Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 98/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 98/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 98/2014
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător C.-G. T.
Judecător T. J.
Grefier E. M. D.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor penale, având ca obiect „infracțiuni la alte legi speciale - infracțiunea de transportul vânatului găsit împușcat”, declarate de inculpatul D. I. și R. NAȚIONALĂ A P. – DIRECȚIA S. IAȘI împotriva sentinței penale nr. 399 din data de 25.10.2013 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la termenul de judecată din data de 23.01.2014, cu participarea reprezentantului Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Iași, procuror C. I., susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, parte integrantă a prezentei decizii, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 30.01.2014.
Curtea,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 399 din data de 25 octombrie 2013 a Judecătoriei P., s-au hotărât următoarele:
„Condamnă pe inculpatul D. I. fiul lui I. și V., născut la data de 19.12.1964, în mun. P., studii 10 clase, fără antecedente penale, domiciliat în . Seacă, jud. Iași, CNP_, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.44 lit. b, teza a II-a din Legea nr.407/2006, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.p.
În baza art. 71 alin. 1 C.p., aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev. în art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.p.
În baza art. 81 C.p. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 C.p.
În baza art. 71 alin. 5 C.p. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Potrivit art. 359 C.p.p. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p. privind revocare suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 46 alin. 2 din Legea nr.407/2006 confiscă de la inculpat cei 4 iepuri de câmp predați Ocolului Silvic P. în baza procesului verbal nr. 4902/14.10.2010.
Respinge cererea de constituire parte civilă formulată de Ocolul Silvic P..
În baza art. 191 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (delegație nr. 0379/2013) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.”
Pentru a pronunța sentința penală, instanța de fond a reținut următoarele:
„La data de 23.10.2013, pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat sub nr._ rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria P. nr. 4422/P/2010 din 19.06.2013 prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului D. I., pentru săvârșirea infracțiunii de „transportul vânatului găsit împușcat”, prev. de art.44 lit. b teza a II-a din Legea nr.407/2006.
Pentru a se dispune astfel, s-a reținut în actul de sesizare că la data de 13.10.2010, în jurul orelor 23,00 inculpatul D. I. a fost depistat de organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Valea Seacă, jud. Iași transportând în portbagajul autoturismului Dacia cu nr. de înmatriculare_ un număr de 4 iepuri de câmp găsiți împușcați pe fondul de vânătoare aparținând Ocolului Silvic P..
În urma cercetărilor efectuate au rezultat următoarele:
La data de 13.10.2010, organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Valea Seacă, împreună cu martorul U. C., paznic de pădure, au desfășurat o acțiune comună în vederea depistării persoanelor care tăiau ilegal și sustrăgeau arbori din pădurea Valea Seacă.
Astfel, în jurul orelor 23,00 în timp ce organele de poliție se îndreptau spre pădurea Valea Seacă, au observat pe câmpul de lângă pădure, în tarlaua Frasini, farurile unui autoturism care se deplasa sinuos, când în stânga, când în dreapta. S-au apropiat să vadă ce intenție are conducătorul autoturismului, moment în care au auzit patru zgomote, care semănau cu cele produse de o armă, când se execută foc cu aceasta. Organele de poliție au observat că după fiecare zgomot farurile autoturismului se stingeau, iar din mașină coborau doua persoane care aveau lanterne în mâini. Acestea au așteptat până ce autoturismul a părăsit câmpul și au procedat la oprirea acestuia pe DC 127, la pasajul de cale ferată.
În prezența martorului asistent U. C., organele de poliție au constatat că autoturismul care fusese văzut pe tarlaua F. era marca Dacia, de culoare vișinie, cu numărul de înmatriculare_ și era condus de inculpat, în autoturism nemaifiind alte persoane.
După ce a fost legitimat, conducătorului auto i s-a solicitat să deschidă portbagajul autoturismului, ocazie cu care în interior organele de poliție au găsit un număr de 4 iepuri de culoare maro, pe burtă având culoarea albă, pătați de sânge. În momentul în care organele de poliție au atins cei patru iepuri de câmp, au constatat că aceștia erau calzi. Verificând interiorul autoturismului organele de poliție nu au găsit arma cu care au fost împușcați cei 4 iepuri de câmp.
Din buletinul de analiză nr.695-698 din data de 19.10.2010, întocmit de Laboratorul Bacteriologie Animală din cadrul Direcției Sanitare Veterinare reiese că moartea celor patru iepuri de câmp s-a datorat unei hemoragii interne ca urmare a gravelor leziuni interne, produse de o armă de vânătoare. Din țesutul conjunctiv subcutanat au fost recuperate doua alice, în diametru de aproximativ 3 mm, care au fost introduse într-un plic sigilat și ștampilat.
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr._/15.02.2011 întocmit de Inspectoratul de Poliție Județean Iași - Serviciul de Criminalistică reiese că cele două proiectile tip aplică înaintate pentru examinări, calibru 5,55 mm și 4,5 mm provin din cel mai probabil de la un cartuș de vânătoare.
De asemenea, din adresa nr._/2011 emisă de IPJ Iași, Serviciul arme, explozivi și substanțe periculoase reiese că inculpatul nu figurează în evidențe ca fiind autorizat să dețină, poarte și să folosească arme și muniții letale sau neletale.
Din declarația martorului U. C. reiese că în seara zilei de 13.10.2010, împreună cu organele de poliție din cadrul postului de poliție Valea Seacă a desfășurat o acțiune în vederea depistării persoanelor care sustrăgeau material lemnos din pădurea Valea Seacă. În jurul orelor 22,30, în timp ce se deplasau către satul Topile, pe tarlaua F., situată lângă pădure, au văzut luminile unui autoturism. S-au deplasat către acel autoturism, dar, întrucât drumul către tarlaua F. era greu accesibil, au hotărât să aștepte autoturismul să iasă de pe câmp.
Cât timp au așteptat, au văzut că autoturismul se deplasa când la deal, când la vale, virând când stânga, când dreapta. De asemenea, când autoturismul oprea, se auzea ca și când s-ar fi tras cu arma. După fiecare zgomot, farurile autoturismului se stingeau, iar lângă autoturism se vedea o lumină roșie, ca și când cineva ar fi căutat ceva în fața autoturismului. Cât timp au așteptat autoturismul să părăsească tarlaua F., a auzit 4 împușcături, iar pe câmp nu a mai văzut alte autoturisme. Știa că zgomotele pe care le-a auzit erau produse de o armă, întrucât a participat la partide de vânătoare organizate de Ocolul Silvic P.. După ce respectivul autoturism a părăsit câmpul, imediat lângă pasajul de cale ferata de la Halta Topile, a fost oprit de organele de poliție, ocazie cu care a văzut că autoturismul era marca Dacia, de culoare vișinie, cu numărul de înmatriculare_, condus de numitul D. I. din satul Topile. Organele de poliție i-au solicitat acestuia să deschidă portbagajul mașinii, dar acesta inițial a spus că nu are cheile la el. Organele de poliție au luminat cu lanterna partea din spate a autoturismului, ocazie cu care, pe bara de protecție din spate, în partea dreaptă a autoturismului, a văzut o pată de culoare brun roșcat, cel mai probabil o pată de sânge. La insistența organelor de poliție D. I. a deschis portbagajul mașinii, ocazie cu care în interior a văzut un număr de 4 iepuri de câmp, murdari de sânge. Fiind întrebat cu privire la proveniența celor patru iepuri, D. I. a declarat că i-a găsit lângă un stâlp de la celea ferată. A doua zi a participat în calitate de martor asistent la cercetarea la fața locului, ocazie cu care pe tarlaua F. au fost găsite urme de autoturism, dar nu au fost găsite tuburi de cartuș.
Audiat, inculpatul a declarat că la data de 13.10.2010, în jurul orelor 23,00 se întorcea din satul Homița, cu autoturismul său, marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ . Când a ajuns la marginea podului de cale ferată, pe un sac din folie a găsit 4 iepuri de câmp morți. Întrucât era singur în mașină a luat cei patru iepuri morți, neștiind că sunt împușcați, i-a pus în portbagaj și a plecat spre casă. În fața sa, pe câmp, se afla un utilaj mai mare care era în mișcare, cu un far aprins, dar nu poate da alte indicii cu privire la acesta. A fost oprit de organele de poliție din . cu care le-a declarat aceleiași aspecte. Fiind reaudiat la data de 30.01.2013 inculpatul a declarat că la data de 13.10.2010 la lumina farurilor a văzut pe acostamentul de la calea ferată niște iepuri. A oprit, a văzut că erau pe o folie 4 iepuri de câmp morți pe care i-a luat și i-a pus în portbagaj. Nu știe dacă iepurii erau calzi și la acea dată nu cunoștea prevederile legale privind transportul vânatului. De asemenea, nu s-a uitat să vadă dacă aceștia fuseseră împușcați, ci a constatat doar că sunt morți.
Afirmațiile inculpatului precum că la data de 13.10.2010 nu cunoștea prevederile legale privind transportul vânatului și nu a cunoscut faptul că iepurii fuseseră împușcați, nu pot fi primite.
Astfel, normele juridice sunt edictate în vederea aplicării lor, iar autoritatea normei juridice și obligativitatea sa ar fi puse sub semnul îndoielii dacă s-ar admite scuza ignoranței. În cazul în care ar fi admisă invocarea necunoașterii legii s-ar ajunge la o stare de instabilitate juridică și haos, fapt pentru care este general admisă prezumția absoluta a cunoașterii legii. În baza acestei prezumții, toți cetățenii trebuie să cunoască legile, prezumția neputând fi răsturnată prin proba contrarie. Chiar dacă inculpatul nu a cunoscut prevederile Legii nr.407/2006, acesta ar fi trebuie să-și dea seama că prin activitatea sa săvârșește o infracțiune, însușindu-și patru exemplare de faună în interes vânătoresc, protejate prin legislație specială.
De asemenea, potrivit art.51 alin.4 Cod penal, necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei.
În ceea ce privește susținerea inculpatului că nu a cunoscut faptul că iepurii fuseseră împușcați, din planșele fotografice existente la dosar se poate lesne observa că iepurii erau pătați de sânge, acestea provenind de la plăgi împușcate.
De altfel, având în vedere ora la care inculpatul circula cu autoturismul într-o zonă neamenajată deplasării autovehiculelor, respectiv orele 23,00, urmele șerpuite lăsate de autoturismul inculpatului, faptul că în momentul depistării de către organele de poliție iepurii de câmp împușcați erau calzi la atingere, lipsa oricăror indicii privind presupusul utilaj care se deplasa pe câmp în fața autoturismului condus de inculpat și lipsa oricărei motivații că cineva sa abandoneze vânatul lângă terasamentul căii ferate, ne relevă faptul că inculpatul la data de 13.10.2010 nu a fost străin de prezența în zonă a celor 4 iepuri împușcați, așezați laolaltă pe o folie de plastic.
Situația de fapt descrisă în actul de sesizare al instanței a fost reținută pe baza coroborării: procesului verbal de constatare a infracțiunii (fila 10); procesului verbal de cercetare la fața locului (filele 13-14) și planșele fotografice (filele 15-18); procesului-verbal de ridicare în vederea confiscării a celor 4 iepuri (fila 20); procesului-verbal de predare a autoturismului marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ (fila 21); buletinului de analiză nr.7349 din data de 19.10.2010, întocmit de Laboratorul Bacteriologie Animală din cadrul Direcției Sanitare Veterinare (fila 25); adresei Direcției Silvice Iași - Ocolul S. P. nr.3202/14.06.2013 (fila 19); raportului de constatare tehnico-științifică nr._/15.02.2011 întocmit de Inspectoratul de Poliție Județean Iași - Serviciul de Criminalistică (filele 31-35); declarație martor U. C. (filele 22-24); declarațiile inculpatului D. I. (filele 61-70).
Instanța va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute și va face aplicarea disp. art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează să fie aplicate inculpatului, instanța va avea in vedere și criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 72 C.p., scopul pedepsei prevăzut în art. 52 C.p. și necesitatea realizării prevenției generale și speciale.
La stabilirea pedepsei ce urmează a fi aplicate, instanța va avea în vedere și conduita sinceră a acestuia, reținând în favoarea sa dispozițiile art. 74 lit. a C.p. și va face aplicarea dispozițiilor art. 76 C.p. Totodată, la stabilirea pedepselor ce urmează a fi aplicată, instanța va avea în vedere gradul concret de pericol social fapte, dedus din modalitatea de comitere, urmările produse sau care s-ar fi putut produce.
Pentru aceste considerente, instanța va condamna inculpatul la la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.44 lit. b, teza a II-a din Legea nr.407/2006, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.p.
Potrivit art. 71 C.p. „condamnarea la pedeapsa .... închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute in art. 64 lit. a-c ...”. În aplicarea acestui articol instanța va avea in vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și dispozițiile art. 53 alin. 2 din Constituția României potrivit cărora restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. Totodată, instanța reține și considerentele hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului dată în cauza Hirst împotriva Marii Britanii în care s-a reținut că interzicerea ope legis a drepturilor electorale ale unei persoane condamnate la pedeapsa închisorii reprezintă o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 al Convenției.
Pedeapsa principală ce urmează a fi aplicată inculpatului prin prezenta sentința, respectiv de 1 an închisoare, îl face pe acesta incompatibil cu exercitarea drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat (prevăzute la art. 64 lit. a teza a II a și b C.p.) întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o ținută morala ireproșabilă.
Pentru aceste considerente, se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza II și b C.p. pe durata și în condițiile art. 71 C.p.
Având în vedere persoana inculpatului care este fără antecedente penale și care a recunoscut și regretat fapta comisă atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea afectivă.
Pentru aceste motive, în baza art. 81 Cp. se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 Cp.
în baza art. 71 alin. 5 Cp. se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Potrivit art. 359 C.p.p. se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cp. privind revocare suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii de noi infracțiuni.
În baza art. 46 alin. 2 din Legea nr.407/2006 va confisca de la inculpat cei 4 iepuri de câmp predați Ocolului Silvic P. în baza procesului verbal nr. 4902/14.10.2010.
Cu privire la cererea de constituire parte civilă formulată de Ocolul Silvic P. instanța reține că în prezenta cauză inculpatul a fost trimis în judecată pentru transportul de vânat găsit împușcat și nu pentru comiterea infracțiunii de braconaj. Ori prejudicierea fondului cinegetic s-a realizat prin împușcarea vânatului și nu prin faptele comise de inculpat. Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de constituire partea civilă formulată în cauză, între faptele inculpatului și prejudicierea fondului cinegetic neexistând o legătură de cauzalitate.
În baza art. 191 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (delegație nr. 0379/2013) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.”
Împotriva sentinței penale au declarat recurs, partea civilă R. Națională a P. – Direcția S. Iași și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul părții civile se motivează că judecarea cauzei a avut loc fără legala sa citare conform disp. art. 291 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 14 alin. 3 Cod procedură penală, fiind citată prin fax în ziua judecății, respectiv 23 octombrie 2013, acesta fiind și primul termen de judecată.
Pe fond, se constituie parte civilă cu suma de 1200 euro reprezentând despăgubiri rezultate din săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat, conform art. 51 alin. 1 și pct. 9 al Anexei nr. 1 A din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, valoarea unui exemplar din specia iepure de câmp în perioada interzisă vânătorii este de 300 euro.
Solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 1200 euro despăgubiri la cursul oficial din ziua efectuării plății.
În recursul său, inculpatul D. I. arată că soluția instanței de fond este nelegală întrucât prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a Parchetului de pe lângă Judecătoria P. a fost scos de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 44 lit. b) rap. la art. 42 lit. k) din Legea nr. 407/2006 și i s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 500 lei și confiscarea a 4 iepuri menționați în procesul verbal din 14 octombrie 2010 și neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 42 lit. a) și a) ind. 1 din Legea nr. 407/2006.
Nu există nici un element nou care să susțină infracțiunea de braconaj prev. de art. 44 teza a II-a din Legea nr. 407/2006, astfel că actul de sesizare al instanței rap. la art. 300 alin. 2 Cod procedură penală și la art. 197 Cod procedură penală este unul, nefiind făcut conform legii, astfel că se impune restituirea cauzei la procuror.
Nu poate fi sancționat pentru aceeași faptă cu sancțiunea cu caracter administrativ și totodată condamnat la pedeapsa închisorii.
Nu există probe că s-ar fi găsit alice în mașina sa pe care să le fi folosit la împușcarea iepurilor, fără a se găsi arma de vânătoare, muniție letală sau neletală sau alte asemenea obiecte.
Solicită achitarea în baza art. 10 lit. i) Cod procedură penală.
Recursurile sunt nefondate.
Instanța de fond a judecat cauza în cadrul procedurii simplificată și în baza probelor administrate la urmărirea penală coroborate cu declarația inculpatului de recunoaștere a faptelor și vinovăției, care au fost just și complet apreciate, instanța a stabilit situația de fapt, că fapta constituie infracțiunea reținută, infracțiune care a fost comisă de inculpat.
Fapta inculpatului D. I. care, la data de 13 octombrie 2010 în jurul orelor 23,00 a transportat cu autoturismul proprietate personală, marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ un număr de 4 iepuri de câmp găsiți împușcați pe fondul de vânătoare aparținând Ocolului Silvic P., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii privind transportul vânatului găsit împușcat, prev. de art. 44 lit. b teza a II-a din Legea nr. 407/2006.
Sub aspectul regularității actului de sesizare din perspectiva dispozițiilor art. 300 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, acesta, conținând toate mențiunile prevăzute de art. 263 și 264 Cod procedură penală, nu este lovit de nulitate, iar motivul invocat în recurs nu constituie motiv de nulitate a rechizitoriului.
Prin ordonanța procurorului nr. 4422/P/2010 din 12 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria P. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 44 lit. b) rap. la art. 42 lit. k) din Legea nr. 407/2006 cu aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 500 lei pentru aceleași fapte și neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 42 lit. a) și a) ind. 1 din Legea nr. 407/2006, însă prin ordonanța nr. 617/II/2/2012 a aceluiași parchet, din 1 octombrie 2012, s-a dispus infirmarea ordonanței nr. 4422/P/2010 din 12 aprilie 2011 și redeschiderea urmăririi penale împotriva învinuitului D. I., în temeiul art. 220, 270 lit. c și art. 273 alin. 1 Cod procedură penală.
Pentru a opera autoritatea de lucru judecat sau principiul ne bis in idem este necesar ca situația juridică a inculpatului să fi fost rezolvată cu caracter definitiv prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, în cauză însă s-a dispus redeschiderea urmăririi penale față de inculpat în temeiul legii în interiorul termenului de prescripție al răspunderii penale, astfel că ordonanța nr. 4442/P/2010 din 12 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria P. nu are autoritate de lucru judecat.
În consecință, nu este aplicabil cazul de achitare prev. de art. 10 lit. i) Cod procedură penală, ordonanța nr. 4422/P/2010 fiind infirmată ulterior în condițiile reținute mai sus.
Inculpatul nu este trimis în judecată și judecat pentru braconaj, respectiv împușcarea iepurilor respectivi în perioada prohibită de vânătoare ci pentru transportul cu autoturismul proprietate personală a celor patru iepuri de câmp găsiți împușcați pe fondul de vânătoare, faptă pentru care există probe administrate în cauză, analizate de instanța de fond și recunoscută de inculpat în procedura prevăzută de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală a cărei aplicare a și solicitat-o.
În recursul părții civile, critica formulată privind citarea părții civile în ziua termenului de judecată din 23 octombrie 2013, prin fax, pentru termenul de judecată din 23 octombrie 2013 este reală, însă motivul invocat nu constituie caz de casare cu trimitere a cauzei spre rejudecare raportat la disp. art. 385 ind. 9 Cod procedură penală și la soluțiile ce le poate pronunța instanța de recurs prev. de art. 385 ind. 15 alin. 2 lit. c Cod procedură penală.
Având în vedere că instanța de fond a reținut în mod just că partea vătămată recurentă, Ocolul Silvic P. s-a constituit parte civilă cu suma de 1200 euro, constând în c/valoarea celor patru iepuri de câmp împușcați, valoare a prejudiciului calculat conform art. 51 alin. 1 și pct. 9 al Anexei nr. 1 A din Legea nr. 407/2006, Curtea reține că pentru a opera răspunderea civilă delictuală una dintre condiții constă în legătura de cauzalitate între fapta comisă și prejudiciul produs prin infracțiunea comisă.
Acțiunea civilă alăturată procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului conform art. 14 Cod procedură penală, ceea ce presupune implicit că prejudiciul înregistrat a fost produs prin infracțiunea comisă.
În mod just s-a reținut că inculpatul este trimis în judecată și judecat pentru transportul de vânat găsit împușcat încadrat juridic în infracțiunea prev. de art. 44 lit. b teza a II-a din Legea nr. 407/2006 și nu pentru comiterea infracțiunii de braconaj iar prejudicierea fondului cinegetic s-a realizat prin împușcarea vânatului și nu prin faptele comise de inculpat, respectiv transportul vânatului găsit împușcat, așa încât, nu există legătură de cauzalitate între fapta comisă și prejudiciu produs.
Soluția instanței de fond este legală și temeinică atât sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei cât și sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei.
Așa fiind, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursurile formulate de partea civilă și inculpat ca fiind nefondate și va menține sentința penală atacată.
Văzând și disp. art. 192 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de partea civilă R. Națională a P. – Direcția S. Iași și de inculpatul D. I. împotriva sentinței penale nr. 399 din data de 25.10.2013 a Judecătoriei P., pe care o menține.
Obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu și partea civilă la suma de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.01.2014.
Președinte,Judecător,Judecător,
E. ScrimințiConstantin G. TarlionTatiana J.
Grefier,
E. M. D.
Red. TJ
Tehnored. EMD
(2 ex. – 11.02.2014)
Judecătoria P. – A. N. C.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p.. Decizia... → |
|---|
