Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 790/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 790/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 790/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 790/2014
Ședința publică de la 09 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător M. C.
Grefier C. B.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind apelul declarat de partea vătămată P. M. împotriva sentinței penale nr. 254/30.01.2014 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr._ având ca obiect vătămarea corporală gravă (art. 182), inculpat fiind B. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror L. D..
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 09.12. 2014, când:
C.,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 254/30.01.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Iași a dispus următoarele:
”În baza disp. art. 3201aln. 1,aln. 2 și aln. 7 Cod Procedură Penală (judecata în cazul recunoașterii vinovăției) condamnă inculpatul B. G., fiul lui natural și Argintina, ns:31.05.1990 în Iași, domiciliat în . - fără forme legale în .,CNP:_,necăsătorit,fără copii minori,studii-6(șase)clase,ocupația-lucrător în construcții,religia ortodoxă,fără antecedente penale la 1(un) și 4(patru)luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală gravă”,prev. și ped. de art. 182 aln. 1 Cod Penal.
În baza disp.art.81 Cod Penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.
În baza disp. art.82 Cod Penal stabilește termen de încercare de 3(trei)ani și 4(patru)luni.
Atrage atenția inculpatului B. G. asupra disp. art.83 Cod Penal.
Aplică pedeapsa accesorie, interzicînd inculpatului B. G. pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod Penal drepturile prev. de art.64 aln.1 lit. a teza II și lit. b Cod Penal.
În baza disp. art. 71 aln. 5 Cod Penal pe durata suspendării executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Constată că partea vătămată P. M.,domiciliat în .. Iași nu a formulat pretenții civile.
În baza disp. art. 14 și 346 aln. 1 Cod Procedură Penală admite acțiunea civilă formulată de S. C. de Urgențe”Sf.S.”-Iași și obligă inculpatul B. G. să achite părții civile S. C. de Urgențe”Sf.S.-Iași suma de 19,66 lei reprezentînd cheltuieli de spitalizare,la care se adaugă dobînda de referință a BNR pînă la achitarea prejudiciului.
În baza disp.art. 189 aln. 1 și art.191 aln. 1 Cod Procedură Penală obligă inculpatul B. G. să achite suma de 700 lei reprezentînd cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza disp. art. 189 aln. 2 Cod Procedură Penală suma de 200 lei reprezentînd onorariu apărător oficiu(delegația cu nr._/2013 emisă de Baroul Iași)va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției”.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași din dosarul penal nr._/P/2011 din data de 24.05.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și ped. de art.182 aln. 1 Cod Penal– „vătămare corporală gravă”, reținându-se în actul de sesizare aceea că inculpatul B. G.,în data de 07.12.2011,în jurul orelor 15.30,în timp ce partea vătămată P. M. se deplasa cu căruța pe DN 24C a lovit-o cu o scândură peste mâna stângă, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijri medicale.
Partea vătămată P. M.,domiciliat în ..Iași nu a formulat pretenții civile.
Pentru soluționarea acestei cauze, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor privind procedura desfășurării judecării cauzelor prev. de art. 313-342 Cod Procedură Penală, precum și dispozițiile Legii nr. 30/18.05.1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție publicată în M.Of. nr. 135/31.05.1994,mai exact dispozițiile legale cu garantează dreptul la un proces echitabil.
În cursul cercetării judecătorești, instanța a dispus citarea părților, iar acestea, respectiv inculpatul B. G. inițial a declarat că se prevalează de dreptul la tăcere și ulterior a precizat că dorește să se prevaleze de procedura simplificată prevăzută în cazul recunoașterii vinovăției,ultim aspect față de care instanța a luat o nouă declarație inculpatului,.declarație în care s-a consemnat voința inculpatului de a fi judecat cf. art. 3201Cod procedură penală,articol ce prevede recunoașterea faptei în modalitatea descrisă în actul de sesizare și fără administrarea de probe. De asemenea,deoarece partea vătămată a fost transportată la spital cu ambulanța și a fost spitalizată în cadrul Spitalului C. de Urgență”Sf.S.”- Iași s-au solicitat relații acestor două instituții pentru a comunica dacă au pretenții civile în prezenta cauză.
Din probatoriul administrat în cursul procesului penală (plângerea și declarația părții vătămate,certificat medico-legal nr. 2958/19.12.2011 eliberat de IML-Iași ce atestă aceea că P. V. prezintă fractură cu minimă deplasare a cubitusului stâng s-a putut produce prin lovire cu un obiect contondent,poate data din 07.12.2011 ș necesită 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare,timp ce include și recuperarea funcțională,declarații martori,procese-verbale de predare-primire a unui telefon mobil către partea vătămată,fișă cazier judiciar a inculpatului,declarații inculpat,proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală) s-a reținut următoarea situație de fapt:
In ziua de 07.12.2011, partea vătămata se deplasează de la domiciliul sau din satul
si ., cu caruta părinților, insotit de Jigaranu S. M., in satul
Cirniceni, ., pentru a cumpăra de la un depozit, materiale de construcții diverse. In timpul deplasării, când ajung pe raza satului Cirniceni, . pe partea carosabila, fara supraveghere, mai mulți caței, motiv pentru care, pentru a evita accidentarea acestora se dau jos si alunga animalele dupa care isi continua deplasarea.
L. partea carosabila, . aflau persoanele de mai sus, care efectuau repetiții pentru sărbătorile de iarna, si datorita amplasării casei au putut observa faptul ca P. M. s-a oprit cu caruta, dar au crezut ca a pus animalele special pe partea carosabila si nu i-a dat la o parte pentru a evita accidentarea lor..
In momentul cand s-a reîntors, P. M. a fost strigat de tinerii de mai sus, care i-au reporsat ca a pus animalele pe . aceștia au inceput sa-si adreseze reciproc cuvinte si expresii jignitoare. Tinerii l-au fugărit, au ajuns din urma caruta dupa care B. G., luând o scândura dintr-un gard l-a lovit pe P. M. peste mana, iar acesta a căzut jos.
In momentul altercației partea vătămata, pierde pe jos un telefon mobil marca Nokia, telefon care este găsit de inculpat si predat organelor de cercetare penala. Audiata, numita Jigaranu S. M. declara ca inculpatul sau ceilalți tineri nu l-au deposedat pe P. M. de bunuri, acesta fiind lovit doar de B. G..
Audiat, P. M. declara ca a fost lovit doar de inculpatul B. G. cu scândura peste mana, ceilalți tineri doar adresându-i injurii si cuvinte murdare, si ca banii respectiv telefonul mobil i-au căzut pe jos in timpul altercației, motivul scandalului si a comiterii actului infracțional nefiind acela de a fi deposedat de bunuri ci de faptul ca lăsase animalele fara supraveghere pe partea carosabila, in apropierea casei in care se aflau tinerii de mai sus.
Audiat, inculpatul B. G. recunoaște faptul ca a lovit partea vătămata cu o scândura peste mana, dar ca a făcut acest lucru pentru ca P. M. încerca sa il lovească cu un cuțit. Totodată acesta arata ca nu l-a deposedat pe P. M. de bunuri, telefonul fiind găsit de acesta pe jos cu capacul deteriorat si sărit de la faptul ca a cazut.
Față de cele expuse, fiind constituite atât latura obiectivă (totalitatea condițiilor privitoare la actul de conduită cerute de lege pentru existența infracțiunii) cât și latura subiectivă (totalitatea condițiilor privitoare la atitudinea psihică a inculpatului față de obiectivitatea propriului său act de conduită, condiții cerute de lege pentru ca acest act să constituie infracțiune), instanța, în drept, a constatat că:fapta inculpatului B. G. care, în data de 07.12.2011, în jurul orelor 15.30,în timp ce partea vătămată P. M. se deplasa cu căruța pe DN 24C a lovit-o cu o scândură peste mâna stângă, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijri medicale,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „vătămare corporală gravă”,prev. și ped. de art. 182 aln. 1 Cod Penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor se vor avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal ce stabilește criteriile generale de individualizare a pedepsei,și anume:dispozițiile părții generale din Codul penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. La acestea se adaugă prevederile art. 3201 Cod procedură penală ce prevăd reducerea pedepsei cu o treime în cazul recunoașterii săvârșirii faptei în modalitatea descrisă de actul de sesizare.
Pentru toate acestea instanța a aplicat o pedeapsă legală prevăzută în limitele textului de incriminare,limite reduse cu o treime, iar ca modalitatea de executare se va adopta modalitatea suspendării condiționate a executării acesteia, modalitate aleasă prin raportate la lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul B. G. și prin adoptarea de către acesta a unei conduite de recunoaștere a săvârșirii faptei.
A constatat instanța că partea vătămată P. V. nu a formulat pretenții civile,va admite acțiunea civilă formulată de unitatea medicală care l-a spitalizat pe vătămat acordându-i acestuia îngrijiri medicale de specialitate și-l va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel persoana vătămată P. M..
Criticile aduse hotărârii instanței de fond de către apelantul P. M. au vizat legalitatea acesteia.
O prima critică s-a referit la împrejurarea că în mod greșit s-a reținut că nu s-ar fi constituit parte civilă în cauză, acest lucru petrecându-se la termenul de judecată din 05.12.2013, suma pretinsă cu titlu de daune fiind de 1950 lei.
O a doua critică vizează aplicarea dispozițiilor art. 320 indice 1 Cod procedură penală. Astfel, deși la termenul de judecată din 05.12.2013 inculpatul B. G., audiat fiind, a precizat că nu dorește să uzeze de aceste dispoziții legale, instanța de fond procedând la începerea cercetării judecătorești.
Cu toate aceste, nelegal, la termenul din 16.01.2014 s-a reluat discuția cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 320 indice 1 Cod procedură penală, cu toate că inculpatul era decăzut din dreptul de a uza de această procedură.
Verificând toate actele și lucrările dosarului în raport cu motivele de nelegalitate invocate, precum și din oficiu cu privire la celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății conform art. 417 alin. 2 Cod procedura penală, curtea constată că apelul de față este fondat, motivat de considerentele ce vor fi redate în continuare.
Articolul 320 ind.1 alin. 1, cu denumirea marginală ”judecata în cazul recunoașterii vinovăției” din Codul de procedura penală din 1969, act normativ în vigoare la data soluționării cauzei penale supusă analizei de față, reglementa o procedura specială de judecata care, în esență, presupunea recunoașterea din partea inculpatului a săvârșirii faptei/faptelor reținută/reținute prin actul de sesizare al instanței, situație în care judecata avea loc doar pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere, procedură ce putea fi accesată de către inculpat doar ”până la începerea cercetării judecătorești”.
Dispoziții normative identice regăsim și în Codul de procedură penală în vigoare care, în art. 374 alin. (4) prevede că ”În cazurile în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa …”, alin. 1 stipulând ca termen limită ”primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită și cauza se află în stare de judecată”.
Rezultă, fără echivoc, din dispozițiile legale sus citate, împrejurarea că poate fi aplicată procedura simplificata a recunoașterii vinovăției in limite litis.
Cum la termenul de judecată din 05.12.2013 instanța de fond a dispus începerea cercetării judecătorești, inculpatul B. G. declarând că nu dorește a i se aplica procedura simplificată, C. reține că s-a depășit termenul de decădere prevăzut de art. 320 indice 1 alin. 1 Cod procedură penală din 1969, astfel încât la termenul de judecată din 16.01.2014 instanța nu mai putea pune în discuție aplicarea dispozițiilor art. 320 indice 1 Cod procedură penală și nici inculpatul nu putea formula o atare solicitare.
În condițiile în care prima instanța a admis solicitarea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii recunoașterii vinovăției la termenul din 16.01.2014, după începerea cercetării judecătorești, se constata ca judecata la instanța de fond s-a făcut cu încălcarea normelor imperative de procedura penala, ceea ce face ca hotărârea pronunțată să fie nelegală.
C. reține că instanța de fond trebuia să respingă, ca inadmisibilă - tardivă, cererea inculpatului B. G. de a fi judecat în procedura simplificata reglementata de art. 320 ind. 1 din Codul de procedura penala din 1969 și să desfășoare judecata conform procedurii obișnuite privind judecata în prima instanță.
Verificând hotărârea instanței de fond și din perspectiva celei de a doua critici de legalitate adusa de apelantul P. M., curtea o constată întemeiata și pe aceasta. Astfel, persoana vătămată P. M. s-a constituit parte civilă la termenul din 05.12.2013, cu respectarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 Cod procedură penală din 1969, greșit constatându-se prin sentința apelată că aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru toate motivele prezentate, curtea constata că judecata în primă instanță s-a desfășurat cu încălcarea normelor de procedura penală care stabilesc condițiile în care poate avea loc judecata în cazul recunoașterii vinovăției și a celor care reglementează desfășurarea judecării cauzelor în primă instanță, norme a căror încălcare, conform dispozițiilor art. 282 Cod procedură penală, atrage sancțiunea nulității relative. Având în vedere consecințele efectiv produse prin încălcarea dispozițiilor de procedură penală arătate, respectiv neefectuarea cercetării judecătorești și neadministrarea nemijlocită de către judecător a probelor necesare pentru stabilirea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele, privarea părților și a subiecților procesuali principali de cadrul jurisdicțional în care să își exercite pe deplin drepturile procesuale în sensul de a formula cereri, apărări, de a invoca excepții, de a solicita probe, de a-și exprima punctul de vedere asupra oricărei chestiuni adusa în discuția contradictorie, se apreciază că încălcarea acelor norme procedurale a produs vătămări ale drepturilor conferite de lege părților și subiecților procesuali principali, care nu pot fi înlăturate decât prin desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond. Acțiunea civilă nu a fost soluționată, totodată.
Analizată din perspectiva dispozițiilor art. 6 din CEDO, curtea reține că judecata în prima instanță s-a desfășurat în absența cerințelor ce decurg din caracterul echitabil al procesului, între care se află și obligația instanței de a proceda la un examen atent al tuturor cererilor formulate de acuzat, al argumentelor și cererilor de proba ale părților, având a aprecia asupra pertinenței acestora pentru decizia pe care o va adopta.
Procedând la o judecata simplificata, fără administrarea nemijlocita de probe, fără a da posibilitatea părților de a formula cereri, apărări, excepții, de a solicita probe, a pune concluzii asupra admisibilității, pertinenței și concludenței probelor solicitate de partea adversa, prima instanță a desfășurat o judecata în condiții de afectare a principiul nemijlocirii și al contradictorialității, precum și al dreptului la apărare al inculpatului, toate acestea reprezentând garanții menite să asigure echitabilitatea procesului.
Privită din perspectiva nevoii de a asigura respectarea tuturor garanțiilor ce decurg din dreptul la un proces echitabil înscris în art. 6 din CEDO, art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 8 din Codul de procedura penală, având în vedere și principiul dublului grad de jurisdicție pe care legea procesual penală îl consacra, pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție (situație ce ar apărea daca instanța de apel ar proceda la rejudecarea cauzei – conform procedurii obișnuite - după desființarea hotărârii primei instanțe, rezolvând, totodată, și latura civilă), curtea constată ca se impune ca prezenta cauza să fie rejudecata în procedura obișnuita prevăzuta de lege pentru judecata în prima instanță, pe latură penală, dar și pe latură civilă, de către aceeași instanță, respectiv de către Judecătoria Iași.
Pentru toate considerentele sus dezvoltate, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) Cod procedura penala, curtea va admite apelul declarat de persoana vătămată P. M. împotriva sentinței penale apelate, sentință pe care o va desființa integral.
Va trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, respectiv la Judecătoria Iași.
În cadrul rejudecării, având în vedere împrejurarea ca la termenul de judecata din data de 05.12.2013 a fost verificată și constatată regularitatea actului de sesizare a instanței, prima instanța va relua procedura de la momentul imediat următor celui de la care s-a constatat regularitatea actului de inculpare și s-a dispus începerea cercetării judecătorești, urmând a efectua o cercetare efectiva, cu respectarea tuturor garanțiilor dreptului la un proces echitabil.
Se va avea în vedere și constituirea ca parte civilă a persoanei vătămate P. M., în termenul stabilit de art. 15 alin. 2 Cod procedură penală din 1969.
Văzând și dispozițiile art. 272 și art. 275 alin. (3) Code procedura penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul dispozițiilor art. 421 alin. 2 lit. b Cod procedura penală, admite apelul declarat de persoana vătămată P. M. împotriva sentinței penale nr. 254 din 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o desființează integral.
Trimite cauza pentru rejudecare la prima instanță, respectiv la Judecătoria Iași.
În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedura penală, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (delegația nr. 7488/05.11.2014 emisă de Baroul Iași) va fi avansata Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia judecării prezentului apel, în cuantum de 400 lei, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina statului.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publica, astăzi, 09.12.2014.
Președinte,Judecător,
A. PrelipceanMihaela C.
Grefier,
C. B.
Red. A.P.
Tehnored. A.P.
6 ex. 14 ianuarie 2015
Judecătoria Iași
Judecător C. G. V.
| ← Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991... | Furt calificat. Art.229 NCP. Hotărâre din 08-12-2014, Curtea... → |
|---|
