Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 51/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 51/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 51/2014
Ședința publică de la 21 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E. C.
Judecător M. C.
Judecător D. D.
Grefier V. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul D. L. N. ( trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de „ ucidere din culpă”), partea civilă S. D. M. G. și asiguratorul S.C O. V. I. G. SA București împotriva sentinței penale nr. 260 din data de 13 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria P..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 07 ianuarie 2014, în ședință publică ( cu participarea din partea Ministerului Public a domnului procuror I. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi când,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 260 din 13 iunie 2013, Judecătoria P. a condamnat inculpatul D. L. N., fiul lui V. și M., născut la data de 05.12.1976 în Iași, domiciliat în Iași, .. 1, .. 1, . penale, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 c.p. cu aplicarea art. 74 lit. a și c C.p. și 76 lit. d C.p.
În baza art. 71 alin. 1 C.p., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. în art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.p.
În baza art. 81 C.p. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit conform art. 82 C.p.
În baza art. 71 alin. 5 C.p. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Potrivit art. 359 C.p.p. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p. privind revocare suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 346 C.p.p., a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă Saranici D. M. G. și obligă asigurătorul O. V. I. G. SA cu sediul în București – sector 1, bulevardul Aviatorilor nr. 28B să plătească acesteia suma de 3000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale.
A respins cererile de constituire parte civilă formulate de S. Județean de Ambulanță Iași, S. C. Județean de Urgențe Sf. S. Iași, S. C. de Urgențe Dr. N. O. Iași.
În baza art. 191 alin. 2 C.p.p., a obligat inculpatul D. N. la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În baza art. 193 C.p.p. a obligat asigurătorul O. V. I. G. SA să plătească părții civile Saranici D. M. G. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
La data de 28.03.2012, pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat sub nr._, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria P. nr. 2536/P/2010 din 26.03.2012 prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului D. L.-N., pentru săvârșirea infracțiunii de ,,ucidere din culpă’’ prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 din Codul penal.
Pentru a se dispune astfel, s-a reținut în sarcina inculpatului în esență că la data de 07.06.2010 în jurul orei 14:50 nu a respectat dispozițiile legale pentru efectuarea unei activități (cea de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice) circulând cu o viteză de 91 km/h pe DE 583 în satul Războieni, .. Iași la km 31+ 300 m la volanul autoutilitarei marca Dacia L. de culoare albă cu numărul de înmatriculare IȘ-08-GPO, segment de drum pe care viteza legală este de 50 km/h și din cauza pierderii presiunii la un pneu, urmare a înțepării acestuia de către un corp contondent aflat pe carosabil, s-a lovit cu autoutilitara descrisă anterior de un podeț din beton situat pe partea dreaptă a carosabilului și a accidentat mortal pe numita G. G., de 73 de ani, pasageră pe scaunul din dreapta față a autoturismului,
Situația de fapt descrisă în actul de sesizare al instanței a fost reținută pe baza coroborării următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului ( filele 10-25), buletin de examinare clinică și proces verbal de prelevare (filele 28-29), buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1076/A /09.06.2010 emis de IML Iași (fila 30), declarațiile martorului asistent P. C. (fila 43), raportul de expertiza tehnică auto (filele 32-35),raportul de necropsie medico-legală nr.1033/19.07.2010 (filele 36-39),declarațiile părții civile S. D.-M.-G. (filele 46, 48), declarațiile învinuitului D. L. N. (filele 59-63).
La termenul din 28.05.2012, instanța a verificat și constatat regularitatea actului de sesizare și a dispus audierea inculpatului D., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei – fila 36.
La același termen, instanța a încuviințat proba cu martorii din lucrări, proba cu 2 martori pentru partea civilă Saranici și proba cu expertiză criminalistică privind dinamica producerii accidentului rutier pentru inculpat.
La același termen s-a dispus emiterea unei adrese către partea responsabilă civilmente . cu solicitarea de a se transmite la dosarul cauzei în copie contractul de muncă al inculpatului, fișa postului, ordinul de deplasare, toate documentele legale ale mărfurilor transportate la acea dată.
În cauză a fost introdusă și citată în calitate de asigurător O. V. I. G. SA.
Documentele solicitate părții responsabile civilmente au fost atașate la dosar filele 58-64.
La data de 18.02.2013, prin compartimentul registratură al instanței, la dosar s-a atașat raportul de expertiză criminalistică nr. 28 din 13.02.2013 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași.
La termenul din 10.04.2013, partea civilă Saranici a depus la dosar înscrisuri privind daunele materiale suferite. La același termen au fost audiați martorii propuși de partea civilă – Iruc M. M. și Iruc M..
La termenul din 30.05.2013, asigurătorul a depus la dosar un memoriu privind daunele morale și materiale pretinse de partea civilă și practică judiciară în acest sens.
La termenul din 05.06.2013, instanța a luat un supliment de declarație inculpatului și a audiat sub prestare de jurământ martorul C. C. B., declarația acestuia luată sub prestare de jurământ fiind consemnată la fila 238.
La data de 12.06.2013, inculpatul și partea civilă au depus concluzii scrise prin compartimentul registratură al instanței.
Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data 07.06.2010 inculpatul D. L. N., în calitate de reprezentant comercial la . Iași, revenea la Iași dintr-o deplasare efectuată în interes de serviciu la București, aflându-se la volanul autoutilitarei marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare IȘ-08-GPO. La solicitarea administratorului părții responsabile civilmente . Iași, inculpatul a fost însoțit în deplasare de victima G. G. în vârstă de 73 de ani.
În jurul orei 14:50, inculpatul D. se deplasa pe DE 583 pe raza satului Războieni .. Iași. Când a ajuns la km 31+ 300 m a pierdut controlul asupra direcției de mers și s-a lovit cu autoutilitara de un podeț din beton situat pe partea dreaptă a carosabilului. Cauza probabilă a pierderii controlului asupra volanului a constituit-o depresurizarea roții dreapta față a autoutilitarei. În urma impactului, mărfurile transportate, nefiind legate/asigurate în compartimentul de transport mărfuri, s-au izbit puternic de peretele despărțitor al cabinei, l-au rupt și au pătruns în habitaclu lovind atât victima cât și inculpatul. Victima G. G. a suferit fracturi costale bilaterale și fractură de stern cu consecința insuficienței respiratorii acute, leziuni care au condus la decesul acesteia. Inculpatul la rândul său a suferit fracturi costale și de coloană vertebrală, traumatism cranian, leziuni pentru care a primit îngrijiri medicale la S. de Urgențe și S. C. Județean de Neurochirurgie Iași.
Situația de fapt a fost stabilită pe baza coroborării mijloace de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești: procesul-verbal de cercetare la fața locului, buletin de examinare clinică și proces verbal de prelevare, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1076/A /09.06.2010 emis de IML Iași, declarațiile martorului asistent P. C., raportul de necropsie medico-legală nr.1033/19.07.2010, declarațiile părții civile S. D.-M.-G., declarațiile inculpatului D. L. N., declarațiile martorului C. C. B., înscrisurile depuse la dosar de partea responsabilă civilmente privind raporturile de muncă, încredințarea autoturismului, bunurile transportate,
Astfel, raporturile de muncă dintre inculpat și partea responsabilă civilmente au fost stabilite pe baza contractului individual de muncă aflat la filele 58-59 din primul volum la dosarului instanței. La filele 60-63 sunt depuse ordinul de deplasare, factura de achiziționare a mărfurilor transportate, fișa postului și procesul verbal de predare-primire a autoturismului.
În ceea ce privește dinamica accidentului rutier și cauzele acestuia, în cauză au fost efectuate 2 expertize, una tehnică judiciară efectuată în cursul urmăririi penale și una criminalistică efectuată în faza cercetării judecătorești.
Instanța a dispus efectuarea unei expertize criminalistice pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului la Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași. Pentru a se dispune astfel, instanța a avut în vedere obiecțiunile la expertiză formulate de inculpat prin apărător (filele 37-38) și împrejurarea că doar pe calea expertizelor criminalistice se poate stabili dinamica producerii unui accident rutier, această chestiune excedând competențelor experților tehnici judiciari potrivit OG 75/2000. Pe aceste considerente, instanța va înlătura concluziile expertului judiciar privind cauzele producerii accidentului rutier și viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat.
În drept, fapta inculpatului D. L. N. care la data de 07.06.2010 în jurul orei 14:50 nu a respectat dispozițiile legale pentru efectuarea unei activități (cea de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice) circulând cu o viteză de 67 km/h pe DE 583 în satul Războieni, ..Iași la km 31+ 300 m la volanul autoutilitarei marca Dacia L. de culoare albă cu numărul de înmatriculare IȘ-08-GPO, segment de drum pe care viteza legală este de 50 km/h și nu a fixat marfa pe timpul transportului pentru a împiedica deplasarea acesteia în interior iar din cauza pierderii controlului asupra volanului s-a lovit cu autoutilitara de un podeț din beton situat pe partea dreaptă a carosabilului și a accidentat mortal pe numita G. G., pasageră pe scaunul din dreapta față a autoturismului, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de ,,ucidere din culpă’’ prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 din Codul penal pentru care se va dispune trimiterea lui în judecată.
Instanța a reținut că, în ceea ce privește consecințele accidentului rutier – decesul victimei G. G., culpa aparține în mod indubitabil inculpatului D. N. pentru următoarele considerente:
Din expertiza criminalistică efectuată în cauză reiese că inculpatul circula, în momentul anterior impactului, cu o viteză de aproximativ 67 km/h, deși pe sectorul de drum respectiv limita maximă admisă a vitezei este de 50 km/h. Impactul ar fi putut fi evitat la o viteză de 37 km/h însă în ipoteza respectării limitei maxime de viteză consecințele ar fi fost în mod evident mai puțin grave. Așa cum s-a reținut anterior, în urma impactului mărfurile transportate (bidoane cu detergent lichid) s-au deplasat și au pătruns în interiorul habitaclului, lovind victima care a fost practic comprimată între bordul autovehiculului și bidoanele de plastic. S-a reținut în acest sens ca relevantă atât declarația martorului C. C. B. care a relatat că la momentul deschiderii portierei pasagerului din interiorul autovehiculului au căzut bidoane de plastic, ultimul supliment de declarație luat inculpatului la data de 05.06.2013 în care se susține că nu a legat marfa la încărcarea în vehicul, dar și leziunile suferite de victimă reținute în cuprinsul raportului de necropsie medico-legală nr. 1033/2010 a IML Iași ( fracturi la coastele C1-11 stg. și C1-7 stg. atât pe linia medio claviculară cât și pe linia scapulară). Fracturarea acelorași coaste atât în zona din față a toracelui – medio-claviculară cât și în zona din spate – scapulară, dovedesc pe deplin că leziunile s-au produs în urma comprimării corpului victimei între bordul vehiculului și încărcătura din spate.
Obligația asigurării mărfii pe timpul transportului revenea, fără nici un dubiu, inculpatului, acest lucru fiind prevăzut în art. 150 alin 3 din HG 1391/2006 privind regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep. Cu privire la masa încărcăturii transportate, având în vedere factura de achiziție aflată la fila 60, instanța a reținut că aceasta depășea 782,8 kg ( reținând că 1 l de detergent are masa de 1 kg deși densitatea acestuia este în mod cert mai mare).
Cu privire la legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatul socialmente periculos, instanța a reținut că pe lanțul cauzal au intervenit 3 factori: pierderea controlului asupra direcției de mers, viteza de deplasare peste limita legală și deplasarea mărfii în spațiul destinat pasagerilor.
Pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului se impune a se stabili dacă cele două cauze ce-i sunt imputabile (viteza și neasigurarea mărfii cu masa de peste 782 kg) au avut contribuții esențiale sau cauzal necesare sau doar contribuții înlesnitoare.
Instanța a reținut că viteza mare de deplasare a impus autoutilitarei o viteză de impact mare – aproape dublă față de cea concretă (depășirea limitei de viteză cu 17 de km/h raportat la o viteză de impact de aproximativ 35 km/h stabilită prin raportul de expertiză criminalistică) factor ce a contribuit în mod esențial la gravitatea leziunilor produse dar și atragerea pe lanțul cauzal a celei de a doua cauze - destabilizarea încărcăturii și pătrunderea acesteia în habitaclu.
În acest context, factorii cauzali imputabili inculpatului capătă caracter esențial în producerea leziunilor tanatogeneratoare. Indiferent de cauzele inițiale ale pierderii controlului asupra direcției de deplasare și care doar prin ea însăși nu ar fi dus în mod inevitabil la producerea rezultatului socialmente periculos, factorii enunțați anterior (impactul puternic de capul de pod și lovirea victimei cu mărfurile transportate) au contribuții sine qua non în producerea rezultatului socialmente periculos - decesul.
Văzând întrunite condițiile impuse de art. 345 C.p.p., instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut in vedere și criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 72 C.p., scopul pedepsei prevăzut în art. 52 C.p. și necesitatea realizării prevenției generale și speciale.
La stabilirea pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptei dedusă din aceea că nu are antecedente penale, este integrat social (are studii superioare este încadrat în muncă) și conduita sinceră a acestuia, reținând în favoarea sa dispozițiile art. 74 lit. a și c C.p. și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 C.p. Totodată, la stabilirea pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei, dedus din modalitatea de comitere, și urmările produse respectiv decesul unei persoane.
Față de aceste aspecte, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
Potrivit art. 71 C.p. „condamnarea la pedeapsa .... închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute in art. 64 lit. a-c ...”. În aplicarea acestui articol instanța va avea in vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și dispozițiile art. 53 alin. 2 din Constituția României potrivit cărora restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. Totodată, instanța a reținut și considerentele hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului dată în cauza Hirst împotriva Marii Britanii în care s-a reținut că interzicerea ope legis a drepturilor electorale ale unei persoane condamnate la pedeapsa închisorii reprezintă o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 al Convenției.
Pedeapsa principală aplicată inculpatului prin prezenta sentința, respectiv de 1 an și 6 luni închisoare, îl face pe acesta incompatibil cu exercitarea drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat (prevăzute la art. 64 lit. a teza a II a și b C.p.) întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o ținută morala ireproșabilă.
Pentru aceste considerente, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza II și b C.p. pe durata și în condițiile art. 71 C.p.
Având în vedere persoana inculpatului, faptul că acesta este la prima abatere, faptul că este integrat social, instanța a apreciat că scopurile pedepsei pot fi atinse și fără încarcerarea efectivă, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul art. 81 C.p. pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit conform art. 82 C.p.
În baza art. 71 alin. 5 C.p. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Potrivit art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p. privind revocare suspendării condiționate a executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a reținut următoarele:
În cursul urmăririi penale s-au constituit parte civilă:
-partea vătămată S. D. M. G., fiica victimei cu suma de 3000 lei daune materiale și_ lei daune morale,
-partea vătămată S. de Ambulanță Iași cu suma de 1035 lei daune materiale reprezentând cheltuielile ocazionate de transportul inculpatului la cele două unități medicale ce i-au acordat îngrijiri,
-partea vătămată S. C. Județean de Urgențe ,, Sf. S.’’ Iași cu suma de 433 lei daune materiale – contravaloarea îngrijirilor medicale cordate inculpatului,
-partea vătămată Spitatul C. de Urgență ,, P.. Dr.N.O.’’ Iași cu suma de 5683,77 lei daune materiale – contravaloarea îngrijirilor medicale cordate inculpatului.
Autoutilitara marca Dacia L. de culoare albă cu numărul de înmatriculare IȘ-08-GPO aparținând . Iași condusă de inculpat era asigurată la momentul producerii accidentului rutier la S.C. ,,O. V. I. G.’’ SA Iași.
Potrivit art. 54 al. 1 din Legea nr. 136/1995, coroborat cu Decizia nr. 1/2005 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție daunele cauzate prin accidente rutiere s-a dispus a fi plătite, până la plafonul stabilit prin reglementările legale, numai de către asiguratorul de răspundere civilă.
Potrivit art. 24 alin. 2 lit. b din Ordinul 5/2010 privind punerea în aplicarea normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă, limita de despăgubire pentru vătămări corporale si decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse in unul si același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate este de 2.500.000 euro.
Potrivit art. 49 din același Ordin, la stabilirea despăgubirilor in cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au in vedere următoarele:
2. in caz de deces:
a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerara, precum si cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;
b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul pana la localitatea in care se face înmormântarea;
c) veniturile nete nerealizate si alte eventuale cheltuieli rezultate in perioada de la data producerii accidentului si pana la data decesului, prevăzute la pct. 1, daca acestea au fost cauzate de producerea accidentului;
d) daunele morale: in conformitate cu legislația si jurisprudența din România.
În vederea dovedirii pretențiilor civile formulate, partea civilă Saranici a solicitata audierea martorilor Iruc M. M. și Iruc M. și a depus la dosar 2 înscrisuri privind cheltuielile ocazionate de înhumarea victimei.
Analizând acest probatoriu, instanța a reținut că pretențiile părții civile Saranici privind daunele materiale în cuantum de 3000 lei sunt întemeiate, din înscrisuri și declarațiile martorilor reieșind că această sumă a fost cheltuită cu ocazia înhumării victimei (serviciile funerare, onorariul preotului, al dascălului, pomenirile ritualice).
În ceea ce privește daunele morale, instanța a reținut că, având în vedere specificul acestora, nu se poate apela la mijloace de probă materiale pentru determinarea criteriilor de stabilire a acestora, instanței revenindu-i sarcina, în raport de ansamblu circumstanțelor de fapt, de a stabili o sumă globală care să compenseze partea civilă pentru consecințele suferite în urma acțiunii ilicite a inculpatului, fără ca acestea să poată fi considerate un pretium doloris (preț al durerii) și nici o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
În declarațiile date în fața instanței, inculpatul a arătat că este de acord să despăgubească victima cu sumele pretinse, dacă va fi găsit vinovat. Având în vedere însă caracterul condiționat al manifestării de voință, instanța a apreciat că aceste susțineri nu pot avea valoarea juridică a unei achiesări la pretențiile părții civile. Pe de altă parte, instanța a reținut că în cauză nu a existat și acordul asigurătorului cu privire la suma pretinsă cu titlu de daune morale.
Partea civilă este fiica victimei iar pierderea mamei, indiferent de vârstă, atrage o suferință profundă oricărui individ. Partea civilă nu na făcut însă dovada unei legături deosebite cu victima (dincolo de cea firească mamă - fiică), astfel încât suma pretinsă – de 50.000 lei este prea mare. În acest context, instanța va admite în parte pretențiile părții civile, cenzurându-le la 30.000 lei.
În concluzie, în baza art. 346 C.p.p., instanța a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă Saranici D. M. G. și a obligat asigurătorul O. V. I. G. SA să plătească acesteia suma de 3000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale.
Cu privire la daunele materiale solicitate de unitățile medicale, instanța a reținut că’ acestea vizează cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale cordate inculpatului. Acesta însă, la momentul producerii accidentului rutier era asigurat medical (dovadă fiind contractul de muncă al inculpatului cu partea responsabilă civilmente), cheltuielile sale de spitalizare fiind decontate unităților medicale de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate.
În acest context, instanța a respins cererile de constituire parte civilă formulate de S. Județean de Ambulanță Iași, S. C. Județean de Urgențe Sf. S. Iași, S. C. de Urgențe Dr. N. O. Iași.
În baza art. 191 alin. 2 C.p.p., reținând culpa procesuală a inculpatului, instanța l-a obligat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În baza art. 193 C.p.p. a obligat asigurătorul O. V. I. G. SA să plătească părții civile Saranici D. M. G. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În termenul legal prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 2 Cod procedură penală hotărârea primei instanțe a fost recurată de partea civilă S. D. M. G., inculpatul D. L. N. și asiguratorul O. V. I. G. SA.
Recursul formulat de partea civilă S. D. M. G. a vizat latura civilă a cauzei, apreciată ca fiind necorespunzător soluționată de către prima instanță.
Consideră partea civilă, că se impune acordarea în totalitate a daunelor morale, având în vedere declarația inculpatului de achiesare la pretențiile civile, dar și probatoriul administrat în dovedirea despăgubirilor solicitate.
Motivându-și recursul declarat, inculpatul D. L. N. a formulat următoarele critici:
- hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu reținerea greșită a cauzelor care au dus la producerea accidentului.
În faza de urmărire penală, prin raportul de expertiză întocmit s-a stabilit că autoturismul pe care l-a condus ar fi circulat, anterior impactului cu capul de pod, cu viteza de 91 Km/h, iar în cursul cercetării judecătorești, Laboratorul de Expertize Criminalistice Iași a concluzionat că viteza de deplasare probabilă a autoturismului anterior declanșării stării de pericol a fost de circa 67 km/h, situație în care s-a apreciat că producerea accidentului s-ar fi putut evita dacă autovehiculul ar fi circulat cu cel mult 37 km/h.
Față de concluziile experților, recurentul susține că la stabilirea vitezei de contact nu s-a ținut seama de faptul că impactul a avut loc între partea frontală a autoturismului și o suprafață dură din beton cu o înălțime redusă și de diferențele care există între structura părții frontale a autovehiculului Dacia și autovehiculele prezentate în fotografie, având în vedere diferența între compoziția materialelor și rezistența diferită de structura acestor autovehicule.
La stabilirea legăturii de cauzalitate dintre faptă și rezultatul produs, instanța de fond a reținut greșit pierderea controlului asupra direcției de mers, viteza de deplasare peste limita legală și deplasarea mărfii în spațiul destinat pasagerilor.
Viteza avută anterior nu a putut fi stabilită cu certitudine, pierderea controlului asupra direcției de mers a fost determinată de perforarea și depresurizarea roții dreapta față, iar, cedarea panoului care delimita spațiul destinat pasagerilor și cel destinat transportării mărfurilor nu-i poate fi imputabilă întrucât s-a datorat faptului că autoturismul a intrat în coliziune cu un corp extrem de dur, respectiv capul de pod.
- în cauză sunt incidente dispozițiile art. 47 Cod penal privind existența cazului fortuit.
Susține recurentul că producerea accidentului nu putea fi prevăzută în mod obiectiv de către un conducător auto cu o diligență normală, fiind în imposibilitate de a prevedea rezultatul neașteptat și accidental survenit.
În situația în care nu intervenea perforarea cauciucului dreapta față și pierderea aerului din acesta, nu s-ar fi produs accidentul din 7 iunie 2010.
Pentru motivele invocate, inculpatul-recurent a solicitat a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. „a” Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. „e” Cod procedură penală, cu referire la art. 47 Cod penal.
Asiguratorul . G. a criticat soluția primei instanțe atât sub aspectul laturii penale, cât și a celei civile.
În latura penală, asiguratorul a invocat nelegalitatea hotărârii considerând că în speță sunt întrunite condițiile achitării inculpatului D. L. N., dată fiind intervenția cazului fortuit în producerea evenimentului rutier.
În situația în care nu ar fi intervenit perforarea cauciucului dreapta față și pierderea aerului din roată nu s-ar fi produs accidentul, astfel că se impunea achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. „e” și art. 11 pct. 2 lit. „a” Cod procedură penală și respingerea acțiunii civile ca urmare a lipsei culpei asiguratului RCA în producerea evenimentului rutier.
În subsidiar, asiguratorul a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale acordate, în raport de vârsta părții civile, de faptul că aceasta și-a întemeiat propria familie și legătura cu victima nu era foarte apropiată.
Examinând hotărârea recurată și actele și lucrările dosarului de fond prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 6 alin. ultim Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Sub aspectul laturii penale a cauzei, Curtea constată că prima instanță a administrat, în mod legal, un material probator pe care la evaluat corespunzător și pe baza căruia a stabilit corect situația de fapt ce corespunde realității obiective de dovedit, pronunțând o hotărâre bazată pe o motivare rațională ce face posibilă verificarea legalității și temeiniciei ei de către instanța de control judiciar și respectă dreptul inculpatului la un proces echitabil.
Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar și evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În vederea aflării adevărului, instanța de fond a administrat toate probele utile, concludente și necesare ce au condus la lămurirea cauzei, iar procesul verbal de cercetare la fața locului, buletinul de examinare clinică și procesul verbal de prelevare, buletinul de examinare clinică și procesul verbal de prelevare, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, raportul de expertiză criminalistică întocmit de L.I.E.C Iași, declarațiile martorului asistent P. C., declarația martorului C. C. B., raportul de necropsie medico-legală și declarațiile date de inculpatul D. L.-N. se coroborează între ele și dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea faptei.
Mijloacele de probă menționate au fost administrate cu respectarea normelor procesual penale și au fost evaluate în mod corespunzător din punctul de vedere al forței lor probante, instanța de fond concluzionând corect asupra culpei inculpatului D. L.-N. în producerea accidentului.
S-a reținut, pe baza probelor administrate în cauză că la data de 07 iunie 2010, inculpatul a circulat cu o viteză de 67 km/h pe DE 583 în satul Războieni . Iași, la km. 31+300 m la volanul autoutilitarei marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_, segment de drum pe care viteza legală este de 50 km/h, și nu a fixat marfa pe timpul transportului pentru a împiedica deplasarea acesteia în interior, iar din cauza pierderii controlului asupra volanului, s-a lovit cu autoutilitara de un podeț din beton situat pe partea dreaptă a carosabilului și a accidentat mortal pe numita G. G., pasageră pe scaunul din dreapta față a autoturismului.
În cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică, probă științifică ce a stabilit dinamica producerii accidentului, viteza de deplasare a autovehiculului anterior accidentului, posibilitățile de evitare și cauza producerii accidentului, și a cărei valoare probatorie a fost apreciată de prima instanță prin raportare la întreg materialul probator al cauzei, reținând justificat în procesul evaluării concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit în faza cercetării judecătorești.
Expertul a stabilit că inculpatul circula, în momentul anterior impactului, cu o viteză de aproximativ 67 Km/h, încălcând astfel, obligația de a respecta regimul legal de viteză ( viteza maximă admisă de 50 km/h).
De asemenea, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că inculpatul transporta mărfuri – bidoane cu detergent lichid – ce depășeau 782,8 kg, situație în care îi revenea obligația asigurării mărfii pe timpul transportului, conform art. 150 alin. 3 din H.G nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G nr. 195/2002.
Prima instanță a procedat la cercetarea în parte a cauzelor, respectiv încălcările prevederilor legale de către inculpat pentru a stabili măsura în care fiecare a contribuit la producerea rezultatului.
În analiza celor două cauze imputabile inculpatului, nerespectarea vitezei legale și neasigurarea mărfii, prima instanță a reținut corect caracterul de contribuție esențială a acțiunii inculpatului de a conduce cu o viteză de aproximativ 67 km/h ce a determinat o viteză de impact mare și a dus la deplasarea mărfii neasigurate și pătrunderea acesteia în habitaclu, urmată de comprimarea victimei între bordul vehiculului și încărcătură.
Criticile inculpatului privind modul de stabilire a vitezei de impact și susținerile sale că accidentul de circulație a avut drept cauză esențială pierderea controlului asupra direcției de mers determinată de perforarea și depresurizarea roții dreapta față, nu pot fi primite.
Organul de specialitate abilitat să concluzioneze asupra modului de producere a accidentului, respectiv expertul criminalist, susținut și de celelalte probe ale dosarului, a prezentat în mod logic și argumentat modul de calcul al vitezei de impact, posibilitatea de evitare a accidentului, concluzii pe care și instanța de control judiciar le apreciază ca fiind legale și temeinic argumentate și care nu pot fi înlăturate doar pe baza unor simple susțineri subiective expuse de către inculpat.
Prima instanță a preluat datele tehnice de detaliu cuprinse în această expertiză, care sunt în responsabilitatea științifică a expertului și cu privire la exactitatea lor, expertiza ce a fundamentat soluția alături de situația de fapt rezultată din declarațiile martorilor audiați în cauză, declarația inculpatului și celelalte probe cu acte administrate în cauză.
Împrejurarea că ar fi existat o perforare a cauciucului și o depresurizare în sensul celor susținute de inculpat, dar și de asigurator prin recursurile promovate, nu a putut fi stabilită în speță și chiar în situația intervenirii unor asemenea cauze care să fi determinat pierderea controlului asupra direcției de deplasare, aceasta din urmă nu a avut o contribuție sine qua non în producerea decesului victimei, fiind probat, conform celor expuse anterior, că a avut un asemenea caracter, nerespectarea de către inculpat a vitezei ce a antrenat o viteză mare de impact și a dus la deplasarea încărcăturii, neasigurate de inculpat, și lovirea victimei cu mărfurile.
Prin urmare, sunt fără relevanță în stabilirea vinovăției, aspectele invocate de inculpat întrucât, evident, decesul victimei se încadrează într-un lanț cauzal care are originea și cauza principală în acțiunea de nerespectare a obligațiilor ce-i reveneau inculpatului în provocarea accidentului de către acesta.
În raport cu cele menționate, apar ca neîntemeiate susținerile inculpatului-recurent privind greșita reținere a culpei sale și incidența în cauză a dispozițiilor art. 47 Cod penal, precum și criticile similare aduse de asigurator modului de rezolvare a acțiunii penale.
Concluzionând, Curtea reține că instanța fondului, printr-o analiză completă și detaliată a probelor, a înlăturat corect apărările inculpatului și a reținut în mod judicios și temeinic motivat vinovăția inculpatului D. L. N. în săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedite, prima instanță a aplicat acestuia o pedeapsă judicios individualizată, fiind avute în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptei, rezultat din natura infracțională și urmarea produsă, împrejurările concrete ale comiterii faptei, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului.
În raport de aceste criterii, în mod just s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantum situat sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal, cu executarea suspendată condiționat conform art. 81 Cod penal, înfăptuiește în concret atribuțiile funcționale ale sancțiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reintegrare a inculpatului, păstrându-se o proporție între gravitatea acțiunii infracționale și durata în timp necesară procesului educațional de resocializare.
În soluționarea laturii civile a cauzei, prima instanță a stabilit că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului D. L. N. și a aplicat dispozițiile Legii nr. 136/1995, la data producerii accidentului, autoutilitara condusă de inculpat fiind asigurată în limita unui anumit plafon pentru toate pagubele care se produc prin accidente de autovehicule.
Prin recursurile promovate, asiguratorul O. V. I. G. SA și partea civilă S. D. M. G., fiica victimei, au invocat greșita stabilire a cuantumului daunelor morale acordate de prima instanță, considerând că se impune o reevaluare a întinderii daunelor morale în sensul diminuării lor, în opinia asiguratorului-recurent, respectiv al majorării potrivit susținerilor părții civile ce a invocat și achiesarea inculpatului la plata pretențiilor sale civile.
În cauză, partea civilă S. D. M. G. a solicitat plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale, sumă apreciată de prima instanță prea mare, cu consecința reducerii la 30.000 lei.
Cu ocazia audierii, inculpatul D. L. N., a declarat că este de acord să plătească daunele solicitate dacă va fi găsit vinovat.
Față de acest aspect, în mod corect prima instanță a apreciat că atitudinea inculpatului de a accepta în mod condiționat pretențiile părții civile nu poate constitui o achiesare în sensul cerut de lege, astfel că solicitarea părții civile de a i se da eficiență juridică nu poate fi primită.
În ce privește cuantumul daunelor morale, Curtea reține că la stabilirea acestuia trebuie să se aibă în vedere necesitatea ca sumele de bani ce se acordă părții civile să aibă efecte compensatorii pentru aceasta, să nu constituie amenzi excesive și sursă de îmbogățire fără just temei a părții civile, dar nici să nu fie derizorii.
Ținând seama de faptul că despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral efectiv produs, Curtea apreciază că în cazul părții civile S. D. M. G., fiica victimei, față de prejudiciul efectiv suferit, în virtutea gradului de rudenie dintre aceasta și victimă și a legăturii afective existente, acordarea unei sume de 50.000 lei este justă și echitabilă, fiind în măsură să diminueze emoțiile negative și să compenseze atât cât este posibil și din perspectiva psiho-afectivă trauma pe care această parte civilă a suferit-o în plan emoțional, drept pentru care se va dispune majorarea daunelor morale de la 30.000 lei la acest cuantum.
Așa fiind, pentru argumentele expuse, urmează a fi reținută ca pertinentă critica părții civile privind greșita cuantificare a daunelor morale și ca neîntemeiată susținerea asiguratorului recurent în sensul reducerii lor.
În consecință, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va fi admis recursul promovat de partea civilă S. D. M. G. împotriva sentinței penale nr. 260 din 13.06.2013 a Judecătoriei P., hotărâre ce va fi casată în parte, în latură civilă.
Ulterior rejudecării va fi majorat de la 30.000 lei la 50.000 lei, cuantumul daunelor morale la care a fost obligat asiguratorul O. V. I. G. SA în favoarea părții civile S. D. M. G..
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Pentru motivele prezentate cu ocazia examinării criticilor formulate de inculpat și angrenate ce s-au dovedit a fi neîntemeiate, Curtea, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de asiguratorul O. V. I. G. SA și de inculpatul D. L. N., împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, vor fi obligați asiguratorul și inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului părții civile, vor rămâne în sarcina statului conform art. 192 alin 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
1. Admite recursul declarat de partea civilă S. D. M. G. împotriva sentinței penale nr. 260 din 13.06.2013 a Judecătoriei P., hotărâre pe care o casează, în parte, în latură civilă.
Rejudecând cauza:
Majorează de la 30.000 lei la 50.000 lei cuantumul daunelor morale la care a fost obligat asigurătorul O. V. I. G. SA în favoarea părții civile S. D. M. G..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
2. Respinge ca nefondate recursurile declarate de asiguratorul O. V. I. G. SA și de inculpatul D. L. N., împotriva aceleiași sentințe penale.
Obligă asiguratorul și inculpatul să plătească statului câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului părții civile rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.01.2014.
Președinte,pt. Judecător,Judecător,
I. E. CiobanuMaria CenușăeliberatDaniela D.
din funcție ca urmare a pensionării,
semnează președintele completului
de judecată
Grefier,
V. M.
red. D.D
tehnored. V.M – 2 exemplare
4 februarie 2014
Judecătoria P. – judecător A. N. C.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 16/2014. Curtea de Apel IAŞI | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 193/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
