Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 62/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 62/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 62/2014
Ședința publică de la 06 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D.
Judecător G. S.
Grefier G. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria V. împotriva sentinței penale nr. 42 din 10 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria V., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 20 februarie 2014, în ședință publică, ( cu participarea din partea Ministerului Public a domnului procuror E. P. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași) susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi când,
C. DE A.
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 42/10.01.2014, Judecătoria V. a dispus următoarele:
„Condamnă pe inculpatul Ț. C., fiul lui C. și A., născut la data de 06.10.1972 în mun. V., județul V., domiciliat în V., .. 32, ., studii 12 clase, căsătorit, doi copii minori, fără antecedente penale, CNP_ la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută și sancționată de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 modificată prin Legea nr. 49/2006 cu aplicarea art. 320 indice 1 alin.7 Cod procedură penală cu aplicarea art. 74 lit.a și c Cod penal și art. 76 lit.e Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 71 alin. 1 Cod penal interzice inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta.
În baza art. 81 alin. 1 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 82 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 alin. 1 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 alin. 1 Cod penal privind revocarea beneficului suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare fixat, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 189 și 191 alin. Cod procedură penală și art. 4 alin.4 din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală încheiat între Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și U.N.B.R. obligă pe inculpatul Ț. C. să achite suma de 480 lei, din care suma de 200 lei reprezentând c/val avocat oficiu conform delegației nr. 2094/20.12.2013 – av. O. R., va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.”
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
La data de 21.10.2013, în jurul orei 14,32, un echipaj al poliției rutiere în timp ce executa serviciul de îndrumare și control al traficului rutier pe . cu .. V. a oprit pentru control autoturismul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ deoarece acesta nu a acordat prioritate de trecere autoturismului poliției.
A fost legitimat conducătorul auto în persoana inculpatului Ț. C..
Întrucât inculpatul emana halenă alcoolică acesta a fost testat cu aparatul alcooltest la ora 14,30 care a indicat valoarea de 0,79 mg/ alcool pur în aerul expirat.
Având în vedere acest rezultat, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean V. în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Din buletinul de analiză nr. 1463/A/2013 rezultă că la prima probă de sânge recoltată la ora 14,51 alcoolemia inculpatului era de 2,05 g‰, iar la a doua probă de sânge recoltată la ora 15,51 alcoolemia inculpatului era de 1,90 g‰.
Din buletinul de examinare clinică rezultă că inculpatul pare sub influența băuturilor alcoolice.
Din coroborarea probatoriului administrat în cauză, respectiv:
-proces-verbal de constatare a infracțiunii din 21.10.2013 ( fila 4);
-declarația inculpatului Ț. C. ( filele 5,6);
-bon alcooltest ( fila 12);
-buletin de examinare clinică ( fila 8);
-buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1473-1474 din 23.10.2013 ( fila 10);
-declarație martor S. M.-A. ( fila 13), instanța apreciază că rezultă cu certitudine existența faptei și a vinovăției inculpatului Ț. C..
În raport de probatoriile administrate în cauză a fost răsturnată în mod neîndoielnic prezumția legală relativă de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului Ț. C. prin dispozițiile art. 66 și art.5 Cod procedură penală, art.23 alin.11 din Constituția României și art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, făcându-se dovada certă a săvârșirii faptelor reținute prin rechizitoriu.
În drept, fapta inculpatului Ț. C. de a se deplasa la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ după ce a consumat băuturi alcoolice, având o alcoolemie la momentul opririi în trafic de 2,05 g‰ - 1,90 g ‰, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o alcoolemie peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 modificată prin Legea nr. 49/2006.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în conducerea de către inculpat a autoturismului marca Mercedes Benz având număr de înmatriculare_ pe .. V., având în sânge o alcoolemie peste limita legală.
Art. 6 pct. 14 din OUG nr. 195/2002 statuează că noțiunea de “drum public” desemnează orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice.
Așa fiind, instanța a constatat că, în cauză, .. V., se circumscrie noțiunii de “drum public”, în sensul O.U.G. nr. 195/2002, fiind cale de comunicație terestră special amenajată pentru traficul rutier și deschisă circulației publice.
De asemenea, art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 definește și noțiunea de “autovehicul”, acesta fiind oricare dintre vehiculele cu motor care servesc în mod normal transportului pe drum al persoanelor sau bunurilor ori la tractarea pe drum a vehiculelor utilizate pentru transportul de persoane sau bunuri, instanța reținând că autoturismul condus de către inculpat se circumscrie noțiunii de “autovehicul”, în sensul O.U.G. nr. 195/2002.
Urmarea imediată a faptei o constituie o stare de pericol pentru desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și, în cele din urmă, pentru viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public și pentru proprietatea publică și privată. Legătura de cauzalitate, având în vedere că este vorba despre o infracțiune de pericol, iar nu de rezultat, rezultă ex re, starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite născându-se odată cu săvârșirea elementului material al infracțiunii.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, deoarece, chiar dacă nu a urmărit în mod expres să pună în pericol, prin conduita sa, valorile sociale menționate, a prefigurat și a acceptat eventualitatea acestei urmări a faptei sale.
Constatând, așadar, că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 345 alin.2 Cod procedură penală respectiv că fapta reținută în sarcina inculpatului există, constituie infracțiune sub aspect obiectiv și subiectiv și a fost săvârșită de inculpatul Ț. C., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar prin aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată fiind dovedită și reținută de către instanță, a trecut la individualizarea judiciară a acesteia în vederea stabilirii unei pedepse concrete, de natură să ducă la finalitatea legii penale.
Instanța a avut în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate.
La alegerea pedepsei aplicată inculpatului precum și pentru o justă individualizare a cuantumului acestora, instanța a avut în vedere cumulativ dispozițiile art. 52 și art. 72 Cod penal.
Potrivit art. 52 alin.1 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Pentru stabilirea pedepsei aplicată inculpatului Ț. C., instanța a avut în vedere și criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 alin.1 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal și în legea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În contextul elementelor de individualizare prevăzute de art. 72 alin.1 Cod penal, instanța a reținut în primul rând faptul că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută și sancționată de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată sunt situate între 1 și 5 ani închisoare.
În demersul de stabilire a cuantumului concret al pedepsei aplicată inculpatului Ț. C., pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, între limitele speciale mai sus arătate, instanța a ținut seama și de ansamblul celorlalte criterii de individualizare prescrise de textul art. 72 Cod penal.
Gradul de pericol social concret al faptei comise de inculpatul Ț. C. a fost apreciat în funcție de următoarele elemente:
- circumstanțele reale ale faptei, starea de pericol pentru relațiile sociale privind circulația pe drumurile publice generată de conducerea autovehiculului în stare de ebrietate, aspecte ce se repercutează negativ în ceea ce privește atenția și reflexele pe care le presupune activitatea de conducere auto;
- locul și momentul săvârșirii acesteia;
- atitudinea sinceră manifestată de inculpatul pe parcursul desfășurării procesului penal precum și de faptul că acesta potrivit datelor din fișa de cazier judiciar nu este cunoscut cu antecedente penale fiind la primul conflict cu norma de drept penal.
Față de împrejurarea că inculpatul Ț. C. a solicitat să fie judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 320 indice 1 alin.1 Cod procedură penală, judecata în cazul recunoașterii de vinovăție, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală care prevăd că limitele de pedeapsă se reduc cu 1/3 în cazul pedepsei închisorii, acestea fiind situate între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare.
În favoarea inculpatului Ț. C. raportat conduitei bune avute anterior comiterii faptei, rezultată și din lipsa antecedentelor penale și că pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, nu a tergiversat cercetările, s-a prezentat în fața instanței de judecată manifestând prin întreaga sa conduită regret cu privire la fapta săvârșită, instanța va reține circumstanțele atenuate prevăzută de art. 74 alin.1 lit. a și c Cod penal.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile ce-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii ( privativă sau neprivativă de libertate ) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Pentru ca o pedeapsă să-și atingă scopul preventiv, ea trebuie să fie aleasă și dozată încât prin funcțiile ei să realizeze un efect preventiv maxim.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal, art. 52 alin.1 – potrivit căruia „ scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.
Față de aspectele reținute și având în vedere și dispozițiile art. 320 indice 1 alin.7 Cod procedură penală și făcând și aplicarea dispozițiilor art. 76 lit.e Cod penal ca efect al reținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuate prevăzute de art. 74 alin.1 lit. a și c Cod penal, instanța a apreciat că o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 este suficientă și de natură a-l reeduca pe inculpat și de a-l determina ca pe viitor să se conformeze dispozițiilor legale edictate în vederea asigurării siguranței circulației pe drumurile publice.
Instanța a apreciat că prin aplicarea acestei pedepse inculpatului Ț. C., rolul coercitiv și educativ al sancțiunii va fi atins, pedeapsa aplicată având, în același timp, și un puternic rol preventiv în privința acestui gen de fapte antisociale.
Potrivit art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei, instanța a aplicat inculpatului Ț. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit b) C.pen.
Astfel, în lumina principiilor stabilite pe cale jurisprudențială de C. Europeană a Drepturilor Omului (S. și P. contra României) care nu sunt compatibile cu aplicarea automată, prin efectul legii, a pedepsei accesorii, față de gravitatea infracțiunii, instanța apreciază că inculpatul este nedemn de a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.b) C.pen. Prin raportare la hotărârea Hirst contra Marii Britanii prin care C. Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o interdicție absolută de a vota impusă tuturor condamnaților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind încălcat art. (3) din Protocolul nr. 1 al Convenției, instanța a apreciat că, întrucât nu există o legătură între interzicerea dreptului de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a inculpatului, nu se impune aplicarea inculpatului a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C.pen. De asemenea, având în vedere că infracțiunea în discuție nu are nicio legătură cu aspectele referitoare la exercitarea funcției ori profesiei sau cu cele legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune nici interzicerea pentru inculpat a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d si e Cod penal.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, motiv pentru care a analizat îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.81 Cod penal. În consecință, pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este de 6 luni închisoare, încadrându-se în dispozițiile art.81 alin.1 lit. a) Cod penal. Din fișa de cazier existentă la dosar rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, îndeplinind astfel cerința prevăzută de art.81 alin.1 lit. b) Cod penal.
În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art.52 Cod penal, instanța a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnării, instanța a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.
Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal.
În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei și că instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, în baza art.71 alin.3 Cod penal, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Pe cale de consecință, în ipoteza în care inculpatul nu va săvârși o nouă infracțiune pe parcursul termenului de încercare și nici nu se va pronunța revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, acesta va fi reabilitat de drept la expirarea termenului de încercare, conform art. 86 Cod penal.
În baza art. 189 și 191 alin. Cod procedură penală și art. 4 alin.4 din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală încheiat între Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și U.N.B.R. a obligat inculpatul Ț. C. să achite suma de 480 lei, din care suma de 200 lei reprezentând c/val avocat oficiu conform delegației nr. 2094/20.12.2013 – av. O. R., va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
În termenul legal, hotărârea instanței de fond a fost recurată de procuror care consideră că este nelegală și netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei la care s-a dispus condamnarea inculpatului.
Se apreciază că raportat la gravitatea faptei comise, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să aibă un cuantum mai ridicat.
Pe parcursul judecării recursului a intrat în vigoare noul cod de procedură penală, acesta devenind apel.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, C. constată fondat recursul, pentru următoarele considerente:
În speță, s-au administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapta și împrejurările cauzei, precum și la persoana inculpatului, reținându-se în mod corect situația de fapt și vinovăția acestuia.
Coroborând probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii, bonul alcooltest, buletinul de examinare clinică, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1473-1474 din 23.10.2013, declarațiile martorului S. M. A. și declarațiile inculpatului, probe pe care acesta și le-a însușit ca urmare a alegerii procedurii simplificate la art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, rezultă cu certitudine că inculpatul Ț. C., la data de 21.10.2013 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice din municipiul V. în timp ce avea în sânge o alcoolemie de 2,05 g ‰, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din O.U.G 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit principiului individualizării răspunderii penale, constrângerea penală trebuie înfăptuită diferențiat în raport de gravitatea infracțiunii săvârșită și de periculozitatea infractorului.
Având în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise, conducerea pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană cu o alcoolemie în sânge de 2,05 g‰, reprezentând un pericol deosebit pentru siguranța persoanelor participante la traficul rutier, C. apreciază că prima instanță nu a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate, impunându-se majorarea cuantumului pedepsei.
Chiar dacă inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o poziție procesuală de recunoaștere, concentrația de alcool pe care o avea în sânge în momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice denotă o periculozitate sporită a faptelor comise.
Ca atare, C. apreciată că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului și că se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicată acestuia de la 6 (șase) luni închisoare la 1 (un) an închisoare.
Noul Cod penal prevede pentru infracțiunea săvârșită de inculpat pedeapsa cu închisoarea de la 1 (un) an la 5 ( cinci) ani sau amenda.
În condițiile în care C. apreciază că raportat la gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului se impune stabilirea unei pedepse cu închisoarea și nu amenda penală, legea aplicabilă în cauză va rămâne legea veche.
În ceea ce privește modalitatea de executare, C. consideră că instanța de fond a stabilit corect că scopul pedepsei poate fi atins în cazul inculpatului și prin aplicarea prevederilor art. 81 Cod penal.
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 n.c.p.p va admite apelul procurorului, va înlătura reținerea în favoarea inculpatului Ț. C. a dispozițiilor art. 74 lit. a și c Cod penal și art. 76 lit. e Cod penal și va majora pedeapsa aplicată inculpatului la 1 (un) an închisoare și termenul de încercare la 3 (trei) ani.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 3 Cod n.c.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria V. împotriva sentinței penale nr. 42 din 10 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria V., hotărâre pe care o desființează, în parte .
Rejudecând cauza:
Înlătură reținerea în favoarea inculpatului Ț. C. fiul lui C. și A., născut la data de 06.10.1972, a dispozițiilor art. 74 lit. a și c Cod penal și art. 76 lit. e Cod penal.
Majorează de la 6 ( șase ) luni închisoare la 1(un) an închisoare pedeapsa aplicată inculpatului Ț. C. pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin.1 OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 3201 alin.7 Cod procedură penală.
Majorează durata termenului de încercare de la 2 (doi) ani și 6 (șase ) luni la 3(trei) ani, conform art. 82 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare efectuate în apelul de față rămân în sarcina statului .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2014.
Președinte,Judecător,
D. DumitrescuGeta S.
Grefier,
G. A.
red. S.G
tehnored. V.M – 2 exemplare
12 martie 2014
Judecătoria V. - judecător L. M.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 53/2014. Curtea de... → |
|---|
