Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991 art.1 ind.1. Hotărâre din 12-11-2014, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 720/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE PENALĂ Nr. 720/2014
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014
Completul compus din:
Președinte D. A.
Judecător A. C.-C.
Grefier L. R.-C.
Pe rol judecarea cauzei penale privind apelul declarat de inculpatul A. C. împotriva sentinței penale nr. 13/14.01.2014 pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni la normele de conviețuire socială (Legea 61/1991 art.1 ind.1).
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de_, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de_, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
C. DE A.
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 13 din 14.01.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului A. C., fiul lui G. si V., nascut la 15.12.1987, CNP_, aflat în Penitenciarul Iași, la pedepsele de 1 (un) an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art.321 alin.1din Codul penal din 1969 și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.2 al.1 pct.1 din Legea 61/1991, ambele cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal din 1969.
S-a constat că pedepsele aplicate sunt concurente cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată prin sentința penală nr.14/16.01.2008 a Judecătoriei P. și pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.122/3.04.2009 a Judecătoriei P. și, în temeiul art.33 lit.a și 34 lit.a din Codul penal din 1969, au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 (șase) ani închisoare.
S-a dispus deducerea din durata pedepsei aplicate a perioadei executată până la data liberării condiționate din 19.09.2012.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.116/2009 din 28.05.2010 emis de Judecătoria P. și s-a dispus emiterea unor noi forme de executare.
I-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal din 1969, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal.
În tem.art.191 al.1 din Codul de procedura penală din 1969, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de lei.
Pentru a hotărî astfel, în cuprinsul hotărârii instanței de fond au fost reținute următoarele considerente:
”La data de 3.11.2007 organele de poliție au fost sesizate despre faptul că în fața barului Cafe M. din P. a izbucnit un scandal, tulburându-se ordinea și liniștea publică. Așa cum rezultă din procesul verbal încheiat coroborat cu declarațiile martorilor asistenți A. M. și E. L. D. și planșele foto în interiorul și pe terasa barului au fost identificate urme de dezordine și distrugere de bunuri iar la aproximativ 40 m au fost identificate mai multe pete ce par a fi de sânge. Martorul acular E. F.- agent de pază, a înmânat organelor de poliție două bucăți de țeavă metalică care au fost folosite de agresori.
Din cercetarile efectuate in cauza a rezultat ca in seara de 2/3.11.2007 a avut loc o altercatie intre doua grupuri de tineri formate din F. I. D. zis ,,B.”, P. I. zis ,,M.”, B. A. zis ,,S.”, R. F. zis ,,C.”, C. C., F. I. și V. M. I., pe de o parte si Telesa V.-B., M. G. și inculpatul A. C. si fratle sau, A. P., pe de alta parte.
Pe fondul unei stari conflictuale mai vechi intre inculpații A. C. și A. P., pe de o parte și martorul F. I. D. zis ,,B.” pe de altă parte, între cele două grupuri a avut loc mai intai un schimb de replici in interiorul barului, cand numiții A. C., A. P. și martorul F. I. D. zis ,,B.” și-au adresat reciproc injurii și amenințări, conflictul fiind insa aplanat de administratorul barului, Șcuriu P. I..
Ulterior insa conflictul a continuat in . P. I., T. M., A. A.-L. și E. F. (agenții de pază de la . SRL P. ce asigurau paza barului) sustinand ca inculpatul A. C. care se afla într-o vizibilă stare de ebrietate, s-a indreptat spre numitul F. I. D., încercand să-l taie pe acesta în zona gâtului cu un cuțit in lungimea totală de circa 40 de centimetri, pe care îl purta asupra sa. Agentii de paza au intervenit insa, numitul F. I. D. nefiind vatamat.
De asemenea, mai rezulta ca inculpatul A. C. a încercat să lovească cu acel cuțit și pe ceilalți membrii ai grupului advers, motiv pentru care agenții de pază au fost nevoiți să pulverizeze gaz lacrimogen.
Avand in vedere atitudinea agresiva a inculpatului A. C. și prezența în zonă a celorlalți tineri având asupra lor corpuri contondente, persoanele aflate pe terasa barului au inceput sa arunce asupra lor cu dovlecii care se aflau pe terasă, precum si cu sticle și scaune, deteriorându-le.
Din declaratiile persoanelor implicate rezulta ca in acest moment al conflictului, la locul respectiv a sosit A. G., tatal inculpatului, care a intervenit în favoarea acestuia, crezand ca fiul sau este cel agresat, in acest context fiind lovit cu un scaun aruncat de F. I. D.. Aceste imprejurari sunt sustinute de declaratiile numitului A. G. coroborat cu certificatul medico legal nr.5834/07.11.2007 din care rezulta ca acestuia i-au fost provocate leziuni care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, instanta mai retine in cauza ca in timpul confruntării sus mentionate inculpatul A. C. a fost lovit în zona capului de obiectele ce se arucau asupra sa, provocându-i-se leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-9 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico legal nr.5861/12.11.2007.
In legatura cu acest aspect inculpatul A. C. a formulat plângere prealabilă împotriva agresorilor săi, susținand in mod neadevărat că martorul B. A. zis ,,S.” l-ar fi înțepat de două ori în burtă cu un cuțit, din certificatul medico legal nerezultand insa nici o plagă tăiată în zona abdomenului.
Conflictul astfel desfasurat rezulta din coroborarea declaratiilor martoriilor B. A., R. F., D. L. R., B. A., C. C. și F. I., T. M., A. A.-L. și E. F., Șcuriu P. I., D. R. P., I. A., Telesa V.-B., M. G., A. G. și A. G. si procesul-verbal încheiat de organele de poliție ajunse la locul consumării incidentului.
Din declaratiile acestora mai rezulta ca fratele inculpatului, învinuitul A. P. a participat doar la prima parte a incidentului, dupa care a plecat la domiciliu, nemaiîntorcandu-se.
Toate aceste episoade violente care au început verbal în interiorul barului Cafe M. situat în mun.P. și care au luat forma violențelor fizice în afara acestuia, au provocat indignare și panică în rândul persoanelor care se aflau în incinta barului și care au fugit printr-o altă ușa deschisă de administratorul barului, martorul Șcuriu P. I..
In ceea ce priveste pe inculpat, acesta a adoptat in timpul urmăririi penale o atitudine nesinceră, dupa care s-a sustras cercetărilor plecând în Italia. Si in cursul judecatii inculpatul nu a recunoscut că ar fi avut vreun cuțit asupra sa, susținând că l-a înjurat și amenințat pe F. I. D. și a încercat să-l lovească cu un ciob de sticlă însă nu a reușit, el fiind lovit de acesta.
F. de acestea, coroborand probatoriul astfel retinut, instanta constata dovedita vinovatia inculpatului A. C. care în noaptea de 2.11.2007, în jurul orei 23,45 în timp ce se afla în in barul Cafe M. situat în mun.P., fiind sub influența băuturilor alcoolice, a proferat injurii și amenințări lui F. I. D., pe fondul unei stări conflictuale preexistente iar ulterior în afara barului având asupra sa un cuțit de circa 40 de cm a încercat să-l taie pe acesta în zona gâtului iar intervenția agenților de pază și a persoanelor care îl însoțeau a dus la un conflict generalizat în timpul căruia cele două grupuri de tineri s-au lovit reciproc, au aruncat cu scaune, sticle, dovleci fiind necesară pulverizarea de spray lacrimogen pentru dispersarea lor inducând o stare de indignare, teamă și panică consumatorilor aflați la locul incidentului și care au părăsit în grabă barul, ceea ce constituie infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 C. penal și port fără drept al unui cuțit în locurile și împrejurările în care ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor sau s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prev. de art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991.
Pentru acestea va condamna inculpatul la pedepsele de 1 (un) an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art.321 alin.1 Cod pen. și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.2 al.1 pct.1 din Legea 61/1991, ambele cu aplic. art.33 lit.a Cod pen.
Va constata că prezentele pedepse sunt concurente cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată prin sen.pen.nr.14/16.01.2008 a Judecătoriei P. și pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare aplicată prin sen.pen.nr.122/3.04.2009 a Judecătoriei P. și în tem.art.33 lit.a și 34 lit.a Cod pen contopește aceste pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 (șase) ani închisoare.
Va deduce pedeapsa executată până la data liberării condiționate din 19.09.2012.
La individualizarea pedepselor instanta retine modul de comitere a faptelor, urmarile produse, precum si persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale fiind liberat condiționat de Judecătoria B. la data de 19.09.2012 cu un rest de pedeapsă de 532 zile dintr-o condamnare la pedeapsa rezultantă a închisorii de 6 ani pentru comiterea unei infracțiuni de viol și a unei infracțiuni similară celei ce face obiectul prezentului dosar, respectiv ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii liniștii publice prev.de art. 321 alin.1 C.penal.
La momentul comiterii prezentei infracțiuni, 02.11.2007, acesta era în curs de cercetare judecătorească în dosarul nr._ al Judecătoriei P. pentru comiterea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 C. penal, lovirea sau alte violențe prev. de art. 180 alin.1 C. penal și violare de domiciliu prev.de art. 192 alin.1 C. penal.
Toate aceste aspecte denota perseverenta infractionala a inculpatului, cu precadere in ceea ce priveste infractiunile de violenta fizica si comportamentala.
Prin urmare, va interzice inculpatului exercițiului drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod pen, pe durata și în condițiile prev.de art.71 Cod pen, regimul de executare al pedepsei fiind privativ de libertate.
Vazand si disp.art.191 al.1 Cod pr.pen.”
În termen legal, împotriva sentinței penale sus menționate, inculpatul A. C. a promovat calea ordinara de atac a apelului.
În motivarea apelului declarat, ca o primă critica, inculpatul a susținut ca este nelegala soluția de condamnare a sa în condițiile în care, în cauza, a intervenit prescripția răspunderii penale, cauza ce înlătura tragerea la răspundere penala. A motivat inculpatul apelant ca, potrivit dispozițiilor art. 122 lit. d din Codul penal din 1969, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani întrucât pedeapsa prevăzuta de lege pentru fiecare dintre cele doua infracțiuni pentru care a fost trimis în judecata nu depășește limita de 5 ani. Arată apelantul că termenul de prescripție de 5 ani a început sa curgă de la momentul comiterii infracțiunilor, adica de la data de 02.11.2007, ceea ce face ca acest termen sa se fi împlinit la data de 02.11.2012.
A mai arătat inculpatul ca în cursul urmăririi penale nu a fost îndeplinit nici un act care, potrivit, legii sa trebuit sa fie comunicat învinuitului sau inculpatului, astfel ca nu a fost întrerupt cursul prescripției.
A solicitat inculpatul, admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii instanței de fond și rejudecarea cauze, ocazie în care să se pronunțe o noua soluție de achitare a sa pe temeiul intervenirii prescripției răspunderii penale.
Ca o a doua critica, inculpatul apelant a susținut ca infracțiunea incriminata înart.2 al.1 pct.1 din Legea 61/1991, nu exista, solicitând achitarea sa pentru respectiva infracțiune.
O a treia critica a vizat individualizarea judiciara, inculpatul susținând ca în raport cu împrejurările în care au fost comise faptele, cu atitudinea sa de recunoaștere a învinuirii și față de criteriile de individualizare prevazute în art. 72 din Codul penal din_ se impune ca pedepsele aplicate sa fie într-un cuantum mai redus.
Examinând sentința penală apelată, pe baza tuturor lucrărilor și a materialului probator existent la dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele conferite de dispozițiile art. 417 alin. (2) Cod procedura penală, C. constată că prezentul apel este fondat pentru considerentele ce vor fi redate în continuare.
Prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria P. din 18.03.2013 dat în dosarul de urmărire penală cu numărul 4448/P/2012, Judecătoria P. a fost investita cu judecarea inculpatului A. C., sub aspectul comiterii, în concurs real, a infracțiunilor de „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice” prev. de art. 321 alin. (1) din Codul penal din 1969 și „port fără drept al unui cuțit în locurile și împrejurările în care ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor sau s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică”, prev. de art.2 alin. (1) pct. (1) din Legea nr.61/1991 republicată, constând în aceea că, în noaptea de 02.11.2007, în jurul orei 23,45, în timp ce se afla în in barul Cafe M., situat în municipiul P., fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a proferat injurii și amenințări la adresa lui F. I. D., pe fondul unei stări conflictuale preexistente, iar ulterior în afara barului având asupra sa un cuțit de circa 40 de cm a încercat să-l taie pe acesta în zona gâtului, iar intervenția agenților de pază și a persoanelor care îl însoțeau a dus la un conflict generalizat în timpul căruia cele două grupuri de tineri s-au lovit reciproc, au aruncat cu scaune, sticle, dovleci fiind necesară pulverizarea de spray lacrimogen pentru dispersarea lor, creându-se astfel o stare de indignare, teamă și panică consumatorilor aflați la locul incidentului.
Instituția de drept penal a prescripției răspunderii penale constă în înlăturarea răspunderii penale prin stingerea dreptului statului de a sancționa și a obligației infractorului de a suporta consecințele infracțiunii comise, după trecerea unui interval de timp, prevăzut de lege, de la momentul comiterii faptei, indiferent daca infracțiunea a fost sau nu descoperita ori infractorul a fost sau nu identificat.
Legiuitorul penal stabilește durata termenelor de prescripție a răspunderii penale, durata ce variază în funcție de pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, precum și data de la care încep sa curgă respectivele termene.
Ca o precizare preliminare se impune a evidenția faptul că, în contextul în care prin Legea nr. 63/2012, normele de drept penal conferite instituției prescripției răspunderii penale au suferit modificări semnificative, iar ulterior, mai exact la data de 01 februarie 2014, a intrat în vigoare un nou Cod penal care a adus câteva modificări în privința reglementarii prescripției răspunderii penale, în virtutea principiului aplicării legii penale mai favorabile înscris în art. 5 Cod penal, instanța de control judiciar a realizat o analiza comparativa a normelor juridice succesive care reglementează instituția răspunderii penale, analiza la finele căreia a constatat ca în prezenta cauza, legea penala mai favorabila este Codul penal din 1969 în forma anterioara modificărilor aduse prin Legea nr. 63/2012, act normativ ce a intrat în vigoare la data de 22.04.2012.
În deplin acord cu cele statuate de C. Constituționala prin decizia nr. 265/06.05.2014, în sensul că legea penală mai favorabila se aplica global și nu pe instituții autonome, la analiza excepției privind intervenirea prescripției răspunderii penale se va face aplicarea numai a dispozițiilor din vechea lege penală generală. Astfel, la calcularea termenelor concrete de prescripție se vor avea în vedere limitele de pedeapsa prevăzute de Codul penal din 1969 și respectiv Legea nr. 61/1991, republicata.
Procedând la determinare termenului de prescripție a răspunderii penale în raport de limitele de pedeapsa prevăzute de lege pentru fiecare dintre cele doua infracțiuni care formează obiectul prezentei judecăți, respectiv închisoarea de la 1 la 5 ani (în cazul infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) din Codul penal anterior și închisoarea de la 3 luni la 2 ani, în cazul infracțiunii prevăzute de art.2 alin. (1) pct. (1) din Legea nr.61/1991 republicată, C. reține că durata termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 (cinci) ani. Conform dispozițiilor art. 122 alin. (2) din Codul penal din 1969, acest termen a început sa curgă de la momentul comiterii infracțiunilor, adică de la data de 02.11.2007.
În examenul împlinirii sau nu a termenului de prescripție, instanța are în vedere și dispozițiile art. 123 din Codul de procedura penală din 1969 potrivit cărora cursul prescripției se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului, iar după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.
Verificând toate actele și lucrările prezentului dosar sub aspectul îndeplinirii unor acte care potrivit normelor de procedura penala ar fi trebuit comunicate inculpatului A. C., C. constata ca singurul act întocmit de organele judiciare care trebuia comunicat inculpatului este rezoluția de începerea urmăririi penale din 08.11.2007 din dosarul nr. 4489/P/2007, confirmata de procurorul de caz în aceeași zi.
Mergând pe cronologia desfășurării actelor de urmărire penale se constata ca la data de 31.01.2008, procurorul de caz din dosarul 4489/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P. a emis rechizitoriu prin care a propus, între altele, trimiterea în judecata a inculpatului A. C. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 321 alin. (1) din Codul penal anterior, art.2 alin. (1) pct. (1) din Legea nr.61/1991 republicată și art. 180 alin. (1) din Codul penal din 1969 însă, dosarul a rămas în stare de pasivitate după ce a for prezentat procurorului ierarhic superior celui care a dat actul de inculpare în vedere confirmării rechizitoriului.
Cauza a fost ”reactivata” la data de 01.07.2011 când, prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași, s-a dispus preluarea dosarului cu numărul 4489/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P. de către P. de pe lângă C. de A. Iași.
Ulterior prin ordonanța procurorului din 08.10.2012 data în dosarul nr. 337/P/2011 al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași, pe baza cercetărilor efectuate, s-a dispus între altele disjungerea cauzei în ceea ce îl privește pe inculpatul A. C. în vederea finalizării cercetărilor și trimiterea dosarului la P. de pe lângă Judecătoria P. unde s-a prevăzut sa fie înregistrat sub un nou număr.
Din conținutul celor 2 acte de urmărire penala sus arătate - rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași din 01.07.2011 și ordonanța procurorului din 08.10.2008 – rezulta faptul că aceste acte nu au fost comunicate inculpatului A. C. și, de altfel, conform normelor de procedura penala în vigoare la acel moment, nu exista o obligație de comunicare.
Față de cele redate, C. reține că singurul act ce trebuia comunicat inculpatului A. C. este rezoluția de începerea urmăririi penale din 08.11.2007, ceea ce însemnă ca de la data respectiva a început sa curgă un nou termen de prescripție a răspunderii penale.
În raport de acest moment de la care a început sa curgă termenul de prescripție, procedând la calcularea lui potrivit dispozițiilor art. 154 din Codul penal din 1969, se constata ca pentru fiecare dintre cele doua infracțiuni ce formează obiectul prezentei judecați, acesta s-a împlinit la data de 07.11.2012.
Față de aceasta data, se constata ca la momentul de fața a intervenit prescripția răspunderii penale, ceea ce face să fie întemeiata critica inculpatului apelant referitoare la intervenirea prescripției răspunderii penale, apelul de față fiind fondat.
În condițiile în care prescripția răspunderii penale este o cauza ce înlătura răspunderea penala, C. apreciază ca incidența unei atare cauze implica din perspectiva procesuala soluția de încetare a procesului penal.
Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedura penala, se va dispune admiterea apelului declarat de inculpatul A. C., împotriva sentinței penale nr. 13 din 14.01.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, sentință pe care o va desființa integral.
Procedând la rejudecarea cauzei, pentru argumentele arătate, în baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, cu referire la art. 121 si art. 122 lit. d) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. C., fiul lui G. si V., născut la 15.12.1987, in mun. P., jud. Iași, domiciliat in mun. P., .. C-5, ., jud. Iasi, căsătorit, studii 8 clase, fără ocupatie, cu antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice” prev. de art. 321 alin. (1) din Codul penal din 1969 și „port fără drept al unui cuțit în locurile și împrejurările în care ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor sau s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică”, prev. de art.2 alin. (1) pct. (1) din Legea nr.61/1991 republicată (fapte reținut că au fost comise la data de 02.11.2007), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
In baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penala, cheltuielile judiciare ocazionate cu judecata in fond a cauzei, în cuantum de 1.000 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu (delegația nr.658/2007) in faza de urmărire penală va fi suportata din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, se va dispune sa rămână in sarcina statului.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 272 și art. 275 Cod procedura penală, care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentei aici ordinare de atac.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite apelul declarat de inculpatul A. C., împotriva sentinței penale nr. 13 din 14.01.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, sentință pe care o desființează integral.
Rejudecând cauza:
În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, cu referire la art. 121 si art. 122 lit. d) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal,încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului A. C., fiul lui G. si V., născut la 15.12.1987, in mun. P., jud. Iași, domiciliat in mun. P., .. C-5, ., jud. Iasi, căsătorit, studii 8 clase, fără ocupatie, cu antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice” prev. de art. 321 alin. (1) din Codul penal din 1969 și „port fără drept al unui cuțit în locurile și împrejurările în care ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor sau s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică”, prev. de art.2 alin. (1) pct. (1) din Legea nr.61/1991 republicată (fapte reținut că au fost comise la data de 2.11.2007), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
In baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penala, cheltuielile judiciare ocazionate cu judecata in fond a cauzei, în cuantum de 1.000 lei, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător oficiu (delegația nr.658/2007) in faza de urmărire penală va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, rămân in sarcina statului.
În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedura penală, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (delegația nr. 2199/19.03.2014 emisă de Baroul Iași) va fi avansata Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentului apel in suma de 700 lei, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, rămân in sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2014.
Președinte, Judecător,
D. A. A. C.-C.
Grefier,
L. R.-C.
Redactat/Tehnoredactat jud. C.C.A.
2exemplare/22.01.2015
Jud. fond: I. Ș.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 87/2014.... | Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 790/2014.... → |
|---|
