Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 588/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 588/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 588/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 588/2014
Ședința publică de la 14 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător M. C.
Grefier C. B.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași, împotriva sentinței penale nr. 3759/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror L. D..
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 14.10.2014, când:
C.
Asupra apelului penal de față, C. constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3759/18.12.2013 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul cu nr._ s-au dispus următoarele:
„În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. b1 Cod procedură penală cu referire la art. 181 Cod penal și cu observarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, achită inculpatul T. M.-E., fiul lui I. și M., născut la data de 23.09.1992, în orașul Târgu-Ocna, jud. Bacău, CNP:_, cu domiciliul în orașul Slănic-M., . C, jud. Bacău, cu reședința în mun. Iași, ., ., ., (domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură fiind la cabinet avocat J. G., din mun. Iași, bld. C. I, nr. 3, parter, camera 3), cetățean român, studii liceale, fără antecedente penale, având funcția de agent operativ principal IV la Penitenciarul Iași, pentru săvârșirea, în data de 14.04.2013, a infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr 0/oo alcool pur în sânge ”, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002”, întrucât fapta nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În temeiul art. 345 alin. 4 Cod procedură penală, art. 181 alin. 3 Cod penal, cu referire la art. 91 alin. 1 lit. c Cod penal, aplică inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în sumă de 800 lei.
Constată că inculpatul a fost asistat, în cursul judecății, de către un apărător ales.
În baza dispozițiilor art. 349 din Codul de procedură penală și art. 192 alin.(1) lit. d din Codul de procedura penala, obligă inculpatul T. M.-E. sa plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, din care suma de 200 lei reprezintă cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale”.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală având nr. 5701/P/2013 din data de 06.08.2013, înregistrat pe rolul instanței la data de 21.08.2012, sub nr._, P. de pe lângă Judecătoria Iași a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului T. M.-E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Prin rechizitoriul mai sus menționat s-a reținut în esență că în noaptea de 14.04.2013, în jurul orei 03,45, inculpatul sus-menționat a condus autovehiculul marca VW Golf, nr. de înmatriculare_, pe drumurile publice, respectiv pe .. Iași, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,10 g%0, respectiv 1,00 g %0.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 5-6, d.u.p.), bon alcooltest (f. 9.d.u.p.), procesul-verbal de prelevare al probelor biologice și buletinul de examinare clinică (f.10-11, d.u.p.), buletinul de analiză toxicologică alcoolemie având nr. 332/A din data de 17.04.2013, emis de IML Iași (f. 14, d.u.p.), declarațiile martorilor A. C. (f.18-19, 20-21, d.u.p.), S. A. (f. 22-23, d.u.p.), precum și declarațiile inculpatului (f. 24-26, d.u.p.)
În cursul cercetării judecătorești inculpatul a arătat că recunoaște în totalitate infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, așa cum aceasta a fost reținută prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Iași, solicitând ca judecarea cauzei să fie făcută în conformitate cu procedura simplificată prevăzută de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, cerere care a fost admisă de instanță, în considerarea întrunirii tuturor condițiilor de ordin procedural prevăzute de textul sus-menționat.
Analizând așadar, conform procedurii prevăzute de art. 3201 C.pr.pen., probatoriul administrat în faza de urmărire penală, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca și cea reținută prin actul de sesizare, în sensul că, potrivit procesului-verbal de constatare a infracțiunii întocmit de lucrători de poliție din cadrul IPJ Iași - Secția nr. 2 Poliție, aceștia, în timp ce se aflau în serviciul de patrulare în zona „Copou”, din mun. Iași, în data de 14.04.2013, ora 03,45, s-au sesizat din oficiu cu privire la împrejurarea că pe . dreptul Policlinicii cu Plată, dinspre căminul studențesc Gaudeamus înspre . autoturism marca WV, de culoare închisă, al cărui conducător nu a respectat semnificația indicatorului „Accesul interzis”.
Față de cele constatate, s-a procedat la oprirea regulamentară în trafic, la intersecția străzii Oastei cu bulevardul C. I, a autoturismului marca VW Golf, nr. de înmatriculare_ .
Agenții de poliție l-au legitimat pe inculpatul T. M.-E., în prezența martorei A. C., care se afla de asemenea în autoturism, pe locul pasagerului din dreapta față, constatând că inculpatul emana halenă alcoolică.
S-a procedat astfel la testarea inculpatului cu aparatul etilotest, rezultând, la ora 03,50, o alcoolemie în aerul expirat de 0,48 mg/l, conform bonului de testare nr._-f.29.d.u.p.
Inculpatul a fost condus la Spitalul Sf. S., unde s-a procedat la recoltarea de probe biologice la orele 04,10 (prima probă), respectiv 05,10 (a doua probă), iar conform buletinul de analiză toxicologică alcoolemie având nr. 332/A din data de 17.04.2013, emis de IML Iași (f. 14, d.u.p.), la analiza probelor de sânge prelevate au rezultat concentrații ale alcoolemiei de 1,10 g%0- prima probă, respectiv 1,00 g %0-a doua probă.
Referitor la circumstanțele în care a avut loc consumul de băuturi alcoolice, cantitatea acestora, precum și conducerea pe drumurile publice a autovehiculului, analiza coroborată a declarațiilor martorilor A. C. (f.18-19, 20-21, d.u.p.), S. A. (f. 22-23, d.u.p.), precum și a declarațiilor concordante ale inculpatului (f. 24-26, d.u.p.) duce la stabilirea următoarei situații de fapt.
În data de 14.04.2013, la inculpat a venit în vizită martorul S. A., care locuiește în mun. V., proprietar al autoturismului marca VW Golf, nr. de înmatriculare_, iar în jurul orelor 22,00, în timp ce se afla la domiciliu, inculpatul a consumat cantitatea de 660 ml de bere alcoolizată Albacher pe o durată de 30 de minute.
În jurul orelor 24,00, inculpatul s-a deplasat împreună cu martorul sus-menționat la clubul Academy, amplasat de . municipiul Iași, autoturismul marca VW Golf, nr. de înmatriculare_ fiind condus de martorul S. A., care a parcat autoturismul pe o stradă secundară, paralelă cu bulevardul principal, în lipsa unui loc de parcare.
În club, inculpatul s-a întâlnit cu prietena sa, martora A. C., împreună cu care a rămas în club până în jurul orei 03,30, fără a consuma băuturi alcoolice, timp în care martorul S. A. a consumat astfel de băuturi.
În jurul orei 03,05, inculpatul și cei doi martori s-au hotărât să se deplaseze la domiciliu cu un taxi, însă înainte de a proceda în acest sens, inculpatul T. M.-E., constatând că există un loc liber în parcarea amenajată în fața Super-Copou, ce era luminată și că autoturismul martorului S. A. fusese parcată pe o alee întunecată, s-a oferit să mute mașina din locul în care aceasta fusese parcată până în parcarea iluminată de la Super Copou, apreciind, în mod eronat, că alcoolemia sa nu depășea limita legală, având în vedere timpul scurs de la momentul la care consumase cantitatea de 660 ml de bere alcoolizată la domiciliu.
Acționând în acest sens, inculpatul i-a spus martorului S. A. să păstreze ocupat locul de parcare de la Super Copou, cât timp el, însoțit de martora A. C. mută mașina, iar după ce a parcurs aproximativ 100-150 metri cu autovehiculul, înainte de parca mașina, a fost oprit de organele de poliție în împrejurările sus-menționate.
La momentul la care inculpatul a fost examinat clinic, s-a constatat că acesta a reușit să realizeze, cu mici dificultăți, testele la care a fost supus din punct de vedere neurologic, dar că vorbirea este clară, iar comportarea, orientarea în timp și spațiu și judecata sunt coerente, atenția sa fiind însă dispersată, concluzia medicului examinator fiind aceea că inculpatul pare a fi sub influența alcoolului.
Din conținutul adresei nr. X/_/PII/11.07.2013, emisă de Penitenciarul Iași rezultă că inculpatul este încadrat în funcția de agent de penitenciar din data de 01.12.2012, la unitatea din mun. Iași, având calitatea de funcționar public cu statut special, însă la data de 14.04.2013, inculpatul nu se afla în timpul serviciului și nu îndeplinea nici o activitate în legătură cu îndatoririle de serviciu.
Instanța a reținut, totodată că declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei se coroborează cu întreg probatoriul administrat. Inculpatul a contestat valorile alcoolemiei, rezultate în urma recoltării probelor biologice, în cursul urmăririi penale, probă ce a fost respinsă de organele de cercetare penală, însă în fața instanței a recunoscut integral fapta, fără a solicita administrarea vreunui alt mijloc de probă cu privire la valoarea alcoolemiei constatate și reținute în cuprinsul rechizitoriului.
În drept,
Fapta inculpatului T. M.-E. care, în data de 14.04.2014, a condus autovehiculul marca VW Golf, nr. de înmatriculare_, pe drumurile publice, respectiv pe .. Iași, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,10 g%0, respectiv 1,00 g %0, întrunește în abstract elementele constitutive ale infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolice mai mare de 0,8 g/l alcool pur în sânge”, prevăzute de art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, însă, în concret, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii este reprezentat de acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul pe .. Iași, drum public în sensul art. 6 pct.14 din OUG nr.195/2002, republicată, având în sânge o alcoolemie peste limita legală.
Urmarea imediată este reprezentată de crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială ocrotită, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice, legătura de cauzalitate rezultând ex re, din caracterul de pericol al infracțiunii prevăzute de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
Din punct de vedere al laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție a intenției indirecte, conform art. 19 alin.1 pct.1 lit.b din C.pen., inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale, nu l-a urmărit, acceptând însă eventualitatea producerii acestuia.
Față de cele expuse mai sus, rezultă cu prisosință că, sub aspect formal, acțiunea inculpatului se încadrează în tiparul juridic al infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolice mai mare de 0,8 g/l alcool pur în sânge”, prevăzute de art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, însă, privită în modul concret, prin abordarea concurentă a aspectelor ce vizează fapta comisă și a circumstanțelor personale ale acestui inculpat, fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni și nu justifica impunerea represiunii penale pentru reglementarea raportului juridic de conflict născut prin comiterea acestei fapte, prin aplicarea unei pedepse, ci, mai degrabă, apreciază ca fiind suficientă, atât pentru îndreptarea inculpatului, cât și din considerente ce țin de prevenția generală, aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 181 alin. 2 Cod penal, respectiv:
- modul și mijloacele de comitere a faptei, ce impune luarea în considerare a împrejurării că inculpatul a procedat în maniera expusă mai sus, în considerarea aprecierii eronate că dispune de abilitățile psiho-fizice de a manevra în condiții de siguranță autoturismul, eroare care este rezultatul propriei culpe și nu neapărat o cauză de înlăturare a răspunderii penale prin ea însăși, datorându-se împrejurărilor de fapt în care avusese loc, anterior, consumul de băuturi alcoolice, cantitatea consumată, felul băuturii și împrejurarea că, în club, acesta nu mai consumase astfel de băuturi. În această manieră poate fi explicată atitudinea dezinteresată a inculpatului, de a-și ajuta prietenul, care consumase băuturi alcoolice în club, în sensul mutării autoturismului acestuia într-un loc mai bine iluminat, întrucât, dacă și inculpatul ar fi consumat astfel de băuturi în club, intenția sa nu ar fi avut nici o justificare. Prin urmare, este evident că inculpatul a apreciat că, spre deosebire de martorul S. A., dispunea de abilitățile necesare de a manevra în condiții de siguranță autoturismul acestuia.
De asemenea, nu poate fi ignorat că intenția inculpatului, fundamentată pe mobilul sus-menționat, era aceea de a conduce pe o distanță scurtă (200 de metri) autovehiculul, exclusiv în scopul plasării acestuia din urmă într-un loc mai bine iluminat, acțiune ce s-a realizat în jurul orelor 03.45, când circulația pe drumurile publice era redusă ca amplitudine, sens în care pericolul potențial pentru siguranța circulației pe drumurile publice, chiar evaluat în mod abstract, este mai redus. În acest sens, se impune a se remarca că activitatea desfășurată de inculpat nu este aceea a unei persoane care încalcă într-un mod flagrant regulile care guvernează siguranța circulației pe drumurile publice, luând rezoluția de a conduce un autoturism în scopul de a circula efectiv cu acesta, pe o distanță mai mult sau mai puțin determinată, cu ignorarea pericolului potențial la care sunt expuși ceilalți participanți la trafic, ci o acțiune cu un pregnant caracter conjunctural, greșită din punctul de vedere al legii penale, însă nu una care să necesite, pentru realizarea rolului preventiv și educativ al sancțiunilor de drept penal, aplicarea unei pedepse.
- valoarea modică a alcoolemiei, de 1,10 g%0, în mod evident, o alcoolemie peste limita legală, dar care nu depășește cu mult limita minimă impusă în mod abstract de legiuitor pentru ca fapta comisă să reprezinte infracțiunea, ce trebuie avută în vedere, în contextul tuturor circumstanțelor factuale în care s-a acționat drept o împrejurare de natură să imprime faptei concrete comise cu potențial mai redus de pericol social;
- atitudinea procesuală a inculpatului, care a manifestat o atitudine de cooperare cu organele judiciare, a expus o versiune constantă cu privire la maniera de desfășurare a evenimentelor de la momentul depistării sale și până la momentul soluționării cauzei de către instanța de judecată, versiune ce a fost pe deplin concordantă cu restul probatoriului administrat în cauză;
- caracterul accidental al acestei faptei prin raportare la circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului. Sub acest aspect, instanța ține să sublinieze că inculpatul este o persoană pe deplin integrată social, având un loc de muncă stabil, ce implică responsabilități și exigențe sporite, de funcționar cu statut special în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, loc de muncă incompatibil cu existența unei condamnări pentru săvârșirea unei infracțiuni, lucru de care inculpatul a fost conștient și la momentul la care a acționat conform celor menționate în cadrul situației de fapt și în este conștient și în prezent, sens în care aplicarea unei pedepse, prin pronunțarea unei soluții de condamnare, ar avea un efect negativ imediat asupra locului de muncă ocupat de inculpat, un motiv în plus pentru care instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse este disproporționată față de conținutul concret al faptei comise de inculpat și de circumstanțele personale ale acestuia. La acestea se adaugă, evident, și constatarea că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, figurând în cazierul judiciar drept o persoană lipsită de antecedente penale și că acesta a respectat, până la momentul depistării sale în trafic, legislație rutieră, nefiind sancționat contravențional.
Este adevărat că, la termenul din 28.11.2013, inculpatul T. M. E. a solicitat judecarea cauzei în cadrul procedurii reglementate de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, cerere care a fost admisă de către instanță, iar în raport de reglementarea concretă a dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală și de evoluția practicii judiciare în materie, instanța a apreciat că, în acest context, există pe deplin libertatea de a putea aprecia cu privire la incidența sau nu în cauză a dispozițiilor art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, cu referire la criteriile prevăzute de art. 181 Cod penal.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța are în vedere rolul unificator al practicii judiciare recunoscut Înaltei Curți de Casație și Justiție și împrejurarea că, potrivit practicii recente adoptate de instanța supremă în interpretarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, s-a statuat că procedura simplificată reglementată în art. 3201 C. procedură penală. nu exclude posibilitatea achitării inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., și aplicarea unei sancțiuni administrative, dacă instanța constată că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. - fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni - constituie singurul temei al achitării compatibil cu procedura simplificată. (I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2142 din 19 iunie 2012).
Este adevărat că, potrivit legislației române, jurisprudența, chiar și a instanței supreme, nu este izvor de drept, însă orientarea practicii Înaltei Curți nu poate fi ignorată, tocmai în ideea adoptării, la nivel național, a unor soluții similare în interpretarea aceleiași probleme de drept.
Pe de altă parte, instanța a avut în vedere argumentele expuse de instanța supremă în decizia adoptată, constând în aceea că esența procedurii simplificate constă în aceea că judecata se face pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu posibilitatea instanței de a înlătura probele - atunci când este cazul - administrate în mod ilegal.
Potrivit dispozițiilor art. 3201 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen., inculpatul, pentru a beneficia de procedura simplificată, trebuie să recunoască fapta săvârșită, astfel cum este descrisă în actul de sesizare al instanței, nu și încadrarea juridică dată de procuror, care are un caracter provizoriu.
Prin urmare, instanța de judecată învestită cu judecarea cauzei este îndrituită să verifice prealabil - pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală - dacă fapta recunoscută prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și dacă aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu sau ale unei alte infracțiuni.
Dispozițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., care se referă la pronunțarea unei hotărâri de condamnare în cazul în care este urmată procedura simplificată, nu exclud aplicarea dispozițiilor art. 181 C. pen., deoarece o hotărâre de condamnare poate fi dispusă numai dacă fapta comisă și recunoscută de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni; în caz contrar ne aflăm în prezența unei fapte prevăzute de legea penală și nu a unei infracțiuni.
Singurul temei al achitării compatibil cu procedura simplificată este cel prevăzut în dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., toate celelalte temeiuri de achitare prevăzute în art. 10 C. proc. pen. impunând efectuarea cercetării judecătorești în urma căreia să se stabilească existența faptei, dacă aceasta constituie infracțiune și dacă a fost săvârșită de inculpat.
În consecință, în condițiile în care instanța învestită cu judecarea unei infracțiuni, în condițiile în care inculpatul recunoaște integral comiterea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și cere judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, chiar dacă apreciază că fapta concretă comisă de inculpat nu are gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu poate, doar pe baza acestui unic temei, să respingă cererea de judecare în cadrul procedurii recunoașterii vinovăției și să procedeze la efectuarea cercetării judecătorești pentru a putea pronunța o soluție de achitare în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b1) Cod procedură penală, întrucât, în această ipoteză, cercetarea judecătorească ar avea un caracter pur formal, din moment ce toate împrejurările în raport de care instanța este în măsură să aprecieze incidența temeiului de achitare reglementat de dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. b1 Cod procedură penală există de la momentul sesizării instanței.
Este adevărat că textul art. 3201 Cod procedură penală, privit sub aspect pur tehnic poate duce la concluzia că admiterea cererii inculpatului se poate face, pe de o parte, doar în condițiile în care instanța constată că fapta există și este infracțiune, iar pe de altă parte, instanța ar fi ținută să pronunțe o soluție de condamnare împotriva inculpatului, însă trebuie avută în vedere, din punctul de vedere al rațiunii legiuitorului la momentul introducerii acestei reglementări (de simplificare a procedurii de judecare a cauzelor penale în condițiile existenței acordului de vinovăție) și a caracterului special al cauzei de achitare prevăzut de art. 10 alin. 1 lit. b1, caz ce presupune exclusiv o apreciere a gradului de pericol concret al faptei, care există și este doar din punct de vedere formal, prevăzută de legea penală, o interpretare teleologică a acestor dispoziții procesuale.
Față de cele expuse, instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. b1 Cod procedură penală cu referire la art. 181 Cod penal și cu observarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, a achitat inculpatul T. M.-E., fiul lui I. și M., născut la data de 23.09.1992, în orașul Târgu-Ocna, jud. Bacău, CNP:_, cu domiciliul în orașul Slănic-M., . C, jud. Bacău, cu reședința în mun. Iași, ., .. B, ., (domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură fiind la cabinet avocat J. G., din mun. Iași, bld. C. I, nr. 3, parter, camera 3), cetățean român, studii liceale, fără antecedente penale, având funcția de agent operativ principal IV la Penitenciarul Iași, pentru săvârșirea, în data de 14.04.2013, a infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr 0/oo alcool pur în sânge ”, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002”, întrucât fapta nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În temeiul art. 345 alin. 4 Cod procedură penală, art. 181 alin. 3 Cod penal, cu referire la art. 91 alin. 1 lit. c Cod penal, a fost aplicată inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în sumă de 800 lei.
***
În termenul prev. de art. 410 C. proc. pen., hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată de către P. de pe lângă Judecătoria Iași, acesta criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea scrisă a cererii de apel, s-a arătat că raportat la gravitatea faptei și la circumstanțele comiterii acesteia, instanța ar fi trebuit să aplice o pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, infracțiunea comisă fiind una de pericol.
Inculpatul, în mod conștient, a consumat băuturi alcoolice în seara respectivă, la domiciliul său, existând, totodată, în raport de valoarea alcoolemiei, posibilitatea să fi consumat alcool și în perioada în care a fost în club. Cu toate că nu exista o urgență reală, mutarea autoturismului pentru ocuparea unui spațiu de parcare într-o zonă mai intens circulată și supravegheată nereprezentând o astfel de situație, acesta a înțeles să încalce în mod deliberat normele penale și să conducă sub influența băuturilor alcoolice. Faptul că a condus pe o distanță mică, într-un interval orar când circulația în zonă era diminuată nu poate să îi atenueze răspunderea penală și gradul de pericol social al faptei, fapta fiind comisă într-o noapte de duminică, într-o zonă des frecventată – Copou, în apropierea unui club. Funcția ocupată de inculpat implică responsabilități importante, fiind o circumstanță agravantă privind persoana acestuia.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelant, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 Cod proc. pen., C. constată că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Situatia de fapt a fost corect retinută de prima instantă, încadrarea în drept a faptei dovedit a fi comisă de către inculpat fiind legală. C. achiesează la toate considerentele instantei de fond cu privire la aspectele arătate, probele administrate dovedind vinovăția inculpatului intimat.
De altfel, acesta a fost judecat, la solicitarea sa, după procedura de recunoastere a vinovătiei reglementată de art. 396 alin. 10 raportat la art. 375 C. proc. pen.
În ceea ce privește motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, vizând aprecierea de către instanța de fond a gradului de pericol social al faptei dovedit a fi comisă de inculpat, C. reține că sunt neîntemeiate.
Corect a statuat prima instanță că fapta inculpatului întrunește în abstract elementele constitutive ale infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolice mai mare de 0,8 g/l alcool pur în sânge”, prevăzute de art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, însă, în concret, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ținând seama de toate circumstanțele comiterii ei, precum și de persoana inculpatului.
Nu exista o urgență reală în mutarea autoturismului, cum a susținut și P., însă inculpatul a condus doar pe o distanță scurtă (200 de metri) autovehiculul, exclusiv în scopul plasării acestuia din urmă într-un loc mai bine iluminat, acțiunea sa realizându-se în jurul orelor 03.45, când circulația pe drumurile publice era redusă chiar și în zona Copou, aproape de club, neprobându-se contrariul în cauză, valoarea alcoolemiei sale fiind modică, de 1,10 g%0, peste limita legală, dar care nu depășește cu mult limita minimă impusă în mod abstract de legiuitor.
Corect a fost avută în vedere și atitudinea procesuală a inculpatului, care a manifestat o atitudine de cooperare cu organele judiciare, a expus aceeași versiune cu privire la modul de desfășurare a evenimentelor de la momentul depistării sale și până la momentul soluționării cauzei de către instanța de judecată, instanța de fond constatând și caracterul accidental al acestei faptei prin raportare la circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului, acesta fiind agent operativ principal IV la Penitenciarul Iași.
Fără a aprecia că o astfel de funcție nu implică responsabilitate și în afara serviciului, cum s-a invocat în motivele de apel, C. reține că, în cauza de față, în raport de toate circumstanțele arătate, inculpatul, tocmai în raport de ocupația sa, a conștientizat pe deplin fapta sa și va respecta întru totul pe viitor legea, putându-i-se acorda o șansă pentru a-și păstra astfel și locul de muncă pe care îl ocupă în prezent.
Pentru aceste motive, C., în conf. cu disp. art. 421 pct. 1 lit. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sent. pen. nr._.12.2013 a Judecătoriei Iași, sentință care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza disp. art. 275 alin. 3 C. proc. pen., cheltuieli judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 3759 din 18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o menține.
In temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată in ședința publica azi, 14.10.2014.
Președinte,Judecător,
A. PrelipceanMihaela C.
Grefier,
C. B.
Red. /Tehnored. P.A.
2 ex. 22 octombrie 2014
Judecătoria Iași
Judecător M. G. S.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Hotărâre din 08-12-2014, Curtea... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Hotărâre din... → |
|---|
