judecător fond: F. C.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 306/2014.... → |
|---|
